Bleeding out

Subiect: Bleeding out Vin 18 Apr 2014, 23:44

Se pare că am ajuns şi în pragul în care am scris un fic ninja, sau mă rog, am încercat. E primul de acest gen, sper să nu fie un eşec total. Mie îmi place ce am scris până acum, deci idgaf. Habar nu am când vine următorul capitol. Sper să fie curând.

Bleeding out

"Can you hear the silence?
Can you see the dark?
Can you fix the broken?
Can you feel... can you feel my heart?"

(Bring me the Horizon-Can you feel my heart)

Unu

“Put it in your pocket don't tell anyone I gave you.”

  Viza în gând ţintele de pe fiecare copac; cele de pe primul rând erau aşezate simetric, în timp ce următoarele erau răsfirate. Douăsprezece kunaiuri, douăsprezece ţinte, şanse de reuşită undeva la nouăzeci şi nouă la sută. A strâns armele între metacarpiene, a tras aer adânc în piept, şi-a închis ochii, urmând ca trupul să părăsească stânca, picând în gol. Corpul i s-a răsucit în aer, în timp ce vizualiza din nou poziţia ţintelor. A lăsat kunaiurile să i se strecoare printre degete, în timpul căderii ascultând sunetul pe care acestea le produceau în timp ce tăiau aerul: asemănător Chidoriului.
  Picioarele i-au atins solul, iar ochii i s-au deschis. Una, două... douăsprezece din douăsprezece. Buzele i s-au unit într-un zâmbet ştrengar, pe chip citindu-i-se satisfacţia. Nu era un lucru măreţ, însă era un pas important spre noua tehnică pe care avea de gând să îşi pună amprenta.
  - Ştiu că eşti acolo, pot să te simt.
  Auzindu-i cuvintele se lăsă pradă luminii, care nu exista dincolo de primul rând de copaci. Paşii îi erau calculaţi, precauţi, deşi prudenţa nu era necesară. Înainta, privirea fiindu-i fixată asupra chipului încă mândru de reuşita precedentă. Erau faţă în faţă acum, amândoi înveşmântaţi în negru, cu feţele acoperite, exceptând ochii.
  - S-a întors. Te caută de ceva timp. Am încercat să îi spun că eşti pe front, însă ştii că nu acordă încredere cuvintelor, ci doar faptelor, îi spuse cel care îi supraveghease în tot acest timp toate mişcările.
  - Înţeleg, era de aşteptat.
  Pufni, gândindu-se că mascarada era undeva la final. Nu se mai putea ascunde prea mult timp, nu cât timp camarazii îi erau pe front, luptându-se împotriva lui Obito şi Madara Uchiha, şi nu în ultimul rând, împotriva lui Juubi; cea mai periculoasă bestie cu cozi. Noua tehnică era aranjată, mai trebuia doar finisată şi aplicată lui Zece cozi, însă reuşita era încă incertă. Până la urmă, soarta războiului era decisă de mutarea finală: fie cele cinci naţiuni câştigau şi totul rămânea ca înainte, fie deveneau sclavele unui genjutsu infinit. Un nod i se puse în gât, la gândul infiorător. S-a aşezat pe iarba proaspăt crescută, semn că primăvara începuse să se distingă; vag, însă era prezentă. Era nepreţuită pentru cei ce luptau, căci frigul năprasnic al iernii le îngreuna mişcările, făcându-i mai slabi, uneori chiar reuşind să îi ucidă. Naţiunile nu îşi mai permiteau să moară soldaţi în astfel de moduri banale, nu când răboiul era în toi. Şi dacă tehnica nu era suficient de puternică? Dacă se antrenase atâta timp pentru nimic. De fapt, nu pentru nimic, ci pentru o înfrângere.
  - Crezi că răboiul se va sfârşi? dădu glas gândului care i se strecurase adânc, la un moment dat având senzaţia că îi ajunsese până în sânge.
  - Toate au un sfârşit, chiar şi războaiele, însă nu câştigăm nimic dacă vom fi sclavii unei iluzii. Ar însemna că toate decesele au fost în van.
