Dancing with the Devil

Subiect: Dancing with the Devil Lun 30 Dec 2013, 19:34

Trandafirul tangoului

Capitolul I

Abătută privesc pe geamul camerei mele în gol. Picăturile de apă invadau cimentul înecat cu praf. Văd trecând o limuzină neagră. Aceeași limuzină neagră ca de fiecare dată. În ea știu că se afla cel mai mare dușman al meu, adică mama mea. Deodată se oprește în fața porții mele înalte. Văd șoferul coborând în ploaie cu o umbrelă roșie pe care erau inscripții negre. Mai întâi o deschide, apoi văd două picioare albe ieșind din limuzină. Era ea, îmbrăcată într-un maieu negru, o fustă neagră scurtă până deasupra genunchiului și cu o pălărie roșie cu un vual negru pe față. Tipic gustului ei rebel. Cu șoferul după ea înaintează cu o figură nulă. Totul în jurul ei emana o stare de frică și supunere, nici măcar cleanța ușii sau a porții neatingând-o. Cum ajunge în fața casei aud ușa lovindu-se brutal de perete. Ea intrase în casă, în timp ce marioneta ei a rămas afară în ploaie. Cu o stare de greață imensă am coborât încet scările maronii. De cum ajung în fața sufrageriei mă rezem de colțar așteptân o explicație pentru vizita neanunțată. În schimb primesc noi sentimente de ură față de ea. Stătea întinsă pe canapeaua mea portocalie cu un pahar de cristal în mână care prinsese o noanță roșiatică. Ne uitam una la alta fără a face nicio mișcare. Liniștea nu-și putea face loc datorită picăturilor de ploaie. Întoc privirea către șofer. Era orbit ca toți bărbații de gesturile senzuale ale mamei mele. Îmi era milă de acea ființă, dar eram conștientă ca nu mai avea scăpare din ghiarele femeii care se desfăta cu acel lichid roșu în fața mea făcându-mi poftă.

-Vrei o gură?

Mi-a întins paharul foarte simplu. Simțeam o forță împingându-mă către ea. Totuși trebuia să depun orice efort pentru a o refuza. Spre deosebire de mine, ea era imună la otrăvuri, care defapt erau pe post de zahăr. Femeia era conștientă de răul care mi l-ar fi provocat, dar nu o interesa. Se hrănea cu frică și nesiguranță, știind că sunt pe punctul de a accepta oferta. Corpul îmi era controlat de privirea insistentă a acesteia. Deși eram puternică, i-am luat paharul din mână punându-mă lângă ea. L-am ridicat ușor, dar când lichidul era să-mi atingă buzele, aud o voce cunoscută suflându-mi în ceafă. Era fratele meu vitreg.

-Avem nevoie de ea vie !

Am scăpat fară să vreau paharul de cristal. Acesta s-a spart în mii se bucățele în fața mea, intrând în covorul moale. Mi-am întors capul rapid, nebăgând în seamă furia care se așternuse pe chipul mamei. Deși starea ei mă satisfăcea, atenția mi-a fost acaparată de o siluetă plăcută la văz. Îl chema Diavol Junior, penibil după mine! Dar pentru a mai scăpa din rușinea numelui său, îmi plăcea să îi zic DJ. Era un puști mai mare decât mine cu doi ani, având optsprezece ani. Era cu mult mai înalt, purtând mai mereu un costum negru. Părul negru i se asorta perfect cu ochii roșii. Doamne..păcat că e fratele meu !

-Tu ce cauți aici mă rog ? întreabă mama cu nervii până în măduva oaselor.

-Tata vrea să fie sigur că nu o omori. Și cum eu țin la asemenea frumuseți ale naturii, chiar dacă e sora mea, nu te pot lăsa să faci faze. Oricum suntem frați vitregi și așa, eu eram înainte de a te naște și tu chiar. Deci n-am nimic în comun cu puștoaica asta.

