Hey Ani...am trecut si eu pe la fic si pot sa zic ca imi place foarte mult
Ideea foarte frumoasa si interesanta
Sper sa pui nextul repede
Ony va si va

Fan fic redeschis.
Să ai inspiraţie pentru fic, Ani! :)))


Choco :) : Nu creeed! Sa fie intr-un ceas bun. (D)

Heyaaaa lumee    Aniska revine!!  in forta    Oare i-a fost cuiva dor de mine?   Ei bine :3 nu am putut sta departe de voi :hug:Asa ca m-am intors    Se pare ca s-au schimbat multe pe aici . Dar o sa ma informez eu si aflu tot  >:)  Intre timp. Ca sa  nu vin cu mana goala inapoi, mi-am zis sa redeschid si cateva fic-uri. Dupa mine le-as redeschide pe toate Dar... nu stiu daca momentan pot face fata  anyway  Voi continua acest  fic singura si ce sa mai zic.. sper sa va placa ^^  Va pwp pe toti si imbratisez cald >:D<

Capitolul 4 : “ Misterul  continua”

-Ok pai atunci Sasuke fugi la scoala. Este destul de tarziu si o sa intarzii.
-Mda. Cred ca ai dreptate. Ne mai auzim, da?..Ai…ai grija de tine.
Si oftand am sarit geamul. Of! Totul e atat de ciudat. Ma simt ingrozitor. Oare am puterea sa  fac eu asta? Poate fi totul ca la inceput? Sunt destul de bun incat sa gasesc acel medalion?   Of ,draga mea Sakura! Imi pare asa de rau. E numai vina mea. Tu puteai fi inca in  viata daca te luam de la scoala. Puteai inca trai daca nu eram atat de stupid incat sa-mi fie frica sa fac ceva. Trebuia sa ma napustesc in foc, sa te scot de acolo. Chiar puteam face ceva. Si ma urasc! Ma urasc pentru ca nu am fost in stare sa fac ceva. Sunt un prost. Un mare prost. Am pierdut ce aveam mai scump. Singura persoana care ma intelegea, care simtea tot ce simt si eu, care nu ma critica, care ma accepta asa cum sunt, care ma privea in interios si ma iubea pentru sufletul meu. Ea nu era ca restul si nimeni  nu va fi ca ea.  
Inchis in propriele ganduri , mergeam agale spre scoala. Nu auzeam si nu vedeam nimic.  Eram parca sedat.   Eram intr-o agonie fara sfarsit. Simteam cum sangele imi clocotea in vene. Ma durea sufletul ca n-am putut sa fac ceva. As vrea sa mor. Sa   fiu o fantoma ca Sakura. Sa bantuim amndoi aceasta lume cruda. Nu conteaza c ear trebui sa fac, sau unde sa merg, as face orice numai sa fiu cu ea.
-Sasukeeeeeeee! Hei Sasukeee! Sasuke ce ai?  Ma auzi? Pamantul catre Sasuke Uchihaaa!!!  Ti-ai pierdut auzul cumva?
-AAh! O, da! Scuze Ino.  Nu eram atent. Eram complet in lumea mea. Ai spus cumva ceva?
-Cam da! Se pare ca am vorbit singura  ceva vreme. Vin-o! Trebuie sa mergem in biblioteca. Vreau sa iti spun ceva foarte important.
Si nu mai apuc sa spun nimic  pentru ca blonda ma apuca de mana si ma trage dupa ea. Desigur ca nu au incetat sa apara speculatiile si vorbele rautacioase ale celor din curtea scolii care mereu cand vad o fata si un baiat impreuna incep cu tot felul de scenarii  amoroase si bla bla bla. In cele din urma ajungem in biblioteca. Ino ma taraste pana in fundul bibliotecii si ne ascundem dupa  un teanc foarte mare de carti.
