I will call you "daddy".

Subiect: I will call you "daddy". Sam 19 Apr 2014, 23:49

I will call you "daddy"

Capitolul 1

     - Ne bucurăm foarte mult că doriți să ajutați acești copii orfani. Acest orfelinat este înființat de peste 67 de ani. Am ajutat mereu copii care au fost părăsiți ori părinții acestora au murit, dar cel mai mare ajutor a sosit din partea persoanelor ca dumneavoastră care își doresc să facă un bine. Vă asigur că toți copiii de aici au fost crescuți în cele mai bune condiții, trimiși la scoală cât și liceu, pentru cele câteva cazuri existente aici. Am organizat și tabere din banii donați de diferite personalități ale orașului...
    Bărbatul era deja mai mult decât plictisit, fapt pentru care a preferat să-și ceară scuze directoarei pe un ton glacial,profesional, ca apoi să-și controleze telefonul să vadă dacă a primit un mesaj de la locul de muncă. Nimic. Se simțea oarecum liniștit de acest lucru, dar presimțea că asta era doar liniștea dinaintea furtunii. Cu o simplă mișcare își pusese telefonul înapoi în buzunarul pantalonilor, răsuflând ușor. Nu-i venea să creadă că trebuie să adopte un copil, lucru care presupune o responsabilitate în plus pentru el. Nu-I plăceau copii, trebuia să le acorde o atenție mărită, iar el nu avea timp de asemenea prostii. Și o pierdere de bani.
    Nu-I făcea plăcere să se afle în orfelinat. Erau numai o groază de copii care țipau și se băteau cu jucării. Unii vomitau, alții arătau de parcă erau pe cale să moară, grași, subnutriți, urâți și proști. Era curios cât și straniu faptul că unii de abia încăpeau în hainele lor, când pe alții stăteau ca pe gard, scotând in relief starea deplorabilă în care se aflau. Din nou, nu-I venea să creadă că trebuie să aleagă un copil oribil din acest orfelinat infect.
     - Desigur, am uitat să vă întreb. Aveți o preferință în privința copilului?
    Acesta se miră de întrebarea probabil prost formulată a femeii. El avea o groază de preferințe, putea să zică că era foarte selectiv cu lucrurile din jurul lui, dar să categorizezi copii, asta era cea mai mare stupizenie pe care o auzise. În loc să râdă de prostia directoarei, o privii cu un aer indifferent, meditând la un răspuns.
     - Prefer să fie un adolescent, există un liceu aproape de zona în care locuiesc.
    Pf, ce minciună. Totuși direactoarea îl crezu și cu un zâmbet strâmb îl invită la etajul superior, unde gălagia scăzu în intensitate. Nu exista niciun liceu în aproprierea locuinței lui, doar o mulțime de alte case exact ca a lui. Locuia într-un cartier rezidențial, oferit la jumătate de preț de către șeful lui pe motivul că ar trebui să-și găsească o soție și să întemeieze o familie fericită. Știa că era doar o vorbă ca să-l țină pentru el, deoarece era conștient de calitățile lui pe plan profesional. Putea să se adapteze la o multitudine de situații, nu se plângea niciodată cuiva de ceva și lucra cu seriozitate.
    Atmosfera de la etaj era mult mai liniștită, se mai auzea o melodie rock sau punk din camerele în care fetele de patrusprezece - șasesprezece ani vorbeau înfocat subiecte ale adolescenței. Ceea ce îl derutase complet era faptul că nu observase băieți mai mari de vârsta de 10 ani. Curiozitatea îl indemna să întrebe despre acest lucru, dar prefer să păstreze tăcerea și să nu dea startul la o conversație care avea să devină plictisitoare și neinteresantă. Atenția îi fu repede distrasă de către un grup de fete, toate adunate în jurul uneia singure care povestea despre un eveniment petrecut în ziua respectivă la liceu.
     - Mi se pare o prostie că stai după fundul unui tip.
    Vocea venise din colțul camerei, unde se afla o fată, în jur de sasesprezece ani, cu genunchii la piept pe un fotoliu de modă veche, jerpelit și colorat cu marker. Avea un ten gălbicios, părea pe cale să leșine, dar după modul în care gesticula și își legăna picioarele vioi peste mâner îi trăda aspectul. Ochii mari și verzi îi erau ațintiți pe adolescenta din mijlocul grupului, care se făcuse roșie la față de jenă, dar ei nu-I păsă de acest lucru și continuă:
     - O să ți-o tragă și după muah, spuse oferind un sărut spre ea.
    Conversația I se păru și mai comică cu cât chipul celeilalte fete se înroșea și își întredeschidea buzele parcă vrând să riposteze cuvintelor de mai devreme. O privii din nou pe fată care se pare că sesizase prezența altor două personae, privind curios spre el, așteptând o explicație pentru care el se afla acolo și nu-și putea continua micul joc. Încerca să pară rebelă, dar aspectul fragil evidenția contrariul. Degetele îi erau scheletice, iar claviculele îi ieșeau proeminent pe sub stratul subțire de piele, observase el cu o oarecare uimire pe care și-o reținuse. Prefera să nu trădeze nicio reacție.
      - Încetează, Sakura!
