Evil

Subiect: Evil Sam 29 Mar 2014, 22:33

Evil

O lumină slabă, defectă, provenită de la o clădire distrusă de suflul răului contura partea întunecată a oraşului. Flăcări de jur împrejur, peste tot pe străzi, imobile în haos; totul era în paragină. Prin geamul spoliat al unui automobil care, prin minune nu a fost atât de afectat de dezastru, se putea observa că ceva se petrecuse. Fereastra din faţă era proaspăt curăţată, deci totul s-a întâmplat rapid, fără prea multe detalii vitale.
Înăuntrul maşinii, pe nesimţite, un corp minuscul, abia vizibil îşi făcea drumul de-a lungul volanului pe care, din când în când îl jupuia.
Brusc, o explozie brutală izbucni dinaintea autovehiculului, aruncând totodată două siluete, umane la prima vedere, exact pe suprafaţa geamului, năruindu-l.

*

    Îşi ridică lent capul, clipind rapid. Prin acei ochi îşi putea distinge mănuşa, ruptă în lateral, iar înainte, un zid de foc, unde iazmele luptau să scape de forţa unui elicopter ce survola văzduhul afumat de-a binelea. Gloanţele se apropiau vertiginos, iar ceea ce îi ridica mintea de la pământ era doar sunetul violent, produs de impactul metalului cu pământul. Se ridică rapid, după care simţi o durere apăsătoare. În genunchi, privi spre elicopter, folosindu-şi palma rănită să evite contactul luminii puternice cu aeronava, după care îşi miji privirea în partea opusă. Observă cum focul îi afectase o bună parte a corpului ei; îşi poziţionă palma dreaptă pe pieptul rece, iar cu cealaltă mână îşi scoase pistolul, păzindu-şi spatele, în timp ce încerca să se adăpostească.
Îşi înălţă capul, privind în jur cu sfială. Ochii îi lăcrimau continuu din cauza focului extrem de puternic. Cu multă solicitudine, o elimină din raza aeronavei, târând-o în spatele unei mulţimi de tejghele. În încercarea de a o urma, fu pus la pământ din pricina unor proiectile îndreptate către el, prăbuşindu-se exact lângă ea. Îşi întoarse imediat pistolul către elicopter, privind cu severitate situaţia, deşi era conştient că acele câteva gloanţe rămase nu va deteriora nici unu la sută starea navei.
Zăcea în braţele lui, fără suflare, fără să ştie care-a fost răspunsul acţiunilor lor. Crezând că le-a tăiat suflul, elicopterul se îndepărtă rapid. Îşi şterse sudoarea cu mâneca cămăşii, după care îşi lipi preţ de câteva secunde faţa de obrajii fetei. Observă răceala ce-i zguduia corpul şi se hotărî că e mai bine să continue drumul. Se ridică de lângă tarabe şi, întinzându-şi mâinile, o cuprinse de braţele ei firave şi o ridică. Îşi luă firele blonde din faţa ochilor şi-i îmbrăţişă umerii. Pas cu pas, se târî printre ruinele ce-au mai rămas din sfărâmarea a două clădiri. În jur, zeci de scânduri rupte, sticle sparte, dar şi mesaje dramatice cu ,,ajută-mă!" sau ,,nu suntem ultimii!".
    Deodată, fără să mai fie atent unde calcă, rupse o bucată considerabilă de placaj solid, împiedicându-se şi prăbuşindu-se la pământ. O scăpă din braţe automat, lovindu-şi braţele de asfaltul dur.
-     Te voi încetini doar... Mergi înainte, murmură din ce în ce mai încet femeia, tuşind zgomotos.
Durerea o stimulă şi-o trezi la viaţă. Din privirea dezorientată se putea distinge modul în care ea rezista; numai avea mult de trăit fără ajutor.
- Am început împreună, continuăm împreună! îi explică direct, întinzându-i mâna.
    O ridică rapid, fără să schiţeze vreo urmă de a ezita. Nici nu se gândea să o lase în urmă. Oftă din greu, după care îşi fixă braţele în jurul gâtului blondului.
- Prin câte lucruri am trecut împreună, ar fi o pierdere să mă dau bătut acum, îi aminti din nou.
Şchiopătând, trecu pe lângă o mulţime de butoaie, de unde, din vina ei, realiză că au fost pline cu petrol.
-     Stai, îi ordonă cu o voce răguşită.
Îşi retrase mână şi privi către un mănunchi din firele sale blonde de păr.
-     Ce e asta? întrebă surprins bărbatul.
