Ediţia 1 - Viata si opera lui Mircea Eliade ( eseul grupului finalizat )

Pentru inceput, as vrea sa le multumesc membrilor grupului care m-au lasat singura in ultimele zile. Ii multumesc si prietenei mele Amy( [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]) care chiar ma ajutat, in ultimul moment ce-i drept, insa ma ajutat. Nu ma deranjaza ca am facut singura aproape toata treaba insa puteati sa imi spuneti si mie din timp ca sa stiu ce am de facut.

Mircea Eliade

Mircea se naste pe data de 13 martie 1907 la Bucuresti. Este al doilea fiu al capitanului Gheorghe Ieremia, care, din admiratie pentru Ion Heliade Radulescu, isi va schimba numele in Eliade. Intre anii 1913 si 1914 urmeaza la Cernavoda clasa I primara. Cand familia revine in Bucuresti, Eliade isi continua studiile la Scoala Primara de Baieti Nr.10. In anul 1917 devine elev al liceului “Spiru Haret”. Pasionat de stiinte naturale, chimie si literatura, la 10 ani scrie primele nuvele fantastice. Pe data de 12 mai 1921, Mircea Eliade deputeaza cu articolul “Dusmanul viermelui de matase” in ziarul Stiintelor populare si al calatorilor.
Intre 1922 si 1923 lucreaza la prima opera mai ampla, “Romanul adolescentului miop”, scriere autobiografica, care a ramas timp de peste 60 de ani inedit. In anii urmatori colaboreaza cu revistele “Orizontul”, “Foaia tinerimii”, “Universul literar”, “Lumea” si “Adevarul literar”. In 1925 este student la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Peste doi ani face prima sa vizita in Italia, unde il viziteaza pe scriitorul Giovanni Papini, care a avut o deosebita influenta asupra lui. Anul 1928 reprezinta primirea unei burse de studii in India, apoi redacteaza romanul “Isabel si apele diavolului”.
In anul 1934 se casatoreste cu Nina Mares, iar in 1937 Ministrul Educatiei Nationale cere consiliului profesoral al Facultatii de Litere din Bucuresti indepartarea din invatamant a lui Mircea Eliade, sub pretextul absurd ca ar fi autor de “literatura pornografica”. Pe data de 14 iunie 1938 este arestat si intemnitat la Siguranta Generala, iar in iulie este intemnitat in lagarul de la Miercurea Ciuc, pentru ca refuza sa semneze declaratia de desolidarizare de legionarism. In anul 1939 I se imprima romanul “Nunta in cer”, iar in 1943 i se tiparesc volumele “Comentarii la legenda Mesterului Manole” si “Insula lui Euthanasius”. Un an mai tarziu moare sotia sa Nina Mares. Dupa aceea Mircea Eliade se instaleaza la Cascaes, un sat de pescari din apropierea Lisabonei.
Intre 1945 si 1947 intretine indelungi discutii cu personalitati romanesti aflate la Paris: Emil Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Pe 9 ianuarie 1948 se casatoreste cu Cristinel Cotescu. Peste 8 ani face prima vizita in Ameica, la Chicago, unde se stabileste ca profesor de istorie a religiilor. Din anul 1961 pana la moartea sa, Mircea Eliade va fi conducatorul publicatiei “History of Religions”. De-a lungul anilor, scriitorul a detinut titlul de Doctor Honoris Causa la foarte multe colegii si universitati, printre care Academia Britanica, Colegiul din Boston, Academia Belgiana, Universitatea Sorbona din Paris etc. In 1985, Universitatea din Chicago atribuie numele lui Mircea Eliade catedrei de istorie a religiilor. Este pentru prima oara in lume cand unei catedre universitare I se aatribuie numele unei personalitati in viata.
Pe data de 14 aprilie 1986, scriitorul Mircea Eliade acuza simptome de congestie cerebrala. In zilele urmatoare, analizele constata un cancer pe cale de generalizare. La 22 aprilie, vestitul scriitor se va stinge din viata, incinerarea avand loc a doua zi. La serviciul funerar de la Capela Rockfeller din Hyde Park, campusul Universitatii din Chicago au citit din opera sa in diferite limbi cei apropiati: Ioan Petru Culianu, Saul Bellow si Paul Ricoeur.

