Cincizeci de umbre ale unui criminal

Subiect: Cincizeci de umbre ale unui criminal Lun 30 Dec 2013, 03:02

Cincizeci de umbre ale unui criminal

*

-Joaca carti cu mine, in fiecare zi, o luna, pana decizi daca sunt vinovat sau nu.

-Ce legatura are jocul?

-Nu ai incredere in mine?

-Ba da. am raspuns repede, prea repede, din instinct cand creierul tipa sa refuz asa ceva, dar zeita mea interioara spune da.

*

Nu era una dintre cele mai bune zile ale mele. Eram confuza si vremea umeda de afara facea institutul mai infricosator decat era deja. Spatele ma durea de la munca pe care o faceam zi de zi. Picioarele ma intepau de la mersul prin fiecare ieftina pentru a livra mancarea ieftina si fara gust. Singurele sunete de pe hol ieseau datorita pasilor mei. Ceilalti pacienti probabil mancau de pranz sau faceau alta activitate speciala. Cand am pus mancarea pe masa la ultima camera, Hinata, colega mea a venit la mine. Era mai in varsta cu cativa ani ca mine si stia acest loc ca in palma. Cat pentru mine, era a 3-a luna la Spitalul de boli mintale din Konoha pentru criminali. Aici veneau cei care erau destul de destepti sa isi gaseasca un avocat bun , care sa ii scoata pe caz de nebunie. Nu puteai stii care este cu adevarat nebun si care se preface, trebuia sa te comporti cu toti la fel, stiind in adancul sufletului ca acestia au omorat su sange rece oameni, intentionat sau nu. Nu puteai sa dai vina pe ei pentru ca nu stiai daca au fost ei sau boala lor. Lucram in majoritatea timpului ca asistanta dar cu securitatea extrem de ridicata, accidentele se petreceau mai rar decat ninsoarea in vara , asa ca lucram oriunde altundeva aveau nevoie de mine. Eram ca ''fata care face tot'' pentru cei ce erau ocupati si aveau nevoie de ajutor cu ceva.

-Ce faci aici? ma intreba Hinata

-Aaa...slujba?

-Toti ceilalti sunt afara! Ar trebui sa fii si tu!

-De ce , ce se intampla?

-Nu ai auzit, tipu' nou vine azi! a zis ea ...fericita?

-Si? nu vedeam de ce face atata caz, mereu veneau pacienti noi aici. Ce era asa diferit de data asta?

-Nu ai auzit de tipul care copiaza crimele faimosului ''Jack the Ripper?''

-Mmmm, ba da. O nu, nu imi spune ca...

-Ba dai, vine aici! SI O SA IL RATAM DACA NU TE MISTI!

Hinata mi-a luat mana si m-a tarat efectiv pana in fata intrarii principale. Eram surprinsa si putin...emotionata , nu stiam de ce. Adica, ce fel de oameni te-ai astepta sa gasesti intr-un astfel de institut? Oricum, nu m-am putut abtine sa nu imi rod unghiile, un prost obicei pe care il am din copilarie, reactie a emotiilor care ma coplesesc. Am iesit in ploaia usoara, si am asteptat cateva minute. Hinata avea dreptate, aproape toti angajatii erau aici. Politistii , desigur , asteptau in fata portii iar lumea se stransese pe strada prostestand impotriva faptului ca acest om va mai avea dreptul de a respira. Cei mai multi il doreau mort. Eram gata sa fug inapoi decat sa stau in ploaie dar o masina neagra de politie s-a oprit in fata. Doi barbati au iesit primii, dupa care s-au dus sa deschida usa din spate. Acum au inceput sa vina intrebarile. Cum arata? Cat de batran e? O sa fie atractiv sau o sa provoace greata?