    Fără niciun răspuns, îşi întinse părul şi îl lăsă să chibzuiască. Mirosind substanţa extrem de întunecată din părul ei, realiză că tot ceea ce s-a întâmplat, a fost datorită petrolului. Înfăţişarea i se întunecă, la gândul unei continuări. I se juca în minte fiecare episod macabru în care a trebuit să privească o mulţime de suflete devenind cobai, mutanţi ai unor experimente ascunse, extrem de bine plătite.
Înaintă fără răspuns până-n faţa unei uşi metalice, reluându-şi poziţia de susţinător. Îi privi marginile şi observă urme proaspete şi calde al unei suduri. Împinse zdravăn de ea, dar îşi dădu seama că scopul acelei urme era acela de a o bloca. Privind în jur, observă o bucată de lemn. Îşi întinse corpul şi o trase înspre el. În timp ce încerca să urnească uşa, tânăra se propti de zidul din piatră. Observă, involuntar, un burlan înalt, care-i atrase atenţia. Se depărtă unul sau doi metri, după care, cu grijă, îl scoase din spatele unei mese.
-     Ce zici de ăsta? întrebă cu zâmbetul pe buze, ţinând cu putere din una din zonele extrem de rănite.
Se uită cu ironie la bucata de lemn, după care, hotărât, o izbi de genunchi, făcând-o bucăţi. Îi luă ţeava metalică şi o fixă în uşă, după care, trase viguros de el, rupând rând pe rând bucăţi de lemn boldite, ce stăteau în calea deschiderii ei.
Brusc, partenera se opri în spatele său, acuzând dureri groaznice în zona bazinului. Salvatorul se întoarse şi-i observă modul de manifestare. O prinse numaidecât şi-o stabili din nou pe umărul său.
-     Numai e mult, îi spuse cu scopul de a o calma.
Aceasta îşi mişca fără voie capul, fără să poată reacţiona în vreun fel. Se deplasă cu grijă prin holul deschis de acea uşă ce ducea spre camerele unui corp comercial.
    Deodată, lumina unui alt imobil dezveli imaginea dezolantă al unui cadavru cunoscut de ei.
-     Echipa Alfa?! întrebă mirată.
-     Nu trebuie să fie prea departe...
Părea speriată, la ceea ce a văzut şi la faptul că şi ea ar putea deveni la fel ca el. Îşi mută privirea în altă parte şi încercă să se calmeze.
    Părăsi leşul şi continuă drumul, de-a lungul unui mic interval. Dincolo de acei pereţi, clădirea ducea afară. Se aplecă pe sub un şir de uşi dărâmate, puse deasupra a două coşuri de gunoi, după care, forţând o altă uşă, ajunse afară.
-     Gata, aici te poţi odihni, îi comunică uşor obosit.
O lăsă jos, sprijinită de un zid exterior, după care, scoţând pistolul, investigă locul. În mintea lui, acest loc părea a fi jucat un rol de adăpost; o mulţime de rucsace, haine, pături şi saltele ocupau marginile acestui loc stupefiant. Observă, nu departe de unde o lăsă pe frumoasa sa parteneră, un autovehicul militar. Fără ezitări, alergă către el, unde, la volan, găsi un cadavru extrem de chinuit, care probabil a fost şoferul.
Deschise atent uşa din faţă, înlăturând relicva umană. Se poziţionă cu un genunchi pe scaunul din piele al maşinii, după care privi înăuntru. Fără să se aştepte vreo clipă la asta, observă câteva piese ale unei truse de prim ajutor.
Se întinse către partea din spate, dar, brusc, ceva puternic îl trase afară din maşină. Un umblător îşi făcu apariţia, amânând tratarea femeii. Îşi poziţionă mâna în partea din spate a pantalonilor, căutând pistolul, dar, numai era. Se târî în viteză în partea din spate, conştient că nu-l poate înfrunta direct, mai ales că purta un costum rezistent. Cu toate acestea, monstrul se aruncă asupra lui, dorinţa arzătoare fiindu-i aceea de a-l muşca, de a-i simţi carnea crudă şi caldă între dinţii care erau practic inexistenţi. Îşi blocă pumnii la nivelul plămânilor, dându-l la o parte. Creatura se ridică rapid şi se pregăti de festin, deschizându-şi gura.     Se agită necontenit, când un glonţ omorî duşmanul. Se prăbuşi pe corpul lui, după care se opri pe pământ. Privi înapoi, şi o ivi pe rănită, cu pistolul în mână, mutată din acel loc, abia ţinându-se în genunchi. Se prăbuşi la pământ, după o fibrilaţie groaznică.
-     Rezistă Elena, îi spuse cu un sentiment de vinovăţie, nu te voi pierde şi pe tine...

