Masca morții roșii

Anelis, mă termini cu ficul ăsta. Sunt curioasă cum îi vei aduce pe Sakura şi Sasuke împreună, având în vedere că aceasta e cu Kakashi, iar pe Sasuke l-a refuzat deja. Iubesc replicile amuzante ale lui Sai, comportamentul său bizar, felul în care arată, oh, Dumnezeule. La cât de imprevizibilă eşti, parcă vad că-l expediezi pe nu ştiu unde. În legătură cu Itachi, mă bucur că mai apar mici detalii referitoare la el. Fă cumva şi inmulţeşte-le. Sasuke şi-a păstrat aroganţa din anime, dar şi aspectul demenţial. Din câte ai observat, sunt seacă în comentarii. Când aduci next-ul, (sper ca luna asta) anunţă-mă şi pe mine, te rog. Pwpwpwpwp

Super capitol deci nu mai pot

Adu mai repede next-ul :* :*

Subiect: Re: Masca morții roșii Vin 01 Aug 2014, 04:25

            Capitolul șase

    Un an întreg venise și plecase de când nu îl mai văzuse Sasuke. Adolescentul îl privea flegmatic și părea că nu observă leșurile coechipierilor săi, iar expresia blajină arăta că puțin îi păsa de moartea lor.
    - Știai că vor muri, îi spuse Kakashi în timp ce-și acoperea Sharinganul. De asta i-ai adus aici, la noi.
    Obito nu reușise să supraviețuiască războiului și, ca o ironie, murise într-un mod asemănător primei dăți, când Kakashi credea că își pierduse definitiv prietenul. O grămadă de bolovani îi strivi trupul deja slăbit și uscățiv, tot ce mai rămăsese vizibil erau doar mâna stângă și chipul marcat de trecut. Pentru a doua oară, Obito îi dăruise Sharinganul furat de Madara și se stinse într-un tremurat involuntar, stăpânit de materia solidă ce-l zdrobi. Sângele-i plesnise din vene și membre, iar ficatul și o parte a intestinului zăceau în afara corpului, printre bucățile de pământ. Într-un final îți dădu ultima suflare, cu ochiul drept larg deschis și înconjurat de sânge, holbându-se la chipul acoperit de lacrimi al lui Kakashi.
        - Am vrut doar să scap de ei, recunoscu ridicând sastisit umerii subțiri și osoși.
    Sakura își aminti de rana făcută pe brațul lui Sasuke și își întoarse chipul spre el, însă locul în care îl văzuse cu secunde în urmă era gol.
        - Uchiha? întrebă șovăielnic, aproape în șoaptă.
    Nici urmă de bărbat, nu îi putea simți chakra deoarece și-o ascunsese. ”Nu e de bine...”, își spuse medicul încă analizând împrejurimile.
        - Da...? auzi brusc murmurul în urechea dreaptă.
    Spatele îi presa ușor perceptibil pieptul, iar mâna apăru de nicăieri pe abdomenul plat, apăsând molcom, suficient cât să o facă să se deplaseze, ca o îndrumare. Fundul îi presa frivol zona pelvisului sub directiva lui Sasuke, dar ea uită să se împotrivească. Buzele îi atingeau lobul urechii, expirând aer cald pe pielea încinsă deja.
        - Brațul tău...
    Înghiți în sec și încercă să se concentreze.
        - Ce-i cu el? o întrebă pe același ton scăzut.
    Își folosi mâna liberă pentru a-i așeza o șuviță, însă gestul candid o făcu să își lase capul pe spate. Sasuke zâmbi, trăgând-o și mai aproape.
        - Sângerează.
        - Hmm, într-adevăr...
    Abia atunci realizase că fusese rănit, dar nu își aminti cum căpătase tăietura.
        - Trebuie să...
    Îi sărută ceafa, ceea ce-i suspendă gândurile și puterea de a continua replica.
        - Să... șopti Sasuke amuzat, îndemnând-o să continue, deși știa ce urma să zică.
        - Să încetați cu pornografia…
    Privirea lui Sasuke fu suficientă cât să îl reducă la tăcere pe Sai și nu băgă îndemnul în seamă. Sakura reveni cu picioarele pe pământ, evitând ochii negricioși ai bărbatului de lângă ei datorită jenei provocate de acesta. Se întreba unde îi dispăruse, din comportament, rezerva determinată de bunăcuviință, dar își dădu seama că se risipise odată cu intervenția lipsită de pudoare a tânărului Uchiha.
    Medicul, inițial, dezidera în menținerea jocului început de Sasuke, însă se pierduse iresponsabil când apropierea dintre ei se întețise. Conștientiza atracția exercitată de bărbat și deseori încerca să o evite, iar sentimentele cauzate de Kakashi aveau impact decisiv în străduințele ei. Uchiha Sasuke a fost prima dragoste; copilărească, fără viitor și oarbă. Își amintea frecvent, cu reținere, vârsta în care o posedase și se întreba dacă acțiunile jenante și comportamentul de același fel erau ale ei. Ar fi făcut orice pentru a fi cineva în ochii lui, dar n-a fost niciodată suficient de bună să se ridice la nivelul așteptărilor. Nici măcar nu știa ce trebuia să facă pentru asta, Sasuke părea orbit de răzbunare așa cum era și ea orbită de persoana lui.
    ”Fată prostuță, crezi că unui om căruia nu îi pasă de nimeni și nimic... îi va păsa de tine?” se întreba din când în când, privindu-și reflexia în oglinda ovală din dormitorul părinților săi. ”Pentru el ești doar enervantă, atât.”
