Coffee again ?

Deci pleci?

Din perspectiva Sakurei

- Sakura, ce bei?
- Cred ca ma rezum la o cafea, raspunsul meu fiind mai mult mecanic.
- Iar? Stii ca nu iti face bine. La noapte sper ca nu ai de gand sa ma ti si pe mine treaza! Data trecuta…
Intotdeauna e asa grijulie, tipic Hinatei, si tipic mie sa nu ascult ceea ce spune ea, adica ii stiu toata morala pe dinafara, si stie ca nu o iau in serios. Tot ce spune ea pare mai degraba un joc de cuvinte; ca sa fie serioasa trebuie sa se intample o adevarata tragedie. Singura data in care am putut sa o vad asa a fost cand mi-a dat vestea ca Alex o inseala. Asta era o tragedie! Eu nu stiu cum as reactiona daca Neji m-ar insela. Nici acum nu-mi vine sa cred ca se poarta atat de ciudat si distant cu mine, doar pentru ca are “probleme acasa”. Inainte imi spunea ce facea in fiecare minut, dar acum e atat de schimbat. In fiecare convorbire eu vorbesc ca o moara stricata fara ca el sa para macar ca ii pasa de ceea ce spun sau ca participa la conversatie; sper ca presupunerile Hinatei sunt gresite si ca el nu ma inseala, desi ideea asta ma bantuie de ceva vreme. Deja mintea mea a inceput sa zboare, dar privirea ei mi-a atras atentia. Se pare ca a invatat atat de bine sa ma citeasca, trebuie sa fi vazut ceva pe fata mea ca sa se incrunte. Bine ca a venit chelnerul, asa reusesc sa o distrag, macar la asta stiu ca sunt buna. .

-Da comanda, nu lasa baiatu sa astepte. Am spus eu cu nonsalanta, ca si cum eu am trezit-o pe ea din visare. Ceea ce nu era adevarat, eu eram cea care viseaza mereu cu ochii deschisi

- Ah … da, incepu ea uitandu-se spre chelner si afisand un zambet. Un ceai si o cafea. Bineinteles ca eu nu am fost scapata de o privire urata din partea ei in momentul cand a pronuntat “cafea”. Pana la urma sunt noptile mele albe ar trebui sa ma lase in pace. Nu e obligata sa ma asculte sau sa ia parte la toate aberatiile mele. Daca s-ar gasi cineva sa plateasca pentru asa ceva as putea spune ca am o slujba 24/24 si nu din placere sau necesitate, doar ca sunt sigura ca si in somn spun la fel de multe prostii ca si atunci cand sunt treaza, sau poate mult mai multe, nici eu nu stiu. Nu cred ca exista o persoana care sa spuna atatea prostii ca mine. Poate asa as deveni bogata.
-Sakura, ce parere ai? Ma intreaba ea cu zambetul pe buze, fiind clar ca are o idee trasnita, doar astfel de idei poate avea ea.
O nu! Oare despre ce vorbea? Ma intreb incercand sa imi dau seama despre ce vorbea ea si in acelasi timp realizand, pe ultima suta de metri, ca nu am fost atenta.
- Despre ce? Intreb eu incercand sa las impresia ca par concentrata asupra unui pliant de pe masa goala din cafenea si nu ca as fi departe undeva in lumea mea.
- Vezi! Niciodata nu ma asculti! Nu poti sa fi si tu macar odata atenta?
Se pare ca m-a descoperit. La naiba! A ajuns sa ma cunoasca atat de bine, ca in fata ei nu prea mai pot sa joc teatru. Trebuie sa o calmez pana nu incepe sa ridice tonul mai mult decat ar trebui, totusi nu vreau sa fiu in centrul atentiei, la o ora matinala – desi 11 a.m nu cred ca se mai poate numi “matinala” – si mai ales dintr-un astfel de motiv nesemnificativ. Faptul ca suntem intr-un separeu nu cred ca ne-ar priva ca lumea din jur sa nu auda ce spunem. Afisez cea mai calma expresie de care dispuneam in acel moment si raspund cu vechea mea expresie " Nu mai reactiona asa . Ce spuneai ? " , iar ea imi pune intrebarea anterioara la care trebuie sa raspund . Mi-a cerut parerea in legatura cu chelnerul care pana acum , nu l-am observat .

