Infinite moment

Subiect: Infinite moment Mier 26 Mar 2014, 16:36

Desi am avut o pauza foarte mare in ceea ce priveste fan fiction-ul, m-am gandit sa revin in acest domeniu. Nu stiu cat de bine ma descurc avand in vedere ca nu am mai scris de ceva vreme, dar sper sincer sa va placa :*

Capitolul 1.

       Chipul ei impaienjenit de lacrimi privea pierdut pe fereastra la ploaia ce batea in geamul camerei. Gandindu-se la cele petrecute in trecut, ochii ei erau asemeni cerului, varsand siroaie de lacrimi ce-I intunecau fata. Lasase mainile pe langa corp, uitandu-se inca pierduta in zare, stand ca o stana de piatra in fata ferestrei.
      “Sa mor… sa nu mor…”
      Mii de astfel de ganduri ii tineau mintea ocupata in fiecare moment al zilei, reflectand posomorata la intamplarile ce i-au marcat crud viata.
      “Cui i-ar fi dor…?”
      Nimanui. Sau, cel putin, ea era convinsa de acest lucru. Privea prin fereastra inchisa distanta dintre ea si pamant, facand cand un pas in fata, cand unul in spate. Frica de moarte a oprit-o de nenumarate ori sa-si puna capat vietii. Si totusi, gandurile nu-i incetau. Fiecare clipa a zilei venea cu inca un gand nou, inca o idee, inca o incercare, dar nimic. Mereu o oprea frica. Frica de durere. Ar fi fost foarte simplu sa deschida acea fereastra, sa sara sis a moara, sa lase totul in urma, dar imaginile dinaintea mortii nu-i dadeau pace.
      Corpul ei se misca brusc spre fereastra, o deschisese si… sari. Sentimentul pe care il avea era linistitor, ploaia ii acoperea intreg corpul, in timp ce ea se simtea oarecum libera. Mintea ei procesa ce se intampla in jurul ei, faptul ca in cateva secunde trupul ei se va izbi brutal de pamant, dar nu se gandea la asta. Traia ultima clipa din viata ei, pentru un moment simtind ca ar putea zbura. Dar nu era asa. Corpul ei se izbise brutal de asfaltul umed, impactul distrugandu-i fiecare parte a trupului ei firav, oasele pocnindu-i sonor, provocandu-i o durere sfasietoare. Capul ii zvacnea, sangerandu-I puternic, dar nu era capabila sa se gandeasca la un mod de a se ridica. Tot ce simtea era durerea, iar imaginea trupului ei strivit pe ciment nu-i iesea din minte. Agonia clipelor de durere ce vesteau moartea.
      “Nu. Nu pot sari. Doare…”
      Se trezi la realitate, inapoi in fata geamului, privind parca prin el. Nu o putea face, ca intotdeauna. Durea, oricat de sfasiat i-ar fi fost sufletul… frica de moarte era prea mare. Era slaba si o stia. Lasase in urma orice gand, se intoarse pe calcaie si se indrepta spre usa.
      “Vreau sa ies!”
      Pasind afara, simti cum picaturile reci ii brazdau corpul rigid. Ridica privirea, uitandu-se bland la cer, rugand parca o forta divina sa o crute, sa o ia intr-un loc mai bun, unul fara suferinta. Voia asta, dar nu putea face. Inchise ochii pentru o clipa, ploaia curgandu-I siroaie pe fata, amestecandu-se cu lacrimile ei fierbinti.
      “Imi doresc…”
      Da, isi dorea… ceva. Ceva ce nici ea nu stia. Poate ca o viata mai buna, poate ca moartea, sau pur si simplu pe cineva langa ea. Cineva care sa-i alunge singuratatea, care sa-i sporeasca pofta de viata, sa-i dea un motiv pentru viata. Sau poate ca si le doarea pe toate.
        -Vei raci.
        -Ce ar mai conta ceva in plus…?
      Asa era. Ultimul lucru pe care ar putea sa-l ia in seama era raceala. Cu ochii inca inchisi, se gandea la vocea straina, ce, intr-un fel sau altul, voia sa o ajute. Poate era doar imaginatia ei. Sau… poate nu. Umarul ei fu atins de o mana calda, iar ploaia incetase sa o loveasca. Deschise incet ochii, privind inca spre cer. In loc de asta, vazuse o umbrela.
      “Protectie…”
      Inima ii batea in ritm alert, gandindu-se ca un om, o persoana, se oprise langa ea avertizand-o, ingrijorandu-se pentru ea. Era ceva nou, ceva ce nimeni nu facuse de atunci.
         -De ce stai aici singura?
      “De ce? Pentru ca nimeni nu ar sta cu mine in ploaie, pentru ca nimanui nu-i pasa de existent mea infima, pentru ca sunt singura pe lume, pentru ca…”
        -Imi place.
      Pe o astfel de vreme nimic nu era mai placut decat sa stai in casa, pe canapea, cu o cana de ciocolata calda in mana, citind o carte ce iti putea trimite cu usurinta mintea intr-o realitate paralela cu a noastra. Apoi, trezindu-te din visare, realizai ca a mai trecut o zi.
        -Vei raci. Pune-ti asta pe tine.
      Tinand umbrella cu o mana, barbatul isi dadu jos geaca si i-o intinsese fetei. Statea nemiscata, uitandu-se trista la el, parca dorind sa spuna ceva.
      “Nu o vreau. Vreau…”
        -Vreau sa mor.
      Privind-o socat, barbatul lasase umbrella sa cada, punandu-I geaca pe umeri. O lua in brate sarutand-o delicat pe frunte. Lacrimile ei curgeau necontenit, fata scotand mici icnete.
      “De ce…?”
        -Unde sunt parintii tai?
        -Nu sunt.
      Pentru oricine, aceasta replica putea avea o infinitate de intelesuri, dar nu si pentru el. Stia. Era constient de intelesul cuvintelor ei. Realiza ca era singura.

      Medintand la acest lucru, inima nu-l lasa sa o lase acolo, singura in ploaie. Fara parinti, fara familie, fara prieteni, acel mic suflet de copil nu mai avea acea dorinta de viata. Orice imbratisare, orice strop de atentie o incalzea, iar bratele lui calduroase ii faceau trupul firav sa tremure. Era cert. Nu o putea lasa acolo.

Subiect: Re: Infinite moment Mier 26 Mar 2014, 18:57

Am fost foarte curioasă când am aflat că te-ai reapucat de scris, aşa că nu am mai stat pe gânduri. Faţă de ultima ta lucrare citită de mine, cea de la Battle Zone, aceasta e mult mai bună, diferenţa fiind extrem de vizibilă. Îmi place ideea, mă întreb cum vei continua şi dacă bărbatul este chiar Sasuke, însă cine ştie ce surprize ai. Îmi cer scuze că am venit cu editul atât de târziu, însă sper să mă anunţi când postezi următorul capitol.

Subiect: Re: Infinite moment Mier 26 Mar 2014, 20:11

Un capitol, pot spune, reuşit dar cam scurt. Îmi place mult. Ideea este cât se poate de bună, dacă este originală, nu mă pot pronunţa având în vedere că este primul capitol, dar sunt convinsă că voi fi încântată să citesc fic-ul. Descrii minunat, misterul cuprinde întregul capitol. Comportamentul Sakurei îl iubesc, indiferentă, gândurile sale sumbre despre moarte. Şi titlul este bine ales. Abia aştept ca tu să mă impreisonezi şi cu următorul capitol, adu-l repede. Baftă la scris şi idei. :)

Fanfic blocat datorită inactivităţii.