Wow!Incredibil...n-am cuvinte....imi place mult,mai ales faptul ca ai o imaginatie bogata.Ador povestile pline de actiune si suspans.Ai dialog ceea ce ma atrage si mai mult (y) din partea mea ai un 10+ :D .Apropo...poti sa-mi dai si mie un P.M. cand mai scrii cate ceva.Imi place mult cum scrii.:P Ne mai vedem ! :))

Apoi..Ceeee?! Off nu mai am rabdare sa aflu ce se intampla in continuare :)) 
Imi place mult,foarte mult    
Hmm..Intrebari   
Pentru Itachi: Te-ai mirat cand l-ai vazut pe Naruto-kun plangand? Ce parere ai pana acum despre Sakura? 
Astept next.Te pup si spor la scris  

Hmmm... cam scurt    dar e tare . Pe langa faptul ca-mi place titlul capitolului imi place si ideea ficului . Adica mi se pare originala si de obicei , tot ce este original , este si pe placul celorlalti . Hmm... In rest as putea sa spun ca suspansul de la sfarsit ii innebunesc pe fanii ficului tau  :))) Bafta in continuare si scuze ca am intarziat cu comentariul ! ;)

Bunaaaa. Dupa mult timp am reusit sa intru din nou. Scuze pentru intarziere, in sfarsit sunt aici. Pai... Imi place si acest capitol ca toate bineinteles. Ultima replica,Asculta aici bestie! Tu o sa.............. O sa ceee???? Hai mai repede cu next ca imi creste tensiunea la 20 :)))) Te-am pupat.

Hey hey!! Mi-a placut mult acest capitol    Bataieeeee :))) 
"Tu o sa..... " Ce?!! Astept next cu nerabdare :D
Spor la scris! Te pup  

Hey!!! Deci capitolul este genial,mi-au dat lacrimile    
"Kyuubi,eu..." ..Ceeee?! Astept cu nerabdare next-ul.
Te pup  

