Parfum de iasomie

Subiect: Parfum de iasomie Lun 07 Apr 2014, 20:48

Parfum de iasomie

Capitolul unu

"Iubirea cea mai inflacarata are cel mai rece sfarsit."

Rasul cristalin se auzi limpede, ca un ecou al propriei mele vieti, inceputa recent si atat de magica, vazuta prin ochii mei de un verde intens ca jadul, atat de nestiutori si de inocenti pe vremea aceea.

-Sakura, copila mea, ascunde-te, te rog, imi spune mama mea, din bucatarie. Un bubuit se auzi, iar eu m-am cutremurat, mii de ganduri negre invaluindu-mi mintea.

Alergand catre femeia curajoasa care mi-a dat viata si care m-a cresut singura, fara nimeni in ajutor, am strigat ingrozita, uitandu-ma cu ochii tulburi la ceea ce fusese candva mama mea. Hitomi Haruno zacea, lipsită de viață, intr-o balta mare de sange.
Buzele-i erau vinetii, fata sa, odinioara plina de energie pura, era alba ca o stranie stafie,iar ochii sai ingroziti se holbau la mine acum, parca cerandu-mi ajutorul, mult prea pretiosul ajutor, acum el fiind fara nicio valoare. Rochia sa alba, care semnifica puritatea, acum era patata pe vecie de un rosu-aprins, care niciodata nu va putea fi sters din mintea fetitei care a asistat la acest masacru, din mintea mea.

Creierul meu incepe sa proceseze aceste informatii, incep s-o implor sa se intoarca la mine, sa aiba grija de mine, cum facea mereu, sa ma apere de lumea asta rea, oribila și plina de maleficitate. Nu inteleg, cine ar fi putut face aceasta fapta rusinoasa si de ce?
Incep sa plang, sa-mi imbratisez mama preaiubita, rugand-o in soapta sa revina la viata. Acum observ mirosul aprig, tare al iasomiei, iar eu urmez temator parfumul mortii. El ma conduce la un cutit asezat pe patul meu, asteptandu-ma taciturn. Ma apropii, il iau si ma gandesc ca n-am ce cauta pe lume daca mama nu-i alaturi de mine. Siragul de lacrimi, imbibat in suferinta, parca imi manjeste fata mica si alba ca laptele, acum translucida, iar parul este colorat in rosul durerii.

Sentimentele ma coplesesc, simt un gol in suflet si nu stiu ce… Cineva e in casa. Alearga, probabil este criminalul care a ucis-o cu sange rece pe mama. Pasesc spre usa intre-deschisa. Picioarele mele sinteau parchetul rece ca o mie de cuțite.Îmi inchid ochii, asteptandu-mi sfarsitul tragic. Scartaitul asurzitor si demonic imi sopteste ca aceea persoana a intrat in camera.

-Sakura! Striga o voce familiara, imposibila de nerecunoscut.

M-am trezit, rapusa de suferinta provocata de uciderea cu sange rece a preiubitei mame. Nu pot sa cred ca inca dupa atatia ani mai am cosmarul acesta care se inabuse odata cu rasaritul oranj al soarelui. Inchizand ochii-mi inlacrimati, stau si ma gandesc…
Merita sa ne amagim, spunandu-ne noua insine sa fim puternici si sa induram totul pentru ca si la zi ajunge si cea mai lunga si intunecata noapte? La sfarsit, oricum murim cu totii, devenim amintiri la indigo. Viata si iluziile create de ea insasi ne fac mai vulnerabili, iar cand observ lumea asta parsiva ce vad…?