Subiect: Re: Evil Vin 04 Apr 2014, 20:19

Hei, imi place foarte mult inceputul si sunt extrem de interesata de ce se va intampla in continuare. Spor la scris si sa aduci next-ul cat mai repede. ^^

Subiect: Re: Evil Sam 05 Apr 2014, 14:34

Evil

    Se ridică rapid, lăsând urme vizibile de sânge la frecarea palmei cu solul. Femeia îşi lăsă capul pe spate, prăbuşindu-se.     Deodată, o altă voce femeiască se auzi din casca lui.
-     Leon? Leon, mă auzi? recepţionă un mesaj întrerupt.
-     Price! exclamă puternic.
-     Hum, eşti teafăr! Unde e Elena?
-     Am luat o pauză, nu e tocmai bine. Are nevoie neapărată de atenţie medicală.
-     Mai ai ceva ierburi rămase? consultă încrezătoare.
-     Câteva, dar nu ştiu dacă vor ajuta. Apropo, am mai găsit una, diferită de ceea ce am eu. Crezi că e bună?
-     Ce... ce culoare are?
-     Roşie, cu frunze late.
-     Leon, e frunză rară, foarte bună ca medicament. Poţi masa încheieturile Elenei, dar...
-     Price?
    Conexiunea se întrerupse, iar vocea ei dispăru, lăsând în urmă un sunet vag. Îşi întunecă privirea, privându-şi înfăţişarea de lumina unui far din depărtare. Se aplecă asupra ei şi o privi tânguindu-se. Chipu-i era palid, plin de răni şi zgârieturi însângerate. Părul blond şi lung i se lipi de vestă, fiind împânzit de petrol din acele butoaie. Îşi mişcă minuţios capul, respirând sacadat, căutându-şi o poziţie confortabilă să-şi amâne pierderea.
Îşi puse mâna pe umărul ei, privind-o sever.
-     Prea mulţi agenţi şi-au găsit astăzi sfârşitul aici... îi spuse cu greutate.
Oftă din răsputeri, suflându-şi părul din ochi.
-     Cu siguranţă nu vei fi pusă pe lista aia.
- Leon...
Auzindu-i vocea slăbită, îi făcu semn să se liniştească. Luă acea frunză rozalie, după care, o rupse în două bucăţi, luând ca punct de referinţă nervura centrală. Îi luă palmele reci mai aproape, după care, întorcându-le, îi presă planta exact pe vene.
Pe neaşteptate, îşi deschise gura şi începu să urle din lăuntrul corpului. Inima bărbatului începu să bată rapid, neştiind de ce face asta.
-     Elena! Ce s-a întâmplat?!
-     Ustură grav, îi spuse cu lacrimi în ochi, începând uşor-uşor să plângă.
Cu ochii mari, realiză că Price asta voia să-i spună în momentul când s-a întrerupt. Fără să mai spună ceva, se apropie de ea şi o luă în braţe, simţindu-i o parte din suferinţă pe propriul corp.
-     ... Cred că voi fi în regulă, îi spuse cu seriozitate, depărtându-l de ea, dorind să se ridice singură de acolo.
O ajută necondiţional şi o puse pe picioare, observând că poate din nou să meargă.
-     Îţi mulţumesc... eşti un om prea bun.
    Conexiunea se stabili din nou, iar Price îşi făcu din nou apariţia cu noi instrucţiuni. Îi spuse rapid că trebuie să plece neapărat de acolo.
-     Vom merge spre Turnul Quad.
-     Ce?! întrebă stupefiată. Vei muri acolo! îi urlă în cască.
Se apropie de cadavrul neînsufleţit din apropiere, găsind un rucsac ataşat de acel costum rigid.
-     Cu siguranţă sunt agenţii noştri acolo, deci nu îi pot lăsa în urmă.
Suspină încât să audă, după care se puse de acord să îi ajute.
-     Cum doriţi voi; vă pot ghida pe calea cea mai sigură.
Privi în faţă, observând-o pe Elena, dincolo de alee, aşteptându-l în faţa unei alte uşi. Îşi ridică sprâncenele, încruntându-şi fruntea, mirându-se de atitudinea spontană a ei, exteriorizând o parte frumoasă a chipului, pe lângă un păr unic pentru un bărbat.
Se deplasă lângă ea, privind-o cu multă atenţie, din cap până în picioare, observând că rănile i se estompau rapid. Îi deschise uşa, după care îl urmă, pe un hol slab iluminat, de-a lungul unor scări scurte.
Păşind în largul acelui tunel lung, se simţi o zguduitură puternică, ce-i dezechilibră pe amândoi, găsindu-şi un punct de echilibru în pereţi.
Înaintea lor, o uşă nevătămată, cu un însemn japonez. Îl privi cu sfială, după care, aşteptându-şi tovarăşa, deschise uşa. Spre surprinderea lor, era o cale spre o zonă vastă a oraşului japonez, de unde, într-o mulţime de imobile şi de-a lungul întregii străzi, zeci şi sute de umblători patrulau zona.