Mda , stiu , este mezinul familiei Uchiha , dar nu imi fac prea mai sperante in legutura cu el . El e ruda cu Sasuke Uchiha . iar asta va asigur ca spune totul . Sasuke Uchiha era rebelul scolii, baiatul rau. Desigur, era cel mai sexy tip din lume si fiecare fata din scoala si-ar fi vandut sufletul pentru el… inafara de mine. Ochii lui uimitori, negrii ca taciunele, parul lui ciudat negru si muschii socanti nu ma afectau cu nimic. Da, el este un tip superb si nu mi-e frica sa admit asta, dar niciodata nu trebuie sa te iei dupa aparente. Iar eu stiam ce era in spatele aparentelor: un „crai” usuratic, care nu dadea doi bani pe fetele pe care, cu un zambet, le ametea si le scotea la o aventura de o noapte, dupa care le zvarlea ca pe niste carpe, fara sa-i pese ca le frangea inimile . Dar par sa fiu singura fata din liceul “Konoha” care vede asta. Sau singura careia nu ii pasa. Adica pana si Hinata aluneca in fantezii. Ma rog, ati prins ideea .
Era un lucru bun ca il uram, deoarece se vedea de la posta ca si el ma ura pe mine. Acesta fusese un fapt evidentiat de multe ori, cel mai recent acum doua zile.

E dragut ? Este superb ! recunosc eu fara nici o indoiala . Doar seamana cu fratele lui , nu ? continui eu intreband cu subinteles . Hinata , binenteles , cum auzi numele lui Sasuke se facu toata rosie si incepe a se fastaci . Se pare ca temerile mele s-au adeverit " Hinatei ii place de brunet " . Urasc ca trebuie sa-l vad in fiecare zi pe holurile scoli , sa-l vad la cantina in grupul de seniori , sa fim colegi de banca la biologie si engleza . Profesoarele au avut " minunata idee de a ne pune in banca impreuna . Ma trezi din visare Hinata care batea in masa delemn din stejar cu unghile ei frumos conturate . "Ai vreo idee de ce este Uchiha junior aici ? Muncind?" Incerc eu sa schimb subiectul in minutele mele ramase de care dispun pentru a sta aici
- Am auzit din surse sigure , ca el , a dat o mega-petrecre la el acasa si aproape a devastat-o , asa ca , l-au trimis aici drept pedeapsa . Doar nu te asteptai ca , Daysuke Uchiha sa munceasca ca sa traiasca , nu-i asa ?

Ma uit accidental pe ceasul de langa geam si fac ochii cat cepele . Sub ochii mirati ai Hinatei , ma ridic , imi aranjez hainele , imi iau ghiozdanul si incep sa fug spre iesirea cafenelei . Ii spun in graba prietenei mele ca voi intarzia la cursuri daca mai stau . Prima ora am biologie , adica iar voi fi obligata sa dau ochii cu Uchiha .

-

Heiiii, un fic nouu! Ce bineeee kiss

. Este o poveste cu mult potential, care cu siguranta va ajunge o adevarata capodopera daca te tii de el. Imi place maxim primul capitol, chiar daca nu imi pot da seama de prea multe lucruri. Actiunea este centrata bine si nu este grabita, lucru ce ma bucura. Totusi, ai grija la greselile de tastate si fii atenta la numele personajelor - am vazut acolo un "Emma" in loc de "Sakura" waiting

- Astept next-ul si sa nu uiti sa ma anunti. puppy eyes

Multa inspiratie si timp liber. Te-am pupat! dap !

