Helllooouuu!
  Am revenit si eu cu un fic. Ce-i drept nu am mai postat de mult, deoarece ficul meu , caruia ii scrisesem un capitol nu a fost redeschis.
 Sper ca o sa va placa cat de cat, aceasta nou incercare de fic, a mea .
Spor la citit minna!







   Plictiseala. Monotonie. Aceiasi repetare succesiva si inutila a evenimentelor atat diurne , cat si nocturne. Cu adevarat o mare plictiseala. Degeaba esti popular daca monotoniia iti cuprinde fiecare particula componenta a corpului, facandu-te sa iti doresti sa iti dai jos masca. Sa iti arati adevarata fata si sa strigi:" priviti-ma, asta sunt eu in realitate!" Doar dorinte. Dorinte inadmisibile si imposibil de realizat.

 Nu pot permite ca nimeni sa afle cum sunt eu cea adevarata: o fata care poarta lentile de contact, pentru a-si transforma ochii de un verde rar, intr-o mare de ciocolata, care poarta peruca blonda , doar fiindca o anomalie a naturii a facut ca aceasta sa aiba un par ireal, pentru unii, inexistent,pentru alti, nici macar in vise: roz bombon. Care poarta tot timpul ungii false, gene false, "masca ", si in special o personalitate falsa.
 
 Nu cred ca cineva v-a ajunge vreodata sa o cunoasca cu adevarat pe "the ice queen". Nici macar familia din care am fost conceputa, nu ma cunoaste cu adevarat. Pana si pentru mine sunt un adevarat mister . Nici eu nu stiu ce este in capul si in inima mea. Da . Nu stiu ce se afla cu exactitate acolo, dar stiu ca exista ceva. Ceva puternic, care reuseste sa ma macine cu fiecare zii care trece. Asta e singura diferenta a monotoniei din care sunt componenta: acel ceva, care il simt din ce in ce mai apasator , si care nu stiu ce este, dar mi se pare din ce in ce mai agonizant.  
 
 Nici nu stiu cand a inceput toata aceasta prefacatorie.
Nici nu stiu, dar nici nu vreau sa aflu. Tot ce vreau sa stiu este cum sa imi creez o rampa de plecare catre un viitor fara griji , indiferente, rautati, adevaruri spuse doar cand acestea dor, sau cele mai distrugatoare minciunile ,mici sau mari, aruncate prin fiecare por, in fiecare secunda in care sangele imi curge prin vene, in care respir ,traiesc.

 -Domnisoara Haruno, imi puteti spune cum se rezolva aceasta problema?
Transmitatoarea intrebarii pline de venin si satisfactie nu putea fii nimeni alta decat Anko. O profesoara cu sange rece, care face orice pentru a-i face pe copiii care, considera dansa, sunt inculti si needucati sa devina atot stiutori; enervand-o la culme cand ordinele , nu ii sunt indeplinite. Acum eram la ora doar cu tocilarii, deoarece cei populari, au plecat la o cafenea, scutinde-se astfel de ora. Nu era nimeni important aici. care sa imi divulge micul, mare secret si anume IQ-ul ridicat cu mult peste medie. Pe tabla era scrisa, cu un scris neangrijit , dar totusi citez, o problema simpla a 2 elemente chimice compuse .Am format in minte imaginea calculului - o reactie simpla a doua elemente, aceasta fiind de combinare- si asa am dat raspunsul direct:

 - Doamna Anko-sama raspunsul este o un acid cunoscut : acidul pfoshidric. Pentru mine intrebarea , asta e echivalenta cu intrebarea: care este rezultatul calculului1-1=? .De-a dreptul patetic si banal .
Cum ma asteptam profa a ramas cu cea mau mirata expresie din toata cariera ei de profesor la aceasta scoala.  Ma privea lung, dandu-mi satisfactie pe interior, in exterior schitand vesnica fata de piatra care zambeste rar, extrem de rar.