    Totul era în flăcări, iar grămezi de automobile zăceau împrăştiate pe şosea.
-     Price, se adresă cu o voce tare, imbatând sunetul lugubru din jurul lor, putem ajunge de-aici la Turn?
-     Da, dar trebuie să mergeţi pe autostradă.
Îşi privi femeia, după care, sprijinindu-şi amândoi palmele de bara metalică al acelui ascensor exterior, se aruncă cu uşurinţă pe şosea. Îşi făcu loc printre câteva automobile, însă, morţii, observând două umbre necunoscute, îşi fixă ţinta şi îi înconjură. Aruncă pistolul în spate, alunecând pe şosea, lăsându-i Elenei arma, preferând să lupte cu mâinile goale. Pe cel din spatele său îl trase zdravăn de braţele mortificate şi îl izbi de geamul unei maşini.     Tânăra se urcă pe un van înalt, ajutată de bărbat, de unde, cu o privire mai bună asupra inamicilor, apăsă neoprită pe trăgaci.
Amintindu-şi că a păstrat un mic cuţit la spatele uniformei, îşi încolăci degetele în jurul mânerului şi, cu multă solicitudine, cu paşi mărunţi, se deplasă înainte, înghimpând fiecare corp de zombi. În jurul lor, fiecare cap de mort zbura de-alături, fără să crezi că sunt doar doi supravieţuitori.
Deodată, o hoardă destul de consistentă de umblători apăru în faţa lor, împingând automobilele, făcându-şi loc să treacă. Elana apăru lângă el, făcându-i semn cu un cartuş gol. Se dădu câţiva centimetri înapoi, după care îi luă pistolul şi îl încărcă.
-     Acum stai în spatele meu! îi ordonă neînfricat.
Se apropie de iasme, după care, cu ajutorul cuţitului şi corpului, îi dezmembră rând pe rând. Din când în când, partenera lupta corp la corp cu o moleşeală întrupată, forţându-le gâtul, sau rupându-le membrele dezosate, lăsându-i incapabili de a se mişca.
Pe măsură ce cadavrele mai dispăreau, înaintau prin convoiul de maşini, însă, la un momentdat, de undeva de deasupra unui zgârie-nori, un elicopter în flăcări se dezlipi de suprafaţa exterioară ce-l susţinea suspendat, făcându-şi aterizarea forţată.
-     Leon, priveşte! îl atenţionă cu privire la căderea obiectului.
    O gaură imensă se formă în şosea la coliziunea bolidului aerian, iar odată cu el, zeci de litri de combustibil pur se scurse prin imperfecţiunile create de impact.
-     Fugi! exclamă cât de apăsat posibil.
Îşi depărtă ambele membre inferioare şi, imediat după ce femeia o luă la goană o urmă. Un nor extrem de aprins, de o culoare portocalie, înaltă de aproape cincisprezece metri se ridică deasupra drumului şi, înaintând, aruncă rând pe rând automobile în calea lor. În urma lor totul se năruia, se distrugea precum o strângere de pumn, iar în mintea lui, un sfârşit cosmic al lumii era de sute de ori mai slab decât ceea ce trăia acum.
Speranţa lor nebănuită fu apariţia unui elicopter Alpha. Se opri undeva spre sfârşitul autostrăzii, de unde, din interiorul acestuia, un agent înarmat coborî pentru a-i acoperi.
-     Rapid, înăuntru! se auzi vocea acestuia.
Cu un avânt inuman, provenit de la un antrenament excesiv al bazei armate, se avântă deasupra automobilelor, alergă pe suprafaţa lor, urcând pe fiecare, până când realiză că puteau ajunge la elicopter.
Elena se aruncă cu ambele braţe, urcând rapid, însă Leon se prinse doar de barele exterioare, alături de un umblător suflat de explozie ce îl împiedica să urce.
-     Dă-mi pistolul! urlă aceasta. Rapid!
Îşi scoase pistolul, înmânându-i-l, după care aşteptă ca leşul să fie eliminat. Îşi poziţionă arma, încercând să-şi ţină echilibrul în timp ce nava decola şi-i înfipse un glonţ exact în creştet. Acesta se pierdu în văpaia uriaşa. Îl apucă de braţe şi-l trase înăuntru. Îşi şterse sudoarea şi ochii înlăcrimaţi, după care îi mulţumi printr-o încordare a frunţii şi mijire a ochilor.
-     Ce mama nai... exclamă involuntar, la vederea pilotului decedat.
