Este primul meu fic si este in colaborare cu prietena mea, Ella, l-am scris de mult, acum 2 ani...dar nu stiu de ce ne-a fost rusine sa postam, primele 2 capitole sunt cele originale, dar pe celelalte le-am imbunatatit cu timpul. Speram sa va placa. Aa da, cat pe ce sa uit, am mai postat fic-ul si pe alt forum.

        
                                                   Evadare din realitate

                                                        Capitolul 1 

Ralu pov:
 
             

-Raluuuu!!! Aud dintr-o data o voce cunoscuta care ma trezeste din somn.
-Prezenta….raspund putin buimacita.Ma intorc spre stanga si observ persoana care m-a striga:Alexandra noua mea prietena.Am ajuns in tabara?? Intreb eu
-Nu chiar dar nu mai avem mult,raspunde Alexandra.
-Atunci de m-ai trezit?! tip eu nervoasa ca m-a trezit din somn….Urasc cand cineva ma trezeste din somn…Revenim..tip asa de tare incat ma aud si cele 2 profesoare…Damn it Raluca, iar ai facut-o…Le zambesc dulce stiind ca ma asteapta o predica dar sunt oprita din zambind de Alexandra care imi spune:
-Pai Dumy m-a pus sa te trezesc. Nu apuc sa intreb de ce ca imi zice: Ai sa vezi imediat. Cateodata am impresia ca citeste ganduri..
Deodata se intuneca totul in jurul nostrum si toti tipa “uuuu”.
-Am intrat in tunelul lung despre care ne vorbea Dumy,spune ea. Toti scoatem telefoanele ca sa facem atmosfera mai interesanta. Poc!! Ne-am speriat toti iar soferul ne spune ca am facut pana exact atunci se face putina lumina…Aleluia…Si  ce ciudat acum ne aflam intr-un fel de pestera.Sunt sigura ca am mai vazut locul asta undeva…
-Ale nu ti se pare cunoscut locul ? o intreb eu.
-Ba da…spune ea inca fascinata de locul acesta. Dar e posibil oare ? Cred ca e doar o coincidenta...spune aceasta.
-Atentie toata lumea, facem o mica pauza pana schimbul domnul sofer roata toata lumea jos din autocar  si nu va indepartati prea mult.
-Coincidenta sau nu eu merg sa verific,vii si tu? spun eu zambind diabolic.
-Da normal ca vin, raspunde ea inca uimita de pestera.
Dupa 10 minute de mers prin pestera ajungem pe un coridor foarte intunecos asa ca folosim celularele pentru a face lumina. Din intamplare auzim niste tipete asa ca ne speriem,dintr-un impuls necunoscut m-am repezit spre usa dinspre care se auzeau vaicarelile,crezand ca unul din colegii de autocar au probleme.Sunt oprita rapid de Ale care imi face semn sa nu fac niciun zgomot. Amandoua ne punem cu urechile pe usa si ascultam.Dupa ceea ce se aude par a fi…Akatsuki torturand pe cineva?!..In momentul acesta ii multumesc Alexandrei ca m-a oprit. Vocile s-au oprit,se aud pasi..nici nu ma mira avand in vedere ca rasul isteric al colegilor nostri se aude tare si clar.Eu si Ale ne uitam speriate una la alta stiind de ce sunt in stare akatsuki. Ne tragem amandoua mai aproape de peretele de langa usa astfel incat ne lipim de el. Ne mobilizam exact la timp caci usa se deschide cu zgomot iar pe ea ies faimosii akatsuki. Unul dintre ei se opreste si se intoarce. No shit,am fost descoperite. Membrul se apropie iar noua mai sa ne sara inimile din piept de frica. S-a apropiat asa de mult incat inchid ochii.Peste cateva secunde se aude zgomotul usii trantite. Deschid ochii cu frica si observ o umbra in departare. You kidding me?...S-a intors sa inchida usa ?! Pe bune?! Eu si Ale rasuflam usurate. Se pare ca cineva acolo sus ne iubeste. Deodata linistea este spulberata de niste tipete azurzitoare. Ma uit la Ale sperand sa nu fie vorba despre ceea ce cred eu.,dar speranta mi-a fost spulberata cand Ale imi afirma ideea. Ne hotaram sa plecam de aici cat mai repede. Ne furisam incet si cu grija pe holul lung si intunecos.Intr-un final ajungem la capatul holului,credeam ca nu se mai termina. Eu si Ale neo prim brusc cand in fata noastra apare cea mai stupefianta imagine. Toti colegii nostril pana si profesoarele chiar si soferul stau intinsi pe jos intr-o balta enorma de sange.Neputand sa ne mai abtinem eu si Ale izbucnim in plans.