    Primul decedat a fost tatăl, Kizashi Haruno, în timpul războiului. Jounin mediocru al Konohai care și-a pierdut viața într-una din luptele cu ninja reanimați, printre necunoscuți apartenenți celorlalte sate. La scurt timp după câștigarea războiului, mama Sakurei, Mebuki Haruno, o femeie obișnuită, casnică a fost găsită de unul dintre vecini în bucătărie, atârnând de mai bine de două zile deasupra scaunului răsturnat. Sakura a aflat următoarea zi, când terminase cu succes o misiune în Suna. Naruto i-a fost alături și, sub insistențele lui Tsunade, s-a mutat cu Sakura și locuiesc împreună până în prezent. În acea perioadă se îndrăgostise de Kakashi și reușise să uite de Sasuke, care și-a petrecut un an departe de Konoha.
        - Ai de gând să îl lași să plece?
    Kakashi își întoarse capul nouăzeci de grade, de ajuns cât să îl zărească pe Sasuke, fără să răspundă. Își repetase, la rândul lui, întrebarea, dar nu ajunsese la o decizie. Își dădu seama atunci de hotărârea acestuia și se aștepta în orice clipă să sară la gâtul inamicului.
        - Oh, Uchiha, abia acum te văd și pe tine, minți pe un ton calm și rece.
    Sasuke îi zâmbi adolescentului și, chiar când se depărtă de Sakura, începu să vorbească.
        - Îți vei dori în scurt timp să nu fi făcut-o, îi spuse Sasuke.
        - Tu și ego-ul tău, aproape că am uitat cât de mare e. Acum văd de ce te-au dat afară din Konoha, după război, probabil că nu aveai ce căuta tu, un narcisist fără inimă, între altruiștii ăia languroși.
    A început să râdă, continuând să se deplaseze către băiatul din fața lui Kakashi, a cărui chakra era într-o cantitate mare. Fizicul lui reprezenta o ironie a puterii anticipate a acestuia. În ciuda forței ascunse, mâinile subțiri atârnau moarte pe lângă corpul acoperit de haine lărguțe, ce îl făceau să pară și mai slab.
        - Ego-ul său nu este singura parte de o mărime impresionantă, posedată de Sasuke-kun, îi șopti Sai Sakurei.
        - Du-te dracului, Sai.
    De această dată nu îl lovi, ci doar se retrase din preajma lui. Nu își putea atrage atenția de la cei doi bărbați și jumătate și voia să intervină în vărsarea a și mai mult sânge, dar ceva din interior o opri. Sasuke mai reacționase aidoma, în alte situații, și încercase să îl oprească cumva, dar eforturile erau în zadar. Pe cât de mult iubea întunericul din el, pe atât își dorea să îl înlăture din partea lui morală. ”Acel întuneric a dat naștere luminii din tine.” Îi spuse odată Tsunade, după ce luă o pauză, într-o noapte, din a mai fi hokage și își înecă extenuarea și stresul în sake. ”Mai bine ți-ai șterge lacrimile alea, în lumea asta nu există loc pentru cei slabi.”, îi mai împărtăși la unul din antrenamente, cu ani în urmă. Asta făcuse Sasuke, în copilărie, și a devenit unul dintre cei mai puternici ninja, însă nu scăpase de plătirea unui preț.
        - Chiar vrei să mori, îi spuse Kakashi, încep să cred că aspirația la sinucidere te-a adus aici.
        - Ce, crezi că îmi e frică de Uchiha Sasuke? Pufni în râs.
        - Ar trebui, răspunse Kakashi.
        - Sunt mai tânăr și mai rapid și, deși nu am Sharingan, ochii mei sunt ageri. Nu îmi e frică de el sau de vreunul dintre voi.
Îi cântări scurt cu privirea, apoi le dedicase vigilența lui Kakashi și Sasuke.
        - Înțeleg. De asta ești atât de nepăsător, deși ai o katana deasupra capului și un Uchiha furios și însetat de sânge în spatele tău.
    Când clona de lângă Kakashi dispăru, Sakura se înjură mai mult pe sine, deoarece se lăsase sedusă de patrimoniul genetic, fals și nu își dăduse seama de natura lui. Înțelesese de ce Sasuke își mascase chakra, își pusese în gând să îl elimine pe băiatul îngâmfat de la început. Nu apucă să reacționeze, căci gâtul sumernic fu pătruns de tăișul armei fără o urmă de efort.
        - Să mergem, am pierdut destul timp.
    Sasuke își ștergea katana pe hainele cadavrului, sub ochii indiscreți ai coechipierilor săi și aștepta ca aceștia să se conformeze oridinului său.
        - Ce dracului a fost asta? Întrebă Sakura.
    Își puse mâinile în șolduri și așteptă un răspuns. Pentru o clipă, silueta ei fu înlocuită cu cea a lui Mikoto, însă fantasma dispăru brusc. Își amintea figura maternă întruchipată de Sakura atunci când îl urmărea pe Itachi la antrenamente și făcea prostii tipice copilăriei, iar Mikoto încerca să îl certe, deși nu reușea niciodată să fie prea dură cu micuțul Sasuke.
        - Altruism, milă. Am dovedit că sunt o persoană bună.
        - Omorându-l, așa dovedești altruism și milă?
        - Omorându-l rapid și fără durere, da.

