9 ianuarie 2014

Stau în banca de toate zilele şi aştept profa de civică să-şi facă intrarea şi iată că a apărut,însă nu-mi fac griji. Stau cu jurnalul deschis în prima bancă. Scriu câteva rânduri, mă uit pe geamul aburit, apoi reiau acelaşi ritual de câteva ori. Pentru o clipă zbor printre cifrele folosite la mate cu o oră înainte, apoi aterizez în clasă din nou. Privesc în jurul meu şi-mi analizez colegii. În mijloc o groază de bănci poartă elevi cu gândul departe de orice lecţie, fiind învăluiţi de un război de proporţii cu bile de hârtie. Deodată atenţia îmi este acaparată de răguşitul doamnei tinere. Se plimbă printre noi ascultând o colegă care citeşte pentru pereţii portocalii lecţia din carte, care pare să vorbească despre guvern, monarhi, parlament...Alte lucruri care-ţi ocupă un loc în creier pentru ce ?! Pentru a te crede învăţat. La ce bun dacă niciodată n-o să lucrez în domeniile legate de ele, sau poate da...asta n-o să ştim până la timpul potrivit.
Încerc să-mi revin în fire când profa ajunge lângă mine. Se uită cu o privire insistentă care mă incomodează. Încerc să-mi înduplec profesoara făcând o față oarecum tristă, dar de data acesta, ca de fiecare dată, nu iese cum doresc. 

Și am revenit. Stau pe scaunul de vizavi de data acesta în pauză. Încerc să mă concentrez asupra jurnalului, dar țipetele asurzitoare îmi zgârie creierii. Era cât pe ce să-mi ceară profa de civică jurnalul, adică un caiet care pare a fi neînsemnat. Totuși nu am acceptat să i-l dau și l-am băgat repede în ghiozdanul negru cu flori albe. Atunci și-a continuat drumul către catedră și nu m-a mai băgat în seamă. Dar nu m-am potolit și am început să vorbesc cu colega mea de bancă, adică nu chiar colega mea oficială, ci doar cea mai bună prietenă. Părul ei blond foarte drept ajungea de pe un umăr pe altul al ei, iar ochii căprui îmi analizau fiecare cuvânt. Încercam să par atentă la lecția din carte, dar a fost complet în zadar. Fiecare propoziție se termina cu hohote din partea noastră, dar se pare că nu am deranjat pe nimeni.

După acestă oră, am ocazia de a da peste geografie ! U-R-A ! Sunt atât de fericită, încât prefer să stau pur și simplu, fără să reacționez. Totul părea atât de ciudat, încât mă simțeam că eram urmărită. Mă uit în jur și nu văd pe nimeni care să fie atent la mine, dar totuși. Încerc să mă obișniesc cu ideea că este doar imaginația mea,dar aud un chicot. Am dat mai încolo perdeaua vișinie care nu lăsa lumina slabă să pătrundă în clasa populată. Era unul din colegii mei, care avea chef de glume nu tocmai geniale. Mă uit la el răutăcios și amenințător. Ce mai dorea de la mine ?! Probabil o altă temă banală, din punctul meu de vedere. Ups...A venit profa de geogra (P.S.: o iubesc mult pe Doamna !).

Uite-mă din nou, de data acesta acasă. Tocmai ce pusesem mâna pe caietul de la chimie, dar inspirația mi-a atacat mintea. Am decis să îmi scriu mai departe gândurile pe aici. Ceva special nu mi se mai întâmplă, sau poate...Adică după ora de geogravarză, am avut fizică. Îmi place fizica, dar problema acesta...spusăi mii de rugăciuni cât timp stătui în fața tablei. Și nu că nu știu, dar pur și simplu mă blocai ! Nici măcar forța de greutate, uitase-m că este formată din produsul dintre masa corpului respectiv și accelelrația gravitațională, dar pe parcurs îmi reveni. Acum cred că o să-mi termin temele. Spor la lucru fato !


NECORECTAT !

DaDy terminat, 
Bye Bye

Hei my dear. Am trecut si eu pe la tine si imi place ce vad. La fel ca Dady, titlul m-a atras si pe mine si mi-am zis: "hai sa il citesc". Te astept cu urmatoarea parte si daca vrei te astept si pe la mine. "Jocul iubirii" 
P.S. Sa ma anunti daca vrei. 
Cya :* :*

Si am ajuns la tine. Ma bucur ca ai postat. Ce pot spune.... Mi-ai amintit de zilele cand eram la gradinita si "m-am indragostit" de unul din baieti, ce acum dupa multi ani in care nu ne-am mai vazut si ma refer la generala, e in liceu cu mine. Fain,nu? Ehh... Imi place si vreau sa ma anunti si in continuare.