Ohayoo ,^^ am revenit cu un nou fic ,sper sa fie mai vizualizat decat Dragoste Adolescentina ,il voi continua si pe acela chiar daca nu am prea multe comentarii asa pai ...let's go!


Intuneric ...atat de mult intuneric simt cum corpul meu isi pierde incetul cu incetul sangele ramanand aproape mort ,nu credeam ca voi muri asa ...de fapt nu credeam ca voi muri vreodata ,nu sunt multe sentimente ,dar totusi acum incep sa imi analizez viata ...de mica am fost mai mult singura ,parintii au murit cand aveam 3 ani ,apoi mi-am petrecut copilaria alaturi de fratele meu mai mare cu 5 ani Mao ,acum ..am avut de ales ..ori viata mea ori a lui si am ales sa salvez viata lui ,a pierdut atata timp cu mine ,cateodata se izola singur in casa ,fara prieteni ,doar pentru a munci ,pentru a-mi oferi totul ..iar acum pot insfarsit sa il recompensez .Da..eu sunt Miku,sau eram Miku,nu sunt prea multe de spus ,15 ani ,ochi verzi ,par lung si negru,atat despre mine ,defapt nici eu nu stiu prea multe despre mine stau si ma intreb ..de ce am folosit prezentul in descrierea mea ?Eu sunt la trecut,nu exist ,sunt intre doua lumi .
                                                    INCEPUTUL .
Din scurta descriere cred ca v-ati facut o impresia despre mine ,dar probabil va intrebati ce sunt ...pai eu ..am devenit ceva in ce nu am crezut vreodata ,un spirit ,din cauza regretelor am ramas prinsa in lumea celor vii,asa functioneaza ,esti impacat cu tine insati ,treci bariera care desparte lumea celor vii de lumea celor trecuti in nefinta ,daca nu esti impacat ramai pe pamant .Ma rog...de fapt nu sunt chiar cum ar spune toata lumea *MOARTA*,corpul meu este intr-un spital ,in coma,nu imi amintesc prea multe lucruri si nici nu vreau ,daca as afla prea multe as putea sa imi petrec eternitatea jelindu-mi viata ,nu sunt genul care plange ,sunt genul de fata luptatoare dar fiecare om are depresiile lui .
-Poate daca ai fi acceptat targul nu mai stateai aici plangandu-ti de mila.
-De ce ai venit iar aici ?
-Este sansa ta ,singura ta sansa de supravietuire ,ar fi pacat ca un chip atat de frumos sa fie ingropat la 2 metri sub pamant ,nu?
-Sa aud ce ai de spus .
-Poti deveni ca noi ,un inger ,te voi ajuta sa te razbuni pe cei care te-au facut sa suferi dar in schimb ...
-In schimb ce ?!
-In schimb v-a trebui sa iti doresti viata vesnica ...
-Adica nu voi mai fi umana?
-Este greu de explicat ...ingerii sunt umani dar duc o viata vesnica la fel ca demonii noi devenim invincibili ,imuni..
-Accept!
A inceput sa rada sub mustata si-a apropiat mana de mine ,si m-a mangaiat pe cap ,uram cand facea asta .
-Alege-mi un nume ,te voi servi pana la final .
-Eternitatea nu are final .
-Cand razbunarea ta va fi indeplinita ,atunci perioada mea de supunere se va termina ,iar tu vei putea deveni ca mine ,de acolo va incepe o noua viata pentru tine.
-Hmm...Readu-ma la viata ,Zero...
-Cum doriti my lady .
Sper sa va placa acest fic ,si astept parerile voastre

Capitolul 2
                                                      Inceputul Eternitatii
Lumina izbitoare ma facea sa inchid treptat ochii ,acei ochii care au fost inchisi timp de 5 luni ...am inceput sa ma uit imprejur .
-Mai doriti ceva ...my lady?
Zero ...el a fost langa mine atunci cand ma aflam in coma ,cand spiritul meu se simtea singur el venea si asculta ce aveam de spus iar acum tot el este cel care mi-a redat viata,ochii sai lila ma priveau bland ,parul cu reflexii argintii statea rebel ca de obieci ,avea in urechea dreapta trei cercei ,era imbracat in nelipsita lui uniforma alba ,asa il cunoscuse-m ...
-Zero...vreau sa ne facem nevazuti de aici ,nu putem risca sa fim vazut de cineva.