-Spunem ca e doar un cosmar,te rog…se aude vocea trista a Alexandrei.
-Poate ca m-ai au puls,poate ca inca sunt in viata unii dintre ei..ii raspund eu in timp ce ma indrept spre Dumy ca sa verific daca mai are puls. Inchid ochii apoi ii deschid si ii indrept spre Alexandra care inca era traumatizata de imaginea socanta. Dau negative din cap,iar ea cade din picioare. Ma reped sa o prind si reusesc.
-Hai sa iesim din locul asta nenorocit…aud vocea Alexandrei care incearca sa se calmeze. Inchidem amandoua ochii ca san e calmam.Reusim putin pana cand o voce se aude din spatele nostru:
-Cine sunteti voi? M-au trecut fiorii cand am auzit vocea. Deschidem amandoua ochii si ne uitam in spate speriate. In spatele nostru se afla toata organizatia Akatsuki,iar mie din reflex imi scapa o injuatura:
-Holy shit!! Din nou Ale salveaza situatia,nu asteapta sa ni se puna aceeasi intrebare a doua oara si raspunde:
-Eu sunt Alexandra iar ea e Raluca, spune cu o voce putin fricoasa.
-Ce cautati aici? Se aude din nou vocea groasa a lui Pein.
-Am ajuns aici din intamplare.Mergeam cu autocarul in drum spre tabara in care urma sa ne petrecem vara si deodata am trecut printr-un tunnel apoi am ajuns aici.
-Omorati-le si pe ele,se aude din nou vocea lui Pein.Vazandu-l pe hidan care se apropie de noi cu un zambet malefic eu si Ale sarim ca arse si tipam:
-Stati!! Pein il opreste pe Hidan care facuse o fata de “Hai frate incepeam si eu sa ma distrez” si spune:
-Dati-mi un motiv sa nu va omor.Fara s-a stau pe ganduri spun:
-Ei bine stim destul de multe despre voi.Incruntandu-se, ne ordona:
-Dovedi-ti! Nu apuc sa deschid gura ca imediat o aud pe Alexandra:
-Ei bine voi sunteti Deidara,Sasori.Tobi,Zetsu,Kakuzu,Hidan,Kisame,Itachi.Konan si Pein si facem parte din organizatia numita Akatsuki care are ca scop capturarea Bestiilor cu una sau mai multe cozi.
-Atat stiti?
-Stim si ca peste 3 saptamana Sasori urmeaza sa se intalneaza cu un spion al vostru  care e cu ochii pe Orochimaru,stim mai multe…spun eu cu putina tarie.
-Hmm…Konan arata-le camera lor,spune Pein. La auzul acestor cuvinte eu si Ale ne bucuram putin.O urmam pe Konan pana cand aceasta se opreste in dreptul unei usi sin e spune ca aceasta este camera noastra. Ale intra prima ,iar eu o urmez. Inchid usa si privesc in jur:2 paturi,o noptiera,un dulap si …o…usa?..Ale fara sa mai astepte intra pe acea usa si spune:
-Avem si baie.Nu stiu ce faci tu dar eu fac un dus.
-Ok,eu merg sa-mi iau bagajul din autocar.In drum spre usa se aude din baie:
-Ia-l si pe al meu te rog,geanta mov cu patratele.Merg pana cand ajung in sufrageria care wow era curate,ce repede au curatat cadavrele colegilor nostri…Iar pe canapea stateau Deidara,Itachi,Kisame si Kakuzu si se uitau la TV-ul pe care nu-l remarcasem fiind in graba inca de cand am pus piciorul in pestera asta. Nu-i bag in seama imi continui drumul pana cand aud vocea lui Deidara:
-Unde te duci,hm?
-La autocar sa-mi iau geanta cu haine,spun plictisita.
-Vin cu tine,mai spune el. Ajungem la autocar si incep sa caut cele 2 genti care se pare ca suntem puse tocmai in spate,vocea lui Deidara sparge gheata:
-Deci cum spuneai ca te numesti?
-Raluca.
-Si cati ani ai?