Subiect: Re: Masca morții roșii Vin 01 Aug 2014, 13:48

In primul rând îmi cer iertare. Nu știu de ce , nu am comentat la capitolul trecut. Ciudat.
A fost un capitol interesant. Mi-ai creat fiori imenși la partea cu Sasusaku. Mă bucur că ai prezentat ”începutul” îndrăgostirii personajului principal feminin de către Kakashi. Sakura stă cu Naruto, presupun că asta va creea ceva diconfort pentru Sasuke, când se vor întoarce.
Dacă Naruto locuiește cu Sakura, însemnă că nu este împreună cu Hinata. Adică, wtf, mi s-ar părea ciudat, dar nimici nu mă mai surprinde.
Sincer, mă bucur că Sasuke a avut grijă de Sai. Ești cam sadică, așa, de felul tău, nu? :))
Frumos capitol, ca și precedentul (la care, chiar nu înțeleg de ce nu am comentat).Aștept următorul. Bye (sa ma anunți)

Subiect: Re: Masca morții roșii Vin 01 Aug 2014, 22:42

Ce scurt e capitolul ăsta în comparație cu anteriorul, I mean, cred că pare a fi e jumătate din el. Dar nu contează, pentru mine e perfect așa cum e.

Anelis a scris:: - Ego-ul său nu este singura parte de o mărime impresionantă, posedată de Sasuke-kun, îi șopti Sai Sakurei.

A sunat atât de amuzant și pervers, mai ales venind din partea lui Sai, dar m-am obișnuit din capitolul anterior cu replicile lui de "C'mon Sakura, let him f*uck you". Informațiile pe care le-ai dat despre părinții Sakurei pentru a ne lămuri în legătura cu mutarea lui Naruto în apartamentul ei au fost interesante. Mă rog, de fapt modul în care ai descris cum a fost găsită mama Sakurei mi s-a părut șmecher. Și micile "atenții" pe care Sasuke i le acordă Sakurei. Nu o condamn pentru faptul că nu poate rămâne indiferentă, căci până la urmă e un Uchiha, dar cu Kakashi prin preajmă... damn girl. Mă așteptam să îl introduci și pe Itachi în capitolul ăsta, măcar aici să "îl aud vorbind" mai mult. Anyway, când apărut manga 687 a murit Obito, iar acum îl omori și aici? Și încă în ce mod... Too much in one day.