-Cum doriti my lady ...
Am dat sa ma ridic dar corpul meu nu era pregatit pentru asta si am cazut..
-La naiba,sunt o ratata ...
Zero m-a ridicat de jos ,m-a luat in brate ,eram neputincioasa ,ma tinea destul de strans ,a deschis fereastra si am pornit ,cum nu puteam sta expusa prea mult afara din cauza oboselii Zero a fost nevoit sa inchirieze o camera la hotel ,tot drumul nu ne-am vorbit ,dar ca de obicei el a fost cel care a spart gheata.
-Sa nu mai spui niciodata ca esti o ratata..
-Eu...multumesc pentru tot .
-Cum te simti ?Poti merge?
-Nu stiu ...nu am incercat ,imi este teama.
S-a uitat la mine cu aceeasi privire blanda ca de obicei si mi-a intins mana ,m-a cuprins usor de talie ca pe un copil mic care facea primii sai pasi.
-Se pare ca esti mai bine acum ,probabil iti este foame ,nu?
-Putin ..
A schitat un mic zambet ,mi-a intins o sacosica cartonata in genul celor de cadou.
-Ce e asta?
-Pai doar nu vei cobori la masa in pijama de spital,nu?
Am deschis-o ,in ea era o rochie roz foarte draguta,se priecepe nu gluma,mi-a facut semn sa merg sa ma schimb ,l-am ascultat.
-Iti vine bine .
-Multumesc ...
M-am intins usor dupa parie ,cand ne-am cunoscut  mi-a spus ca parul meu este asemenea unei cascade din care izvoraste noaptea,este un baiat destul de dragut dar...nu chiar genul meu .
-Vrei sa te ajut?
-Cam cat de multe poti stii tu ca baiat despre impletirea parului?
-Hmm..pai hai sa vedem.
M-a legat cu o bucata mica de material la ochi ,am asteptat ceva timp pana a terminat .
-Iti place ?
Chiar ii iesise ,era un coc ,cateva suvite le lasase rebele ,imi placea ,asa obisnuia sa mi-l faca bunica ...pana cand...
Din perspectiva lui Zero :
Observ ca se incrunta putin ,era una din cele mai firave fete pe care o cunoscuse-m si totusi ...imi pare bine ca am salvat-o ,chipul ei frumos nu ar trebui vreodata ingropat nici macar in lacrimi si stiu ...a plans mult ,a suferit ,ii cunosc povestea ,o cunosc pe ea .Dintr-o data mi-a schitat un mic zambet .
Miku:-Si eu care credeam ca voi ramane fara par :).Este minunat ,multumesc mult.
Am luat-o de brat si am coborat la masa ,nu se vedea ca a fost inconstienta 5 luni ,putea purta un dialog decent si era foarte manierata ,pe la jumatatea serei m-a apucat de brat si mi-a spus ca se simte putin cam rau si merge sa se odihneasca si ca daca doresc sa raman o pot face cu conditia sa nu vin prea tarziu ,i-am raspuns ca o voi insoti in camera pentru ca si eu sunt putin cam obosit plus ca am de completat cateva documente.
Miku povesteste :
Am urcat incet in camera ,ca de obicei el se purta galant ,adevarul este ca ma simteam bine dar as fi vrut sa fiu doar eu si cu el fara toate admiratoarele lui date pe spate care daca ar fi putut m-ar fi omorat cu privirea,m-am dus in baie si m-am schimbat in ceva mai lejer ,cand m-am intors el era la masuta din camera si se uita pe cateva formulare.
-Ce faci ?
-Oh ,nu te vazuse-m ,pai ma uitam pe cateva formulare ,in ultima vreme au avut loc niste decese mai neobisnuite.
-Neobisnuite?! Ce vrei sa spui?
-Nu conteaza ,nu vreau sa iti bati capul cu asta ,mai bine te-ai odihni ,maine trebuie sa ajungem la vechea ta casa,Parisul este destul de departe iar la ora 4 dimineata avem trenul.
-Dar...nu vreau sa ma intorc acolo ...Zero,mi-e frica ,nu vreau ..!!!
Am inceput sa plang ,el ma cuprinse cu bratele sale si ma tinea strans.
-Cei care au vrut sa va faca rau tie si fratelui sau ar trebui sa isi spuna rugaciunea ,acum sunt langa tine ,nu vor avea ce rau sa iti faca ,odihneste-te...