 - Domnule Uchiha poti veni , te rog sa scrii la tabla fornula calculata, perfect, de colega ta?
Baiatul cu un corp relativ inalt, se ridica din banca oftand si pufuind, urmand ca dupa sa se infatiseze in fata bucatii de perete neagra. Cu o atitudine complet lipsita de originalitate si timida, indruga ceva incet, foarte incet, inteligibil as putea spune. Profesoara il tot streseaza, urmand ca peste cateva secunde acesta sa izbugneasca intr-un rasunator :

 -Nu stiu cum se scrie ca***ul asta de element. Putinele persoane care s-am sinchisit sa ocupe bancile din clasa, au facut ochii cat cepele. Acestia , de obicei fiind toti la acelasi fel de expresie a fetei, acum fiecare avea felul lui de a-si trada mirarea .
Cred ca si expresia mea era aceiasi pe interior. Un tocilar trebuie, in definitie, sa fie un individ (indiferent de gen) ,care sa fie bun la aproape toate materiile, - bine exceptia intr-o oarecare masura sunt eu-  inafara sportului. Expresia de pe fata profei era nepretuita. Era asa de incordata incat ai fi putut jura ca poarta o masca artificiala.

 - Domnisoara Sakura, poti te rog sa vii sa-i dai lectii dragului nostru nestiutor?
Spune aceasta, punandusi mana pe frunte, asezata fiind pe scaunul de la catedra, si privind in jos cu dezamagire. Eu ma ridic tiptil asemenea unei feine, miscandu-ma incet , cat se poate de incet. Niciodata nu mi-a placut sa ies la tabla si nu cred ca asta este momentul unui nou inceput. Tipul cu par brunet, se uita la mine cu ura. E prima data cand am avut ocazia sa il examinez de aproape. El arata ca un tocilar in toata regula: ochelari enorm de mari, par lins de vaca, bandaje pe fata, par tuns castron, haine demodate si plictisitoare, si aparat dentar. E de-a dreptul un adevarat tocilar la aspect.

Ma apropi de suportul de creta, dar cand sa scriu raspunsul final pe tabla, pe usa intra gasca celor populari: Naruto, Neji , Ino si bine intrles Temari. Nu ii pot lasa pe prieteni mei sa afle de inteligenta care se ascunde bine sub chipul angelic, corpul frumos si hainele de firma. Ma apropi de Sasuke si ii sopetsc cum se scrie corect formula. Ii ordon apoi, s-o scrie pe tabla in locul meu cu motivul " ma murdaresc de creta pe maini". Acesta pufneste dispretuotor si aproba .In acest timp, gasca celor populari,  se aseaza in locurile libere din ultimele banci.

 -Doamna Anko-sama, imi pare rau sa va dezamagesc, dar la scoala de fotomodele nu am invatat asta. Dumneavoastra nu aveti de unde sa stiti, pentru ca nici sa va uitati pe gemul fotomodelelor nu aveti voie. Toata clasa a pufnit intr-un ras cat se poate de galagios. Doamna Anko era rosie la fata. Un rosu echivalent celui rezultat in urma unei curse de maraton.
Stiam ca dupa ceea ce am spus are sa vina un mare si frumos bilet de detentie, dar datorita dragostei mele cea mare, pauza, am scapat ca prin urechile acului. Cum s-a auzit clinchetul clopotelului, am incercat sa evadez, dar profa a spus clar :

 -Sasuke Uchiha si Sakura Haruno: nu va grabiti! E clar o sa fiu distrusa. Tot semestrul o sa am detentie;asta presimt.

 -Sasuke , dragule, ca sa nu-ti dau inca o nota mica ce ar fi sa incerci sa iei meditatii de la Sakura. Si Sakura din nu stiu ce motive ,incerci sa-ti ascunzi rezultatele briliante sub impertinenta. Daca o sa continui asa nu o sa am de ales, decat sa discut cu parintii tai. Asa ca daca vrei sa scapi de situatia aceasta, te rog sa il ajuti pe Sasuke cu meditatul. Ati inteles ce aveti de facut?
Eu si colegul meu de suferinta aprobam ,miscandu-ne capurile incet, foarte incet, spusele profesoarei.

 -Bine atunci puteti pleca. Buna ziua!
Am salutat urmand ca dupa sa plecam spre casa .  Niciunul dintre noi nu mai avea niciun chief de inca 3 ore chinuitoare.

 -Sasuke, Sasuke te cheama nu-i asa?
Uite cum facem, mai intai mergem la mine pentru a ma schimba de haine, dupa care mergem la tine pentru a te ajuta cu temele, inteles?