  - Nu cred că vom mai avea timp să plângem pe cineva. Planul lor e deja pus la punct, noi fiind singurul lor obstacol. Aşteaptă doar să le fim la picioare, fie morţi, fie vii. Vor avea grijă să declanşeze genjutsul înainte să mai avem ceva de spus.
  Ura că pesimismul îi domina întreaga persoană, însă trebuia să se gândească şi la “Ce ar fi dacă tehnica nu l-ar ucide pe Juubi?”. Dacă mişcarea urma să fie făcută prea târziu, dacă atunci când va ajunge acolo va realiza că e prea târziu, că deja propria fiinţă îi era prinsă în iluzia pe care s-a chinuit atâta timp să o evite? Dacă deja era prea târziu, dacă soarta războiului nu mai putea fi schimbată, dacă stând acolo ucidea şi ultima fărâmă de speranţă?
  Simţise atunci o mână pe umăr, atingerea făcându-i corpul să i se umple de căldură. Îşi înălţase atunci bărbia, lăsâng gluga să îi dezvelească chipul, încadrat frumos de şuviţele de păr. Convingerea celui ce îi colpeşise trupul printr-o singură atingere îi era reflectată în ochi. Zâmbise involuntar, simţind că sorţii erau de partea lor, că totul avea să fie bine.
  - Nu te mai gândi la altceva în afară de ceea ce ai tu de făcut. De restul ne ocupăm noi. Concentrează-te ca totul să iasă perfect. Ţi-au mai rămas două zile, cu ceva noroc am mai putea trage de timp să îţi mai obţinem...
  Nu a apucat să termine ce avea de spus, căci i-a tăiat-o repede, cu un ton mult mai sigur şi mai convingător decât înainte:
  - Nu, ar fi de prisos. Eu aş putea să vă mai dau o zi, nu mai am nevoie decât de câteva ore. Kunaiurile au atins toate cele dousprezece ţinte, iar în luptă eu am nevoie doar de zece. Zece cozi, zece kunaiuri, suficiente cât să îl facă pe Juubi să dispară.
  - Înţeleg. Te rog doar să ai grijă. Cele cinci naţiuni se bazează pe tine, noi ne bazăm pe tine. Nu ştiu ce va fi după asta...
  - Opreşte-te. Ai grijă doar ca nimeni să nu afle că sunt aici, la fel ca până acum. Nu vreau ca cineva să fie relaxat, ştiind că pregătim ceva. Înfrângerea noastră ar fi atunci garantată.
  S-au aprobat atunci scurt, cu o mişcare uşoară a capului. În câteva secunde s-a pomenit din nou în singurătatea pădurii. Luna, aflată în spatele unor nori negri, era singura sursă de lumină. Şi-a sprijinit capul de copac, gândindu-se la ziua de mâine. Era cea care avea să schimbe totul; fie reuşea, titlul de “erou al satului” fiindu-i scris în frunte, fie... nimic. Căci în fond, asta avea să urmeze: nimic. Nimic bun, nimic care să poată fi trăit la cea mai mare intensitate. Sentimentele aveau să devină doar un mit, căci într-o lume în care domina pacea, durerea nu mai avea să fie simţită, iar totul avea să fie neutru şi lipsit de sens.
  Ideea lui Obito de a crea o lume în care totul să fie perfect i se părea absurdă; oamenii ar fi fost doar nişte marionete, care nu şi-ar fi dorit nimic din ceea ce s-ar fi întâmplat, însă oricum nu mai aveau să fie conştienţi de asta, deci ce mai conta? O pace nedorită nu era pace, era o simplă cortină care fusese coborâtă pentru a masca ceea ce se afla dincolo de ea, deci oare ce s-ar întâmpla când va fi ridicată?
  Şi totuşi, dacă Obito era de fapt personajul pozitiv, iar naţiunile erau personajul negativ? Dacă ceea ce făcea era greşit, dacă după victorie, naţiunile aveau să declanşeze un alt război pentru a decide care era cea mai puternică?
  Dacă ar arunca tehnica asupra celor cinci kage, nu asupra lui Juubi?