Mi-am aflat raspunsurile destul de devreme. A iesit din masina uitandu-se in jos, si desi era imbracat in oribilul costum albastru cu gri al spitalului, puteam sa zic ca e inalt si destul de bine facut. Mainile si picioarele ii erau stranse. Inainte sa urce scarile , barbatul s-a uitat in sus si am putut sa il vad detaliat.

Eram surprinsa de frumusetea lui, impietrita. Arata cam de varsta mea, cu gene lungi, negre care ii incadrau frumos ochii de aceiasi culoare. Buzele lui pline s-au departat usor cand a inceput sa urce scarile, avea un maxilar puternic si prominent care era inclestat si sprancene s-au apropiat cand a auzit strigatele celor ce il doreau mort. Nu stiam la ce ma asteptam. Sa tipe , sa faca ceva. Asta fac majoritatea cand ajung aici. Se sperie sau incearca sa scape, uneori tipa lucruri stupide. Cu siguranta cineva asa malefic ca al ar fi facut ceva extrem. Ce fel de om bolnav mutileaza femei? Dar nu, a intrat in cladire fara sa opuna rezistenta, fara sa vorbeasca.

-Atat? am intrebat-o pe Hinata

-Asa cred, nasol. Ma asteptam la ceva interesant.

Am ras la umorul ei ciudat. Stiu ca se gandea la aceleasi lucruri ca si mine. Barbatul care a intrat este posibil cel mai frumos om pe care oricare dintre noi l-a vazut , vreodata. Dar cine ar fi admis ca e atras de un criminal?

-Gata, toata lumea inapoi la treaba. directoarea, D-na Tsunade a urlat in timp ce ne facea semn sa intram.

Am intrat si m-am uitat la ceas , constatand ca este timpul sa merg la masa de pranz. Desigur, nu sa mananc. Trebuia sa am grija ( alaturi de 3-4 baieti de la securitate) cum pacientii mananca, joaca carti sau orice altceva in cele trei ore libere la dispozitie. Pe la jumatatea primei ore, s-a intamplat. Usa s-a deschis si a intrat insotit de doi politisti, meniti sa il tina sub control , chiar daca nu pareau foarte convingatori din moment ce el era mai inalt decat ei. Figura lui nu s-a schimbat, acesta renuntand la fata incruntata de acum 40 minute. Spre surprinderea mea, acesta nu a bagat in seama privirile ce il atinteau ci s-a dus drept la o masa libera, luand un loc. M-am prefacut ca ma uit la ceilalti pacienti cand defapt eram focusata ca un aparat foto D-SLR pe acest barbat nou , dar nu stiam de ce. Ar trebui sa fiu terifiata de prezenta lui. Nu stiam de ce dar ma simteam inecata de el, poate pentru ca imi era frica de el sau poate pentru ca nu puteam sa imi scot ceea ce a facut din cap. Poate eram doar curioasa...Poate...

Doamne Tsunade a intrat , fluierand puternic pentru a atrage atentia asupra ei, anuntandu-i pe saracii pacienti ca trebuie sa se intoarca in camerele lor. Cei mai multi au protestat , el nu. I-a lasat pe cei de la paza sa il escorteze afara , fara sa scoata un cuvant. Cand s-a golit camera, Tsunade s-a apropiat de mine. Ca de obicei, am avut un flashback al tuturor lucrurilor ciudate, care imi puteau aduce probeleme in ultimele 3 luni.

-Sakura, te descurci extrem de bine deja, inca ma mir ca nu ai fugit pe usa urland inca din prima luna asa ca m-am gandit sa faci ceva mai ...serios. Ce ai zice daca in loc de a cara mancare si a face curat ai avea grija de pacienti mai in detaliu? Mici rani, ocazional sa ii tii de vorba. Poate au si ei nevoie de cineva cu care sa vorbeasca. Nu uita Sakura, indiferent de conditia lor mintala, sunt si ei oameni ca noi, au nevoie sa socializeze. Desigur asta aduce si o marire de salariu...

-E ca si facut, dar...include toti pacientii?