Ai postat capitolul azi și ai postat la originale încă ceva, deci mi-ai făcut un întâi august șmecher.

Subiect: Re: Masca morții roșii Vin 01 Aug 2014, 23:04

Mi s-a oprit respiraţia...

Perversa Anelis a scris:: - Ego-ul său nu este singura parte de o mărime impresionantă, posedată de Sasuke-kun, îi șopti Sai Sakurei. - Du-te dracului, Sai.

Nici nu mă aşteptam la mai puţin din partea ta, eşti scriitoarea mea preferată. Fiecare capitol este exact aşa cum trebuie, chiar mai bun.
Am precizat faptul că Sai este unul dintre personajele mele preferate? Nu cred. Ştie exact cand să pună punctul pe ''i'', iar replicile lui o calcă pe nervi pe Sakura. Mă rog, o călcau. Ai avut tu grija să scapi de el, adică Sasuke.

Nici nu mai pomenesc de momentul hot dintre Sakura şi tipul cu ego-ul mare, m-au luat toate căldurile.
Mă bucur că te opreşti MEREU exact atunci când nu trebuie. Eşti o scumpă. Mulţumesc că ţi-ai făcut timp să mă anunţi, sper c-o vei face şi de acum încolo. Cum capitolul următor cred o să ajungă abia luna viitoare, am timp de aşteptat. Spor la scris! Pwp de o mie de ori.

Subiect: Re: Masca morții roșii Vin 01 Aug 2014, 23:57

Imi place multtt. Adu next te rog

Amon L'isa: Ms pentru comentariu, dar, conform regulamentului, un comentariu trebuie să aibă cel puțin zece cuvinte.

Subiect: Re: Masca morții roșii Mier 06 Aug 2014, 23:14

Hi there. Mai stii ca ne-am deschis ficurile in acelasi timp? Al meu a ramas la capitolul 1 si probabil va ramane multa vreme de acum incolo, iar al tau, cel mai probabil pana la sfarsitul verii va cuprinde minim 8 capitole. Good for us, ya know. Geez, am recitit capitolul acum cateva minute si m-au luat caldurile literalmente, dar nu e ca si cum acest lucru nu se intampla de fiecare data, indiferent de fanfic. Au o relatie interesanta, nu stiu daca Sakura o sa ii mai reziste pentru foarte multa vreme, I mean, e Sasuke si for god's sake, chiar daca incercarea lui de a-si apara egoul este copilareasca, se vor apropia.
Yay, Sai, i fuckin love u coz u really know how to make me laugh! Exista comentariu in care sa nu aduc aminte de acest personaj? Neah, nu cred. Oricum, replicile lui au fost foarte funny, sunt curioasa ce va urma, presupun ca misiunea nu s-a sfarsit-oricare ar fi aia.

Subiect: Re: Masca morții roșii Dum 05 Oct 2014, 15:15

Oh, My...am citit aseara toate capitolele, fara respiro, cu ochii pe fiecare cuvant in parte. In unele momente am ramas gen :x_x:I CAN'T BELIVE THIS! Esti geniala, draga mea! Nu ma puteam opri din citit, cu toata ca surprizele ma lasau cu gura cascata. Starea de soc a continuat, dar si sirul randurilor. Ce mai situatii, cei mai combinatii... Adica, Sakura cu Kakashi? Prima data am reactional gen WTF??? Dar a inceput sa imi placa ideea...desi tot Sasuke e the one and only, cel mai cel...sper ca Sakura va ramane cu el totusi. Saracuta de ea, sarutata de acesti doi...nico nu stiu cum sa le zic...bunaciuni-de-salivezi-dupa-ei... Cu siguranta nu ii place situatia, nooo!! :)) Oh, si Sai! Sai... El aduce mult umor povestii, adica mi se pare mie sau e cam obsedat de "comoara" lui Sasuke? Wtf?? Cred ca si el e confuz, saracutul...:))
Ok, cred ca am aberat destul. Ce iti urez eu toe e multa, multa inspiratie si te implor sa nu inchizi ficul, caci am vazut ca nu ai mai postat de ceva timp!!! Beging, beging youuu... Bafta la scris! :*