Subiect: Re: Bleeding out Vin 18 Apr 2014, 23:53

După cum ştim, ficurile bune cu tema anime sunt pe cale de dispariţie şi mă bucur extreeeeem de mult că te-ai apucat şi tu de unul. Exagerat de scurt capitolul, apropo, însă foarte misterios. Mi-am făcut 32746722 de idei despre cine ar putea fi, în special badassul, dar sunt sigură că îmi vei da cu ele în cap la postarea capitolului doi, aşa că nu spun nimic. Pot spune cu certitudine că-i în lista scurtă de preferate şi-s foarte curioasă, poate ţi se face milă şi postezi curând. O să te ucid dacă nu îl termini şi dacă o să îl văd vreodată la blocate, cum ai făcut cu celelalte. Bine totuşi că le-ai redeschis, poate postezi zilele astea şi la ele. Well, îţi urez spor la scris şi muult chef, să nu te lase să dormi şi să vrei numai să scrii. Pwpyk

Subiect: Re: Bleeding out Vin 18 Apr 2014, 23:54

Holy mother of God, girl, nu stiu daca ar trebui sa incep cu felicitarile pentru inteleapta decizie de-a scrie un fic a-n-i-m-e sau proasta decizie de-al sfarsi intr-o asemenea maniera. Ummm, am sa fiu nenorocita la final, promit.
Imi pare foarte bine sa te vad activa la categoria fanficuri in desfasurare si jur, daca te prind cu "auzi, blocheaza-mi si mie ficul ala. da, ala nou, groaznic. ah, taci, a fost o idee ingrozitoare, de ce dracu nu mi-ai spus ca scriu tampenii mai mari decat stii tu cine... hai, nu ma mai enerva si blocheaza-l", am sa angajez un individ sa te aranjeze putin. Well, fiind fic anime, eu deja sunt cucerita, imi placea si inainte cum scriai, iar acum, dupa lunga perioada de lenevire, nu pot sa spun altceva decat ca ai fost o mare fraiera. In manga, actiunea e incredibil de cool si ma intrebc cum iti vei contura ideea. Repet, finalul a fost awesome si sunt curioasa ce decizie va lua Sakura. Um, de asemenea, sunt intrigata de posibilul rol al lui Sasuke in poveste, va fi un nenorocit sexi si badass sau un nenorocit sexi si dulce.
Stii, tot ce sper acum e sa nu te apuce vacanta de vara la primul capitol. Pwp de o mie de ori.

Edit: Intr-adevar, am facut speculatii aiurea, Claudia. Oare de ce m-am gandit la Sakura? Well, pls, nu-l uita pe Kakashi.

Subiect: Re: Bleeding out Sam 19 Apr 2014, 00:09

Te-am urmărit zilele astea pentru că știam că vei începe un fic ninja pe care eu le ador. Ești foarte talentată, descrii cu ușurință într-un mod cât se poate de plăcut. Primul capitol a fost așa de adjfghh!!
Nu sunt sigură care persoase alcătuiesc dialogul, dar cred că aș paria pe Sakura și Naruto.
Sunt extrem de curioasă cum îl vei introduce pe Sasuke, dacă nu e deja prezent în poveste :))
Doamne, abia aștept următorul capitol, iar dacă poți să-mi dai un MP?

Subiect: Re: Bleeding out Dum 20 Apr 2014, 00:30

A dat bunătatea peste tine să scrii, nu pot să cred un asemenea lucru. Aș prefera să mai dureze bunătatea asta cât să scrii și capitolul 2 și să-l postezi în maxim o săptămână. Hm, cred că cer prea mult, nu?
Mi se pare mie sau ai mai evoluat de ultima dată? Cel mai probabil, ai un stil mult mai liber. Chiar m-am bucurat când am văzut că ai scris un nou fic. Ohoo, m-am bucurat și mai mult când am văzut ce versuri ai folosit.
Văd că și tu te-ai decis să scrii un fic anime, hmm, cred că o să fie interesant, unul din puținele, asta pentru că ai un stil și un talent care ar putea evidenția aproape ca în manga, ideea pe care o ai în bibilica aia micuță numită creier.
Ceva mai sec de atât n-o sa vezi nicăieri, dar știi că te iub.
Să mă anunți când postezi, știi că-s lenoasă. Pwp kiss

Subiect: Re: Bleeding out Dum 20 Apr 2014, 18:40

De câââând nu am mai citit un fic aici. Ioooi. Mulţumiri lui Pikachu Carter că mi-a dat linkul. xD
Îmi place mult. Foarte, foarte mult. Eram undeva la linia de plutire când citeam. Nu ştiu de ce la tine am vaga senzaţie că eşti genul care scrie bine şi postează când îşi aduce aminte. Dacă eşti aşa, atunci... asta-i foarte nasol.
Jesus Christ! Cât mi-a plăcut sfârşitul ! A fost aşa de epic şi de asdfghjkl. Eu aştept capitolul 2. Şi pentru că-s o chioară d-aia supremă, rogu-te, dă-mi şi mie pm când postezi. :3 Mulţam. Poopaye!