 -Dar de ce nu mai bine ne prefacem ca ma meditezi? Eu nu am nicio tangenta cu tine si nici tu cu mine.

 -Sasuke, eu nu vreau sa am probleme cu parintii mei. Asa ca taci si treci in limuzina.

 - O sa merg cu autobuzul ca un elev normal.
Urasc cand cineva nu imi da dreptate, atunci cand eu impun un lucru , care deasemenea este adevarat.

 - Atunci cum vei afla unde locuiesc? Cu asta l-am lasat fara cuvinte. Desi daca stau sa ma gandesc mai bine, el nu era chiar atat de nevoit sa imi dea dreptate. El vine cu mine doar ca sa pot sa iau manualele necesare meditatiilor si pentru a ma schimba. Cred ca putea sa astepte la scoala pana veneam sa-l iau cu masina. Cum de nu m-am gandit la asta mai inainte? Cei drept, ideeile minunate vin dupa ce le-ai pus pe primele in practica.

 -Domnisoara Sakura, am ajuns la resedimta familiei dumitale.

 -Multumesc ca ne-ai adus Thomas!Acum ,daca ma scuzi trebuie sa ma pregatesc . Du-l pe Sasuke in sufragerie si audu-i tot ce iti cere.

 -Da domnisoara Sakura. Ma scuzati!
Ma indrept spre scari. La capatul acestora se afla draga mea doica, Diana. Ea mi-a fost ca o mama, inca de cand eram micuta pana in ziua de azi. Ea e singura care ma  cunoaste cu adevarat si chiar si asa, ma indruma dandu-mi sfaturi, ma ajuta cand fac vreo boacana, si imi arata mereu drumul drept pe care trebuie sa-l gasesc in viata.

 -Doica D.! Tip eu ducandu-ma la el si imbratisand-o.
Aceasta ma saruta dulce pe frunte si imi spune pe un ton, cald asemenea unei mama protectoare si iubiroare: bine ai venit acasa scumpa mea!
Imi ia geanta plina cu carti si o cara pana in camera mea. Diana, dupa parerea mea este o femeie cu adevarat frumoasa: Par sangeriu cu reflectii portocalii,fiind mediu si ondulat, ochi negri asemeni diamantelor negre, o alunita mica, dar totusi existenta deasupra buzelor rosii si pline si un chip alb imaculat, care completeaza imaginea unei femei cu adevarat frumoase.
Ea estr modelul meu in viata la capitolul: cum sa imbatranesti frumos.Stiu ca are o varsta destul de inaintata, dar arata de maximum 17-18 ani. Ba chiar mai mica cu cativa ani si decat mine, care am 19 aproape.
Ajunse in casa ma trantesc in pat , cu fata in perna si oftez.

 -Si ,draga mea, cum a fost ziua de astazi?

 -Didi, nici nu  vreau sa ma gandesc. Azi gasca mea a chiulit eu ,ramanand la ore. La ora de chimie, profa mi-a pus o intrebare super usoara.Daca am observat ca nu e nimeni din persoanele populare am raspuns, bine inteles total corect. La inceput profa s-a mirat, urmand ca dupa aceea sa il scoata pe baiatul, pe care l-am adus cu mine,la tabla pentru a o scrie. acesta nu a stiut asa ca tot pe mine m-a pus s-o scriu. Dar in momentul cand am luat creta in mana gasca a intrat pe usa. Nu am avut ce face, decat ca in harmalaia care era acolo sa ii spun raspunsul lui Sasuke, urmand ca dupa sa-mi bat joc de profesoara.  Drept pedeapsa ca nu i-am raspuns la intrebare, si pe deasupra am glumit pe seama dansei, m-a pus sa il meditez pe Sasuke. Dupa ce am terminat ce aveam de zis, aceasta a izbugnit,intr-un mare hohot de ras.

 -Draga mea, scuza-ma dar imi imaginez, imaginea lui Anko mirata, sau si mai si suparata. La amintirea a ceea ce a spus si eu am inceput sa zambesc.

 -Crede-ma ca nu ii sta deloc bine suparata.