O forţă pe ea să se ţină de scaunul copilotului, în timp ce încercă să preia comanda.
-     Drăcie! spuse nevralgic, privind situaţia dezastroasă în care se afla.
Îşi ridică piciorul drept, încordându-şi corpul înainte, prinzând bordul maşinii de zbor. Se aruncă în partea din faţă, lovindu-se uşor, după care se stabili pe scaun. Apucă numaidecât maneta de poziţie şi o trase înapoi, după care o forţă în toate direcţiile, încercând să confere echilibru elicopterului.
-     Rahat! Nu o pot aduce sus! Haide! exclamă tensionat.
Aeronava se întoarse de trei ori în aer, după care, accelerând nebuneşte motorul, fără un echilibru precis, se balansă dintr-o parte în cealaltă, zburând înainte. Elicele zgâriau de fiecare dată când aceasta se balansa fie zidul clădirilor, fie forme comerciale de marketing. Se rotea în jurul clădirilor, după care, abia-abia, îşi îndreptă vârful din faţă spre cer, reuşind cu mare greutate să zboare către zgârie nori.
-     Prostia asta nu se va mai ţine mult dacă vom continua aşa! adăugă Elena, abia ţinându-se de scaun.
-     Încă vreo două blocuri! urlă nervos.
Deodată, în spatele femeii, cadavrul ce în trecut conducea aeronava se prăbuşi pe suprafaţa avionului, cu capul în jos, fiind gata să pice. Aceasta se aruncă asupra lui, prinzându-l de costum. Din nefericire, atunci când îl trase înapoi, observă că era deja prea târziu pentru el şi că făcuse o mare greşeală atunci când se implică să-l salveze; infecţia îl afectase complet.
-     Elena! se agită bărbatul observând că are probleme.
Privi înainte şi observă că are o arie goală, după care aţinti pistolul în dreptul inamicului şi, din aproape şase gloanţe aruncate, doar două îl nimeri. Cu ajutorul blondei, zombiul părăsi aeroplanul, împingându-l afară.
Din pricina neatenţiei la zbor, îşi părăsi poziţia şi ajunse deasupra unei căi ferate de monoraiuri, pe care, îl deraiă la mica atingere care se execută între cele două mobile tehnice. Fără să poată vedea ce-l aşteaptă dincolo de acest itinerar, sfârşi înăuntrul unui bloc uriaş, înalt de mai bine de douăzeci de etaje, spărgând geamurile, distrugând tot ce se afla la acel nivel. Elicopterul se opri numai în momentul când întâlni un obstacol rigid; un corp de reclamă japonez.
Supravieţuitorii, din cauza înclinării verticale a corpului, se apucă de ambele scaune, dar plonjă prin cele două geamuri, prăbuşindu-se pe suprafaţa din sticlă de dedesubt. Imediat după ce stabili pe acea suprafaţa, un sunet slab îi puse în alertă; geamul începea să se crape întrutotul. Privind prin el, observă o mulţime uriaşă de cadavre ambulante, aşteptând să-i devoreze.
    În mare grabă, se târî de-a lungul geamului extrem de slab şi se aruncă pe podeaua formată din faianţă. Fără întârziere, fără să mai chibzuiască şi asta, blocul publicitar se desprinse de tavanul etajului şi se dărâmă, distrugând stratul subţire de sticlă.
Respirau grabnic, fără oprire şi abia dacă mai suportau durerea şi ieşirile spontane.
-     Eşti în regulă? o întrebă fără să observe din priviri.
-     Cred... răspunse confuză şi foarte istovită.
Se ridică, cu ajutor reciproc, după care, trăgând aer în piept, păşi foarte aproape unul de altul, până în faţa unei uşi de urgenţă.
-     Eşti pregătită?
Dădu din cap, curioasă la gândul că va mai trebui să suporte alte multe provocări. Împinse împreună de uşa greoaie, după care se găsi în jurul unui fel de stadion, la cel mai înalt nivel. Distingeau o maşină armată, răsturnată în mijlocul sălii şi, de asemenea, mii de geamuri făcute bucăţi alături de bălţi de sânge.
-     Ceva nu pare a fi în regulă, îi spuse tăcută.
Coborî în fugă scările, după care, dând la o parte corpurile de pe podea, înaintă precauţi, cu pistolul şi cuţitul la vedere.
    Deodată, de undeva de deasupra, un masă musculoasă ateriză în faţa lor, fără să poată observa, din pricina întunericului.
-     Te-ai întors pentru mai mult? îl ameninţă Leon cu pistolul îndreptat către silueta lui.