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.

M-am gândit să şterg praful de pe ficul ăsta. Revin cu capitolul zilele astea.

Anelis: Da, mișto rău capitolul ăsta. Îmi place descrierea, dar în special dialogul. Nu mă pot opri din râs.

R∆IN: *lacremă*
Bleeding out 679769662773385363

Doi

I can not hold on,

I will not let go.

Îşi înălţă privirea către cer, în timp ce strânse cu forţă sfoara de care erau legate cele zece kunaiuri, pe celalalte două ţinându-le în suportul de pe piciorul drept. Îşi îndreptă spatele, simţind astfel că încrederea în propriile puteri sporeşte, apoi îşi lăsă gluga să-i acopere ochii, lăsând la iveală doar buzele subţiri, uscate din cauza Musonului care s-a resimţit până săptămâna trecută. Cu toate că trecuseră câteva zile de când căldura începuse să cuprindă zona, trupul încă îi era sensibil, nereuşind să se adapteze noilor condiţii climatice. Îşi trecu limba peste buze, umezindu-le, apoi trase cu dinţii de cea inferioară. “Va fi bine, atâta timp cât fac ce trebuie.” gândi.
Lăsă în urmă ochiul de pădure în care îşi petrecuse ultimele două luni şi jumătate şi se îndreptă spre front, unde Naruto şi Killer Bee încercau să supravieţuiască atacurilor consecutive ale lui Juubi. Simţea că totul depinde de decizia pe care o luase în ultimul moment, la o scurtă reanaliză a situaţiei, fapt ce îi dădea fiori. Nesiguranţa i se citea totuşi în ochi, nişte ochi întunecaţi, cuprinşi de ură şi dispreţ, în care se reflecta dorinţa nebunească de a aduce totul la normal, de a crea o lume lipsită de războaie. Asta afirma şi Obito, deci era de partea lui? Avea de gând să folosească kunaiurile pe cei cinci kage? N-ar fi zis asta în urmă cu câteva momente, dar asta reieşea din ceea ce gândea. Dar nu, era un gând greşit pe care se străduia să îl înlăture.
Îl cunoscuse cu ceva timp în urmă pe Naruto, Jinchuurikiul lui Kyuubi, un blond care reuşise să îşi depăşească atât propriile limite, cât şi limitele pe care le impunea societatea în care trăiau. Era cel care lupta acum cu toată forţa pentru a proteja lumea care aproape l-a distrus, era cel care îi proteja pe toţi care erau pregătiţi să îl condamne la o viaţă cuprinsă de suferinţă, dominată de singurătate, era cel care voia să îi apere pe toţi, era cel care merita să fie Hokage.
Imaginea blondului îl făcu să se oprească cu câteva sute de metri în urma frontului. Ce se presupunea că trebuie să facă? De ce era cuprins de nesiguranţă, de dubii? Fusese până acum genul de persoană care gândea situaţia şi lua cea mai bună decizie din prima, fără a avea reprete. Ce se întâmplase?
“La naiba!” şuieră printre dinţi, lovind cu pumnul trunchiul copacului în care se afla. Trebuia să se decidă odată, mai ales că timpul era limitat, indiferent de cauza pentru care urma să lupte. Văzuse în apropiere câteva cozi portocalii, care dispăruseră într-o fracţiune de secundă, ceea ce însemna un singur lucru: Naruto a reuşit să îi controleze puterea lui Kurama şi acum lupta cu tot ceea ce avea, îşi punea viaţa sub ascuţişul sabiei, în timp ce viitorul stătea în mâinile celui sau celei care acum se oprise, cuprins de vinovăţie. Ce era? Bărbat, femeie? Habar nu avea. Ştia doar că laşitatea îi cuprinse corpul, oricât ar fi încercat să nege. Un gust amar, de fiere resimţi şi atunci înţelese ce trebuia să facă. Fără nicio ezitare, fără să se mai gândească a doua oară, porni din nou spre front, de data aceasta cu o viteză mai mare, marcându-şi astfel nerăbdarea de a salva totul.
