Flames into my soul

Subiect: Flames into my soul Dum 16 Feb 2014, 19:19

Flames into my soul

Grey Clouds nu e un oras ca oricare altul, in el locuiesc persoane ca noi, sau ma rog aproape. Sunt impartiti in doua comunitati : Blacks and Whites. Blacks au cu totii parul negru ca smoala, ochii negri adanci ca un abis si aripi asemeni ingerilor divolului , iar Whites sunt cu totii blonzi cu ochi albastri si aripi de un alb imaculat.
In ciuda diferentelor cele doua comunitati se inteleg perfect unele cu celelalte, sunt ca fratii si traiesc ca si noi, dar daca esti diferit, atunci altfel sta treaba, veti vede in captolele ce urmeaza, dar deocamdata sa prezentam ceea ce ne intereseaza si anume liceul Grey Clouds, singurul liceu din oras.
Este vara, mai sunt doar cateva zile pana la terminarea anului scolar cand elevii vor avea mult ravnita vacanta.
Clinchetul clopotelului anunta pauza iar elevi veseli isi fac aparitia pe toate coridoarele. Ca in orive scoala acesta isi are divele ei, cate un de fiecare culoare, dar ele se inteleg bine , sunt chiar cele mai bune prietene. Pasesc agale brat la brat printre elevii care le fac loc sa treaca. Pe mica regina blonda o cheama Beatrice, iar pe cea bruneta Sylvie, amandua rad si glumesc indreptandu-se spre vestiarele lor.
In urma tuturor elevilor abia deschizand usa sa iasa o fata cu parul rosu ca sangele si ochi verzi ca o padure intunecata.Numele ei e Flame. Face pasi grijulii si nu isi ridica capul din pamant. Chiar inainte sa ajnga la propriul dulap se izbeste cu capul de pieptul divei blonde si cade la pamant. Fara sa se uite in sus fata incepe sa-si ceara scuze.
-Imi pare rau, Beatrice, nu se va mai intampla.
Blonda ranjeste malefic apoi ii spune :
- Asta spui mereu, si se pare ca nu ti-ai invatat lectia de data trecuta.
Se apropie de Flame isi pune mana pe obrazul ei fin, isi misca mana pana cand degetele i se infing in minunatul par roscat, o ridica de la pamannt si o izbeste in cel mai apropiat perete.
- Data viitoare incearca sa te uiti pe unde mergi.
Hohoteste diva in timp ce se indreapta catre sala de sport. Sylvie in acest timp se duce langa Flame si ii sopteste furiosa:
- Tu sa nu te mai atingi de prietena mea !
Si o loveste cu piciorul in abdomen dupa care pleaca si ea urmandu-si prietena.

Flame's point of view

Raman la pamant pana cand holul se goleste de elevii grabiti sa mearga la ore. Urmatoarea ora aveam sportul, urasc sportul, eram umilita la toate orele, dar la sport era cel mai rau. Incerc sa ma ridic si sa ignor durerea din abdomen, abia ajung in genunchi cand pe gat mi se ridica un val de sange si il scuip in palma, asa e de fiecare data, cateodata as vrea sa dispar pur si simplu, sa nu mai fie nevoie sa traiesc viata asta plina de chinuri, toti ma trateaza ca pe o paria desi eu nu le-am facut niciodata nimic. Nu ii urasc pe ei pentru asta, ci pe mine, de ce a trebuit sa fiu diferita ? De ce sa am parul rosu ? De ce am ochii verzi ? De ce nu sunt ca toti ceilalti ? Atunci cu siguranta ei s-ar fi purtat cu mine frumos, nu ca acum. Ma ridic cu greutate si ma indrept spre vestiarul fetetlr, nu inainte sa imi culeg cartile imprastiate pe jos si calcate in picioare de ceilalti elevi. Nu ma duc la cabinetul medical si nici la director, nu are rost, nu vor face nimic ca sa ma ajute, si pentru ei sunt tot o paria, tot o renegata care nu merita sa traiasca. De fapt, pana si eu consider asta. Ma urasc pentru lipsa de normalitate, pentru cine sau ce oi mai fi si eu, in orice caz, nu un om normal. Ma schimb in liniste in echipamentul de sport, nu mai era nimeni in vestiar, intrasera deja la ora, intarziasem, dar nu conta. Profesorii nu erau violenti sau rai cu mine, doar imi ignorau existenta, daca faceam ceva rau nu eram observata, cu atat mai putin cand faceam ceva bun. Ha ! Pana si echipamentul meu era diferit de al celorlalti, emblema liceului avea culorile galben cu albastru , iar imbracamintea mea era gri, ponosita, ca si restul vietii mele sterse. Mereu le privisem cu o oarecare invidie pe restul fetelor, erau frumoase, in bustiere viu colorate si pantaloni scurti erau sexy, cand pe mine echipamentul statea ca pe gardul politiei, un tricou larg, lung si pantaloni care inca un pic si cadeau de pe mine. Cat despre sport in sine, nu eram deloc atleta si ma dispretuiam pentru asta, imi era greu si sa merg pe jos pana la scoala, daramitemi sa mai alerg, sa joc basket sau altceva... nici nu se punea problema.
Eram gata, ma pregateam sa intru in sala de sport, ce daca la jumatatea orei, trag aer in piept, sunt gata sa ii infrunt, asa cum infruntasem pe fata fiecare zi a vietii mele.