Dana · Subiect: Re: Evil Mier 09 Apr 2014, 20:25

Heyyyy !!! happy

Hmm... nu stiu cu ce sa incep , oare prin fapul ca scrii prea bine happy2

sau ca ai avut dreptate . Nu o sa spun ce bine scrii sau toate cele , pentru ca sunt sigura ca sti deja acest lucru si prin faptul ca scrii un fic de actiune si politist ,nu prea o dau cu gicitul .Genul asta de ficuri le simpatizesz si am incept sa le citesc, asa ca iti urez spor la idei si multa bafta la scrii . Deja mai facut prea curioasa (D)

si asta nu e bine .

.P.S. Sper sa fie sasusaku ( e pus in categorie corecta si sper sa ramana asa ) heh

Subiect: Re: Evil Mier 09 Apr 2014, 21:24

Hello. I don't know how to start, so:
Ai inceput bine, observ ca e un fic de actiune si nu mai alegand genul care-mi place mie mult m-ai facut curioasa. Descriera ta e mirobolanta, iar dialogul dinamizeaza totul. Daca nu te deranjeaza, sa ma anunti de next. *sunt uituca de fel. :))*
Ok, cam atat am de spus pentru ca e asa de misterios ficul tau incat n-am alte cuvinte.
Spor la scris. ^^

Subiect: Re: Evil Vin 11 Apr 2014, 15:38

Evil

_____________________________________________________________________________________________

Tall Oaks
23 iunie 2013

___________________________________________________________________________________________________________

Îşi amintea totul. Scrâşnea din dinţi puternic. Pleoapele ochilor i se zbăteau la maxim, iar transpiraţia-i lucea pe chip. Pistolul îi tremura necontrolat, în timp ce îl privea. Respiraţia era foarte zgomotoasă şi părea că numai dă înapoi; era pregătit.