Acum hai să scoatem o parte din adevăr la suprafață. Și încep cu mama. O fire viclană, parșivă, care calcă totul în picioare pentru a-și atinge scopurile. Este fiica magistratului iadului. Se crede importantă și mare în realizări. În ochii mei este doar o altă marionetă al noului meu tată vitreg, adică a Diavolului. Sincer am avut mulți tați și toți proști. Nici pe al meu nu l-am cunoscut cei drept, dar oricum douăzeci și șase este un număr mare. Nu pot înțelege cum a acceptat-o noul meu tată. Deșii e și tatăl răului, este o ființă care se respectă și nu ar umbla cu viermi ca femeia care se întindea fără nicio rușine lângă mine. DJ este noul meu frate vitreg. El are peste o mie de ani, dar când Diavolul s-a despărțit de prima soție, acesta l-a blestemat, adică și-a blestemat copilul, de la optspreze ani să nu mai înainteze până nu-și găsește adevărata dragoste. Acest lucru era greu pentru că era un puști răsfățat care avea în gând numai aventuri.

În timp ce-mi făceam curat în gânduri, liniștea se accentuase. Uneori auzeam picăturile care se izbeau de asfaltul rece, căzând de la streașina casei imense. Priveam cioburile căzute pe jos. Covorul luase acea noanță de roșu care mă atrăgea. În acest timp, aburi mov se ridicau încet în aer. Începusem să-i inhalez cu poftă. În câteva momente, aud vocea mamei care mă trezea din transă.

- Deci să revenim !

-Bun. Zi repede ce mai vrei de la viața mea.

-Mai e și rea...

- Seamănă cu mine ! Ce să zic..în seara aceea am făcut treabă bună !

-Nu..nu e ca tine ! E mult mai mult.

Mă simțeam extrem de flatată și i-am aruncat o privire cu alți ochi. Asta a fost o greșeală deoarece a obținut ce a vrut, dar nu i-am oferit o satisfacție de durată readucându-mi privirea în gol. Mi-am revenit și am început să mă implic în discuție, reușind să surprind lumea.

- Puteți să începeți odată?! Mă plictisesc și trebuie să-mi continui ziua.

-Bine, bine ! După ce că ne vedem rar, mai vrei și să mă grăbești în întrunirile de familie.

-Pot trăi și fară ele !

-Nu prea cred. Oricum revenim ! Pentru a forma noua mea relație, a trebuit să fac niște promisiuni și sacrificii. Tu faci parte din ele. Nu-mi pasă cum ajungi, vreau doar ce am !

-Nu mă culc cu nimeni și nu părăsesc lumea asta !

-Văd că ești chiar mai insuportabilă ca de obicei. Nu am nevoie de acordul tău ! Doream doar să te previn cu ceva anume, dar dacă ești așa de încăpățânată să-mi accepți ajutorul, nu ai decât să stai în chin !

Spunând aceste lucruri, s-a ridicat de pe canapea și a plecat. Nu am oprit-o pentru că nu aveam nevoie de ajutorul ei nici în acel moment și nici în viitor ! Am crescut singură și m-am apărat singură. Casa pe care o am mi-a lăsat-o tatăl meu adevărat. Este singurul lucru pe care îl am de la el și chiar nu e nesemnificativ. M-am uitat în spate sperând că o să-mi văd fratele. Aveam atâtea întrebări ! Spre dezamăgirea mea, nu am mai văzut acel corp atrăgător, în schimb ochii mi-au fost corupți de câteva lacrimi. Eram conștientă că nu eram atât de puternică și în niciun caz în fața mamei mele. Ea era un diavol complet, eu doar pe jumătate. În ce m-a băgat ?! Ștergându-mi lacrimile am început să gândesc mai obtimist văzând câteva raze ale soarelui care încercau să străpungă perdelele galbene. Zâmbetul provocat de ele mi-a atârnat de obraji până când am călcat în cioburile de pe jos. O bucată mică mi-a rămas înfiptă în mijlocul tălpii. Am început să merg atentă până la baia de la etaj. În urma mea lăsasem o dâră de sânge proaspăt. Începusem să salivez rău după el.