Sal'tare :)

Pentru un prim capitol, este destul de promiţător.
Ai câteva greşeli de tastare, dar se rezolvă cu încă un edit :)
Ce nu îmi place este faptul că... Sakura este ca în toate celelalte ficuri, adică toate fetele-s îndrăgostite lulea de Sas'ke, numai ea îl vede un crai. Mi-ar fi plăcut să văd altceva. Poate şi ea să fie la fel de dată peste cap de arătosul de brunet.
Nu ştiu, ar fi dat altfel după părerea mea.

Adică, am întâlnit peste tot ideea că cei doi se urăsc şi într-un final o să se ajungă să se iubească. Dar dacă ea ar fi îndrăgostită nebuneşte de el şi ar încerca să îi atragă pe cât cu putinţă atenţia, poate devenind chiar penibilă? :-? Sau... dacă ar fi invers? :o

Scuze... imaginaţia mea acum derulează încontinuu :))
Numai pentru ficurile mele nu-i activă :))

Anunţă-mă când aduci continuările. Mi-ar plăcea să văd cum evoluează totul. Sper doar să nu o dai în supranatural, etc... nu îmi plac deloc chestiile astea :))
După cum am mai zis, ai un început promiţător. Abea abştept să văd cum vor decurge lucrurile.

Mai sper să aduci ceva diferit care să iasă din tiparul celorlalte ficuri :) chiar sper să mă surprinzi plăcut :)
Te pup :)

Hei, hei, hei...
Am dat de acest fic care chiar mi.a placut happy

Sa ma anunti si pe mine de next, iubita happy

Pupiceiiiiiiiiii kiss

FanFic SasuSaku Blocat din cauza inactivitatii.

Subiect: Re: Coffee again ? Dum 16 Mar 2014, 00:03

Fic redeschis la cererea autoarei.

Subiect: Re: Coffee again ? Sam 22 Mar 2014, 20:51

Capitolul 2

Eram in drum spre restaurantul din centrul orasului . Trebuie sa ma grabesc . Masina imi era la reparatii , iar centrul metropolei Tokio era cam la 20 de minute distanta . Mersul pe jos era singura solutie .
Totusi , pauza de pranz , tinea o ora , iar eu institulul de invatamant era la marginea orasului , intr-un cartier select . O nu ! Hin ma va omora daca nu ajung la timp . Era foarte nervoasa , deoarece era la celalalt capat al orasului .
Pana la urma ajunsesem inaintea ei si am asteptat-o in fata locului stabilit . In zece minute ajunse si ea , apoi ma luase de brat intrand in cofetarie . Era entuziasmata . Eu doar o scrutam cu privirea , incercand sa aflu motivul bucuriei .
-Bruneto , care este motivul bucuriei ? O zoresc eu .
-Mama s-a impacat cu tata . Nu ca-i minunat ?

Parintii Hinatei s-au certat acum 2 ani . Se certau mereu din cauza banilor , iar ea si fratele ei erau prinsi la mijloc . Sincer , eu nu am avut niciodata problema asta fiindca parintii mei , au incercat sa combine afacerile cu familia . Pana acum a mers bine .

-Sakura , nu poti sa-ti faci cinci minute pentru mine?

- Nu trebuie sa reactionezi asa, incerc eu sa par calma. Ce mai intrebat?

- Daca ti se pare dragut chelnerul. Eu cred ca este si plus de asta trebuie sa iesi cu cineva, nu ar fi corect sa te insele doar Neji ,trebuie sa iei si tu initiativa.

- Ai putea sa nu pomenesti de el in sensul asta? Am spus propozitia cu o indiferenta totala, nu imi venea sa cred ca sunt capabila de asa ceva. Ma uimeam pe mine insami.