Vad o mama epuizata certandu-si copilul pentru care ar da si luna de pe cer, dar pe care il cearta din motive minore, nesemnificative. Ce vina are acel ingeras? Vad oameni indiferenti si reci trecand unii pe langa altii, neschitand un suras sau un zambet.
Vad intr-un colt uitat de lume, un colt al saraciei si al maladiilor, un om batran, muribund cerand ajutor si nimeni nu-i acolo sa-l iubeasca si sa-l ingrijeasca. Ce faceai daca in locul lui era bunicul, dragul tau bunic, de mult apus..? Vad o “haita” de golani, care batjocoresc o adolescenta orfana, intr-un sfarsit ei terminandu-I chinul prin luarea bogatiei cea mai de pret a fetei, puritatea trupului si a sufletului. Nimeni nu era acolo s-o auda, sa-i stearga lacrimile reci, pustiite acum. E mai usor asa, nu? Sunt asa de dezamagita de fiintele umane careu se transforma incet, incet in monstrii cu inimi reci.
Alteori ma simt linistita atunci cand observ gesturile marunte, pline de iubire si afectiune: un baiat gentil si fermecator, imbratisandu-si iubita; tatal unui baietel dragalas pe care il invarte in aer; o bunicuta oferindu-i nepoatei un mar rosu, rosu…
O perspectiva incurcata ca aceasta mi-am asumat-o acum mult timp, pe vremea cand eram doar o copila nestiutoare. Din totdeauna am fost o persoana neobisnuita. Cand m-am nascut era o zi ploioasa, furtunoasa, dar in momentul in care am venit pe lume s-a luminat vazduhul, iar miresmele si aerul caldut ale verii au revenit. Unii spuneau ca sunt unica si speciala, dar majoritatea spunea doar ca sunt o ciudata si atat. De cand am intrat in viata parintilor mei am avut acelasi cosmar. Mama omorata chiar in fata mea, iar eu intrezarindu-i ochii cruzi si fata palida, palida a ucigasului, acest cosmar care intr-un final s-a devenit a fi realitate.

Lenesa, ma ridic din patul pufos, din baldachin si strabat coridoarele pustii, probabilitatea ca voi surprinde vreo”iubita” de-a fratelui meu este mare. Naruto probabil s-a intors din lunga sa peripetie din Franta. El spunea ca frantuzoaicele sunt suave si senzuale. Doua cuvinte pentru el: destrabalare totala. Raceala cruda a gresiei imi invaluie trupul, paru-mi de pe maini eletrizandu-se. Mirosul aprig al acelui “lichior” magic-cum imi place mie sa-i spun; indeosebi persoanele nomale prefera sa-l numeasca simplu: cafea-, ajunge pana la fosele mele nazale, patrunde in fiinta-mi inghetata si ma induce intr-o stare de placere euforica. Ajung in bucataria in care am fost martora acelui omor.

-Salut, frate! Cum a fost distractia ta saptamanala, il intreb eu cu ironie.
Fratiorul meu “drag” imi raspunde ca aceasta calatorie nu e o distractie, ci o recreere din acest iad al seductiilor si al miresmelor din acest oras infect. Adora sa se prosteasca, vorbind pompos cu mine.

-Din contra, Parisul este un iad al seductiilor. Ai gresit citatul, fraiere, am declarat eu cu incredere.

-Eu voiam sa te laud ca n-ai mai ras de mine, iar tu m-ai luat peste picior din nou…
Spunandu-i ca-i fratiorul meu si ca trebuie sa am grija de el in felul meu, ma indrept spre usa mare de la intrare, nesteptandu-i raspunsul sarcastic, tipic lui. Mereu Sakura Haruno are ultima replica.

Mergand agale pe strada intunecata si pustie observ o pereche de ochi negrii, negrii care ma priveste din umbra falnica a codrului. Imi intorc repezit corpul la 180 de grade si surprind privirea trista, dar dura a unui barbat bine-facut, cu o constitutie zvelta si umeri largi. Parul negru ca negura noptii ii umbreste ochii, acei ochi care imi examinau corpul cu o atentie deosebita, dar nu in felul in care simplii barbati fac, ci ca si cum ar privi dincolo de formele mele voluptoase, ar privi in sufletul meu si ar descoperi suferintele mele de-o viata.El isi pierde urma in padurea feerica, iar eu imi continui drumul, intrebandu-ma pe mine insami ce mai exact a reprezentat acesta intalnire ciudata, totusi nestiind la momentul acela cat de apropiat va fii pentru mine acel barbat.