-Kyuubi,eu ma alatur tie! Dar sa nu ti se urce la cap chestia asta! Doar pentru ca te-am acceptat sa fii o parte din mine asta nu inseamna ca o sa ma las controlat de tine. Eu o sa fiu cel care te controleaza,asta sa  nu o uiti niciodata.
Bestia se uita la mine cu o privire multumita dar in acelasi timp si indignata. Nu cred ca ii convenea partea in care am spus ca nu ii permit sa ia controlul asupra mea si era adevarat. Nu il voi lasa sa ma controleze. Eu sunt posesotul lui Kyuubi si voi fi intotdeauna seful lui.  A fost o deciziue cam grea dar nu aveam de ales. Pana la urma el ma alesese pe mine. Imi stia suferinta,imi stia trecutul si chiar prezentul. Eram doua personalitati intr-un singur corp. El era singurul care ma putea ajuta in momentul asta si nu puteam refuza.
-Naruto,esti sigur de decizia ta? ma intreba vulpea. Esti sigur ca alegi sa traieste cu mine inauntrul tau toata viata?
L-am privit in ochi incercand sa ii dau de inteles ca sunt de acord cu  asta.
-Kyuubi,acum esti o parte din mine,deci ce credeai ca o sa decid pana la urma? intreb eu cu un zambet strengar.
Bestia ranji cu gura pana la urechi. Se vedea ca era multumit incat nu isi mai incapea de fericire. Am intins mana in pumn in fata monstruozitatii. El se uita unpic confuz la mine si apoi isi dadu seama ce aveam de gand sa fac. Scoase un pumn urias din gratii si il atinse de al meu. Acum imi puteam da seama ca suntem legati de-a adevaratelea. Am ranjit cat mult am putut.
-Oi,trebuie sa ma intorc sa il termin pe Orochimaru! Multumesc pentru tot Kyuubi...
-Nu imi multumi,ma faci sa mi se intoarca stomacul pe dos.spuse demonul amuzat.
Am scos un chicot mic si apoi am inchis ochii incercand sa ma concentrez pe scena din living. Am stat vreo doua minute si apoi i-am redeschis. Am rasuflat usurat cand m-am fazut inapoi ,incercand sa il omor pe tipul asta ciudat.
Omul-Soparla incerca sa se zbata in stransoarea mea. Nu il voi lasa sa scape si sa imi omoare alte  persoane dragi mie. Trebuie sa imi salvez cei mai buni prieteni. Am infipt cutitul in gatul lui lasand firicele de sange sa curga pe covor. El scanci din cauza durerii,si i-am mai urmarit o linie cu cutitul. Am mutat cutitul de la gat in spate. Asta ar trebui sa fie ultima lovitura si apoi sa cada fara suflare.
-Fa-ti rugaciunea inainte de moarte,Orochimaru. Mai ai fix cinci minute pentru ultimile cuvinte,asa ca te sfatuiesc sa te grabesti inainte sa iti bag frumusetea asta in inima.
El se uita la mine speriat. in sfarsit il bagasem in sperieti. Am zambit in cel mai rautacios mod posibil si m-am uitat la ceas. Mai avea vreo trei minute de trait.
-Deci,mai ai trei minute.. Mai ai ceva de adaugat? Poate ultimile cuvinte?
-O sa platesti pentru asta,Uzumaki Naruto..
-Prea tarziu,Orochimaru... Viata ta se va sfarsi aici si acum! Tu inca mai crezi ca eu pot pati ceva rau dupa ce te voi taia ca pe un porc? Te rog...
Cele trei minute trecuta si am apropiat cutitul de spatele lui soptind:
-Iarta-ma,Orochimaru..
Am infipt cutitul in inima lui si l-am tinut un timp. El scoase un ultim scancet si apoi scuipa niste sange cazand  mort. In sfarsit l-am omorat pe nenorocit si acum imi puteam contiua viata linistit. Am luat niste benzina si am imprastiat-o prin living, apoi am luat un chibrit si l-am aruncat.
M-am dus repede la geam si am sarit la timp ca sa nu ma prajesc. Am apucat o creanga dintr-un pom si apoi am sarit din nou pe o masina. Eh,nu era mare tragedie. Aveam bani destui sa ii repar tipului sau tipei masina.
Am luat-o la alergatura pana la depozit unde imi lasasem masina. Apropape ca era sa dau peste o mamica cu un copil,dar mi-am cerut scuze politicos si mi-am continuat fuga.  Sper ca rozalia era bine si nu patise nimic. Inca aveam o  mustrare de constiinta ca nu mi-am putut promisiunea fata de ea,dar de acum incolo voi avea grija de ea ca o sora mai mica. Nu am sa o mai las singura.
Cand am ajuns la masina,l-am vazut pe Itachi zambindu-mi,la fel si bombonica. Apropape ca imi dadusera lacrimile si i-am sarit  in bratele fetei.
-Sakura-chan,esti bine? Te rog spune-mi daca ti-au facut vreun rau?
-Na-Naruto....E in regula,sunt bine..
-Imi pare asa de rau! Imi pare atat de rau  ca nu mi-am putut tine promisiunea care ti-am facut0 atunci. Am fost un mare prost,Sakura-chan...
Ea ma stranse mai tare in brate si ma mangaie pe spate. Nu mai puteam opri din plans. Ma bucuram atat de tare ca era in viata.  
-Naruto,iti multumesc... Iti multumesc pentru ca ai venit dupa mine! Si mie imi pare rau ca nu am fost in stare sa ma pot apara si singura,altfel nu as mai fi fost aici. Nu e vina ta,Naruto! Totul e din vina mea.. Eu nu fac  decat sa stric tot!
Incepusem sa plangem ca prostii. Itachi si Sasori izbucnira in ras incat le dadura lacrimile. M-am intors la ei cu o privire ucigatoare de imi iesea si fumul pe nari.
-Ce radeti, idiotilor?! Mor aici de ingrijorare si voua va arde de ras?! Nu e amuzant,dattebayoo!

ACASA:
-Deci nu pot crede ca Naruto a fost in stare sa il omoare pe Orochimaru de unul singur. E de-a dreptul minunat,se maimutari Deidara.
-Mai taci naiba odata din gura! strig eu nervos. Tu nu stii nimic! Nici macar nu ai fost cu noi! Ai stat cel mai linistit cu Sas'ke si te-a durut in cot de Sakura-chan!
Pe bune ca ma enerva copilul asta. Cred ca ma-sa la scapat cand era mic in cap,pentru ca altfel nu imi puteam explica.  Cu greu ma abtineam sa nu ii trag un pumn in gura aia mare,unde nu mai pun ca avea si dintii strambi.
-Naruto,calmeaza-te,nu mai fi asa enervat,spuse  rozalia luandu-ma de mana incercand sa ma linisteasca.
-Sakura-chan...
Cred ca incepusem sa rosesc pentru ca o apuca rasul.  Am strans-o si eu de mana privindu-i zambetul gingas. Sakura-chan era asa draguta si frumoasa si de amuzanta. Cred ca inceam sa ma indragostesc  de rozalie. Zambetul ei mirific ma facu sa rosesc si mai tare. Cred ca asta era prima data in viata cand roseam in fata unei fete.
Ea isi muta mana dintr-a mea si mi-i puse pe obraz. Nu mai puteam rezista tentatiei sa o sarut cat de mult puteam. M-am intins dupa ea si i-am apucat fata in maini si mi-am apropiat buzele de ale ei pana cand am primit un cadou frumos de la ea.
ZBANG! Primisem un pumn dureros in fata. Asta chiar era dureros!
-BAKAA NARUTOOO! CE CREZI CA FACI?!! marai rozalia nervoasa.
-S-Sakura-chan....D-doare...
Ea veni si ma lua de tricou scuturandu-ma de ma luasera toate ametelile.
Nataraii aia mureau de ras si eu nu mai puteam aici de dureri. Acum chiar vriuam sa le sparg falca.
Itachi isi drese vocea si ne spuse la toti:
-Baietii...........