Am închis ochii, m-am mușcat de limbă și am intrat în baie trântind ușa după mine. M-am pus pe covor și mi-am scos ciobul trăgând de el cu putere, aruncându-l în chiuvetă. Mi-am dat restul hainelor jos și am intrat sub duș. Am dat drumul la apă rece. O lăsam să-mi curgă pe corp încet. Din talpă curgea sânge din ce în ce mai mult și mai repede. Nu era normal. Am ales să ies după zece minute și m-am înfășurat cu un prosop uscat după ce m-am sters. Mi-am legat piciorul cu o batistă sperând că se va opri sângerarea, dar nu aveam nicio șansă. Am plecat șchipătând către dormitor. Împrăștiasem sânge în toată casa, dar nu îmi păsa. Până a doua zi avea să dispară miraculos.

Am continuat să răspândesc particulele roșii în dormitor. Lăsam dâre drepte dintr-o parte în alta, încercând să-mi folosesc talentul de desenatoare. Eram praf. Durerea mă copleșa, dar nu scoteam niciun sunet reușind să-mi păstrez astfel mândria. Mi-am luat din sertar niște lenjerie întimă albă și un maieu verde închis pe care era desenat un craniu negru, de către mine desigur. Tocmai când îl lăsam pe trup, cineva s-a dat de gol scăpându-i un surâs. M-am întors speriată și revoltată în același timp. Era același tip ca mai înainte rezemat de mobila lăcuită. Mă analiza fară pic de rușine așteptând o reacție de la mine. Am încercat să par nepăsătoare șchipătând spre ușă care era în partea opusă. Nu aveam chef de figura lui.

-Tu realizezi că rana e mai serioasă decât pare, nu?!

-Probabil că e. N-am ce-i face !

-Poate că tu nu, dar eu da. E un antidot, dar e greu de procurat.

-Ce vrei pentru el ?

-De la tine...nimic !

-Păi și mi-l dai așa..pe gratis?!

-Da.

-Atunci nu îl vreau. E clar că ascunzi ceva.

-Vrei să mori ?

-Prefer să mor, decât să intru în jocurile tale !

Am deschis ușa,dar înainte de a ieși aceasta s-a închis. M-am întors 180 de grade, iar privirea mi-a fost captată de DJ care era în fața mea. Preț de câteva minute ne-am privit în ochi. Încercam să-l citesc, să văd ce vrea. Un scârțâit a început să-mi zgârie creierii până când m-am dezechilibrat și am dat să cad. Foarte rapid, DJ m-a prins și s-a uitat din nou în ochii mei. Nu puteam reacționa în fața lui, deși simțeam nevoie să-mi contopesc pumnul cu fața lui. M-a dus încet către pat. Făcea pași mici și lenți. Dorea să savureze momentul. Pielea sa devenise fierbinte, iar ochii negri. Tremuram din toate încheieturile, până când m-a întins pe pat. Îmi era frică de inevitabil. Era prea evidentă șcena ce urma să se deruleze, fără ca eu să ripostez, nu că nu doream, ci că nu puteam. Stăteam întinsă fără a mișca niciun deget. Nu puteam ! În tot acest timp, l-am putut vedea cum în mijlocul camerei și-a dat jos sacoul și cămașa albă lăsând pectoralii perfecți să strălucească în lumina soarelui.

P.S.: Acesta este primul meu fic aici. Sper să vă placă ! Bye !:* :D :)

Capitolul II

Reușeam să-mi mișc capul. Mereu îmi luam privirea de la brunetul care mă gusta doar privindu-mă. Atitudinea lui de copil rău mă irita nespun de mult. Îi urmăream fiecare mișcare. Încercam ca acel moment să întârzie din ce în ce mai mult. Simțeam că nu este momentul, nu atunci și nu cu el. Încercam să-l conving din priviri că nu este o alegere bună, dar DJ înainta din ce în ce mai mult cu pași din ce în ce mai repezi până când a ajuns lângă pat. Se uita la mine ca la o păpușă care era pregătită să-și pierdă capul și părul și picioarele și mâinile. Doar una din marionetele sale de unică folosință. Un alt nimic pe care avea să-l pună la colecția sa de nimicuri. Mușchii mi se încordaseră încet. Fiecare părticică a corpului îmi pulsa neîncetat. Eram confuză. Era oare dorința de a atinge plăcerea?! Să fi fost oare gustul transformării?! Sau doar o plăcere stinsă a fizicului meu?! Nu mai trăisem așa ceva niciodată. Îmi era frică. Onoarea mea avea să fie pătat din cauza unui fițos cu capul mare, care se gândește doar la plărerile proprii. Nu aveam nevoie de el, cum de nimeni altcineva în acel moment !