- Pe bune Sak , nu trebuie sa mai continui asa, incepu ea. Ti-am spus el a trecut mai departe, sau cel putin asa pare. Vrei sa iti repet povestea la nesfarsit? Cum ai sa ajungi daca nu incerci sa faci ceva? Ai uitat prin ce am trecut eu? Ma intreaba ea cat de bland putea. Stiam ca subiectul asta inca o mai doare – nu mult cei drept, nu ca la inceput, dar totusi se simte – asa ca nu inteleg de ce vrea sa isi aminteasca mereu de Liam si de modul in care a inselat-o, si plus de asta nu voiam sa ma gandesc la o eventuala aventura a lui Neji.

-Nu, am spus cuvintele printre dinti.

Si acum imi amintesc cand a venit Hinata la mine acasa cu o fata de inmormantare, abia realizand ceea ce facea, si spunandu-mi printre suspine ca la vazut pe Liam cu alta de mana. Imi era greu sa imi dau seama prin ce trecea, stiu ca mie nu mi-ar provoca atat de multa durere o despartire, sau cel putin asa cred. Relatia mea cu Neji s-a racit atat de mult incat m-a facut sa tin mai putin la el. Comoditatea a intervenit atat de mult.. dar asta nu inseamna ca obisnuinta trebuie sa imi dicteze viata, sau ca actiunile mele trebuie sa depinda doar de cat de comfortabil ma simt; insa in cazul meu sunt sigura ca mai exista sentimente.

- Putem sa schimbam subiectul? O intreb afisand o fata de copil mic, nevinovat si inocent, stiind ca si ea isi doreste asta.

- Bine, spuse ea resemnata cu gandul ca inca nu accept realitatea pe care o vede si ea. Oricum tipul chiar e dragut, incepu ea. Nu l-ai analizat inca?

- Nu. Raspund sincer dar indreptandu-mi privirea spre chelner.

- Tu chiar ai probleme. Nu erai asa!

- Stiu, dar nu vreau nimic acum. Si daca iti place atat de mult ar trebui sa incerci tu ceva.

- Sigur nu vrei sa o faci tu? Ideea deja incepea sa ii surada ei, dar imi mai oferi inca o sansa mie, de parca nu stia ca atunci cand vreau ceva obtin.

- Foarte sigura. Am sa te privesc pe tine in actiune.

- Bine ma duc eu. Cum arat? Nervozitatea se citea pe chipul ei, trecuse o vreme decand nu mai facuse asta.

- Superb, ii spun eu afisand un zambet.

- Vorbesc serios, incerca ea sa ma faca sa ii gasesc un defect.

- Si eu la fel. Du-te! Inainte sa pierzi ocazia.

Niciodata nu credea cand ii spuneam cat de bine arata sau daca o avantajeaza ceva, desi baietii faceau coada in spatele ei. Ea se considera urata. Nu inteleg ce putea sa vada urat, sunt sigura ca asta era din cauza lui Liam. Dar chiar si asa o oglinda nu minte si din cate stiu eu ea vede destul de bine. Parul ei mov inchis lung pana la nivelul spetelui,cu bretonul intr-o parte care ii acopera o parte din frunte se potrivea atat de bine cu pielea ei alba si cu ochii lila , atat de mari incat credeai ca poate sa observe si cea mai mica miscare, ceea ce nu se intampla mereu, iar buzele ei subtiri faceau ca totul sa fie un ansamblu perfect. Nu era vopsita desi multi asta credeau, nu vroia sa se creada ca e o superficiala. Nu e genu care sa atraga atentia – desi asta se intampla involuntar – sau sa o vezi tot timpul pe tocuri, imbracata elegant, era mai degraba adepta hainelor sport. Ca si mine de altfel, doar ca eu puteam sa suport tocurile mai mult ca ea. Camasa care o avea pe ea ii venea foarte bine, desi nu prea ii placea pentru ca era verde, dar se asorta atat de bine cu blugi albastrii care se mulau perfect pe coapsele ei. Si se pare ca azi era una din zilele in care purta pantofi, facand-o sa para sexi.