 -Lasand asta la o parte, cred ca a procedat cum era mai bine. Si in special sper ca o sa-ti faci si tu, insfarsit, un prieten adevarat,sau cine stie.

 -Didi, cred ca ti s-a urcat prea mult oxigen la creer de la ras. Eu nu pot fi prietena macar cu tipul ala. Daraminte sa imi placa de el.

 -Priveste atent in jurul tau. Amandoi nu sunteti ceea ce vreti sa pareti. Hai du-te si fa o baie cat eu iti caut cele trebuincioase pentru meditatie. Pupici scumpa mea! Pa!

-Di..
Dar nu apuc sa termin ca Didi iese pe usa lasandu-ma cu vorba neterminata.
Oare ce Dumnezeu o fi vrut sa zica?
Nu stiu dar vreau sa aflu, si asta cat mai curand posibil. Ma indrept spre baie. Cand deschid usa ceva ma darama. Este....

Saluuut!!!!!!!!!
Am ajuns si eu pe aici.....si...vreau sa iti spun ca e total....SUPER!
La inceput ai descriere,si imi place.Astept sa pui nextu' repede,si sper,ca in urmatorul capitol sa ii se vada adevarata fata a lui Sasuke ,cat si a lui Sakura ;)
In rest,nu prea am critici,cat despre idee,e destul de draguta.Nu am mai intalnit faza asta cand Sakura se mascheaza drept populara iar Sasuke drept tocilar.Deci,Bravo!
Ok pai eu te-am pupacit si nu uita!VREAU NEXTUL!
Mara:) was here!

DaDy terminat.
Bye Bye

Buna. Foarte tare ficul asta. Chiar e o idee originala. Cel care a sunat-o era cumva Sasuke?... O sa aflam curand sper. Te rog sa ma anunti cand postezi nextul.

Buna. Chiar e o idee originala. Cel care a sunat-o era cumva mama lui Sasuke?.... Te rog sa ma anunti cand postezi nextul.

          Raman de-a dreptul stupefiata la fraza spusa de catre acea voce misterioasa. Ma omoara treptat gandul ca,  el sau ea imi manipuleaza mintea si ma face sa fiu speriata.  Nu pot distinge daca acea persoana e o femeie sau un barbat. Dar totusi daca ar fi sa imi pun la cugetat mintea brilianta, as spune ca acea persoana este un barbat; luand in calcul faptul ca ar fi putut folosii un intensificator de voce, varianta asta devine nula. Dar intrebarea vine cine putes fi? Intrebarea asta ma macina de-a dreptul. Ma indrept inapoi la casa lui Sasuke. Nu prea mai gandesc fluid in situatia de fata. Cine o fi individul x,  nu imi pot da seama sub nicio forma. O fi cineva de la scoala care vrea sa ma raneasca , o fi vreun dusman de-al lui Sasuke care imi vrea raul,  sau poate o fi vreuna din fostele iubite sau poate chiar admiratoare de-ale lui sasuke?  In clipa de fata nu ma mai indoiesc aproape deloc de existenta acestor fete,  dupa toate cele savarsite in cursul acestei zile.
     Ajunsa in dreptul usii, vreau sa bat, dar inainte ca eu sa pot atinge usa din lemn masiv cu mana, aceasta se deschide si pe ea isi face aparitia Sasuke. Timp de cateva secunde sta si ma analizeaza, fara urma de vreun sentiment pe fata, urmand ca dupa sa ma i-a in brate si sa ma stranga tare.  Eu raman de-a dreptul imobila din punct de vedere corporal,  si blacata din punct de vedere rational. 
 

      -Sa nu mai faci asta niciodata, nici macar in gluma! Ai auzit?
Disperarea , ingrijorarea, spaima, si fericirea se puteau citi usor din glasul lui. Ma strange mai tare la piept.  Ii puteam simtii parfumul barbatesc puternic, dulce si imbietor. In comparatie cu celelalte parfumuri simtite pana acum, nu stiu de ce,  dar acesta imi placea la nebunie. Simturile imi erau cu totul si cu totul imbaiate in aceasta aroma fina a zeilor. Sunt de parere ca fiecare om are tipul lui de parfum, ales in corcordanta cu personalitatea. Parfumul lui Saduke chiar ma unge pe suflet si imi dezmiarda narile. Dar intrebarea care imi strabate mintea adanceste: de ce a reacttionat Sasuke asa? 