Sudoarea începuse să-mi apară pe corp. NU ! Trebuia să fiu puternică și să nu-i arăt nimic ! Nulitatea era singura mea scăpare. Deși speram să dea peste mine o minune, dezamăgirea a fost uriașă. Se urcase pe burta mea. Îi simțeam greutatea și suflarea rece și caldă în același timp lăsânduse pe gâtul meu. Totul în jurul meu se învârtea. Parfumul său mă amețea îngrozitor și mă făcea să-mi pierd orice speranță simțindul mai aproape ca niciodată de mine. Mi-a părăsit mâinile și mi le-a dat pe spate. Puteam atinge lemnul de tei de la capul patului, fin ca întotdeauna, cu vârfurile degetelor. Am încercat din nou să le mișc, dar am reușit pe o distanță insuficientă. Parcă erau în niște cătușe invizibile și asta era chiar cea mai plauzibilă cauză pentru care le puteam mișca doar în acel mod.

Agitată, am observat semnul de pe abdomenul său. Era un ''D'' scris de mână foarte aranjat și frumos. Niciodată nu văzusem acest stil care mă atrăgea prin delicatețea sa. Fiecare punct era bine gândit ascunzând o aură diferită, foarte puternică. DJ se mișca ba pe mine, ba pe lângă mine. Oriunde era el, îmi era și privirea ațintită către tatuaj. Se urcase pe mine, apoi s-a pus lângă pat. Din corp îi ieșeau aburi mov ca din covor pe care îi inhalam greu. În lumina soarelui se făceau negri. Asta arăta cred că nu erau foarte sănătoși, dar nu-mi păsa. După s-a apropiat spre talpa mea. Avea în mână aceeași batistă pe care o avusesem eu, dar de data aceasta avea aceeași noanță de verde ca a maieului meu. Începuse să murmure singur câteva cuvinte, apoi mi-a legat foarte strans batista de talpă. Acea substanță verde mi se urcase până la gleznă, batista rămânând roșie de la sângele care îmi cursese. Am răsuflat ușurată. Nu mai transpiram, nu mai tremuram, dar privirea lui DJ mă înspăimânta mai rău decât ideea că onoare mi-ar fi fost pătată. Să fi fost atât de periculos acel ciob? Acea otravă ? Acel amestec la care râvnisem pentru câteva clipe? Nu aveam să știu prea curând răspunsul la aceste întrebări pentru că o căldură îngrozitoare mă făcuse să transpir mai mult ca niciodată. Tremuram din nou mișcându-mi picioarele. Încercam să mă ridic, dar mâinile îmi erau prinse încă în căteșele invizibile. Printre buzele întredeschise mi-au putut scăpa câteva gemete, dar din păcate nu de plăcere. Plăcerea era departe, pierdută, uitată, abandonată. Gemetele mi s-au transformat ușor și repede în urlete îngrozitoare. Piciorul îmi sângera, dar din el curgea o substanță neagră. Eram într-o baltă de sudoare și negreală. Mă simțeam murdară și neputincioasă.