-Baietii va rog,calmati-va!  Naruto, tii minte ce am vorbit noi  in masina,inainte sa o salvezi pe Sakura?
M-am uitat atent la brunet. Stiam la ce  referea. Ii promisesem ca il voi face pe el sef al mafiei si eu sa imi iau o mica vacanta. Itachi era ca un parinte pentru mine,dar acum a venit momentul sa  inversam rolurile.
-Desigur ca imi aduc aminte,dragul meu prieten. Tu vei fei desemnat ca sef al acesteo organizatii! O sa te descurci mai  bine decat mine,omule,stiu asta.
Brunetul zambi cald si apoi ne lasa sa ne continuam ciondaneala.
-Blondule,Sakura va fi a mea, spuse Deidara zambind strengareste.  La ce bunaciune este...
-Mai taci naibii odata! Sakura-chan va fi a mea si numai a mea! spun eu in gura mare. Sa nu te apropii de ea,Chuckie!
-Idiotul naibii pe cine faci tu Chuckie,huh?!
-Pe tine! Vrei bataie? intreb eu enervat.
-Naruto,asteapta! Nu e nevoie sa te iei la bataie. Cat despre tine..SHANAROOO!
Sakura  il pocni pe Deidara ca aproape il azvarli in celalalt colt al  incaperii.  Era bataioasa rau bombonica asta,trebuia sa recunosc. Incepea sa imi placa de ea si credeam ca poate deveni puternica. Imi parea unpic rau pentru blond,dar si-o merita daca ma enerva rau. Observam cum Sasori se uita la rozalie si incercam sa ii inteleg sentimentele. Pana la urma eu il rugasem sa o salveze pe fata.
Le-am intors spatele prietenilor mei si m-am dus afara ca sa iau niste aer. Ce aveam sa fac acum? Aveam chef sa revin criminalul care obisnuiam sa fiu,si puteam sa revin. Inca nu imi era de ajuns ura pe care o aveam pentru  nenorocitul Orochimaru.  Ma simteam oarecum ciudat si nu imi ecplicam de ce.
-Narutoo! Asteapta-maa si pe minee!!
Am intors capul si am vazut-o pe bombonica cum fugea dupa mine gafaind. Ma intreb ce o mai vrea acum?   Nu ii ajungea ca o salvasem sau ce?
-Naruto,unde te duci? ma intreba rozalia ingtijorata.
-Nu e treaba ta,bombonico! am spus eu aspru.
Ea incremeni si se uita la mine ca masini straine.  I-am intors spatele si mi-am vazut de drum ignoranda-i rugamintile dureroase.  Nu puteam sa redevin acelasi blond glumet de acum multi ani. Eram cu totul altcineva,eram un cineva strain si pericilos pentru toata lumea.  Pistolul meu statea in sacou si eram fericit ca il aveam la mine pentru orice eventualitate.  Nu aveam chef sa am de-a face cu toti ratatii.  Eram un criminal si asa voi fi intotdeauna. Un monstru pentru toata lumea,un monstru fara inima,fara tata si mama. 
Niste lacrimi mi se preling pe obraji. Era imposibil sa mi le contolez. Ma durea inima sa stiu ca nu ii mai am si ca tocmai ii vazusem. Inca nu puteam crede. era ca si cum totul ar fi fost doar o simpla halucinatie.
Mi-am scuturat mintea  de gandurile astea. Nu era o halucinatie si nici imaginatia mea.  Nici intalnirea cu bestia aia nu era imaginatia mea,ceea ce totul imi confirma ca era real tot ce patisem pana acum.
Mi-am pus o mana pe inima incercand sa imi linistesc bataile puternice.  Daca totul era real,atunci de ce nu credeam nimic? De ce? Ce s-a intamplat cu mine?
Mi-am ridicat privirea spre cer si incepuse sa ploua tare. Am lasat picaturile sa ma ude. In momentul asta nu mai doream nimic. Eram un nimic acum,aboslut nimeni.  Imi simteam trupul tremurand. Plangeam ca un copil mic. Plangeam ca un nou nascut care nu mai avea parinti,familie,nimic.  Durerea era mult prea puternica si nu ii puteam rezista. Ma scufundam in apele intunecate ale urii.  Nu voiam sa mai simt nimic decat o ura intensa. Sa iau vietiile cat mai multor oameni nevinovati. Simteam o dorinta imensa de-ai macelarii.
Am inchis ochii incercand sa ma relaxez dar o voce puternica ma trezi:
-Narutooo! Ce e cu tine?!
-Eeh?! Kyuubi? Ce..?
-Nu mai pune atatea intrebari,stii ca ma stresezi! Ce iti mai trebuie? L-ai imorat pe Orochimaru,sau nu e de ajuns?