      -De ce te-ai ingrijorat asa de tare?  In biletul lasat de mine spunea clar ca ma voi duce acasa. Sau mai bine spus care a fost motivul ingrijorarii tale?
 Cateva secunde rasuflarea i-a fost taiata, ca si cum ar fi vrut sa se pregateasca pentru povestitul unui motiv lung, dar a ales sa rasufle si sa imi spuna:



    -Sa mergem inauntru, se face tarziu si trebuie sa terminam cu invatatul pe ziua de astazi. Doar nu vrei sa ai probleme cu domnisoara Anko, nu-i asa?
Se vedea pe chipul sau oarecum iritat ca nu vroia sa imi spuna motivul, si se simtea in tonul vocii tremurande.



    -Da, bine, doar de data asta iti dau dreptate!  Sa nu cumva sa ti se urce la cap!
 Imi raspunde cu un zambet mic urmat de un chicot.  Inainte de a intra pe usa din lemn masiv, Sasuke se opreste inaintea mea, eu lovindu-ma de spatele lui. Acesta se intoarce,  tinandu-ma de maini, fiind foarte aproape de mine, si imi zice:



    -Sakura,  am o intrebare pentru tine,  si vreau sa imi raspunzi sincer, cat se poate de sincer! Si stiu ca iti cer asta sub pretextul ca noi suntem acum ostili, unul fata de celalalt. Asadar iti cer un sfat, ca si cum i-ai spune unui strain ce ai face tu daca ai fi in situatia lui. Te rog !



    -Spune.
 
   -Cum ai reactiona, daca ai cunoaste o persoana care sa iti aduca aminte perfect de o alta persoana care nu mai face parte din viata ta, si acea persoana care te face sa iti aduci aminte,  sa ii spunem "S", iar celeilalte sa ii spunem "B" . Tu ce ai face daca "S" ti-ar aduce atat de mult aminte de "B", incat ai vrea sa fugi undeva departe, doar pentru a nu o mai vedea,  si totodata, sa fiti obligati, dintr-un motiv sau altul, banal putem spune, sa stati amandoi unul langa celalalt pe o perioada mare de timp?
Se vedea ca ceva il framanta; tonul vocii lui demasca asta iar ochii intareau cu ardoare afirmatia spusa. Se putea citi insa in ei ca e vorba si de o mare durere, care il mistuie din plin.
 
   -Pai sincera sa fiu,  daca acea persoana "S", mi-ar aduce atat de mult aminte de o persoana draga,  as vrea sa o tin alaturi pentru a pastra amintirile vii cu cealalta persoana, si poate sa creez unele noi cu "S". Iar daca acea persoana "S", seamana mult cu o persoana care m-a ranit, as incerca sa ma razbun pe ea.Asa e gandirea mea, daca chiar samana cu ea, eu as incerca sa devin impacata cu mine insemi, prin razbunare. Acum nu stiu cum gandesti tu, dar eu asta as face.
 
   -Multumesc de sfat Sakura, dar asta nu schimba ostilitatea dintre noi. Maine nu vreau sa am de aface cu gasca ta, sau mai rau cu admiratorii tai, in cadrul scolii sau pe oriunde.
 
   -Poftim? Asta era replica mea! Nu cred ca tu esti cel care a plecat, doar pentru ca vroia sa scape cat mai repede de aici, asa ca mai bine ti-ai tine pliscu inchis.
 A marait urmand ca in secunda doi sa intre in casa si sa imi inchida usa in nas.
M-am enervat la culme. Si totusi cine se crede baiatul asta ca e?

   Of, revenid cu gandul la cele intamplate astazi, Prea multe mistere pentru o singura zi,  inca unul care nu ma va lasa sa dorm noaptea. Viata si trecutul lui Sasuke incep sa ma intreseze din ce in ce mai mult. Din nou sunt mai mult decat sigura,  ca sunt cu un pas mai rapid de a ajunge la nebunie, sau mai rau: la suprafata minciunilor mele.