DJ se uita la mine cu cea mai nulă figură văzută de mine în acestă viață. Am urlat mai tare pentru a elibera o mică părticică de durere din mine. Într-un fel mă simțeam ca un câine pe moarte datorită otrăvurilor puse în resturile de mâncare pentru al chinui încet, pe de alta nu-mi păsa cum arătam și-mi doream doar să se sfârșească acel chin. Unghiile mi-au crescut îngrozitor de mult. Durerea mă călea, mă făcea mai puternică, dar nu înceta să-mi pună stăpânire pe corp. Zgâriam lemnul cu unghiile cât puteam de tare. Fășii subțiri se desprindeau căzându-mi pe față. Urletele simple s-au transformat repede în înjurături grele. Niciodată nu mă auzesem vorbind așa și eram sigură că niciodată nu auzisem acele cuminte îngrozitoare. Puterea îmi creștea la fel ca balta neagră. Mișcările mele erau mai bruște, mai gălăgioase. Mișcam patul în față prin salturi mici. Țipam și plângeam, înjuram cât apucam, mă mușcam de limbă, mă zdruncinam până când nu am mai simțit nimic. Nicio forță nu-mi mai pulsa în corp. Capul traspirat mi-a căzut într-o parte ca un bolovan. M-am mai putut uita odată la geamul pe care nu mai intrau razele soarelui. Afară se așternuseră norii gri. Pleoapele mi-au ascuns ochii albaștrii și nu am mai putut realiza nimic.

Când am deschis din nou pleoapele, întunericul transformase camera mea într-un mormânt. Mâinile îmi atârnau pe lângă corp mai rău ca niciodată. Capul îmi vâjâia, i-ar picioarele nu răspundeau la comenzi. Am încercat să mă ridic, dar am căzut în aceeași baltă ca cea de dinainte. Am mai încercat odată să mă ridic și de data aceasta am reușit. Încă nesigură am înaintat. Mergeam normal, iar piciorul nu ma mai deranja. Insinctul mi-a spus să mă opresc. În același timp un fulger a introdus o fărâmă de lumină în cameră. Speriată am început să țip ceva mai normal și m-am ghemuit lângă dulăpioarele cu lenjerie intimă frumos sortată.

Capitolul III

Traumatizată de ce văzusem în jurul meu am început să suspin, dar m-am prins repede de nas pentru a nu da drumul șiroaielor de lacrimi. Instinctele îmi spuneau că cineva era acolo și nu îi eram datoare cu nimic, deci nu trebuia să-i satisfac plăcerea de a mă vedea în acel hal. Cum palmele au luat contact cu fața mea, câte cinci zgârieturi ușoare mi-au atins pielea rigidă. Mi-am făcut curaj și m-am avântat în întuneric până la noptiera de lângă pat. Am aprins veioza roșie ca de fiecare dată. Toată camera mea era un dezastru total. Patul, acum negru complet, zăcea mai mult sfâșiat în mijlocul camerei. Covorul de asemenea avea tăieturi lungi și late. După ce m-am uitat mai privit mai cu atenție, urmele erau de la picioarele scurte ale patului. Gura mea stătea larg deschisă atârnându-mi de față. Oare eu făcusem dezastrul acela?! Am încercat să-mi închid gura, dar m-am înțepat ușor pe marginile gurii.

M-am îndreptat spre oglindă. Îmi era teamă de ceea ce urma să văd, așa că am preferat pentru început să-mi țin ochii închiși. După mai multe ezitări, am zis că ce o fi o fi, așa că am deschis ochii. De data aceasta eram așa de dezgustată, înfricoșată și nervoasă, încât nu am putut nici măcar să țip. Acea dihanie chiar eram eu ?! Ochii imi căpătaseră o noanță plăcută a vișiniului, dar în rest...Părul ,acum verde închis ca acele bradului, îmi atârna rebel lung cât tot spatele. Două coarne răsucite în sus îmi stăteau în cap, unghiile erau gigantice, pielea fetei era mai albă ca niciodată, dar aspră de parcă ar fi fost acoperită de un strat de solzi și chiar așa era ! Buzele îmi erau roșii ca sângele împrăștiat prin casă, iar dacă îmi deschideam gura îmi puteam admira colții de vampir. Mâna dreaptă era vineție de parcă era singura parte din mine care scăpase dintr-o bătaie crâncenă, iar mâna stângă era formată doar din oase ! Maieul era sfâșiat, astfel putând observa abdomenul dezvoltat. Picioarele erau cât de poate de normale, dar de la spate mi se arăta o coadă lungă, de parcă ar fi fost jumătatea fără cap a unui șarpe.