In timp ce gandeam aiurea realizez privirea chelnerului asupra ei, era clar ca e vrajit. Incepeam sa realizez ca e chiar mult mai dragut decat credeam, si ca poate fi etichetat ca “un tip bun”. Tricoul care il avea pe el il facea sa arate asa de bine, albul ii scoate in evidenta pieptul si abdomenul care erau lucrate la sala, sau asa parea. Avea parul scurt de culoarea castanelor, fruntea lata care ii scotea in evidenta ochii de un maro deschis, asa mi se parea mie de la distanta, buzele pline care se curbau intr-un zambet la orice cuvant spus de Hinata.. Pare ca e destul de matur, in jur de 20 de ani.

Brusc atentia mi-a fost distrasa de usa cafenelei care s-a deschis. Curiozitatea ma impingea sa ma uit sa vad cine intra, dar aveam un sentiment nu tocmai placut.

Atunci il vad pe el, pe Neji intrand – cu toate ca mi-a spus ca e racit si ca nu o sa iasa din casa m-am bucurat ca il vad si ca pare chiar foarte sanatos – . E atat de frumos, parul lui castaniu ravasit in toate directile il face sa arate mai bine ca niciodata, in ochii lui de un lila precum cerul se vedea fericire, dar si o urma de… remuscare? Remusacare? Oare de la ce? Dar intrebarile nu m-au oprit din privit, cu toate ca imi dadeau batai de cap. Purta camasa neagra pe care i-am daruit-o de ziua lui, ii venea atat de bine.

Dar in acel moment fata mi s-a crispat, si am aruncat o privirea spre Hinata. Nici ei nu ii venea sa creada ceea ce vedea si pe chipul ei se citea un mare “ti-am spus eu”. Pana atunci nu realizasem ca tinea de mana o alta fata, cred ca Vicky o chema, care bineinteles stia ca Nate are prietena, adica pe mine. Nu imi venea sa cred ca banuielile mele si tot ceea ce a spus Hinata s-a adeverit. E drept ca ea pare mai frumoasa ca mine, dar nu credeam ca il poate atrage superficialitatea si oxigenatele. Cel putin asta reprezinta Vicky si nu eram deloc subiectiva.

Inca ma gandeam ce as putea sa fac. Nu stiu cum puteam dar gandeam atat de realist si rece ca si cum nu eram eu in situatia aia, ma simteam capabila de orice. Dar am hotarat sa imi cantaresc posibilitati, care slava domnului erau destule.

Subiect: Re: Coffee again ? Sam 22 Mar 2014, 23:44

Imi place capitolul insa nu mai intelegea la urma daca pe fata o chema Hinata sau Ada?Oricum imi place capitolul si sper sa aduci cat mai repede next-ul.

Subiect: Re: Coffee again ? Dum 23 Mar 2014, 13:03

heii....mersi de anunt....
imi place mult capitolul asta
sa ma anunti si pe mine de urmatorul
Pupiceiiiii kiss

Subiect: Re: Coffee again ? Vin 28 Mar 2014, 18:53

Melodia capitolului : https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=szsceTSMDqo

So Could

Ma uitam la Vicky, nu imi venea sa cred cat de ipocrita putea sa fie, se uita la mine si zambea de parca ar fi castigat vreun premiu. Nu mai vroiam sa ma uit la fata ei, daca o faceam riscam sa fac un scandal si in nici un caz nu voiam asta. In schimb privirea lui Neji exprima atat de multe sentimente, incat de abia le deosebeam. Mi-am spus ca voi ramane imuna la orice vor face ei, trebuia sa fac asta. Am afisat un zambet, nu stiu cat de real parea, dar am incercat sa fac o conversatie cat mai normala si sa joc ultima carte care o mai aveam.