-Absolut toti...

-Si tipul cel nou...?

-Sasuke. Uchiha Sasuke.

A.N. : A trecut un an de cand nu am mai scris dar m-am simtit intr-o perioada in care m-a strafulgerat inspiratia. Nu e prea intresant, stiu, dar am nevoie de un inceput ca sa nu fiu intrebata dupa ''HEI DAR CUM S-AU CUNOSCUT? DE UNDE VINE EL? CE A FACUT?'' etc. Imi pare rau ca va obosesc cu acest capitol dar ...promit ca o sa fie interesant, pe bune, promit.

Subiect: Re: Cincizeci de umbre ale unui criminal Lun 30 Dec 2013, 14:23

Salut!
Deci.....Deci.....Deci.....Ficul tau e absolut extraordinar.
IDEEA-Imi place,e originala.
DESCRIERE-Nu prea ai dar nu ma deranjeaza.
IN REST-Ai uitat sa o descrii pe Sakura(bineinteles ca numai pentru cei care nu stiu cum arata),si nu iti mai reprosa ca nu este interesant pentru ca mie mi se pare original deci da - e interesant -.
Bravo!Astept nextul cat mai repede!
Te pup :*
Mara:) was here!

Subiect: Re: Cincizeci de umbre ale unui criminal Lun 30 Dec 2013, 14:52

Heii!

Ficul tău este uimitor, nu m-am gândit vreodată la aşa scenariu ( mă refer la casa de boli mintale). lough

Eşti un geniu, îmi place că nu pui prea mult accent pe chestiile banale, asta m-ar fi plictisit din prima.

Însă sper să pui mai multă descrie când vorbeşti despre sentimente. well? awesome right?

aştept cu nerăbdare next-ul şi sper să mă anunţi! kiss

Baftă la scris! kiss

[size=13]Leave me alone, I was alone anyway ![/size]

Cincizeci de umbre ale unui criminal Tumblr_muehqb0uoe1s8vk3go1_1280

Cincizeci de umbre ale unui criminal Tumblr_mtlzkarXQo1sbpz2qo1_500

[size=13]And in the end ,nothing ever lasts forever
In the end, you changed!!
[/size]

Subiect: Re: Cincizeci de umbre ale unui criminal Lun 30 Dec 2013, 15:10

Lasa-ma sa ghicesc .. ai citit ''Cincizeci de umbre ale lui Grey'' , nu? :))
Oricum imi place mult inceputul tau , astept nerabdatoare urmatorul capitol kiss

Subiect: Re: Cincizeci de umbre ale unui criminal Lun 30 Dec 2013, 20:08

Capitolul 2 - Pentru ca te obisnuiesti. Sakura, odata ce ajungi sa ii cunosti realizezi ca nu sunt asa diferiti de noi, cei sanatosi. Sunt doar pierduti in propia minte