Îl văzuse pe Naruto cum fusese aruncat câteva sute de metri, având forma lui Nouă Cozi. Strânse din nou sfoara cu kunaiurile în mână şi alergă rapid în spatele lui Juubi, încercând să nu îşi facă simţită prezenţa. Îşi muşcă degetul mare de la mâna dreapta, sângele ţâşnind afară şi îşi trasă o linie pe cealaltă mână, urmând să o aşeze pe pământ. “Kuchiyose no jutsu trebuie să funcţioneze” îşi spuse. Lanţuri masive înconjurate de chakra se înălţară din pământ, invârtindu-se haotic în căutarea celor zece cozi ale lui Juubi. Un urlet ieşi din trupul acestuia, fiind urmat de mişcarea rapidă a cozilor, împotrivindu-se astfel capturării sale. Îşi întoarse capul către cel care invocase lanţurile, fiind pregătit să arunce asupra lui bomba bestiei cu cozi, însă într-un moment de neatenţie, un alt lanţ se ridică din pământ, imobilizându-i capul. Un răget mai puternic decât precedentul cutremură pământul, acela fiind momentul în care Juubi îşi pierdu controlul.
“Te-am prins.” se auzi în şoaptă.
Lovi pământul cu forţă, îşi înălţă trupul în aer, îşi închise ochii, apoi aruncă sfoara de care erau legate cele zece kunaiuri; începură să zboare, apoi fiecare kunai se aşeză la capătul fiecărui lanţ, brusc mărindu-şi volumul. Lanţurile zburau parcă răzvrătite împotriva a ceva, apoi fiecare kunai se înfipse în câte o coadă a lui Juubi, imobilizându-l.
Un alt răget sparse liniştea în care se cufundase întreaga zonă din momentul în care fuseseră invocate lanţurile. Acum prin fiecare coadă curgea chakra celui ce declanşase tehnica, permiţându-i astfel să înceapă să deţină controlul asupra lui Juubi. Bestia încerca să se elibereze în continuare, încercând să forţeze kunaiurile să iasă, însă în zadar. Tehnica putea fi eliberată numai de cel care o declanşase, exact cum se întâmplase cu Edo Tensei a lui Kabuto; Kabuto, ochelaristul pe care îşi dorise să-l zdrobească într-un moment de nebunie.
Ateriză pe capul lui Juubi, la câţiva metri depărtare de Obito şi Madara. Cei doi se întoarseră spre el, intrigaţi de prezenţa celui care a reuşit să îl oprească pe Zece Cozi într-un timp atât de scurt. Îşi fixară privirile asupra pelerinei negre, cu glugă, care îi acoperea mai mult de trei sferturi din corp. Îşi ridică puţin capul, lăsând gluga să îi cadă şi să îi dezvelească chipul lipsit de imperfecţiuni. Tenul îi rămăsese alb, părul îi mai crescuse, privirea i se schimbase. Privea printre oameni, în căutarea a ceea ce şi-a dorit atâţia ani: dreptate şi siguranţă. Făcu câţiva paşi în faţă, astfel încât să poată fi privit de toţi luptătorii.
Vântul adia, lăsându-i şuviţele de păr să plutească şi pelerina să-i cadă. Clipi de câteva ori, apoi îşi depărtă picioarele, şi formă un sigiliu. La vederea gestului, Madara puse mâna pe gunbai, fiind pregătit şi dornic să-l atace pe cel care îndrăznea să-l sfideze. O luă la fugă spre el, încrezător în propriile forţe, dar fu brusc oprit atunci când una din cozile lui Juubi îi înconjură trupul.
-Vierme afurisit! strigă Madara din toţi plămânii. Crezi că mă poţi sfida pe mine, unul din legendarii membri ai clanului Uchiha, rivalul de o viaţă a lui Senju Hashirama, cel care a avut puterea de a declanşa Mangekyo Sharingan Etern?! Crezi că mă poţi învinge cu o tehnică aşa de slabă, trădătorule?!
La auzul ultimului cuvânt, cel care deţinea acum controlul îşi ridică mâinile în aer, lăsând la vedere sforile de chakra care îi porneau din degete, urmând să fie legate de lanţuri. Tehnica de bază era a unui păpuşar, însă pasul următor avea să fie cel care individualiza tehnica, cel care o va consacra.
Îşi strânse degetele în pumn, astfel obligându-l pe Juubi să îl strângă mai tare pe Madara, aproape strivindu-l.
-Aici se va sfârşi totul, aici şi acum, spuse în aşa fel încât să fie auzit.
Era oare posibil ca el să fie cel care va salva cele cinci naţiuni? Tocmai el, un trădător, unul de-al lor care a ucis fără a schiţa vreun gest? Tocmai el, cel care dispăruse fără a lăsa altceva decât sânge în urmă?
E posibil ca el să ne salveze? gândiră toţi cei care putuseră să-şi revină din starea de şoc. Tocmai el… un mort? Un trădător. Un mincinos. Un criminal. Un ipocrit. Un sociopat. Un geniu. Itachi Uchiha?