Sper ca v-a placut, as fii vrut sa scriu cu diacritice, dar tastatura imi face probleme, asadar am zis sa nu fac pe jumatate treaba.

Subiect: Re: Parfum de iasomie Lun 07 Apr 2014, 22:37

~~edit~~
Buna pisic.
Imi place foarte mult cum incepe focul tau. Din primul capitol imi pot da seama cu susrinta ca te pricepi la scris.
Ce ma atarage cel mai mult la povestioara ta este descrierea.
Sunt tare curioasa sa vad ce mai aduci nou pe parcursul ficului.
Multi pupici si spor la scris.

Geo

Subiect: Re: Parfum de iasomie Mar 08 Apr 2014, 22:30

Hei ^^
Am trecut şi eu pe la ficul tău şi să ştii că mi-a plăcut ce am citit. Ai un vocabular foarte bogat şi o perspectivă interesantă. Parcă nici nu îmi vine să cred că ai doar 13 ani. Oricum, descrierea ta este chiar bună şi nu plictiseşte.
Aştept să văd cu ce o să ne mai încânţi în continuare. Dacă nu e prea mare deranjul, îmi poţi trimite şi mie un mesaj? ^^

Subiect: Re: Parfum de iasomie Mar 08 Apr 2014, 23:20

Heeei, sweetheart! <3 Imi place foooarte mult noul tau fic. M-a atras din prima clipa titlul, asa cum ti-am spus, si sunt fericita sa constat ca si continutul ficului este la fel de atragator si delicios. Imi place cum scrii, nu m-ai plictisit, m-ai facut sa astept cu nerabdare urmatorul capitol si pentru asta pot decat sa te felicit. Sper sa postezi nextul cat mai repede si sa ma anunti atunci cand se intampla! Spor la tastat! Kiss.

Dana · Subiect: Re: Parfum de iasomie Mier 09 Apr 2014, 22:30

~~edit~~
Buna Vivi :-*
Un inceput foarte misterios, daca pot sa spun asa. Chiar mai facut curioasa cu cea ce v-a urma sa se intample de acum incolo , sper sa il faci cat mai original si mai misterios : asa ca iti urez spor la scris si la idei in continoare , nu te grabi cu nextul si scrie un capitol lung .
Kisss :-* Raphaelo

Subiect: Re: Parfum de iasomie Joi 10 Apr 2014, 12:54

Hello. După cum ţi-am spus, am trecut pe aici.

Ideea pare interesantă, adică, nu ştiu, prima parte, cea în care visa a fost cea mai frumoasă, după care a devenit uşor banală. Încă ceva, descrierea e destul de iligibilă. Nu am înţeles în unele părţi, respectiv pe la început. Anyway, ficul pare promiţător şi are potenţial.

Pe scurt, te rog să mă anunţi la next. Succes!

Capitolul doi

"Viaţa ne ia prin surprindere şi ne porunceşte să ne îndreptăm spre necunoscut – chiar dacă nu vrem să o facem şi ne gândim că nu avem nevoia de asta."

Ma indrept agale catre poarta imensa din fier forjat a sectiei, ofiterul de zi Day-ironia sortii, nu?- ma saluta printr-o miscare aproape imperceptibila in stilul gardienilor, iar eu schitez un zambet. Stropii cristalini incep a-mi mangaia lin, incetisor trupul, iar eu incerc a ma pituli sub o umbrela neagra si stilata, dand peste un brunetel sobru. Surpriza, chiar cel care m-a urmarit in timpul drumului catre slujba mea.

-Hei, scuza-ma, dar mi-am uitat umbrela acasa, asa ca daca esti un gentalman, as putea sa ma ascund sub a ta? Spun eu, cu un licar rautacios in privire.

-Ce te face sa crezi ca te-as lasa din moment ce ai fost asa de nepoliticoasa, de ai intrebat dupa ce m-ai dat la o parte, imi raspunde acesta printr-o alta intrebare.

