Este toamnă . Frunzele arămii ale pomilor cad leneșe parcă îmbătrânind atmosfera . Ceața deasă a pus demult stăpânire pe orășelul meu drag , Paris .
-Huh , se pare că frigul este destul de promițător .. murmur eu încet și într-un fel deranjată de frigul de afară
Se pare că am uitat să mă prezint . Mă numesc Sakura . Am părul roz deschis .. și nu,nu sunt vopsită,e culoarea mea naturală.Ochii de-un verde șters și pielea albă ca laptele.
-Sakura , pregătește-te ! trebuie să plecăm peste 30 min . Țipă tata disperat
-Ohhhh , fir-ar ! Vin acum . Și încă ceva,dacă tot țipi așa , mai gândește-te la niște ore de operă , ai face ravagii , spun eu sarcastică
E timpul să plecăm spre Tokyo , orașul copilăriei mele . Orașul unde mi-am lăsat toate suferințele,amintirile și prietenii . Orașul regretelor mele..Vă întrebați de ce plecăm din faimosul Paris,tocmai până în Tokyo ? Ei bine,se pare că tata a găsit acolo o slujbă mai bună,așa că ne vom muta cât de repede putem.
Mă duc în baie să îmi fac așa-zisul ritual . Mmmmm , miros de vanilie,preferatul meu.Dar nu stau mult în baie , că sună alarma.CEEEE????Deja am stat 20 de minute?Nu te creddd,nu te credddd ... sar ca arsă din cadă și îmi pun ceva pe mine până în dormitor.Îmi trag repede niște pantaloni de piele cu talie înaltă,negri și un tricou alb simplu cu dantelă . În picioare îmi pun niște botine negre,iar părul îl prind într-un coc ciufulit . Sar pe scări de zici că sunt scăpată de la spitalul 9 până ajung jos.
-Oh man , nu m-am mai mișcat atât în viața mea , spun eu parcă ieșindu-mi sufletul din mine
-Hai,în mașină
Ajungem în mașină,tata la volan și eu lângă el .
Nu mergem mult că în fața noastră se ivește o bătrânică.Așteptăm după ea vreo 2 minute.
Tata nervos,deschide geamul de la mașină și strigă la ea.
-Mamaieee,mișcă-ți fundul ăla mai repede,am lucruri mai importante decât să-ți văd ție defilarea ! țipă tata vizibil nervos
Fac eu ochii cât cepele,deja văd bătrânica cum vine la noi și îi trage tatei o geantă în cap de vede stele verzi , apoi pleacă.
-Omg .. râd eu mai în secret
-Ți se pare amuzant?spune tata umilit
-Ți-ai meritat-o!spun eu răstindu-mă la el
-Dar nici ea nu s-a grăbit!
-Ne mai certăm mult? e 10:27 ! spun eu alarmată
Ajungem însfârșit,într-o viteză...ce-i drept..
Ne urcăm în avion,acolo unde,desigur,ne și tragem sufletul,la cât de speriați am fost..
-Tokyo .. vezi că vin .. murmur eu uitându-mă pe geam,de unde observ că .. din nou .. las în urmă aproape tot . Încep o viață nouă .
-Ești pregătită ? mă întreabă tata suspicios
-Nu eu trebuie să fiu pregătită , ci el . Spun eu uitându-mă în gol
Șiiii,acesta a fost primul capitol :x