*

Armele bio-organice sunt o ameninţare globală şi noi suntem parţial vinovaţi... incidentul din Raccoon City... Raccoon City... O să le spun totul.
... Poate crea mai multe probleme decât ar rezolva... Întotdeauna am ţinut la relaţia noastră... Leon!

**

-     Nu te mişca! Se auzi vocea tulburătoare a bărbatului.
Ochii i se aţinti în umbră; sunetul paşilor acelei entităţi îi atinsese mintea.
-     Domnule preşedinte! Urlă din nou, încărcându-şi arma dintr-o singură mişcare.
    Monstrul se apropia destul de repede, exteriorizând sunete groaznice de nebunie. Înfăţişarea Elenei era înăbuşită în sânge, încât abia putea ţinea ţinta fixă. Mirosul mortului o afecta destul de mult.
-     Nu mă face să trag... şopti plin de furie.
Aşteptă pregătiţi, strângând din răsputeri de trăgaci. Umblătorul se îndreptă în direcţia opusă lui, spre Elena. Abia îşi putea ţine capul sus, din pricina mirosului, era deceptată complet.
-     Domnule Adam! Urlă nebun, apăsând la maxim pe trăgaci.
Glonţul zbură liber, oprindu-se în creştetul zombiului. Se prăbuşi numaidecât, scăpând ochelarii plini de amprente. Partenerul se apropie de cadavru, pregătit pentru o altă confruntare, dar observă cum, cu nonşalanţă, o mare cantitate de lichid roşu închis îi înconjură corpul.
-     E numai vina mea, izbucni în plâns femeia, lăsându-şi arma în echipamentul uniformei. Eu... eu am făcut asta! Îi spuse cu o atitudine bizară.
Auzind aceste cuvinte, intonate cu un ton rece, îşi întoarse capul şi îşi încruntă privirea, pe
-     Despre ce vorbeşti?
Îşi lăsă capul în jos, frecându-şi gentil pleoapa ochiului stâng, îndepărtând lacrimile.
-     Catedrala din Tall Oaks... Îţi voi explica acolo totul, agent Kennedy.
Auzind ultimul cuvânt, intonat într-un mod apăsat, reacţionă:
-     Cum de îmi ştii numele?
    Fără să îi răspundă, un apel telefonic interveni deodată. Îşi scoate telefonul din buzunar, deschizând clapa. Leon se apropie de ea, devenind mirat deîndată ce observă că Price nu-l contactase pe el, ci pe ea.
-     Slavă Domnului că sunteţi amândoi bine! Îşi exprimă reliefarea femeia.
-     Cum de voi două vă cunoaşteţi? Întrebă din ce în ce mai confuz.
-     Ea e Elena Harper, începu să-i explice. Era în Serviciile Secrete până anul trecut.
    Ascultând explicaţiile agentului, îşi întoarse privirea către partenera lui misterioasă şi o privi în detaliu, gândind în amănunt, din cap până în picioare.
-     Uite, ştii că urăsc să dau la o parte instrucţiunile şi explicaţiile, dar, spuse din ce în ce mai rapid, am nevoie de un raport al situaţiei voastre.
Amintindu-şi de regularele rapoarte, Elena îşi întoarse capul în partea stângă, către cadavru şi-şi imagină consecinţele.
-     Eu... interveni bărbatul, tocmai l-am împuşcat pe preşedinte.
Deodată, privirea i se schimbă radical, vizibilă prin apelul audio-video.
-     Ce ai făcu... -
-     Fusese infectat dinainte să-l găsim noi, îi explică Elena. Iar Leon... Leon a făcut ce-a ştiut, îi spuse cu o privire miloasă, mi-a salvat viaţa, continuă întorcându-se către el şi sărutându-l public pe obraz.
-     Doamne Ajută-ne... spuse agentul pus pe gânduri.
-     Price! Strigă deodată, aducând-o înapoi la ceea ce trebuia să facă.
-     Oh, îmi pare rău. O să trimit raportul. Voi doi faceţi cumva să plecaţi de acolo; virusul a ajuns la mai puţin de trei mile de campus şi nu pare să încetinească deloc, exprimă situaţia alarmantă. Trebuie să vă grăbiţi!
-     Nu înainte să verificăm şi Catedrala Tall Oaks. Agentul Kennedy are o urmă ce ne-ar putea duce la cel ce este responsabil pentru asta.
Leon îşi întoarse privirea către ea, privind-o din umbră, ştiind că nu e niciun plan, nicio uşă cunoscută de a scăpa.
-     Leon, e adevărat?
Se privi amândoi, încercând să creeze un semn comun, după care reveni la un răspuns.
-    ... Mda, cred că ştiu ceva.
-     Înţeles. Vă trimit o cale virtuală cu cea mai rapidă şi sigură cale afară de-acolo, comunică, auzindu-se zgomotul butoanelor unei tastaturi. Şi... păstraţi semnalul activ.
Imediat cum accesul video se întrerupse, se privi amândoi, încercând să-şi înţeleagă reciproc modul de a acţiona şi gândirea.
-     Am o idee? Întrebă ironic fără să zâmbească.
-     Vei avea... dacă vi cu mine.
    I se părea din ce în ce mai misterioasă şi o simţea din ce în ce mai aproape. Nu era sigur dacă poate avea totală încredere în ea, dar era conştient că nu mai era nimeni în jur pe care să poată risca viaţa lui.