-O sa fac 18 peste cateva luni. Le-am gasit,tip eu de bucuri speriindu-l pe saracul Deidara. Deidara i-a geanta mai mare si mergem amandoi spre asa presupusa mea camera,pardon a mea si a lui Ale.Intram iar eu observ ca Ale tot n-a terminat dusul. Dupa ce Deidara lasa geanta jos ii spun un “multumesc” dulce si pleaca. In sfarsit,Ale iese din dus…Aleluia!...Intru si eu sa fac un dus.Intotdeauna ma relaxeaza un dus cu apa rece cand sunt incordata.Dupa 10 minute de dus ies din baie cu prosopul in jurul corpului.Observ ca Ale s-a imbracat intr-o rochita rosie de vara ,fara bretele si niste papuci de plaja,negrii.Merg spre valiza si imi iau  niste haine.Ma imbrac cu un maieu verde,niste pantaloni foarte scurti si  o pereche de tenisi verzi. Caut o priza,priza,priza…A! uite-o! Si sunt chiar 2.Ce bine. Ii fac semn Alexandrei ca am gasit 2 prize.Ne bagam amandoua feoanele in prinza si incepem san e uscam fara prea multa galagie.Dupa 5 minute am terminat..Inainte sa iesim pe usa Ale imi spune:
-Hai sa facem o promisiunea…oarecum…
-Huh?
-Sa nu dam detalii despre locatia lui Naruto.
-De accord. Batem palma si iesim.Cobaram lent scarile. Ajungem jos si toti se uita ca la masini straine la noi. Nu ma pot abtine si scot un mic chichotit.Intr-un final ajung si ceilalti doi. Si incepe plictiseala.Timp de 3 ore n-am facut decat sa raspundem la interogatoriul lui Pein omitand desigur partile cu naruto.Huh n-au fost decat intrebari de baza momentan.Plictisite de la atatea intrebari o rugam pe Koan san e faca turul bazei ,iar ea accepta cu placere.Dupa 2 ore de mers incontinuu am aflat ca baza are o baie calda ( dinaceea din naruto),3 sali de antrenament,bucataria care e destul de mare,si desigur ca ne-a spus ca n-avem voie in camerele celorlalti fara acordul lor.Eh…Mergem in sufragerie ne uitam la ceas,ora 7.Mergem plictisite in camera noastra.Caut in valiza dup niste snacks-uri ….In sfarsit! Le-am gasit! Pun punga intre mine si Ale si ne apucam sa mancam.La un momendat ne oprim. Ne plictisim asa ca mergem in sufragerie.Ceasul indica 7 jumatate. Deodata Konan anunta ca e gata masa.Cum noi am mancat deja si nu ne mai e foame,ne asezam pe canapea.Dupa jumatate de ora ne plictisim de butonat telecomanda si plecam in camera.Ajunse in camera eu ma asez in pat iar Ale face inventarul.Inchid ochii si ma gandesc la familia mea,la casa mea. Un scartait enervant ma intrerupe.
-Ce naiba faci?
-Cred ca ar trebui sa vezi asta,spune Alexandra. Imi deschid ochii si imi indrept privirea spre Ale care tocmai deschisese un sertar si avea niste foi in mana. Merg aproape de ea si imi sar in ochi 2 titluri mari :”Alexandra” “Raluca”.
-Numele noastre,soptesc eu. E posibil?
-Poate e doar o coincidenta, spune Ale. Imi scapa privirea mai jos la datele de nastere, exact data mea de nastere.
-Nu prea cred. Uite,spun in timp ce arat spre datele noastre de nastere.
-Datele noastre de nastere…sopteste ea. Ne-am uitat una la alta apoi din nou la foi. Ceva nu era in regula aici…
-Ce fac ei cu datele noastre?intreaba Ale
-Nu stiu,dar daca n-am ajuns din greseala aici……?

Hei eu sunt Ale.Si eu sunt cea cu care Raluca face ficul.Sper sa va placa !
Cap 2- 

(Ale pov)

Dimineata a venit repede.M-am ridicat din pat lenesa,din cauza oboselii.N-am dormit toata noaptea gandindu-ma la acele hartii.Ma uit in
dreapta si observ ca Ralu inca doarme asa ca imi iau niste pantaloni scurti cu steagul americi pe ambele parti si un maieu gri si plec in baie.Dupa ce-mi termin toaleta de dimineata,ies din baie.O remarc pe Ralu stand pe marginea
patului ei, gandindu-se la ceva. Deodata ma intreaba:
-Nici tu n-ai putut dormi?