Opera lui Mircea Eliade

Literatura lui Mircea Eliade deschide o nouă direcţie în proza românească dintre cele două războaie mondiale, contribuind la sincronizarea ei cu marele roman european. înclinaţia spre metafizic şi ontologic, condiţia umană şi mit, subminarea conştientă a vechilor structuri narative, noua condiţie a personajelor ce devin protagoniştii unor captivante romane de idei reprezintă doar câteva din coordonatele esenţiale prin care autorul Nopţii de Sânziene a contribuit la procesul de înnoire a literaturii române.
Romane consacrate in literatura romana.

1. Romanul adolescentului miop - roman (1928)
Este definit de catre Gheorghe Glodeanu in "Poetica romanului romanesc interbelic" ca fiind un "Jurnal al autorui", un "Jurnal ascuns".
Tot Gheorghe glodeanu spunea: “ Sub multe privinte, Romanul adolescentului miop este un veritabil antiroman, in primul rand, datorita faptului ca prezinta viata cotidiana a unui anti- erou si pentru ca din naratiune lipseste conflictul vechiului tip de proza.
Scriitorul ne mai ofera o« definitie» a romanului sau, pe care il concepe ca un Jurnal al autorului. Cartea proiectata nu va fi un roman in sensul traditional al cuvantului, ci va fi alccatuita din« comentarii, note, schite pentru roman», acesta constituind singurul mijloc de a surprinde realitatea in mod« firesc si dramatic» […].”
Romanul adolescentului miop va reperzenta un punct extrem de important, un inceput de drum pentru ceea ce va fi Mircea Eliade.

2. Gaudeamus - roman (1929)
Personajul se simte singur, ateu, însă cu o conştiinţă puternică a omului de cultură Eliade, în plină perioadă interbelică. Este un tânăr aparte, matur în gandire, un fin psiholog al personalitatii umane,care-şi asumă cu încredere şi devotament teribilul supliciu al suferintei prin iubire, dar dovedeşte, prinaceasta, un spirit hotărât care nu poate fi deturnat de la scopurile propuse în viaţă, refugiindu-se înstudiu. Respinge cu hotărâre traseul impus de regulile societăţii atât în carieră cât şi în dragoste, fiindconsiderat un ciudat de către apropiaţii lui. Acest lucru ne dezvăluie o personalitate puternică ce luptăcu mediocritatea celorlalţi

3. Isabel și apele diavolului - roman (1930)
Isabel si apele diavolului este prima opera pe care Mircea Eliade a publicat-o in volum. Scrisese pana atunci cel putin doua romane, pana tarziu in manuscris, si publicase studii si articole stiintifice. Surprinzator insa, la acesata prima intalnire cu publicul romanesc, prozatorul Eliade, aflat in India, ofera o stranie poveste de dragoste care se petrece chiar in India. Numai ca locul actiunii reprezinta in romanul sau de debut doar un fundal, cu rolul de contrapunct exotic la lumea inchisa a colonistilor britanici din randul careia fac parte personajele. Adevarata masura a elanului sau de prozator e de gasit altundeva, in framantarile personajului central al romanului, savant mistuit de pasiuni stiintifice si patimi omenesti, gata sa se supuna oricarei experiente pentru a dobandi bogatie interioara.

4. Lumina ce se stinge -roman (1931)
Lumina din titlul acestui roman de tinerete al lui Eliade nu este nicidecum simpla lumina a zilei. Ea este mai degraba lumina interioara, pe care Cezare, erou fara voie al unui straniu incendiu petrecut intr-o biblioteca dintr-un oras de provincie, este amenintat s-o piarda o data cu vederea.
Ratacind dupa incendiu intr-o lume croita pe calapodul presei de senzatie, o lume gonind frenetic dupa evenimente goale, Cezare incearca inutil sa afle dezlegarea misterului ascuns in intamplarile la care a fost martor.
Iar cautarea lui este cu atat mai dramatica cu cat de aceasta dezlegare pare sa depinda chiar izbavirea sa si intelegerea iubirii sale nerostite pentru fata pe care a salvat-o.
Intr-un tarziu, un personaj demonic, amator de devastatoare experiente practicate cu o rece detasare, ii va oferi, indirect, cheia faptelor sale si a intunecarii ce ameninta parca sa cuprinda totul.