- Buna! V-am vazut si am zis ca ar fi nepoliticos din partea mea sa nu trec sa va salut si sa va urez o zi buna! Amandoi se uitau la mine de parca eram o bomba cu ceas, si in orice moment aveam sa explodez, dar nu imi mai pasa de parerea lor asa ca am continuat. Uhh, Vicky?

- Da?! In vocea ei se simtea victoria, in mod normal as crede ca nu a putut sa o ascunda, dar nu era si cazul ei, aici era vorba ca imi arunca in fata “castigul” ei. Cu siguranta daca nu era Neji arunca cu cat de mult venin putea.

- Ti-l fac cadou… cu funda rosie cu tot, daca ti neaparat! Nu imi venea sa cred ca am spus asta! Ma uimeam pe mine insami. Bineinteles ca fierbeam, dar eram tare mandra de atitudinea mea, rangul ramasese sus, iar el era ala cu ochii in pamant. Cu toate ca stiam ca asta merita, parca imi parea rau.
M-am dus sa imi iau geaca si geanta, aveam de gand sa plec cat mai repede de aici. Pacat ca Neji nu gandea la fel ca mine. M-am trezit cu el in spatele meu luandu-ma de mana.

- Sakura, te rog, nu pleca! Mi-a spus el cu o voce atat de calma si plina de regret, sprancenele lui incruntandu-se. Uitandu-ma asa la el imi aminteam vag de baiatul de care ma indragostisem, acum imi dadeam seama de ce disparuse acest sentiment. Se schimbase mult prea mult, si aceasta schimbare avea si un nume… Vicky.
Cum poate sa ma roage asa ceva? Ce vrea? sa ma duc sa ma asez la masa impreuna cu el si cu oxigenata lui? Si sa facem ce? Sa stam de vorba ca cei mai buni prieteni? Nu, multumesc! Prefer sa refuz asemenea oferta.

- Glumesti, nu? I-am spus cu un zambet amar.

- Vreau doar sa iti explic. Meriti asta! Si mult mai mult, dar eu nu iti mai pot oferi.

- Da, merit si vreau o explicatie. Dar nu acum. Nu sunt in stare sa ascult, sunt mult prea confuza. Prefer altadata, cand o sa fim noi doi fara public!
Desi nu cred ca erau prea multe de explicat. Ceea ce vazusem era mai mult decat suficient. Am plecat de langa el, nu voiam sa il mai aud. De fapt nu voiam sa mai aud pe nimeni. Am iesit din cafenea, aerul rece deja incepeam sa il simt…

-Sakura! Sakura!

- Da! M-am rastit eu catre Hinata, desi nu trebuia. Ce mi se intampla nu era din cauza ei, nu ea trebuia sa suporte criza mea nervoasa. Dar se pare ca nimeni nu vrea sa inteleaga ca am nevoie de cateva clipe singura. Am inchis ochii si am oftat.

- Voiam doar sa iti spun ca ai fost geniala! O spunea cu atata entuziasm, incat m-am strambat involuntar. Vrei sa te duc acasa? Ma intreba ea, vazand ca eu nu am de gand sa zic nimic.

- Nu! Am nevoie de putina singuratate atata tot, sa imi pun gandurile in ordine.

- Nu vezi ca ploua? Unde ai de gand sa te duci? Ma intreba ea agitandu-se, probabil se gandea ca am de gand sa fac vreo prostie. Nici macar nu observasem ca ploua. Era o ploaie torentiala, rece, de toamna.

- Ma asteapta un taxiu, am mintit eu. Si ma duc acasa, asta chiar era adevarat. Nu am chef de scoala in acest moment .

- Nu reactiona chiar asa, adica nu mai erau sanse sa o luati de la cap si totul sa fie ca la inceput.
Ah de ce trebuie sa imi aminteasca de fiecare data asta?

- Da stiu, doar ca era si un prieten atat de bun..

- Si eu ce sunt? Ma intrerup-se ea ca sa imi mai distraga atentia.