    Vorbind la urechea directoarei, care parcă se încordă de aproprierea subită a amândurora, plecă din cameră, coborând ușor scările și ferindu-se de copii care se jucau pe holul orfelinatului. Simțea nevoia de o pauză, așa că se decise să iasă să fumeze o țigară la aer liber, fără să audă pe fundal copii țipând. Privii dezintersat grădina prost îngrijită, groapa cu nisip udă de la ploaia care fusese doar cu câteva ore în urmă și băncuța lipită de peretele clădirii. Nu-I făcea plăcere să-și petreacă timpul într-un asemenea loc fără condiții de viața decente și un cât de mic răsfăț. Scoțând o tigară din buzunarul intern al sacoului, se așeză ușor pe lemnul dur al băncii și își luă gândul de la problemele pe care trebuia să le rezolve. Trase ușor din țigară, ținând fumul în piept câteva secunde, făcându-I plăcere senzația de umplere, expirându-l pe gură, formând un mic nor care dispăruse în aer imediat după aceea.
    Simțea o mișcare undeva în aproprierea lui, fapt pentru care cercetă zona, observând o menajeră, destul de tânără, care întindea hainele de curând spălate. Nici nu-I trecuse prin gând faptul că aceasta avea să poarte o rochița scurtă, neagră, cu un buzunar puțin deasupra sânului, cu părul prins și cu jartiere. Totuși imaginea femeii îl surprinse plăcut, blugii cu talie scurtă fiindu-I strâmți pe fesele ferm conturate, iar tricoul fiind lipit de pielea spatelui, transpirat, observându-se faptul că nu poartă nimic pe dedesubt. Nu-I văzuse chipul și nici nu era nevoie ca să realizeze faptul că femeia arăta deja suficient de bine cât să-și dorească s-o atingă mai mult decât intim. Îi trecuse rapid prin minte gândul că nu avusese de ceva timp parte de un asemenea serviciu sexual și nici nu-l deranja dacă avea să se petreacă acum.
     -Mă scuzați, nu aveți voie să fumați aici…
     Privirea îi trecu de la țigară la menajera care acum două minute întindea hainele. Știa ce trebuia să facă într-un asemenea moment.
     - Îmi pare rău, spuse pe un ton ce evidenția părerea de rău, este un tic nervos de care nu pot scăpa.
    Stinsese țigară pe marginea băncii, aruncând-o în coșul de gunoi alăturat, moment în care fata se așeză lângă el, afișând un zâmbet înțelegător.
    “Are buze perfecte”, îi trecu prin gând când o privii. Își coborâse numai pentru o secundă ochii spre bustul ei, apreciindu-I mărimea și forma. Se simțea mult mai bine acum, știind că are șansa să se relaxeze mai mult decât își propusese. Tot ce trebuia acum era să acționeze lent pentru un success garantat.
    Dându-și ochii peste cap, lăsase tot planul baltă și-o sărută pe fată. Își duse palma pe genunchiul ei, fremătând osul de pielea lui, cu degetele stimulând zona alăturată, cu cealaltă mână cuprinzându-I bărbia micuță, mângâindu-I pielea gâtului. Știa că nu avea să-l refuze, cu atât mai mult după ce își petrecuse piciorul drept după ale ei, presându-le de lemnul rece al băncii. O imobilizase.
    Îi gustă buzele lent și apăsat, lăsând-o fără aer, oferindu-I o pauză de câteva secunde cât să-și strecoare mâna între coapsele ei, străbătând cusătura blugului lent. Îi trecuse fugitiv gândul că trebuia să depună o sugestie conform căreia menajerele să poarte o rochie sau eventual o fustă. Nu-l deranja dacă acum atingea o piele fragedă, însă nu-I nici nu-I displăcea situația actuală. Fata încercă să-și strângă picioarele, dar era deja prea târziu, picase în plasa lui și se imobiliză mai mult decât înainte. Spatele genunchiului îi era presat dureros de colțul băncii încât scâncise, oferindu-I bărbatului un plus de ai gusta și mai mult buzele, mușcându-le puternic.
- O să iau și eu o țigară.
    Speriindu-se de vocea necunoscută, femeia de sub el il lovise ușor cu pumnul în stomac, dar nu simțise nimic. În schimb, el rămăsese nemișcat și doar cu o mișcare a ochilor observă același corp slab, care aproape se prăbușește, cum se servește cu o țigară din pachetul lui. Era mai mult uimit de faptul că-și lăsase pachetul de țigări pe bancă, decât de prezența neprevăzută a fetei. Putea să jure că pusese pachetul înapoi în sacoul său.
    Nu-I păsa de prezența ei și cu atât mai mult se lipii de corpul femeii, făcându-I loc Sakurei să se așeze lângă ei, lucru pe care-l și făcu fără ca privirea ei să trădeze vreun sentiment. Revenind asupra necesității lui, își strecură acum mână între picioarele ei, dar femeia reacționă negativ, încă îngrijorată de prezența celeilalte fete. Bărbatul insistă, presându-I sânii moi de pieptul lui, simțindu-I îndeajuns de bine prin materialul hainelor cât să se simtă tot mai eliberat de orice stress.
     - Nu pot, strigă menajera, dăndu-se în spate, căzând de pe bancă, privindu-l pe bărbat. Eu nu pot face așa ceva, mi-ai înțeles greșit intenția…
     - S-a terminat mai repede decât credeam.
    Era vocea Sakurei.
    Menajera se rușină mai tare și fără să zică nimic plecă, lăsându-l singur cu anorexica in cauză.
     - O să încerci și cu mine?
     - Te apreciezi prea mult. Nu ești genul meu.
    Sakura râdea, amuzată de vorbele lui:
     - Mă gândesc că ești cam înflăcărat acum, domnule.
     - Se numește control, Sakura.
    Fata reacționă surprinzător când bărbatul îi rostise numele și încetă să mai glumească pe seama lui. Îl privea în timp ce își aranja haina pe el. “Ce arogant”, gândi ea.
     - O să te adopt pe tine.

Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli gramaticale, Word-ul meu e cam defect, scumpul de el, și există cuvinte în care unele litere sunt dublate.

Subiect: Re: I will call you "daddy". Dum 20 Apr 2014, 00:06

My God, Ema, de cand nu ai mai scris?

Sunt incantata ca in ultimile doua zile am citit numai capitole bune si, din fericire, vor mai urma. Ma bucur, de asemenea, ca te-ai decis sa incepi un fic nou si, chiar daca nu e anime, ideea e captivanta si intriganta. Ma atrage titlul, e kinky, la fel si acest prim capitol. Si, sa stii ca am observat ca ai renuntat la naratiunea subiectiva, iar din punctul meu de vedere, te descurci mai bine. Desi personalitatea lui Sasuke, in momentul de fata, nu ma incanta absolut deloc, presupun ca adolescenta adoptata il va schimba treptat pe barbat. Am remarcat ca-i plin de hormoni si ma gandesc ca pe viitor o va gasi atractiva pe copila, in ciuda nefeminitatii.
Jesus, mi s-a parut amuzanta situatia in care Sasuke a fost pus si, mai ales, lejeritatea adoptata de personajului principal feminin. Presupun ca e familiarizata cu astfel de scene, idkkkk. Te pwwwwwp.

Subiect: Re: I will call you "daddy". Dum 20 Apr 2014, 00:14

Buna , am trecut pe aici si pot sa spun ca imi place la nebunie ! Ideea e draguta si sper sa continui acest fic . Sper sa ma anunti la next :)

Subiect: Re: I will call you "daddy". Dum 20 Apr 2014, 00:23

Vaai, cât de kinky şi pe placul meu. Mă bucur că ai început un nou fic, ideea îmi surâde şi a reuşit deja să mă capteze. Mi-a plăcut portretizarea fizică a Sakurei şi dialogul dintre ei, mai ales că vor urma multe alte replici din moment ce o va adopta. God, numai când îmi imaginez...
După cum bănuiesc că ţi-ai dat seama, m-am îndrăgostit de protagonsit şi de îndrăzneala sa arogantă. What can I say? Mrr. Un început îndrăzneţ, u know what I mean, şi foarte tare, mă gândesc însă cum vei continua şi în ce mod va evolua relaţia lor, ce fel de relaţie vor avea şi aşa mai departe. Sper din toată inima să nu mă laşi nu ştiu câte luni să aştept capitolul doi, pls.