5. Maitreyi - roman (1933)
Intre cartile nascute din exsperienta indiana a lui Mircea Eliade, Maitrey ocupa un loc aparte: nicaieri nu suntem mai departe ca aici de „recuzita“ mitului si exotismului de mai tarziu, nicaieri intreg misterul Indiei nu se afla intrupat, ca aici, intr-un unic pesonaj si nicaieri prapastia de netrecut intre doi oameni apartinand unor culturi diferite nu este mai prezenta ca in aceasta poveste a imposibilei iubiri dintre Allen si personajul titular.
Nu-i de mirare ca cel mai frumos roman de dragoste din literatura romana exercita azi asupra cititorilor aceeasi fascinatie ca acum sapte decenii, cand a aparut.
Simplitatea sa exemplara se sprijina pe o desavarsita arta a povestirii, pe echivocul in care autorul stie sa invaluie faptele, pe „febra“ pe care reuseste s-o trasmita cititorului, pe autenticitatea sub zodia careia stau fiecare scena si fiecare fraza.

6. Întoarcerea din rai - roman (1934)
Intoarcerea din rai deschide sirul romanelor dedicate de Eliade framantatei sale generatii. Personalitatea proteica si adesea contradictorie a autorului se oglindeste aici in aproape toate personajele. Sfasiati intre ispita actiunii si a detasarii, tinerii sai eroi isi problematizeaza mereu viata, cu gravitate sau sarcasm, in deplina singuratate sau in intalniri bahice.
O viata alcatuita din iubiri patimase si idealuri tulburi, petrecuta intr-o lume ce pare la fel de incapabila sa-si afle asezarea. Putine lucruri li se intampla la urma urmei lui Pavel, lui Dav sau lui Eleazar, dar toti isi sorb cu voluptate experientele, de-a dreptul prin pori parca, toti isi privesc viata cu ochii larg deschisi, intr-o febrila cautare de sine si de celalalt.

7. Huliganii - roman (1935)
Succesul imediat al romanului se datoreaza nu doar numelui deja consacrat al lui Mircea Eliade, ci, mai ales, freneziei cu care tanara generatie s-a recunoscut in personajele sale. Rupand cu toate tabuurile unei societati desuete, tinerii sunt in cautarea unui fel de-a fi care sa-i exprime. Exista un singur debut fertil in viata: experienta huliganica, spune unul dintre personaje. Sa nu respecti nimic, sa nu crezi decat in tine, in tineretea ta, in biologia ta daca vrei... In nesfarsite controverse si conflicte tot mai violente, intre erotism, idei abstracte si obsesia actiunii, se joaca drama unei generatii ai carei huligani aveau sa sfarseasca prin a insangera Romania.

8. Domnișoara Christina - nuvela (1936)
Fidel abstragerii din cotidian a eroilor prozei sale fantastice, Mircea Eliade ofera cu romanul Domnisoara Christina o varianta moderna a povestilor cu strigoi, omniprezente in folclorul romanesc.
Numai ca in "povestea" sa accentul cade nu atat pe groaza celor vii in fata mortilor in viata, ca in romanul gotic, cat pe misterul intrepatrunderii dintre lumea de aici si cea de dincolo. Asa se face ca toate personajele adunate in casa de la tara a familiei Moscu sunt asaltate de jocul semnelor palpabile venite din acel altundeva, care li se strecoara in incaperi si in suflet, intorcandu-i spre intamplari de demult, ravasindu-le viata si cerandu-si tributul.
Maiestria autorului sta in firescul straniu cu care impleteste cele doua lumi, iar insondabila adancime a acestui mister intre mistere e potentata aici de dulcele fior de care ne lasam cuprinsi cu totii: personaje, autor si cititori deopotriva.