A trecut o saptamana de cand e aici. Sasuke nu a facut nimic neobisnuit, nu a cedat nervos , a fost mereu un om ascultator care nu facea probleme. Cei mai multi cedau din prima saptamana, dar el nu este ca si ei. Asta ar trebui sa ma linisteasca, sa ii ofere sufletului meu pace dar nu, faptul ca era atat de cuminte ma inspaimanta, simteam cum sangele ingheata la vederea lui si pielea mi se facea de gaina. Stiam ce sa fac in situatia in care pacientii o luau razna dar el era supus, ca un catel care stia ca a facut ceva rau si isi asculta stapanul. Comportamentul lui arata ca frica de a sta aici pentru tot restul vietii nu isi face loc intre sentimentele lui. Arata ca si cum punea ceva la cale iar gandul acesta este terifiant.
Sunetul telefonului meu m-a trezit la realitate, era doamna Tsunade.
-Camera 419, mancare. spuse ea scurt.
Da, nu ca aveam ceva mai bun de facut. Am luat tava cu mancarea proasta si am mers pe holul lung inspre camera. Nu stiu de ce le spunem camere , erau efectiv celule. Nu stiam ce pacient era acolo, nu ii tin minte pe toti dar am inceput sa ma pregatesc pentru o criza, pentru tipete si pentru pumni aruncati la nimereala cu jalnicul scop de a ma lovi. Pacienti mai.. Periculosi sa spunem erau sedati, indopati cu morfina pentru a sta linistiti asa ca grijile mele au fost sterse din cap. Am impins usa grea de metal si am intrat, ceea ce am vazut aproape m-a facut sa scap mancarea.
Era camera lui.
Statea pe marginea patului cu coatele sprijinite de genunchi uitandu-se in gol. Deodata si-a intors privirea spre mine iar eu am paralizat, total.
-Buna. a spus asta incet. Uite, aici.
S-a ridicat si s-a apropiat de mine iar eu din instinct m-am dat un pas in spate , spatele meu facand contact cu peretele rece si umed. Un ranjet intunecat a aparut pe fata lui in timp ce se apropia mortal de mult se fiinta mea. Singurul lucru care ne despartea era acum tava cu mancare care nu oferea mai mult de 20cm de spatiu intre noi. Si-a scos limba pentru a-si umezi buzele, dupa care a revenit la ranjetul sau.
-Cum te chema , iubire? vocea lui grava , ca o soapta m-a lovit din plin, pielea mea zbarlindu-se. Nu te teme, nu o sa iti fac rau.
-Sss...Sakura.
S-a apropiat si mai mult de mine, spre urechea mea.
-Eu sunt Sasuke...
Tot ce am reusit sa fac a fost sa dau din cap. Inima mea galopa cu o putere extraordinara, un criminal statea la cativa centimetri de mine. Nu puteam sa stiu ce avea de gand sa faca. Spre surprinderea mea nu a facut nimic, a stat acolo.
-Pot sa imi dai mancarea acum? a intrebat, ranjetul lipit inca de fata lui.
M-am uitat in jos sa imi dau seama ca strangeam atat de puternic tava cu mancare incat mainile mi s-au facut albe. Am balbait un ''Da'' dupa care am fugit inapoi, frustrata. Eram suparata pe mine, ca l-am lasat sa ma intimideze si ca am fugit ca o lasa din fata lui. I-am aratat ca sunt slaba si vulnerabila , ceea ce nu trebuie facut in fata unui criminal.
Tremuram toata cand am intrat in birou alaturi de Hinata. Aura lui Sasuke inca imi ameninta sufletul, prezenta lui fiind proaspata in mintea mea. Cum a putut Tsunade sa ma trimita acolo? Fara paznici? Fara ca el sa fie legat? Ar fi putut sa ma atace , sa ma violeze sau chiar sa fuga din camera fara ca eu sa pot reactiona. Hinata ajuta o pacienta schizofrenica, Kim , care si-a inecat propiul copil.
-Esti bine? Arati de parca ai vazut o fantoma? a intrebat ea ingrijorata
-Nu, sunt bine. am mintit , nu aveam dorinta de a sta langa pacienti acum , trebuia sa imi limpezesc gandurile.
-Te-ai intalnit cu tipul nou, nu?
-Mda...
-Nu iti place de el...de ce?
-Poate pentru ca mutileaza oameni?
-Ah stiu, si pe mine ma sperie dar ... asa au facut-o toti pacientii intr-un punct.
-Serios? Nu pari genul.
-Pentru ca te obisnuiesti. Sakura, odata ce ajungi sa ii cunosti realizezi ca nu sunt asa diferiti de noi, cei sanatosi. Sunt doar pierduti in propia minte , jumatate din ei nu ar trebui sa fie inchisi aici.
-Ce vrei sa zici?
-Nimic...
Eram curioasa dar nu am vrut sa imping discutia mai departe. Lucram deja de cateva ore cu Hinata, intinzandu-i ce avea nevoie si notand starea pacientului din ora in ora. Nu am avut nevoie sa sedam pe nimeni , deci lucrurile decurg deja bine. Dupa ce am vazut mai mult de jumatate din pacienti am decis ca este destul pentru ziua de azi, Hinata fugind la cantina, pentru a manca. Eu nu aveam de gand sa stau inchisa in biroul acesta asa ca am decis sa explorez locul. Dupa cum se putea vedea si de afara, locul era imens. Construit in 1912 , renovat acum 40ani , locul parea antic. Pasii mei faceau zgomot, spargand linistea de mormant. Subsol, niciodata nu am fost la subsol. Acesta era momentul meu, dupa 5 minute in care m-am invartit am vazut ceva ce mi-a captat atentia. Era o usa mare, de metal si parea o intrare catre un alt institut. Puteam sa aud tipete infundate din partea cealalta. M-am uitat in sus si am vazut simplu , gravat in perete
"Poarta C"
Am intrat si am descoperit cea mai mare mizerie pe care am vazut-o, de la camera mea pana acum. Hartii erau imprastiate fara speranta pe jos , scheme, desene ale corpului uman. Cineva studia medicina intens aici. Dupa am vazut. Borcane. Un raft intreg. Curiozitatea mi-a dat o palma , asa ca am luat unul in mana si l-am inspectat atent, nu puteam sa vad foarte bine , lichidul era vechi si cetos. Parea ca si cand ar fii o parte a corpului uman, creier? Posibil, pe acelasi raft, o inima , nervi. Teroarea m-a cuprins doar cand am vazut o eticheta agatata de borcanul ce sustinea in toata spelndoarea lui un deget.
"Testul #345
Pacienta 20
Lila Darson"
Ce...?
A.N. : Scuzati daca nu descriu sentimentele dar...stiu ca mai mult ca sigur nu stiti , eu am un fic finalizat in care 80% descriu cat de indurerata este Sakura asa ca m-am plictisit :)) Da am citit Fifty shades , doar numele este inspirat deoarece chiar daca as vrea , nu pot sa ma inspir prea mult din carte ( cine a citit stie de ce :)) ) Multumesc de pareri si a da, am ''uitat'' sa o descriu pe Sakura deoarece suna ciudat..." Sunt asistenta la un spital de nebuni am paru roz si ochi verzi"