Very nice.Scuze de engleza nu de mult am terminat lectiile si ma apucat,dar sa trecem peste scuze la subiect.E foarte frumos acest capitol ca si celelalte acum cred ca sunt sigura nustiu sincer de ce,dar cred ca o femeie a sunato pe Sakura,iar tu m-ai bagat într-o alta dilema ce e cu întrebarea pusa de Sasuke?
Doamne esti incredibila adu repede nextul.

Hey ! 
Am ajuns si pe la fic-ul tau, foarte dragut, nu am ce spune.
Imi place mult atitudinea Sakurei, dar mi se pare mie, sau cei doi s-au descoperit prea repede unul pe celalalt ? 
Si cine e persoana misterioasa care a sunat-o pe Saku ? B ? 
Sper sa aflu asta cat mai repede si sa aduci un next mai lung data viitoare.
Ja ne !

Buna foarte tare nextul mi-a placut. Pate capitolul urmator va fi  mai lung si va avea mai multa descriere... :) Oricum mi-a placut. Spor la scris!

andreutza_cata13 a scris:

  


                                    Capitolul 4 - Usa. (Nu se pune punct după titlul capitolului)

          Raman de-a dreptul stupefiata la fraza spusa (cuvintele spuse)de catre acea voce misterioasa (persoană misterioasă sau necunoscută). Ma omoara treptat gandul ca, (fară virgulă) el sau ea imi manipuleaza mintea si ma face sa fiu speriata.  Nu pot distinge daca acea persoana e o femeie sau un barbat. Dar totusi daca ar fi sa imi pun la cugetat mintea brilianta, as spune ca acea persoana este un barbat; luand in calcul faptul ca ar fi putut folosii (folosi) un intensificator de voce (sintetizator de voce sau modulator), varianta asta devine nula () . Dar intrebarea vine cine putes fi (putea fi) ? Intrebarea asta ma macina de-a dreptul. Ma indrept inapoi la casa lui Sasuke (Mă întorc acasa la Sasuke) . Nu prea mai gandesc fluid (Termenul fluid are două semnificaţii:  corp lichid sau gazos care-și schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mic, respectiv impuls. Prin urmare, a gândi coerent se potriveşte contextului.) in situatia de fata. Cine o fi individul x,  nu imi pot da seama sub nicio forma. O fi cineva de la scoala care vrea sa ma raneasca , o fi vreun dusman de-al lui Sasuke care imi vrea raul,  sau poate o fi vreuna din fostele iubite sau poate chiar admiratoare de-ale lui sasuke (Substantivele proprii se scriu cu litera mare: Sasuke) ?  In clipa de fata nu ma mai indoiesc aproape deloc de existenta acestor fete,  dupa toate cele savarsite in cursul acestei zile. (Substantivul persoana, scris cu italic, l-ai folosit de nenumărate ori; repetiţiile sunt inestetice de regulă, mai ales dacă te învârţi în jurul cozii cu ideea respectivă. De asemenea, adverbele aproape şi mai folosite în aceeaşi propoziţie dau un dezechilibru inestetic)

Citat :

     Ajunsa in dreptul usii, vreau sa bat, dar inainte ca eu sa pot atinge usa din lemn masiv cu mana, aceasta se deschide si pe ea isi face aparitia Sasuke. Timp de cateva secunde sta si ma analizeaza, fara urma de vreun sentiment pe fata (fară să-şi exteriorizeze sentimentele) , urmand ca dupa sa ma i-a (sa ma ia) in brate si sa ma stranga tare.  Eu raman de-a dreptul imobila din punct de vedere corporal,  si blacata (blocată) din punct de vedere rational.  (Pronumele personal de persoana întai, numarul singular, ar trebui evitat, întrucât naraţiunea este subiectivă.)

Citat :

 

      -Sa nu mai faci asta niciodata, nici macar in gluma! Ai auzit?
Disperarea , ingrijorarea, spaima, si fericirea se puteau citi usor din glasul lui  (În concordaţă cu celelalte stări, fericirea ar trebui să fie nesesizabilă. Puteai face un fel de pauză şi să continui, tu ca narator, că îi sesizezi şi o urmă de uşurare, deşi foarte vag.) . Ma strange mai tare la piept.  Ii puteam simtii parfumul barbatesc puternic, dulce si imbietor. In comparatie cu celelalte parfumuri simtite pana acum, nu stiu de ce,  dar acesta imi placea la nebunie. Simturile imi erau cu totul si cu totul imbaiate in aceasta aroma fina a zeilor. Sunt de parere ca fiecare om are tipul lui de parfum, ales in corcordanta (concordanţă) cu personalitatea. Parfumul lui Saduke (Sasuke) chiar ma unge pe suflet si imi dezmiarda narile (simţurile) . Dar intrebarea care imi strabate mintea (se) adanceste: de ce a reacttionat (reacţionat) Sasuke asa?  