            Capitolul șapte

    “A murit prea ușor, prea rapid...”, gândi Kakashi oarecum tulburat.
Aruncându-și privirea ageră către trupul neînsuflețit, căzut chircit pe solul rece, primi certitudinea că nu mai era, într-adevăr, în viață. Dar fusese martorul a prea multe surmontări ale aștepărilor și stărilor de fapt, experiență ce îl învăță să fie prudent și neîncrezător în oameni și în competențele lor.
    ”Sau e doar paranoia.”, îi șopti propria voce din subconștient.
    Sakura era de aceeași părere și continua să se holbeze la leșul adolescentului. Ochii mari și verzi au rămas deschiși și sticloși, emanând o tristețe pronunțată, în jurul căreia erau însă prezente ura și o pornire nestăpânită, pentru care nu găsea un cuvânt descriptiv potrivit. Deși expresia îi era lipsită de speranță, ceva din privirea neanimată aștepta, încă nădăjduia la împlinirea unui vis devenit imposibil de realizat. Arăta atât de singur și inocent, un copil forțat să ajungă pretimpuriu la maturitate, murdar de sângele cald care încă se scurgea din rană. Compătimirea o cuprinse sesizabil; brusc și intens. Sakura se cutremură și își feri privirea, focusând-o pe Sai. Se uita către ei, cu un aer imperturbabil; când la unul, când la celălalt, așteptând ca cineva să facă o mișcare.
        - Mă plictisiți de moarte, știați?
    Sasuke se încruntă, însă nu îi întoarse replica. De obicei îi răspundea lui Sai cu vorbe tăioase, fie că îl insulta sau îl întreba doar ce face. Îi venea greu să îl accepte, ocupase, pentru o perioadă destul de lungă, locul liber lăsat în echipă. Și, totuși, încerca.
        - Ar fi trebuit să las otrava să te omoare, când am avut ocazia.
        - Nu îți face griji, urâto, îmi omori deja cheful în fiecare zi, spuse Sai pe un ton ușor răgușit.
    În tentativa de a-și stăpâni nervii, se apropie de el și îi șopti:
        - Îți voi tăia…știi tu ce, apoi ți-o voi fierbe în propriul sânge. O să mă asigur că, după aceea, îți vei face nevoile printr-un tub, pentru tot restul vieții.
    Ochii i se măriră și o privi ciudat, pășind inconșient în față.
        - Ești psihopată. Și probabil te întrebi de ce ești singură.
        - Nu, Sai, mă întreb cum poate fi cineva atât de prost și insuportabil…
    Bărbatul îi zâmbi.
        - Și mie îmi ridică Uchiha același semn de întrebare.
    Sasuke părea că nu aude discuția. Fără nicio ezitare, se hotărî să pornească la drum, încercând să lase impresia că tratează echipa dezinteresat. Avea să îl pună pe Sai în banca lui, dar nu era momentul și nu dorea să intre într-o altă luptă. Imaginea lugubră ce îl înfățișa pe Itachi încă se prezenta intactă, cu o lipsă minoră de afectare și la fel de necurată. Se săturase să îl vadă numai cum îl remodelase societatea în trecut, sub reputația unui criminal lipsit de scrupule, sau cum i-l prezentase Obito, trist, bolnav și ca pion cheie al conducerii, întors împotriva propriului clan. Își voia fratele, adevăratul Itachi, așa cum era înainte ca oroarea să se producă.
    Sakurei îi era dor de Naruto, misiunile nu erau niciodată la fel fără el. Era unicul om din echipă căruia îi făcea confidențe și care o făcea să râdă prin lipsa lui de rafinament și prin stângăcie.
    Nu după mult timp, urmară pașii lui Sasuke în liniște, ajungându-l din urmă în mai puțin de zece minute. Câteva ore de alergat continuu nu însemnau mare lucru, dar, în situația de față, privarea conversației făcea puținele ceasuri să pară o eternitate plictisitoare și extenuantă. Din când în când, îl studia pe Sasuke cu un deosebit interes metodic, admirându-i trăsăturile dure, bărbătești, atenție îndreptată apoi către Kakashi și sfârșind când Sai îi făcea semne sau o lovea discret cu cotul. Când ajunseseră la destinație, soarele răsări în urma lor, anticipând un asfințit înflăcărat și cald. Porțile masive din lemn erau închise și nu sesizau vreo urmă de mișcare de cealaltă parte a lor, până când un zgomot le făcu să se deschidă. Vocea îndepărtată, dar insistentă, părea că se înalță cu fiecare pas făcut de figura osoasă ce se apropia zâmbitoare. Pustietatea decorului fu și ea eclipsată de voci înfundate, auzite din turnurile de la marginea porților. Abia atunci observă Sakura arhitectura lor, desenele tribale sculptate meticulos pe toată suprafața delimitată de margini groase, acoperite cu metal pe alocuri ruginit.
    Înainte ca Hatake Kakashi să vorbească, gazda le făcu semn să se apropie.
        - Trebuie să fiți ninja trimiși de Konoha.
        - Într-adevăr, răspunse Kakashi pe același ton cald, zâmbind.
    Gazda rânji, întorcându-se leneș.
        - Bine ați venit, numele meu este Senji Abaku. Urmați-mă, liderul aștepta sosirea voastră.
        - E un…tip? Întrebă Sai surprins, în șoaptă.
    Sakura îi lovi ușor peste umăr, dându-i de înțeles că trebuia să își țină gura.
    Dar și ea rămase cu gura căscată, căutând un răspuns. Senji, în sine, ca fizic, nu reprezenta vreun interes anume la prima vedere. Datorită obrajilor roșii constată că e timid, dar încerca să depășească trăsătura printr-o falsă îndrăzneală trădată de limbajul trupului. Efeminat, slăbuț și cu un chip în formă de inimă, ochi mari și căprui, gene negre și dese, pomeți proeminenți și buze pline, deasupra cărora nasul cârn și julit se încadra perfect, reușise să le ofere dificultăți în a-i stabili sexul.
        - Până și tipul ăsta e mai feminin ca tine.