- Stii la ce ma refer. Uh, trebuie sa plec ma asteapta taxiul.

- Bine, asteapta-ma ca vin si eu.

- Nu Hinata! Nu vreau sa iti stric si tie ziua. Cel putin pana sa apara Neji ea era bine dispusa si intr-o companie foarte placuta. Poate reusea ceva cu chelnerul ei dragut si eu nu voiam sa rateze sansa asta. Vino maine la mine. Ok?

- Bine, spuse ea intr-un final resemnata. Ma suni cand ajungi acasa?
Am aprobat din cap si am plecat dupa ce ea intra inapoi in cafenea. Nu aveam umbrela la mine dar nu imi pasa. Pentru prima oara nu imi pasa nici de machiajul care mai mult ca sigur va incepe sa se intinda in contact cu ploaia. Da, era un timp care se potrivea ca o manusa cu starea in care eram eu. Vantul adia destul de tare, facand ploaia sa imi bata in spate. Desi de cele mai multe ori o urasc, acum imi placea, imi placea ca ma aflam in mijlocul ei, ma facea sa ma simt bine, dar nu stiu de ce.

De la cafenea pana la apartamentul meu cred ca am facut dublu fata de cat as face de obicei. Nu era din cauza ca eram trista, ci pur si simplu voiam sa ma gandesc la tot ce se intamplase si cum va continua totul sau cum se va termina. Cu siguranta un final cu “fericiti pana la adanci bataraneti” nu va fi. Nu stiam ce urmeaza. Nu stiam daca ma simteam bine din cauza ploii sau pentru ca relatia mea se terminase, desi in ultimele saptamani nu mai semana a relatie.

Ploaia era atat de rece! Si totul era invaluit in ceata, si sunt sigura ca asta nu mi se parea pentru ca as fi avut lacrimi in ochii, petru ca exact asta imi lipsea, exact asta nu aveam. Niciodata nu observasem ca un oras poate arata atat de bine fiind acoperit de nori grei si incarcati de ploaie.
Ma simteam singura, dar sentimentul de abandon nu era ca si cum iubitul m-ar fi parasit, ci unul din cei mai buni prieteni.

- Prieten? imi scapase cu voce tare. Atunci am realizat ca de fapt sentimentele mele pentru Neji Hyuga se incadrau acum doar in prietenie. Cat de proasta am fost! Cum am putut sa nu imi dau seama?
Urcam scarile cu neatentie, abia observand ca ajunsesem in dreptul apartamentului. Am intrat si mi-am aruncat cheile pe barul din bucatarie. Imi era atat de frig! Dandu-mi seama ca era din cauza hainelor reci si ude, m-am dus sa imi fac un dus.

Era mult mai bine sa simti apa calda cum curge siroaie pe corpul tau si te incalzeste. Aveam nevoie de asta!
Dupa mi-am facut un ceai, eram preventiva nu vroiam sa racesc, m-am dus in fata televizorului, el fiind stins, si ma uitam la imaginea pe care o reflecta, ma uitam la mine. Ochii mei verzui nu aratau altceva decat oboseala la fel ca si pungile de sub ochii mei. Parul era atat de ravasit incat nuantele de mov erau pierdute in restul parului roz. Fruntea imi era acoperita de breton, iar obraji erau rosii din cauza dusului. Am pus cana pe masuta care se afla intre televizor si canapea, si am incercat sa adorm, sa scap de gandurile care imi treceau prin minte. Stand ghemuita intr-un colt al canapelei ma facea sa ma simt mai sigura; ca intr-un glob de cristal pe care speram ca nimeni nu va incerca sa il sparga doar pentru ca parea fragil…

Subiect: Re: Coffee again ? Sam 29 Mar 2014, 19:23

Super capitol.Imi place la nebunie.Adu nextu-ul cat mai repede :*

Fanfic blocat datorită inactivităţii.