Citat :

      -De ce te-ai ingrijorat asa de tare?  In biletul lasat de mine spunea clar ca ma voi duce acasa. Sau mai bine spus care a fost motivul ingrijorarii tale? (Nu îmi amintesc de vreun bilet, sincer)
 Cateva secunde rasuflarea i-a fost taiata, ca si cum ar fi vrut sa se pregateasca pentru povestitul unui motiv lung (Motivele nu se povestesc, în primul rând. În contextul acesta, ai fi putut folosi: ca şi cum ar fi vrut să se convingă că avea suficiente argumente pentru neinteresul său), dar a ales sa rasufle (inspire aer adânc în piept) si sa imi spuna:



    -Sa mergem inauntru, se face tarziu si trebuie sa terminam cu invatatul pe ziua de astazi. Doar nu vrei sa ai probleme cu domnisoara Anko, nu-i asa?
Se vedea pe chipul sau oarecum iritat ca nu vroia (nu voia) sa imi spuna motivul, si se simtea in tonul vocii tremurande.



    -Da, bine, doar de data asta iti dau dreptate!  Sa nu cumva sa ti se urce la cap!
 Imi raspunde cu un zambet mic (virgulă) urmat de un chicot.  Inainte de a intra pe usa din lemn masiv, Sasuke se opreste inaintea mea, eu lovindu-ma de spatele lui. Acesta se intoarce,  tinandu-ma de maini, fiind foarte aproape de mine, si imi zice:



    -Sakura,  am o intrebare pentru tine,  si vreau sa imi raspunzi sincer, cat se poate de sincer! Si stiu ca iti cer asta sub pretextul ca noi suntem acum ostili, unul fata de celalalt. Asadar iti cer un sfat, ca si cum i-ai spune unui strain ce ai face tu daca ai fi in situatia lui. Te rog !



    -Spune.
 
   -Cum ai reactiona, (fară virgulă) daca ai cunoaste o persoana care sa iti aduca (aduce) aminte perfect de o alta persoana care nu mai face parte din viata ta, si acea persoana care te face sa iti aduci aminte,  sa ii spunem "S", iar celeilalte sa ii spunem "B" . Tu ce ai face daca "S" ti-ar aduce atat de mult aminte de "B", incat ai vrea sa fugi undeva departe, doar pentru a nu o mai vedea,  si totodata, sa fiti obligati, dintr-un motiv sau altul, banal putem spune, sa stati amandoi unul langa celalalt pe o perioada mare de timp? (LOL. NU E EVIDENT CĂ E VORBA DE EL ŞI SAKURA?!)
Se vedea ca ceva il framanta; tonul vocii lui demasca asta iar ochii intareau cu ardoare afirmatia spusa. Se putea citi insa in ei ca e vorba si de o mare durere, care il mistuie din plin. (Lolx2, cum să nu realizeze că este vorba de ea însăşi?)
 
   -Pai sincera sa fiu,  daca acea persoana "S", mi-ar aduce atat de mult aminte de o persoana draga,  as vrea sa o tin alaturi pentru a pastra amintirile vii cu cealalta persoana, si poate sa creez unele noi cu "S". Iar daca acea persoana "S", (fără virgulă) seamana mult cu o persoana care m-a ranit, as incerca sa ma razbun pe ea.Asa e gandirea mea, daca chiar samana (seamănă) cu ea, eu as incerca sa devin impacata cu mine insemi (însămi), (fără virgulă) prin razbunare. Acum nu stiu cum gandesti tu, dar eu asta as face. (Fii atentă la repetiţii.)
 
   -Multumesc de sfat Sakura, dar asta nu schimba ostilitatea dintre noi. Maine nu vreau sa am de a face cu gasca ta, sau mai rau (virgulă) cu admiratorii tai, in cadrul scolii sau pe oriunde.
 