-Tu de ce crezi ca am venit tocmai langa tine? Poate doar pentru a flirta cu tine. E posibil, nu? Ii dau eu replica, nelasandu-ma mai prejos.

-Hm, inganand ceva, aproba si imi cuprinde incheieturile mainilor mele in ale sale calde, ma intoarce cu fata spre el si incepe a ma saruta lent, ca mai apoi sa existe intre noi o unire pasionala a buzelor, ale mele reci si ale lui calde. Ma zbat sa scap din bratele lui lungi si asa de puternice, dar e cu neputinta. Pare un zeu al naibii de dur si nici nu-i cunosc numele, dar n-are o importanta prea mare in acest moment. Buzele sale dulci, dulci ca mierea, in contrast cu atitudinea lui rece de mai devreme, imi inunda mintea de o stare euforica care ma poarta pe culmile abisului viselor. Atingerile lui imi provoaca mii si mii de intepaturi placute pe spatele-mi arcuit de placare si pe gatul fin, subtire.

Picaturile de ploaie se opresc, iar eu ii observ o lacrima la coltul ochiului acestui baiat. Nu mai apuc sa-l intreb nimic deoarece vine la mine in fuga inspectorul Gaara.
-Vad ca l-ai cunoscut deja pe Uchiha, Sakura, spuse cu dispret Gaara.

Aprobam amandoi, iar eu pasesc catre asa-zisul Uchiha:

-La revedere, domnule Uchiha, raspund eu provocarii lui Gaara, dandu-mi increzatoare parul rozaliu peste umarul drept, ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat.

-Ne mai vedem, printeso, replica brunetul.
Ma intorc, ii trantesc o palma peste fetisoara aia prea victorioasa si pur si simplu ii intorc spatele. Ii oberv privirea surprinsa in oglinda retrovizorie de la masina mea, o Honda Civic nou-nouta, eu ii zambesc intr-o parte sarcastic si incerc a ajunge cat mai repede la Hinata.

-Am dat-o in bara din prima zi de la revenire. Imi datorezi 50 de dolari. Uimita, Hin isi deschide portofelul plin de stikere si imi pune pe masa din sticla de la intrare 60 de dolari si imi explica de ce: am recunoscut ca am gresit, ceea ce este o minune pentru mine.

-Mi se pare mie sau ai facut-o doar pentru a ma face gelos? Intreba o voce noua, de data acesta furioasa. Se pare ca Gaara nu s-a putut abtine din a face o scena de fata cu Hinata. Ignorand complet intrebarea si vazandu-i fata aceea cu ochii mari, albastrii ii spun:

-Ah, daca ai de gand sa te gandesti la mine dezbracata, macar fa-o in timpul tau.

-Haruno, striga el, avand ochii rosii de furie. Asta-i timpul meu. Eu conduc antrenamentul de astazi.

-Oh, pai atunci cred ca-i un moment bun sa te gandesti la mine dezbracata.

Day se misca din scaunul lui mustacind si zice:

-Sakura, mereu este un moment bun sa ne gandim la tine dezbracata.
Toti incep a rade cu pofta, dar eu fiind mai rautacioasa ziua acesta, le spun tuturor sa treaca la treaba fiindca criminalii nu se prind singuri.

-Toata lumea, fiti atenti. Aven un nou tovaras printre noi care va fii alaturi de noi la bine si la greu pana cand...

Comisarul-sef Kakashi fusese intrerupt de catre, surpriza, timida Hinata:

-Lasati-ne in lumea noastra, nu ne bagati si pe noi in viata dumneavoastra poetica!

Niste zgomote se auzeau de la intrare si o voce cunoscuta isi face aparitia in incaperea uriasa:
-Dati-mi drumul! A fost pura aparare, striga tatal meu, zbatandu-se sa poate iesi de langa cei doi gardieni, care il tineau strans, pentru eventuala scapare. Ah, ce-a mai facut mosul meu de data acesta?

-Poate era prea cuminte si iau pus in carca o fapta pe care n-a comis-o, zise Sasuke amuzat.
Aflasem acum cinci minute ca se se numeste asa si ca familia sa a fost asasinata, dar ca n-a fost prins ucigasul. Sincer, ma asteptasem sa fie mai compatimitor in legatura cu treburile legate de famile, dar se pare ca nu e un tip obisnuit.