-Nu prea,gandul imi zboara mereu la acele hartii si mii de intrebari imi inunda capul.Spune un “si mie la fel “ si intra in baie luandu-si cu ea niste pantaloni gri cu buzunarele roz,de trening,scurti si un tricou roz.Dupa vreo 15 minute iese din baie imbracata desigur.Ne hotaram sa mergem
jos asa ca eu imi iau o jacheta bej pe mine iar ea isi ia o bluza de trening gri cu inimioare negre.Ne incaltam:eu cu niste adidasi cu multe capse,iar ea niste tenesi negri cu sireturi roz.Coboram scarile si ajungem in sufragerie.Ce ciudat, nu e nimeni.Ma uit la ceas si observ ora 10.
-Ce matinali sunt,ii spun eu Ralucai
-Sa stii,raspunde ea si incepem sa chicotim.Deodata se aud stomacelele noastre care zbiara ca vor de mancare asa ca ne indreptatam spre bucatarie. In bucatarie i-am gasit pe Konan,Itachi si Hidan. Konan pregateste
masa.Dupa ce ne analizeaza Hidan,din cap pana in picioare ne spune:
-De ce v-ati imbracat asa
ca nu e parada modei si dati-i o mana de ajutor lui Konan ca altfel mai stam aici vreo 2 ore.
Imediat Ralu riposteaza:
-Pentru cineva ca nu prea are simtul modei comentezi cam mult stii?Apropo daca ne imbracam pentru parade modei eram mult mai elegante,si o ajutam pe Konan pentru ca ne e prietena nu pentru ca zici tu.
La auzul acestor cuvinte Hidan era deja in lupta din priviri cu Ralu.”Tom si Jerry” gandesc eu si scot un mic suras. Me bag intre cei doi
desi stiu ca poate o sa ma omoare si pe mine.
-Hai sa o ajutam pe Konan,Ralu. Eu am luat-o pe Ralu iar Itachi il tine pe Hidan.Pe masura ce terminam de facut mancarea,intrau si membrii
acestei organizatii, ultimul ca intotdeauna fiind Pein.Eu ma asez intre Itachi si Hidan iar Ralu intre Deidara si Sasori stand in fata mea.Ralu si Hidan inca se mai luptau din priviri atragandu-le atentia lui Deidara si Kakuzu.Incercam
sa ii fac semn Ralucai sa se calmeze dar fara sa ma vada ceilalti.Ea nici macar nu-si lua ochii de la Hidan.Termin prima asa ca merge sa salvez situatia.O iau pe Ralu de mana iar ea cu o fata nervoasa imi zice:
-Hei!Aproape castigasem.Ajungem in camera.Reusesc sa o mai
calmez pe Ralu,dar ea ma bombardeaza cu o intrebare:
-Crezi ca ar trebui sa intrebam despre acele documente?
-Poate ca avem dreptul sa stim ce e cu ele,spun eu.
-Dar pe cine sa intrebam?
-Pai sa fim serioase,Pein nu ne-ar spune Kakuzu nici atat, Konan
si Sasori nu cred.Deidara,Hidan,Tobi,Kisame nu cred ca stiu absolut nimic.Deci singura solutie pe care am avea-o este Itachi.
-Hai sa mergem atunci,zice ea
-Ce?!Stai pu….Dar nu apuc sa mai spun nimic ca ma trage de mana spre dormitorul lui Itachi. Ajungem in fata lui, batem la usa si …nimic….
-Poate nu e in camera,spun eu.
-Poate n-a auzit,intra!
-De ce eu ?
-Pentru ca dintre noi doua tu ai mai mult potential sa obtii un raspuns,riposteaza ea.
-Daca omul se schimba..?
-Oricum tot vei vedea asa ceva cand te vei indagosti deci…Nu apuc sa mai zic nimic ca ma impinge in camera.Camera era goala.Intru cu teama ca poate sa ne prinda cineva aici.Ma uit pe birou si remarc niste hartii.Incep sa le citesc si vad ca scrie despre cum sa distrugi Konoha.
-Vine cineva,sopteste Ralu.repede sub pat.
-Pe bune?Patul e cel mai vizibil,mai bine in sifonier,ripostez eu.Dar desigur degeaba ripostez caci Ralu ma trage sub pat exact la timp,caci pe usa intra Itachi.Simt in mana niste foi.Cred ca n-am mai apucat sa le las jos.Ii vad picioarele lui Itachi indreptandu-se spre sifonier….lol..O vad pe Ralu aruncandu-mi priviri cu subinteles:”Ti-am spus eu”.Bine bine mai ai si tu dreptate uneori.Itachi pleaca din camera.Noi iesim repede de sub pat si plecam imediat ce auzim pasii indepartandu-se.Ajungem tefere in camera.Iar Ralu se uita intrebator la foile pe care inca le tin in mana.Oooops,le-am luat cu mine.Vreau sa le duc inapoi dar Ralu ma opreste spunandu-mi ca e prea periculos.