-Ei bine! Fi atene! Ca iti spun doar o singura data! Deci Sasuke! Sa nu te sperii. Aseara am avut un vis foarte ciudat. Se facea ca eram pe un nor care vorbea si  ma vedeam pe mine mergand prin padurea de ieri. Iar apoi am cazut intr-o scorbura. Iar acolo era o alta padure. Si se auzeau tot felul de strigate si urlete. Cred ca aia era defapt padurea urletelor. Si apoi norul m-a dus  langa un munte apoi el s-a evaporat iar eu am cazut in intuneric iar apoi m-am trezit. Si cand m-am dus la bucatarie sa beau suc am gasit pe gresie urme de  labe de pisica facute cu sange. Si m-am speriat groaznic. Am scapat sucul pe jos si acesta a inceput sa pluteasca si s-a unit cu sangele si  a aparut ceva scris pe podea. Cand m-am uitat ce era scris am  inteles “O lacrima amara plina de iubirea a unui pazitor al cerului se va usca de nu o arunci in mare”. Ce vrea sa insemne asta Sasuke? Ce?  M-am speriat ingrozitor, Sasuke!  Ma depaseste situatia asta. Nu mai stiu ce sa fac  Sasuke.  Stau cu teama ca in orice moment se poate crapa pamantul de sub picioarele mele si pot fi inghitita in cine stie ce gaura neagra.  Stiam ca va fi ciudat, dar parca e prea mult. Oh!
-Gat gata  , Ino! Nu mai plange.  Te rog. Calmeaza-te!  Stai linistita, toate se vor termina in curand. Nu vreau sa te sperii si mai rau. Dar e mai bine sa sti ca si eu am avut acelasi vis. Ba mai mult la mine in camera a aparut si un fel de ochi care se misca si apoi si Sakura care era plina de sange si apoi Moartea care a luat-o si nu a fost un vis. Am primit  un pergament si o carte. Pe care nu le pot deschide. Si de fiecare data cand  indrept bratara Sakurei spre ele, aceasta incepe sa arda. Dar nu ia foc, e doar foarte fierbinte. Nu-mi explic de ce. De asemenea ceea ce  ai citit tu pe podea, acelasi lucru   l-am vazut si eu scris pe peretele meu, tot  cu sange. Dar a doua zi dimineata totul disparuse. E ciudat. Dar se pare ca suntem singurii care  pot face ceva. Daca in acest mod o putem ajuta pe Sakura, daca asta e singurul mod in care o pot readuce la viata, atunci  voi face orice fara regrete.  Daca simti ca nu mai poti rezista te inteleg Ino. Eu pot continua si singur. Nu vreau sa patesti sit u ceva.
-Nu Sasuke. Nu te las singur. Adevarul e ca ma sperie, foarte rau. Nu am spus-o niciodata, dar chiar mi-e frica uneori. Dar si eu o vreau pe Sakura inapoi la fel de mult. Hai sa facem tot posibilul sa o aducem inapoi. Impreuna o sa reusim! Numai sa ramanem uniti orice ar fi.
Inainte sa mai apuc sa spun ceva  clopotelul a inceput sa sune , semn ca orele au inceput. Asa ca am plecat in clasa. Am stabilit cu Ino sa  ne intalnim dupa ore pe terenul de  fotbal.
Timpul trecea atat de greu. Mintea nu imi statea la nimic altceva decat la cele intamplate noaptea trecuta. Sper doar ca totul sa iasa bine. Toata ziua Sakura a stat cu mine. O vedeam mereu la geam. Statea  acolo si imi zambea la fel  de cald cum o facea mereu si se uita la pasari.  Dupa o zi plina de chin, o zi in care parca timpul  voia sa stea in loc, am terminat si orele. M-am indreptat incet spre terenul de fotbal,  uitandu-ma dupa Ino. Aceasta era in mijlocul terenului intinsa pe jos. Oare e bine?  Pentru o secunda m-am speriat si am inceptu sa alerg spre ea strigand-o. Dar apoi m-am calmat vazand ca  se ridica.  Imi face semn  sa ma asez langa ea.  Ma intind si eu pe iarba dar nu apuc sa spun nimic caci…

~~~~~~~~~
Cam atat pentru moment. As fi scris mai mult dar...ehm=]] au aparut niste chestii si anyway.. nu voiam sa treaca ziua asta fara sa  pun next-ul :))
Data viitoare va fi mai lung :3
Sper ca v-a placut :*
p.s: Mersi mult Anutaa mea >:D< :*