-Oh, si tu mai nou ce esti,vreo ghicitoare escroaca de la colturi, il intreb eu cu un pic de amuzament in voce.

-Nu, doar ti-am citit expresia fetei.
Aha, stiam eu ca tot e legat de vrajitorie. Stiam ca-i ceva ciudat legat de baiatul acesta.

-Sakura, copilo, nu mi-am luat pastilele in ultimele zile si din cauza aceasta...

Dupa ce ca mai are tupeul necesar pentru a-mi se adresa cum o facea mama, mai ma si anunta asa de calm ca nu si-a luat medicamentele.

-Tu chiar crezi c-o sa ma imbunezi spunandu-mi cum imi spunea mama petru ca daca asta faci, esti complet nebun.
Intr-o secunda Kizashi Haruno isi dadu la o parte gardienii si veni spre mine, cerandu-mi iertare si ca vrea sa-l privesc in ochi.

-Uite, Karin m-a parasit saptamana trecuta pentru ca nu mai aveam bani s-o intretin si am vrut sa-ti cer ajutorul.

L-am luat de maneca camasii si i-am strigat in fata ca n-o sa-i mai intretin in continuare pe el si pe dama lui de companie. El incearca sa ma prinda de geaca neagra pentru a ma convinge, dar aici intervine Sasuke:
-Ok, mai incet, aici nu e un ring de box, ci o sectie de politie avansata, daca ai uitat.
Tatal meu ridica sceptic din sprancene si dupa izbugni:

-Pana la urma urmei, cine naiba esti tu?

Brunetul ii dadu drumul, se aseza intr-o pozitie comoda pe scaunul de langa mine si ii replica:

-Cineva caruia nu-i pasa de ce crezi tu si care nu are nimic de pierdut.

-Haide, tata. Te rog, nu mai bea, n-ai cum sa uiti cazul acela, il rog eu cat de frumos pot.

-Cazul acela? Cazul acela?! Da, sigur. Acum, mai nou, uciderea mamei tale asa o numesti?

Discutia aprinsa ne este intrerupta de catre un bubuit asurzitor si cunoscut mie de multi, multi ani. Un sunet care simbolizeaza ca o arma din apropiere s-a descarcat, iar glontul ei a nimerit o victima, sau poate cu putin noroc, doar un geam.
Se pare ca vom avea parte de un atac sinucigas. Ziua acesta devinde tot mai interesanta.

Buna, buna kiss

Ma bucur ca ai venit cu un nou capitol deoarece simteam nevoia sa citesc ceva bun.
Imi place foarte mult cum decurge actiunea ta.
A fost foarte frumoasa micuta "aventura" dintre Sakura si SAsuke, cea de la inceput. Chiar imi imaginam scena.
De asemenea, replicile lui Sasuke ma atrag si ele. lough

Astept urmarorul capitol. Sa ma anunti happy

Pupicei

Geo .-.

Bună !
Ți-am răspuns rugăminții și am venit aici să văd și eu ce scri. Am citit tot și pot spune că mi-a plăcut. Ai un talent remarcabil la scris, mi-a plăcut și ideea . A fost originală și nemaiîntâlnită. Continuă să scri, ai un fic bun. Spor la scris și noroc cu inspirația aia :x
Ja nee :3

Heii ^^

Îmi pare foarte rău că a văzut mesjul abia acum, dar îndată ce l-am văzut am intrat să citesc capitolul. Acţiunea ficului devine din ce în ce mai palpitantă odată cu fiecare capitol şi pot să îţi spun că ideea e pe placul meu, doar ştii că eu ador poveştile poliţiste. Personajele sunt frumos conturare, dinamica dintre Sasuke şi Sakura e foarte bună, iar Sasuke e un personaj interesant.

Ce pot să spun, capitolul mi-a plăcut şi aştept să îl citesc pe următorul :-)

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.