Hei! Trebuie sa recunosc, nu-mi mai aminteam nimic din ficul asta si a trebuit sa recitesc primul capitol ca sa împrospătez memoria. Capitolul doi m-a luat drept sa spun prin surprindere, la început eram in bezna totala nu înțelegeam despre cine era vorba și nu descifram cele doua personaje care erau puse in tema(nici acum nu mi dau seama cine e al doilea personaj), dar la final m am lămurit ca unul dintre ele este Itachi(m ai luat prin surprindere mă asteptam sa fie Sasuke). Acțiunea este palpitantă, îmi place. Abia aștept sa vad cum evolueaza lucrurile și cum îi vei introduce pe Sasuke si Sakura in fic(și zicând "Sasuke", cred ca mi am dat acum seama cine e al doilea personaj, got it lough

Astept mesajul tau, draga!
Pwps kiss

Doamne, doamne, doamne. Doamne.
Ce faci măi, te oprești din scris, iei o pauză de mai mult de un an și după vii cu un capitol mișto ca ăsta? Păi da' ce-i aici? Mă așteptam să fie Itachi, oarecum, căci prea a fost întregul personaj misterios și fără identitate până la sfârșit. Mă întreb cum vor apărea protagoniștii în peisaj și ce naiba o să-i pui să facă, mai ales că avem în prim-plan un război și Dumnezeu știe dacă planul lui Itachi va reuși sau dacă nu vor fi ceva repercursiuni. Atâtea întrebări și niciun răspuns nu se întrevede, așa că sper că o să scrii ceva mai repede și poate apuc următorul capitol până să vină septembrie.
Spor la scris, ce mai vrei tu, inspirație, alea, alea. Pwp.

Băi, wife! VREI SA NE OMORI? Chiar asta cred.
Doamne, văzând ficul ăsta ninja, îmi aduce aminte de Toki wo tomete, ficul meu ninja! =)) Doamne, bă fată, ficul ăsta e genial, când naiba o să mai continui??? ĂĂĂ?? Doamne, îmi vine sa vin la Ploiești să te bat, pă bune!! . :-s Băi, vreau next! Acum ca am de învățat am un chef să citesc, mamă, mamă! Nu pot să cred, e Itachi, oh, Doamne! Și Sasuke și Sakura unde naiba sunt?? Vreau next așa de tare. Wife, apucă-te odată să scrii că nu mai am răbdare. Vreau să văd care o să fie rezolvarea finală, cine o să câștige, dacă Itachi se va răzgândi până la urmă. Vreau..
Te puuup!!

Sinceră sa fiu nu credeam ca am sa trec si pe aici, insa, fiind fic anime n-am putut rezista. Mi se pare genială ideea, mai ales ca l-ai introdus pe Itachi. Nu ma asteptam sa fie el cand am citit primul capitol, desi tehnică cu cele 12 kunaiuri era specifica lui si a mai folosit-o si Sasuke cand era sub aripa lui Orochimaru, asa ca oscilam intre ei doi cand am inceputul capitolul doi. A fost mult mai bine pentru fic, ca sa zic asa, ca a fost Itachi, caci Sasuke deja era prea neinteresant pt inceputul unei idei. Ma bucur mult ca actiunea se petrece in timpul războiului si ca ai schimbat putin ideea animeului, desi, la vremea cand ai inceput ficul nu cred că se terminase manga. Oricum, ai doua capitole misto. Sper, acum ca e vacanta ca ai sa scrii si tu macar la unul dintre cele două ficuri. La asta n-ai mai scris de cinci luni si sper sa nu ne apuce vacanta de vara pana ai de gand sa postezi, desi, la lenea ta, te cred in stare. =)))))
Pup si sper sa ma anunti.