    Mâncarea caldă o făcu să realizeze cât de foame îi era. Evitând oboseala pe care o simțeau cu toții ca o povară, Sakura îi zâmbi lui Sai, încercând să înregistreze starea prezentă a bărbatului: cu mâna dreaptă ținea punga cu gheață pe obrazul lovit și umflat până deasupra pomeților, iar cu cea stângă își ștergea firicelele de sânge înghegat în colțul buzelor și pe bărbie.
        - Te-am avertizat de atâtea ori, ratatule…
        - Răzbunarea e o târfă, urâto, vei vedea.
        - Ei bine, atunci îmi amintește de cineva, îi spuse Sakura în timp ce luă tacâmurile de pe masă și începu să mănânce.
        - Hm? Întrebă Sai urmându-i exemplul.
    Sasuke se încruntă, știind că cearta nu avea să se termine prea curând.
        - Cu mama ta.
        - Înseamnă că tu și ea aveți destule în comun.
        - Într-adevăr, Sai, amândouă cunoaștem cel mai idiot om din lume: pe tine.
    Pentru prima dată, îl văzu pe Sai dându-și ochii peste cap. Nu obișnuia să își schimbe niciodată mimica feței, de parcă mușchii care o realizau împietriseră la naștere. De ceva timp, în schimb, adoptase tot felul de gesturi și expresii.
        - Mda, mă întreb dacă și ea a trecut de baza a doua cu Kakashi…sau dacă se holbează pe furiș la Uch…auch!
    Sasuke îi privea nemișcat, cu un interes pe care îl considera dezgustător, îndreptat către Sai și ultima sa replică întreruptă de bricheta aruncată fix unde obrazul începea să se învinețească. Dacă ar fi lovit cu toată forța, putea să jure că obiectul metalic îi penetra craniul și făcea o gaură frumușică în peretele din spatele vătămatului. ”Probabil nu voia să își strice bricheta”, gândi Sasuke.
        - Te simți mai bine acum, urâto? Mârâi printre dinții încleștați.
    Chiar când gheața amorțise, impactul îi accentuă durerea și avea impresia că îl lovise cu un ciocan.
        - Se poate și mai bine, Sai.
    Îi făcu cu ochiul, zâmbind șiret. Percepu avertizarea, însă certurile amicale deveniseră o pasiune pentru bărbat, chiar și atunci când se denaturau și se alegea cu răni serioase.
    O perioadă, cât timp mâncau, liniștea perturbată doar de vocile a câtorva clienți ajungea să fie din ce în ce mai relaxantă, iar tensiunea dintre cei doi aproape că nu existase vreodată. Sai își scoase caietul negru, gros, cu copertă de piele și începu să deseneze.
        - Plictisit? Îl întrebă pe Sasuke.
    Nu îl privea, dar știa că rânjește. Ochii verzi îi deveniseră calmi și liniștiți, pironiți pe mâinile ce conturau haotic o formă ciudată, fără un sens. Îl lăsă să își plimbe degetele lungi pe piciorul ei, urcând și coborând alternat, dar de fiecare dată urcând puțin mai mult. Sakura se lăsă ușor pe spate, cu toată greutatea pe spătarul vișiniu, cu ilustrații negre, al scaunului înalt și cu privirea încă pierdută. Întoarse capul către Sasuke întrebându-se cum ar fi să îi sărute buzele întredeschise, ceea ce o făcu să și-o muște inconștient pe cea inferioară. De clipa în care contactul vizual luă naștere, atingerile încetară, iar palma doar era așezată pe coapsa Sakurei. Îi plăcea senzația, simțea nevoia să îl ia de mână și se forța să nu zâmbească. Uchiha Sasuke îi zdrobea toată tăria prin gesturi simple, făcute probabil din chef de joacă și lipsă de ocupație.
        ”Te urăsc”, gândi, dar nu o spuse. ”Te urăsc atât de mult, Sasuke.”
    Voia să știe ce se petrece în mintea lui, ce gândește atunci când o privește, însă cu cât încerca să îl înțeleagă mai mult, cu atât se împotmolea în complexitatea personalității și în schimbările bruște de comportament. Nu știa ce se petrece între ei, câteodată avea impresia că nu era nimic, însă, totuși, ceva născut fără speranță ieși la lumină odată că revederea din timpul războiului. Rămăsese așa cum și-l amintea, poate puțin mai matur. Așa cum îl visase de atâtea ori. Situațiile deveniseră stânjenitoare, iar când rămâneau singuri, disconfortul se citea pe fețele lor și nu schimbau mai mult de două cuvinte. Dar acum că Sasuke lăsa hormonii la conducere, sânjenitorul căpătase și un aer suspect. Așadar, acel ceva fără viitor pentru ei și care ar fi fost mai bine dat uitării o subjuga complet, indiferent de finalul pregătit.
    Îl auzi pe Sai cum își drege glasul. Umilirea și jena au cuprins-o când citi pe fața lui umbra unui zâmbet, deși dădea dezaprobator din cap, cu mâinile în sân.
        - Incredibil.