M-am intins in pat si m-am invelit ,nu puteam dormi ,el incerca sa faca cat mai putin zgomot ,cred ca deja credea ca dorm...
-Zero...
-Ce ai patit Miku ,ti-e rau ?
-Nu ...doar ca nu pot sa dorm ...
-Hmm ,cred ca stiu eu ceva ce ar functiona .
A venit langa mine si mi-a pus mana frunte ,nu mai stiam ce se intampla,am adormit .
................................................DREAM...............................................
Atata intuneric ,Mao ,unde esti ?
De nicaieri s-a auzit vocea fratelui meu ,am inceput sa fug ,dar era prea tarziu ,el era acolo ..intins pe joc ,fara pic de viata in el ,am inceput sa plang..
..............................................END DREAM............................................
-Miku ,trezeste-te ,haide .
-Zero ?
L-am luat de gat simteam nevoia sa il am langa mine ,ma temeam .
-Sunt aici ,nu plange ,este timpul sa plecam .
Mi-a intins batista sa ,am luat-o si mi-am sters hainele ,m-am imbracat rapid cu hainele pregatite de el si am pornit impreuna spre gara ,era noapte ,intuneric ....
-Nu iti fie teama Miku ,sunt langa tine.
-Nu mi-e teama ,sunt bine ,serios.
Sirena trenurilor se auzea in zare conturand o atmosfera ostila plina de frica ,trenul a avut o intarziere de 3 minute ,Zero mi-a urcat bagajele si s-a asezat in vagon langa mine .
-Sper ca nu te superi daca citesc.
-Nu...e in regula...
-Esti sigura?Nu pari prea convinsa...
Miku*Sa ma opreasca cneva ca de nu ii iau carte si ii dau cu ea in cap *
-Miku ...!
-Ce?!Ah da ,citeste.
Dupa cateva ore ,interminabile,in usa vagonului nostru s-a deschis ,era...
Sper sa va placa ,hai cu parerile ^^

Dupa cateva ore interminabile usa vagonului s-a deschis ,la vederea persoanei fata s-a ridicat in picioare cu o expresie care arata uimirea pe fata .
-Miku?!Credeam ca ai ...
-Mia ...
Cele doua s-au luat in brate ,se vedea ca momentan Mia nu reprezenta un pericol pentru Miku .
-Ce s-a intamplat ?Am crezut ca te-am pierdut pentru totdeauna !!!
-Sunt in regula ,este o poveste lunga pe care nu as vrea sa ti-o povestesc .
Roscata a analizat-o pe Miku timp de cateva secunde iar pe un ton cald si familiar i-a spus.
-Ar trebui sa mergem sa discutam undeva,doar noi.
-De acord .Zero ,te rog sa ramai aici.
-Cum porunciti my lady ,doar sa nu lipsiti prea mult .
Cele doua au plecat ,pentru cateva secunde intre ele a existat o tacere sfasietoare .
-Sunt sigura ca tu nu mergi spre Paris Mia.
-Hmm...mereu ai avut un fler anume .Ai dreptate ,am plecat de acolo acum cateva luni ,nu ma mai intorc acolo .
-De ce ?Ce s-a intamplat .
Roscata privea suspicioasa in jur dupa care ii sopti :
-Au avut loc niste decese stranii...combustie spontana si altele
Miku o privea suspicioasa,apoi o intreba :
-Mao este bine...?
Roscata se intrista cand Miku rostise numele fratelui ei .
-El ...pai el ...nu mai e ...de asta am ales sa plec .
Miku se prabusi in genunchi ,lacrimile ii invadau obrajii trandafirii .
-N-nu ...Mia nu se poate !!!
-Miku ...imi pare rau ...se pare ca nu mai avem timp de vorba trebuie sa cobor ...
Cele doua tinere s-au despartit ,fiecare mergand pe drumul sau ,Miku se intoarse in vagon alaturi de Zero ,acesta o analiza atent si ii spuse :
-Pari putin cam ravasita .Cine era fata aceea?
-E-Era logodnica fratelui meu ...
-Inteleg ..si de ce plangi atunci?
-Mao e mort !Putem spune ca tot ce am facut si fac este in zadar !De asta mi-ai ascuns adevarul nu ?Nu te-ar fi pasat daca imi bat sau nu capul ,ai vrut sa nu aflu despre moartea lui Mao !