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jack_Spintecătorul-> in caz ca cineva are curiozitatea sa vada ale cui crime le copiaza Sasuke :)) ( + sursa mea de inspiratie)

Subiect: Re: Cincizeci de umbre ale unui criminal Mar 31 Dec 2013, 00:34

Perfect! :3
Mi-a plăcut enorm de mult! Da înţeleg, devine foarte plictisitor să tot descrii. Aştept next-ul!
a hug

[size=13]Leave me alone, I was alone anyway ![/size]

[size=13]And in the end ,nothing ever lasts forever
In the end, you changed!!
[/size]

Subiect: Re: Cincizeci de umbre ale unui criminal Mar 31 Dec 2013, 21:30

Buna !
Am trecut si eu pe la fic-ul tau. Mi-a placut titlul, dar m-a speriat descrierea putin, dar ai un fic grozav.
Imi place mult, ai o actiune perfecta, la fel si descrierea, parerea mea.
Sper sa ma anunti si pe mine de next cand o sa il pui.
Ja ne !

"I won't allow it! I won't allow you to die like this! You've committed crimes! You must remember everything! Don't think you can be at ease without knowing anything! Don't expect to be forgiven by the people who you've hurt! Live and struggle!"

Erza Scarlet to Jellal Fernandes

Subiect: Re: Cincizeci de umbre ale unui criminal Joi 06 Mar 2014, 10:44

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.

Cincizeci de umbre ale unui criminal Oj19j4

cruelty is a gift humanity has given itself