Am intrat in sala, nimeni nu remarcase absenta mea, nici macar profesoara. Cum spusesem, pentru majoritatea oamenilor eram invizibila, iar pentru ceilalti o prostscrisa, un obiect de care sa isi bata joc, dar cu siguranta nu o fiinta umana cu sentimente. Ma durea acea indiferenta, ma dureau faptele lor menite doar sa imi provoace rani mai adanci decat putul unei fantani secate. Degeaba am incercat mereu sa ma fac placuta, cuvintele frumoase, faptele "bune" pe care credeam ca le fac, totul a fost in van. Se foloseau de mine sa le fac diferite servicii marunte apoi gata, nu mai eram buna, nimeni nu putuse sa treaca peste aspectul meu diferit. Van si numai van.

Incalzirea se terminase de mult si incepusera sa joace "Ratele si vanatorii", cat de mult uram jocul asta. De obicei eu eram mereu scoasa afara prima si lovita de majoritatea migilor, chiar daca nu eram pe teren. Cand am intrat in sala pe fata lui Beatrice s-a asternut un zambet crud. Stiam deja ce urmeaza, urma sa incasez muuulte mingi si sa merg pentru a mia oara plina de vanatai acasa.

Dupa ore

Asa s-a si intamplat, cum am putut prezice. Ma durea tot corpul si nu reuseam sa imi dau seama ce era mai grav, moralul meu cazut la pamant care ma indemna de mult timp la sinucidere, sau vanataile intiparite pe tot trupul. Am ajuns la mica mea casa dintr-un cartier extravilan, locuiam acolo de cand ma stiam si fusesem crescuta de o batrana simpatica cu parul gri-cenusiu, niciodata nu putusem sa imi dau seama daca ea fusese blonda sau bruneta. Numai vorbele ei blande ma impiedicasera sa imi pun capat zilelor, lucru pe care imi doream de mult timp sa-l fac. Asta pana acum un an, cand ea murise si de atunci viata mea era mai rea decat insusi iadul. Desi ii promisesem ca aveam sa lupt pana la capat, pur si simplu astazi nu mai puteam, era picatura ce umpluse paharul, tot ce imi doream era sa mor, sa dispar, sa termin o data greseala ce se parea a fi viata mea. Merg in bucatarie si apuc un cutit mare de macelarie, nici nu stiam ce e cu el, pentru ca mereu fusese acolo, dar nu imi aminteam sa il fi folosit vreodata. Mainile slabe imi tremurau, nici macar asta nu puteam sa fac, sa imi curm propria suferinta. Nu stiam nici macar de unde sa incep, sa termin o data pentru totdeauna, Imi doream un sfarsit rapid, caci de durere avusesem parte cat pentru zece vieti. Daca mi-as fi taiat venele moartea ar fi venit greu, ar fi ezitat daca nu imi curgea suficient sange. Trebuia sa se termine repede, cat mai repede. Am ridicat cutitul spre gat, mai exact spre vena jugulara, acolo sangele curgea cel mai repede si cel mai mult, acolo era toata viata mea. Am lipit metaul rece de pielea mea palida si calda, iar in minte imi rasunau cuvintele ei, dar nu reuseam sa ma detasez ca inainte de dorinta de a muri, acum voiam cu adevarat sa termin totul.

"I won't allow it! I won't allow you to die like this! You've committed crimes! You must remember everything! Don't think you can be at ease without knowing anything! Don't expect to be forgiven by the people who you've hurt! Live and struggle!"

Erza Scarlet to Jellal Fernandes

One shot blocat din cauza inactivitatii.