Am ramas inmarmurit. Nu puteam articula niciun cuvant.
-Ma enervezi rau de tot,Narutoo! Ar trebui sa iti posed trupul si sa te controlez cum vreau eu.
-Kyuubi....
Am inchis din ochii si mi-am strans pumnii.  Picaturile de ploaie ma facusera ud leoarca,dar nu asta imi pasa mie acum. Am continuat sa imi misc picioarele .  Inca nu voiam sa ma intorc acasa, acasa unde prietenii mei ma asteptau si isi faceau griji.
Itachi,imi pare asa de rau ca v-am lasat asa,dar nu am de ales. Nu pot sa va las sa imi schimbati sentimentele. Sakura-chan, imi cer iertare si tie ca pentru a doua oara nu am fost in stare sa imi tin o amarata de promisiune. Sunt un nimeni care nu isi merita viata. V-am parasit fara sa va spun nimic. Nu va merit ca prieteni,nu v-am meritat niciodata.
-H-hei,t-tu...
Am ridicat privirea socat de o voce finuta a unei fete.  Era o fata cu parul negru pana la talie,cu reflexii de albastru,niste ochii cu o culoare neobisnuita de liliac. Ramasem   in mijlocul trotuarului privind-o socat pe aceasta faptura care nu putea fi un om,in niciun caz. Observa  ca ma holbez la ea si rosi puternic.Mi-am ridicat o spranceana nedumerit de reactia ei ciudata. Incerca sa isi ascunda niste vorbe,dar nu am vrut sa ii dau niciun raspuns asa ca am ignorat-o. Am inceput sa merg in continuare nebagand-o in seama,dar ea se tinea dupa mine cu un aer timid.
-Ce naiba vrei,fetito? intreb eu iritat.
Ea icni si se dadu cativa pasi in spate cand ii aruncasem o privire ucigatoare.  Era speriata si puteam detecta asta pe expresia ei,dar apoi am murmurat niste scuze si i-am intors spatele.  Nu imi puteam imagina o fiinta mai frumoasa ca fata asta si neobisnuita,dar nu prea era pe genul meu. Era mult prea timida pentru mine si prea draguta. O aemenea fata nu ar merita un tip uracios si grosolan ca mine nici macar pentru o noapte nebuna de amor,dar ea era diiferita. Mult prea ciudata,si lucrul asta ma baga putin in ceata. Nu,Naruto! fata asta nu e de tine,revino-ti la normal! Tu esti un nenorocit si un criminal care ia vieti pe capete.  Tu esti un bad boy si ea o fata timida. Nu e de tine!
M-am apropiat pe o banca incercand sa imi fac curatenie in crerier. Eram total confuz. Ce o sa creada cei de acasa de mine? Mai mult ca sigur or sa fie foarte dezamagiti ca"fratele lor" i-a parasit pur si simplu fara sa zica nici macar "La revedere".  Sufeream destul de mult si nu puteam sa trec peste asta oricat mi-as dori sa o fac.
"Si noi te iubim,scumpule! Chiar mai mult decat crezi,dar trebuie sa fii puternic,dragul nostru!"
Inca o portie de lacrimi iesira din colturile ochilor mei si  se revarsau ca o cascada fara sfarsit. Erau niste picaturi ce imi alinau durerea si nu era chip sa le opresc. Vroiam sa ma descarc odata pentru totdeauna.
Simteam cum cineva ma urmarea si am intors privirea incercand sa imi dau seama cine era si mi-am scos pistolul fara nicio avertizare si l-am indreptat catre ascunzisul urmaritorului. Se auzi un tipat strident de fata si apoi curios din fire,m-am ridicat de pe banca si m-am dus in ascunatoarea spioancei. Am lungit gatul ca sa dau de urma fetei dar se pare ca o luase la fuga inainte sa o prind. Dar ma intreb cine si de ce ar vrea sa ma urmareasca? Care era motivul?  Speram sa nu o iau eu razna rau de tot si sa incep sa cred ca mintea imi oferea imagini neplacute care sa ma chinuie pana la nesfarsit.
Era posibil.
Cand  dau sa ma intorc acasa,merg si o observ...................................

Cat de......Doamne, cate capitole am pierdur. Recunosc ca imi place tare mult cum ai dezvoltat ideea si mai ales posterul de la sfarsit. Iarta-ma pentru absenta mea la fic in ultima vreme, dar scoala.....Totusi, acum, ca a venit vacanta o sa am mai mult timp sa-ti urmaresc ficul. Asa ca anunta-ma de next!