Subiect: Re: I will call you "daddy". Dum 20 Apr 2014, 00:35

Nu pot decat sa ma bucur, la fel ca Andreea, ca primesc numai capitole bune de citit, cu adevarat bune. Imi place ideea ta pana acum, e chiar smechera. Intr-un fel, ma duce cu gandul la filmul Leon, daca l-ai vazut. Ma gandesc ca ala e Sasuke, caci nu ar avea cine altcineva sa fie. Oh, sau poate e Itachi, care locuieste cu Sasuke si Sakura se va duce de la unul la altul. Omg, cat de perfect ar fi. Oricum se va intampla, chiar cred ca imi va placea. Sunt curioasa cum vei continua, caci stiu ca ai o problema cu asta. Va fi la fel de interesant ca pana acum, nu? Si mai erotic, nu? Si poate scrii o varianta +18 si mi-o dai pe Facebook? Nu? Ok. Da' gandeste-te totusi si la varianta asta. Abia astept sa vad ce o sa se mai intample. Sper ca nu o sa postezi din Paste in Craciun. Pup, gagico.

Uuuu...Mi-a placut acest capitol si chiar sunt curioasa pentru ceea ce se va intampla. Pune next-ul rapid. Te pupacesc

Ce-mi place! Sincera sa fiu, titlul m-a atras cel mai mult! A fost asa de reusit si suculent. Nu prea voiam sa te opresti tocmai cand puteam afla ce reactie are Sakura asupra deciziei lui Sasuke, dar sincer, tu esti autorul asa ca faci cum vrei. Am mai citit cateva fic-uri scrise de tine si chiar n-ai adus capitolul urmator prea repede. Nu poti sa lasi acest obicei deoparte, macar de data asta? Chiar imi place primul capitol si l-am savurat din plin!!! Este o idee simpla, daca stam sa ne gandim, dar modul in care o conturezi o face sa fie dumnezeiasca! Oh, my God!
Asa cum s-a mai spus, cred ca o sa faci personajul principal masculin sa se indragosteasca de cel feminin! Chiar daca, probabil, cei care-ti citesc fic-ul au ghicit ideea, sunt sigura ca o sa ne surpinzi prin stilul tau deosebit de a scrie!
Te-as ruga sa ma anunti si pe mine de next si sper sa-l aduci cat mai curand! Zbye! hi!

Capitolul asta l-am recitit de vreo trei ori, chiar ai de gand sa ne torturezi, Ema? Mi-a placut mai ales partea de la sfarsit si , ei bine, vreau un capitol viitor, in plus,vreau sa-ti gasesti repede inspiratia in ceva si sa continui, a da, sa ma anunti.
Mie-mi place prea mult ideea. Nu m-am gandit la o varianta ca aceata. :)

Deja m-am indragostit de fanficul asta <3 Ideea e asa de geniala :3 Yoiiii... abia astept urmatorul capitol... Dupa ce l-am terminat pe primul tot ma uitam mai jos printre comentarii si ma rugam sa fie postat si capitolul doi, dar nah..n-am avut noroc... Ador atitudinea Sakurei. Sunt sigura ca si Sasuke ii adora atitudinea, de asta a si ales-o, nu? :o3 Oricum... anunta-ma cand postezi urmatorul capitol <3

Serios? Atât? Nu, nu, nunununu!
Cine este "arogantul"? De ce este atât de arogant?! Cum arată el?!
De ce să adopte un copil şi să nu îl facă singur?
Oh, prea multe întrebări. Doar un capitol? Mai voiam! :'(
Too much sadness.
A fost, pardon! ESTE un prim capitol excepţional. Vreau mai muuuult... oh, de ce? Lume crudă!
Ce-ar mai fi ca "arogantul" să fie Sasuke şi să se îndrăgostească de anorexică? Haha, lovitură exact sub centură!
Asta chiar ar fi o idee unică. Adică, cel puţin eu nu am mai întâlnit-o :d
Sper să nu laşi ficul neterminat! Este mult prea promiţător ca să fie lăsat de izbelişte :)
Te rooog, adu următorul capitol cât de curând posibil... m-ai lăsat aşa, cu ochii-n soare *faţă tristă*

Anunţă-mă, te rog, atunci când aduci continuarea. Mi-ar plăcea un capitol luuuung, atât de lung încât toată povestea să fie în el :))
Hai că deja sunt obraznică :d
Spor la treabă în continuare şi inspiraţie din belşug.

Am citit ficul ăsta de când a apărut. Pot spune că m-am emoţionat într-un fel citindu-l şi am râs pe bune văzând titul. Mă tot întreb cât de bun e Sasuke la pat în ficul ăsta. L-ai făcut să pară... mm, pe gustul tuturor cititorilor, zic eu. Nu cred că s-ar putea plânge cineva de el.

Btw, mă bucur că eşti aşa activă la ficul ăsta. Au trecut decât patru luni, dâăă.

Yin: No shit, Sherlock. Așa și?