Baiatul o privea atent si putin surprins ,a ales sa nu ii zica nimic,pe tot parcursul drumului nu si-au vorbit .
Z:-Se pare ca am ajuns .
M:-Poti sa cobori daca vrei ,eu nu ma mai intorc aici !
Z:-Poti sa nu te mai comporti ca un copil rasfatat si sa mergi odata?
M:-Poti sa te opresti in a mai imi da ordine ?Cine te-a pus seful meu?
Baiatul nu mai apuca sa zica nimic deoarece Miku pleca de capul ei .
Z:-Sa stii ca nu am de gand sa fug dupa tine prin tot Parisul :|.
M:-Ai spus ceva?
Baiatul renuntase deja sa vorbeasca cu ea si se multumi doar cu un oftat .
-Aici ,e !Bine ai venit in casa groazei !
-Nu stiam ca ai aceasta parere despre casa ta.
Si cam atat ,poate vad si eu cateva pareri cine stie .

M-am instalat in vechea mea camera ,era exact la fel cum am lasat-o ,peretii de culoarea mierii ii dadeau camerei o luminozitate foarte puternica ,incercase-m sa imi mobilez camera exact cum doream eu ,am incercas sa asez cat mai armonios lucrurile ,aveam jaluzele albastre ,albastrul acela al cerului senin lipsit de nori ,aveam mai multe rafturi ,toate erau incarcate de jucarii de plus...dar acum ,nu mai existat acel farmec aparte ,casa imi reamintea de momentele frumoase alaturi de familie ,o uram .
-V-ati instalat my lady?
M-am uitat la Zero ,sunt sigura ca mi-a remarcat starea de nervozitate care probabil se vedea in ochii mei.
-Da,nu e mare lucru ,macar ar fi putut schimba si ei decorul ,ce dezamagire ...voi merge sa ma plimb ,vezi ce faci .
-Nu doresti sa te insotesc ?
-Nu!Vreau sa fiu singura!
Parisul ...unele persoane ar da bani grei pentru a locui cateva zile aici ,nu sunt ca ei  ,urasc orasul asta ,aici viata mea s-a schimbat  ,aici am pierdut tot ,iar acum sunt obligata sa retraiesc acele momente iar si iar si iar ...
Se intunecase ,mergeam singura pe o strada laturalnica si intunecata...era macabru ,ca de obicei am numai idei proaste .
-Da-i una si las-o acolo ,e doar o copila razgaiata deci nu ii va simti nimeni lipsa.
Dupa cateva secunde am auzit cum o masina a plecat in tromba ,am pornit imediat inspre locul din care auzise-m vocile ,era o fata ,probabil era de varsta mea ,avea parl blond ,atat am putut distinge,era acoperita de sange si vanatai ,m-am apropiat de ea .
-Zero ,am nevoie de ajutor.
-Parca vroiati sa fiti singura my lady .
-Ocupa-te de fata asta si du-ma odata acasa .
-Cum doriti .
Ne-a luat in brate pe amandoua ,in cateva minute am ajuns acasa.
-Ocupa-te de ea si cheama-ma cand isi revine.
-Cum doriti ,my lady .
Orele treceau rapid ,in timpul asta am gasit cateceva in podul casei printre care un pandantiv  in forma de inima ,era foarte dragut ,nu il mai vazuse-m ,l-am pus imediat la gat ,ma facea sa simt iubirea celor pe care i-am pierdut ..pe care i-am iubit si inca ii iubesc ..oare Zero la ce categorie este?
-My lady,si-a revenit...
-Ce?A...ok ...
-Sunteti bine ?
-Da ...
Am pornit spre camera oaspetilor ,acum ii puteam distinge destul de bine trasaturile ,avea parul ondulat ,lung si blond ,ochii verzi si era destul de slabuta .
-Buna ,eu sunt Miku ,tu esti...
-N-numele meu este ..Sona,iti multumesc ,daca nu erai tu as fi murit acolo ,multumesc .
Imi era mila de ea ,incepuse sa planga ,se vedea ca suferise mult .
-Nu mai plange ,acum esti in siguranta .
-Iti promit ca maine nu ma mai vezi aici ,voi pleca repede ,nici nu vei simti ca am fost aici.
-Hei,nu cred ca intelegi ,tu ramai aici .
-Nu ,nu pot accepta ,deja ai facut destule pentru mine.