9. Șarpele - nuvela (1937)
Publicat in 1937 sub titlul Sarpele, volumul lui Mircea Eliade marcheaza ruptura definitiva a autorului cu proza dedicata tribulatiilor politice ale framantatei sale generatii.
Incepand cu romanul si povestirile de aici, eroii sai isi pierd treptat aderenta la un cotidian resimtit cu tot mai mare acuitate drept neautentic. Existenta lor este dureros sfasiata intre doua realitati cu neputinta de impacat: banalitatea vietii zilnice si lumea tot mai greu accesibila a trairilor autentice. De aceea, desi cufundati in prezent, ei nazuiesc intens la izbavirea de zgura lui apasatoare.
Semnele mult doritei izbaviri se arata ca un mister de nepatruns, ce irupe in existenta lor fie sub chipul unui personaj, fie al unei adanci nevoi de aventura, fie al unei rascolitoare nostalgii dupa puritate.

10. Nuntă în cer - roman (1938)
Din romanele de dragoste ale lui Mircea Eliade, nici unul nu se apleaca mai staruitor asupra eternului feminin ca Nunta in cer.
Alcatuit din confesiuni rostite in soapta, din citeva franturi de viata petrecute in Bucurestii „anilor nebuni“, romanul prinde in paginile sale destinul framantat a doua cupluri marcate de o iubire stranie si nelinistitoare.
Numai ca misterul acesta vesnic, intrupat aici in dubla ipostaza a personajului central al cartii, refuza sa se livreze autorului. Ba pare chiar ca se adanceste ametitor, pe masura ce naratorii lui Eliade isi deapana unul altuia povestea iubirii lor pierdute pentru enigmatica eroina a intamplarilor, Ileana.
Portretul ei, realizat din linii de o mare puritate, este unul dintre cele mai tulburatoare portrete feminine din proza romanesca, unul dintre acele chipuri ce-l urmaresc pe cititor multa vreme dupa ce a inchis cartea.

11. Secretul doctorului Honigberger - nuvelă (1940)
Nuvelele reunite in acest volum reprezinta intr-un fel actul de nastere al „realismului magic“ in literatura. Cititorul va regasi in ele toate ideile-forta ale curentului initiat in proza de istoricul religiilor: existenta lumilor paralele ca expresie „solidificata“ a unor epoci trecute, misterioase disparitii de persoane trecute dintr-o lume in alta, posibilitatea suspendarii si abolirii timpului prin tehnicile mistice, revelatiile esentiale ale unor accidente esentiale. Sunt teme pe care Eliade nu a obosit sa le exploreze in studiile sale si mai ales in proza sa de mai tarziu, eliberindu-se de contextul indian in care si-au facut pentru prima data aparitia.

12. Pe strada Mântuleasa - nuvelă (1963)
Odata cu primul sau volum de nuvele, publicat la Madrid in 1963 si reluat dupa cativa ani in Romania sub titlul celei mai fascinante dintre ele, Mircea Eliade pare sa fi gasit tema de electie a "realismului magic", inaugurat de el in literatura. Este o tema pe care o va explora neobosit de acum inainte; ea descinde parca dintr-o idee recurenta a studiilor si eseurilor sale de istorie a religiilor. Potrivit ei, omul modern este, chiar fara sa o stie, apasat de o nemiloasa "tiranie a istoriei", de care cauta cu infrigurare sa se elibereze. Numai ca solutia izbavirii de aceasta tiranie trece printr-o abolire a timpului, care alcatuieste miezul acelui vartej capabil sa-l soarba si sa-l desfiinteze. Eroii lui Eliade, oameni obisnuiti prinsi in intamplari oarecare, traiesc experienta unei fisuri in fluxul timpului, prin care fiecare se afla proiectat intr-o alta lume, familiara si stranie totodata, o lume ce le dezvaluie existenta sacrului camuflat in profan.