    Știu că a trecut ceva timp de când nu am mai postat, mă rog, ceva mai mult, însă sper să vă mai amintiți de ficul meu și să vă placă. Nici nu mai știu să scriu, habar nu am ce a ieșit aici, dar am ceva idei noi și mă gândeam că-i păcat să nu îl continui. I have to feed my baby, cant give up on him. Babies, de fapt, nu-i singurul fic activ pe care îl am.
    Păăi, vă mulțumesc mult pentru comentarii, voi încerca să postez mai repede de această dată.
    Pwp.

Buna, scumpa! Iti multumesc ca m-ai anuntat despre acest nou capitol minunat. Talentul tau e fara limite, creeaza de fiecare data ceva extrem de placut pentruu ochii si sufletul meu. Ador aceste jocuri dintre personaje, ironiile, perversiunile, subjugarile si jubilarile personajelor pe care le conturezi. Ma fac sa nu ma pot opri din citit, indiferent de ce se intampla. Chiar ma intreb ce crede Kakashi despre aceste apropieri dintre Sasuke si Sakura...pare indiferent, dar refuz totusi sa cred ca nu il afecteaza in niciun fel. Despre Sai, ce sa mai zic...replicile lui sunt geniale, il conturezi in asa fel incat sa fie indispensabil naratiunii. Acestea fiind spuse, nu imi ramane decat sa iti urez multa inspiratie si sa astept cu rabdare urmatorul capitol. Te-am pupat!

Subiect: Re: Masca morții roșii Vin 12 Dec 2014, 19:34

Holla! Imi cer scuze ca am ajuns asa tarziu, sunt cam fraiera. Iti multumesc ca si de data asta m-ai anuntat, pwp. Deci Sai n-a murit, dragul de el. Mi-ar fi lipsit replicile lui acide, felul in care ii enerveaza pe toti. Ultima replica a facut tot capitolul, abia astept sa vad reactia Sakurei. Pot doar sa-mi imaginez ce urma Sai sa le zica, o sa arunce cu reprosuri in stanga si-n dreapta. Presimt ca viitorul capitol va avea multe beep-uri. Omg, can't w8, hai mai repede cu next-ul. Inspiratie ai destula, talent la fel, esti cea mai tare, pwp iar.

FanFic inactiv.