***

-     Adam, îmi pare rău... şopti tăcut, ridicându-se de lângă cadavru.
    O privi pe Elena cu un simţământ de vinovăţie; dorea să o ajute, să o înţeleagă. Îşi ţinea braţul drept deasupra capului, sprijinindu-l de perete, în timp ce, foarte obosită, privea de la un capăt la altul oraşul.
-         Deci ce-i special la biserica asta? Ai păcate să împărtăşeşti?
    Femeia îşi imagina că e un bărbat frumos, dar imposibil de cunoscut în astfel de situaţii şi misiuni. Îl asculta cu plăcere şi în mintea ei credea că a avut noroc să pornească cu un bărbat frumos şi puternic.
-     E... dificil să îţi explic, se strădui să îi explice credibil. Dacă nu o să îţi spun la catedrală, nu cred că mă vei crede, continuă depărtându-se către uşă.
-     În... regulă, spuse oprindu-se în faţa uşii. Dar îmi vei spune totul, deîndată de ajungem acolo. S-a făcut?
    Blonda se apropie de el, după care, privindu-l preţ de câteva secunde, îşi întinse braţele şi începu să îl atingă, lipindu-se de el.
-     Ai încredere... spuse zâmbind.
Îi aruncă pistolul din mână, după care îl împinse din ce în ce mai mult spre peretele apropiat. Fără ca niciunul să spună ceva, agreă acest lucru şi iniţie atingeri delicate din ce în ce mai informale. Brusc, Elena elimină un sunet ce reliefă o plăcere deosebită pe care, probabil că o aşteptă de mult.
    Pe neaşteptate, mişcările bărbatului încetă şi imediat, femeia îşi dădu seama ce face. Adoptă o privire şi o atitudine ruşinoasă, amintindu-şi de un mic episod amoros din viaţa lui.
-     Îmi... îmi pare extrem de rău! Îi spuse continuu, ajutându-l să-şi îmbrace din nou vesta şi tricoul.
    Se îndepărtă de el, fără să îl privească şi îi spuse că îl aşteaptă pe hol.
    Leon părea să aibă un şoc; îşi amintea de un alt personaj, care, din păcate, i-a lipsit destul de mult cât să îi poată lua locul o altă femeie, capabilă să îi ofere anumite plăceri ludice şi sexuale.

Dana · Subiect: Re: Evil Vin 11 Apr 2014, 16:00

~~edit dupa.~~

Mai lasat fara cuvinte si in ceata dea dreptul . Desi ideia e al naibi , in fiecare capitol scris parca totul este mai intes si mai diferit. Iti multumesc de anunt si spor la idei si scris .

Subiect: Re: Evil Lun 14 Apr 2014, 13:53

Is fara cuvinte ... ce pot sa spun . Vreau sa vad continuarea si mai surprins la fiecare capitol citit abea astept sa vad ce se va intampla incontinuare .

Fanfic SasuSaku inchis din cauza inactivitatii.