-Sona ,uite,stiu prin ce ai trecut ,eu am patit acelasi lucru in urma cu cateva luni.
-Stiu ...te vazuse-m in buncarul ala ,pe tine te bateau cel mai mult ,vroiam sa te ajut ,dar eu ...eu ..
Am ramas socata ,deci stia cine sunt ...inca o persoana care imi va aminti de viata mea dinainte ...
-Esti bine...?Nu am vrut sa te supar...
-Ce?!Oh ..da sunt bine ..eu ,te las sa te odihnesti ,daca e nevoie de ceva ..Zero este disponibil.
Neah...stiu ca nu este cine stie ce fic ,probabil si de asta nu prea vad pareri ..capitolele ies oribil ,nu stiu daca mai continui

Soarele aspru inunda camera spatioasa,m-am ridic de pe pat ,podeaua veche scartaia la fiecare atingere,m-am imbracat si am coborat in salon ,era liniste,intr-o fractiune de secunda m-am gandit la fata de aseara,era inca aici ,iar Zero era cu ea,m-am indreptat glont inspre camera fetei ,Zero statea sprijinit de usa.
-Ce faci afara?Il intreb eu curioasa
S-a uitat cu regret la mine si a oftat mai apoi trecandu-si mana prin parul meu.
-Te-am intrebat ce faci aici .Ii spun eu pe un ton nervos.
S-a uitat la mine avand aceeasi reactie ca inainte,dar de data asta am putut auzi un *imi pare rau *.
M-am inrosit la fata ,imi faceam tot felul de scenarii sumbre,m-am apropiat mai mult de el privindu-l in ochi.
-Iti pare rau pentru ce?Ii spun eu incercand sa par serioasa ,dar nu puteam ,ma gandeam la ce era mai rau ,nu la moartea fetei ,la cu totul alte lucruri ,nu as fi suportat sa il vad pe Zero langa alta,asta nu ...
Si-a lasat capul in jos oftand .
-Nu imi spune ca...ii spun eu cazand in genunchi.
S-a uitat la mine si m-a ridicat de jos ,eram apropiati ,ma simteam in siguranta alaturi de el .
Z:-Nu iti face griji,nu s-a intamplat nimic important.
*Daca ma minte?Daca este al ei ?Daca il pierd ?Daca doar ma imbat cu speranta ca va fi al meu ?* astfel de intrebari imi treceau prin minte in timp ce coboram scarile iesind mai apoi din casa,asezandu-ma pe trepte,mi-am aruncat privirea inspre fereastra fetei ,se puteau distinge doua siluete ,una a ei si...una pe care mintea mea nu vroia sa o accepte ,stateau imbratisati mai apoi unul din ei facand pasul ,se sarutau sub ochii mei ,m-am ridicat  in picioare si am urcat tinta in camera mea ,incepand sa devastez totul ,*De ce ,de ce trebuie sa patesc asta?*aceste intrebari imi trecea in minte ,gesticulam ,aruncam tot ce imi statea in cale ,din neatentie ceasca de pe noptiera se sparsese in zeci de cioburi ,eu calcand peste ele mai apoi.Dupa cateva minute am auzit batai in usa,era Zero.
Z:-Hei,nu ai mancat nimic de ieri ,te-am adus ceva de mancare ,pot intra?
M-am uitat de cateva ori la usa si i-am spus:
-Nu,nu imi este foame ,nu vreau nimic ....
-Esti bine ?Deschide usa,nu poti sta nemancata .
-Pot si o voi face!Fac ce vreau ,nu imi amintesc sa o fi avut pe mama langa mine.Ii spun eu nervoasa.
Am auzit cum a bagat o cheie in broasca,m-am intins pe podea ,pe cioburile cazute,durea ,durea ingrozitor ,dar sufletul ma durea si mai tare ,durea tradarea lui ...
Z:-C-Ce..s-a intamplat?Miku ,ce ai patit?!Imi spune el cu o urma de ingrijorare in privire si in glas.
M:-T-Tu ,mai bine dute la ea ,la Sona ,eu ma descurc,lasa-ma !!!
Z:-Miku ,vorbesti prostii ,sangerezi !
M:-Nu imi pasa!!Pleaca.Mi-am lasat capul in jos prabusindu-ma pe podea.
Mda..stiu ,nu a iesit foarte bine ,poate lasati si voi niste pareri ,vreau sa vad cum vi se pare :)