   -Poftim? Asta era replica mea! Nu cred ca tu esti cel care a plecat, doar pentru ca vroia (voia) sa scape cat mai repede de aici, asa ca mai bine ti-ai tine pliscu (pliscul) inchis.
 A marait urmand ca in secunda doi sa intre in casa si sa imi inchida usa in nas.
M-am enervat la culme. Si totusi cine se crede baiatul asta ca e?

   Of, revenid cu gandul la cele intamplate astazi, Prea multe mistere pentru o singura zi,  inca unul care nu ma va lasa sa dorm noaptea. Viata si trecutul lui Sasuke incep sa ma intreseze (intereseze) din ce in ce mai mult. Din nou sunt mai mult decat sigura,  ca sunt cu un pas mai rapid de a ajunge la nebunie, sau mai rau: la suprafata minciunilor mele.

Hei, girl.
La exprimare şi gramatică stai destul de prost, întrucât nu ştii cand trebuie cratima şi când nu, iar tendinţa ta este de-a folosi diverşi termeni care nu au nicio treabă cu contextul. Documentează-te înainte de-a scrie ceva, ca să fii sigură că nu strici totul, şi ai mare grija la timpurile verbale, în cele patru capitole am surprins prezentul şi trecutul (imperfectul, perfectul compus şi mai mult ca perfectul).
Titlul este comun, la fel ca şi ideea, de altfel. Fanficurile cu adolescenţi sunt deosebit de întâlnite, iar autenticitatea lor stă undeva adânc îngropată. Începutul acesta l-am mai citit la cateva ficuri, şi dacă nu mă înşel materia era aceeaşi. Nu ai adus motive pentru schimbarea personajului principal, iar acest detaliu este substanţial în perceperea adevăratului caracter de către cititori, deoarece fiecare în parte poate face diverse speculaţii. Meditaţiile nu sunt nişte inovaţii în iniţierea unei relaţii, şi ţi-am înţeles punctul de vedere: ostilitatea nutrită de aceştia îi împiedică să lege vreun fel de legătură, dar falsa antipatie este surprinsă chiar în dialog, când Sasuke îi aminteşte că relaţia lor va rămâne strict colegială din cauza acestei stări. Apelul anonim este copilăresc, semn că ameninţarea este venită din partea unei adolescente care trăieşte cu impresia că dacă Sasuke nu-i al ei, atunci niciuna nu va avea şansa să se apropie de el. De asemenea, ai grăbit acţiunea cu acest aspect, întrucât nu trecuse nici măcar o zi de când au început să vorbească. Pe ce motive o ameninţa?
Descrierea rarefiată şi neinteresantă constituie un mod de expunere prost realizat, mod de expunere care ar fi trebuit să fie predominant în fic. Ambientul şi sentimentele necesită o atenţie deosebită, la fel şi vocabularul. Este imposibil să reuşeşti să-ţi îmbunătăţeşti descrierea dacă exprimarea ta lasă de dorit. 
Replicile personajelor sunt nepotrivite. Cred că o spun în fiecare critică, dialogul este cel mai greu mod de expunere şi la fel ca şi descrierea şi naraţiunea, impune o atenţie superioară. Tinzi să oferi foarte multe informaţii într-o singură replică, misterul şi curiozitatea sunt suprimate imediat, iar rezultatul este catastrofal. Caracterele personajelor sunt dezvăluite în urma diverselor discuţii, iar gesturile, la fel. Din cât am citit pot spune că Sasuke e un (iertati-ma nu stiu ce vorbesc), iar Sakura o copilă arogantă, fără viitor.
Estetica este ÎNGROZITOARE! Nu sunt admise culorile precum: roz, albastru, mov şamd.  la fanficuri, deoarece textul este ilizibil şi inestetic. Pe viitor nu folosi altceva în afară de alb şi fără bold.

Trebuie sa recunosc ca este interesant.L-am vazut pe Sasuke in ipostaza de bad boy,pervers sau chiar criminal,dar asta e prima oara cand il vad ca pe un tocilar.E ceva neobisnuit si captivant,dar aspectul lui fizic ma omoara.
Spor la scris.Astept next.