13. La țigănci - nuvelă (1969)
Odata cu primul sau volum de nuvele, publicat la Madrid in 1963 si reluat dupa cativa ani in Romania sub titlul celei mai fascinante dintre ele, Mircea Eliade pare sa fi gasit tema de electie a "realismului magic", inaugurat de el in literatura. Este o tema pe care o va explora neobosit de acum inainte; ea descinde parca dintr-o idee recurenta a studiilor si eseurilor sale de istorie a religiilor. Potrivit ei, omul modern este, chiar fara sa o stie, apasat de o nemiloasa "tiranie a istoriei", de care cauta cu infrigurare sa se elibereze. Numai ca solutia izbavirii de aceasta tiranie trece printr-o abolire a timpului, care alcatuieste miezul acelui vartej capabil sa-l soarba si sa-l desfiinteze. Eroii lui Eliade, oameni obisnuiti prinsi in intamplari oarecare, traiesc experienta unei fisuri in fluxul timpului, prin care fiecare se afla proiectat intr-o alta lume, familiara si stranie totodata, o lume ce le dezvaluie existenta sacrului camuflat in profan.

14. Noapte de Sânziene - roman (1971)
Adevarat roman-fluviu, Noaptea de Sanziene concentreaza ca intr-un focar in paginile sale toate temele prozei lui Mircea Eliade, atat temele romanelor de tinerete – dragostea, prietenia sau obsesia realizarii –, cat si pe cele care deriva nemijlocit din obsesiile savantului – camuflarea sacrului in profan, „teroarea istoriei“ sau posibilitatea existentei in afara Timpului. In prim-planul romanului sta insa istoria, cu prezenta ei coplesitoare pentru toate personajele prinse in drama sa, istoria capabila sa ruineze vieti si destine cu apasarea ei. Si nu e de mirare, caci autorul alege drept fundal al intamplarilor prin care trec eroii sai acea epoca sangeroasa din istoria Romaniei si a Europei care a marcat adanc intreg secolul XX: perioada ascensiunii miscarilor fasciste, a razboiului mondial si a instaurarii regimului comunist. Un timp innebunit, „iesit din matca“, de apasarea caruia incearca sa se elibereze cu totii fie plonjand in virtejul lui, fie cautandu-si mantuirea „dincolo de Timp“.

15. În curte la Dionis - roman (1977)
Cu volumul de povestiri In curte la Dionis (1977), Mircea Eliade continua evocarea acelui spatiu magic care era pentru el lumea Romaniei si mai ales a Bucurestilor dintre cele doua razboaie.
O lume ce pare sa-si fi pierdut reperele temporale, plina de semnele acelui illud tempus despre care vorbesc toate studiile sale de istorie a religiilor; o lume devenita pentru scriitorul exilat un substitut al timpului mitic. Asa se face ca, pe masura trecerii anilor de exil, personajele si locurile se vad din ce in ce mai mult ca prin ceata.
Ele sunt parca reduse la esente, la o epura a ceea ce a fost, capabila sa transmita mesaje stranii si pline de inteles catre noi, cei ce-am uitat esentele. Si poate tocmai de aceea totul ii apare acum autorului scaldat intr-o negraita nostalgie, o nostalgie care se face purtatoarea unei nedefinite aspiratii trezite in sufletul cititorului de talcul intamplarilor povestite.

16. 19 trandafiri - roman (1980)
In ultimul lui volum de povestiri, aparut in 1980, arta lui Mircea Eliade atinge o esentializare pe care prozatorul a cautat-o in scrierile sale literare dintotdeauna. Dincolo de intamplari, dincolo chiar de nostalgia evocarii, o tema prezenta in multe din prozele sale fantastice dobandeste acum o pondere covarsitoare: semnificatia actului creator.
Personajele nu mai sunt oamenii obisnuiti de altadata, incercati de intamplari enigmatice si pline de semnificatii, ci scriitori, artisti sau matematicieni pe cale sa descopere o taina esentiala pentru ei si pentru omenire. Ele par sa nu mai cunoasca nici o alta framantare in afara de patrunderea misterului care se reveleaza prin intermediul destinului ce le-a fost rezervat.
Discutiile lor pasionate revin obsedant asupra cate unui amanunt, banal in aparenta – o vorba auzita candva si apoi ingropata in uitare sau o intamplare fara nici un ecou in viata imediata –, care revine in miezul cel mai fierbinte al memoriei dovedindu-se inzestrat cu consecinte cosmice.

17. Viața nouă (Ștefania) - roman neterminat

Premii:
- o medalie pentru Amphetamine.
- 3 banuri pentru fetele care s-au inscris degeaba in grup (una din ele a ajutat cica un pic si astfel dansa e scutita)