M-am întors brusc și într-un colț foarte retras, am observat o formă neagră. Nu-mi mai era teamă de nimic, poate frica din mine îmi spunea că puteam speria acea făptură. Pur și simplu m-am pus în genunchi în fața ei. Am observat că era DJ, dar arăta exact ca mine ! Asta oarecum mă făcea să mă simt extraordinar pentru că nu eram singura în acea situație. Era o liniște plăcută asupra noastră. El se uita la mine, iar eu mă uitam la noile mele trăsături. Încercând să fac haz de necaz am schițat un zâmbet pe față și l-am abordat cum n-o mai făcusem vreodată, adică glumind.

-Deci...crezi că aceste coarne îmi fac capul prea mare?

La auzul cuvintelor mele a făcut o față extrem de uimită. Oare nu spusesem ce trebuia? Nu am primis niciun răspund. Mi-am lăsat capul pe genunghi și nu am mai zis nimic. Eram rușinată de toată șcena pe care o făcuse. Era conștientă de comportamentul sălbatic de care dăduse dovadă. Începuse să facă urme pe parchet când a auzit vocea lui DJ adresându-i-se cu atâta ușurință și spontanitate.

-Tu chiar crezuși că o să-ți pătez onoarea?!

Râdea în hohote, iar eu am lăsat fața în jos și nu am mai zis nimic. Apoi îl aud din nou.

-Stai calmă ! Și eu mi-am luat țapă așa odată. Acum, bun venit în lumea mea !

-În lumea ta?! Nu vreau...NU VREAU !...nu vreau în lumea asta. Vreau să fiu o fată normală, care să aibă un iubit normal, copii normali, o viață normală ! Nimic din ce se întâmplă nu fu normal ! NIMIC NU E NORMAL !

-Normalitatea e plictisitoare. Te vei obișnui în timp.

-Dar nu vreau să mă obișnuiesc. Îmi plăcea să trăiesc pe cont propriu și singură. Să mă apăr singură !

-Să te aperi singură?! Tu habar nu ai că eu mereu am stat în spatele tău și nici tu și nici tatăl meu nu știți că...

Înainte de a-și continua spusele, un zgomot enervant începuse să-și amplifice ecoul în cameră. Era telefonul meu. M-am ridicat fără să-l bag în seamă pe DJ, și am răspuns la telefon. Am auzit o voce plăcută, care îmi făcea piele de găină. Era cel mai popular tip din școală și în același timp iubitul meu ! Era singurul meu lucru bun care mi se întâmpla în acea zi, așa că nu aveam chef să îl ignor. Am răspuns cu o voce poate prea normală

-Sue la telefon !

-Hei, iubita, sunt eu ! Puiul tău ! Te simți bine?

-Da..cred...cred că sunt ok.

-Crezi?!

-Da.

-Vrei să ne vedem, să discutăm?

-Nu...

-Bine. Știi că nu insis..

-Ba da ! Vreau să ne vedem la căbănuță.

-În zece minute sunt acolo !

Am închis telefonul cu repeziciune. Am zburat către dulapul cel mare și mi-am luat o pereche de blugi scurți negri cu un tricou roșu, larg și lung, iar pe deasupra am aruncat un hanorac tot lung negru. Părul verde mi l-am legat într-o coadă care îmi atârna frumos pe spate. Când m-am uitat în oglindă, bucuria a crescut când am văzut că revenisem la normal, în afară de păr și ochi. Mi-am luat telefonul de pe noptieră, iar cheile casei i le-am aruncat lui DJ, dar acesta nu s-a sinchisit să le prindă, așa că au aterizat pe parchetul rece, ceea ce nu-mi prea păsa.

E dragut fic-ul tau, incearca sa faci ca sentimentele de iubire sa fie mai puternice. Cu cat ne pui mai multa iubire noi ne vom atasa de personaje. Iar atunci cand vor disparea ne va parea foarte rau. Asa se face un fic de care nu te poti despartii. Ja ne!

Subiect: Re: Dancing with the Devil Joi 13 Mar 2014, 22:33

FanFic original blocat din cauza inactivitatii.