Dupa atata pericol am nevoie de o gura de aer si se pare ca si Ralu la fel.Pun foile in ghiozdanul meu si plecam.Trecem de sufragerie si ajungem in bucatarie in care Hidan inca mai era, Ralu a vrut sa se opreasca sa-i zica ceva dar nu am lasat-o eu.I-am spus lui Deidara care era cu Hidan in bucatarie deasemenea ca mergem afara.Am iesit pe usa bacatariei si ne-am indepartat putin de baza.Ralu sparge gheata si ma intreaba:
-Ce era cu acele foi?
-Distrugerea Konohei, spun eu scurt si la obiect.Ne asezam pe iarba moale si admiram perisajul.Deodata simt ceva intepator la nas,am vrut sa ma uit la Raluca dar n-am mai apucat ca lesin,ultimul lucru pe care l-am vazut fiind o mana alba si neingrijita.
Ma trezesc intr-o camera luminata doar de o lumanare.Ma uit in jur si o vad pe Ralu inca lesinata.O trezesc.Dupa care sunt bombardata cu intrebari:
-Unde suntem?
-Intr-o camera.
-Asta vad si eu dar a cui sau care camera?
-Nu stiu.
-Ei bine,atunci sa aflam.
-Nu,eu nu vreau ultima oara curiozitatea ta ne-a adus in
fata akatsuki-lor
-Ultima oara curiozitatea mea ne-a salvat vietile altfel ne
aflam si noi langa prietenii nostrii. “Ah urasc cand are dreptate” gandesc eu.
Deschide usa
si dam de un hol luminat cat de cat…Stai putin holul acesta.
-Ralu…?
-Da,ne aflam in ciubul sarpelui,raspunde ea
-Hai sa vedem unde duce holul,spune ea cu un zambet
strengaresc pe fata.
-Ce?Daca ne vede cineva?Bine…Avem dreptatul la o explicatie ,de ce ne aflam in locul asta slinos! zic eu.
Mergem si mergem si iar mergem….”Frate ,holul asta nu se mai termina”.Dupa vre-un sfert de ora de mers dam de o sala intunecata,rau de
tot.In intunericul asta nu se observa decat 2 ochi rosii. Shit! 2 ochi rosii?!
Ma uit la Ralu,ea se uita la mine.Ne intelegem din priviri ca trebuie sa fugim cat mai repede.
-La 3,zic eu. 1…2…3! Si amandoua fugim cat ne tin picioarele
fara sa ne mai uitam in spate.La un moment dat ma simt prinsa de jacheta.Ma uit in spate cu frica si observ ca netotul de uchiha ne-a prins.Egoistul ne intreaba cine suntem si cum am ajuns aici.Amortite amandoua de frica nu reusim
sa zicem nimic ca apare Orochimaru si catelusul sau fidel, Kabuto. Ne ia pe amandoua de maini si pleaca obligandu-ne si pe noi sa plecam in urma lui. Ne aruncam una alteia priviri disperate gen: “Ce o mai vrea si nebunul asta de la noi” sau “ Acum unde ne mai duce,alta camera intunecata?”.Si ca sa vezi ce-am ghicit, ne tranteste pe 2 scaune de la masa din camera asta intunecata in care ne-a adus. Deodata rupe tacerea cu un indemn:
-Pentru binele vostru,spuneti tot ce stiti.Ma uit la Ralu,disperata.Ea n-avea treaba, il privea dusmanos pe Orochimaru ,iar privirea ei spune ceva de genul:
“ N-am de gand sa-ti spun nici moarta!”.Am inceput sa plang ca sa nu o las pe Ralu sa-i spuna ce-mi spune mie privirea ei,sperand sa nu fi aflat ca am ajuns prin acel portal si ca am gasit tacticile akatsuki si sa las impresia ca am
ajuns din greseala.
-Eram cu prietenii intr-o pestera iar akatsuki ne-au gasit si ne-au omorat prietenii,iar noi am fugit ca sa scapam.. “Mincinoasa mica ce esti” gandesc eu.Ma uit la cei 3 pe rand,Orochimaru pare a crede,Kabuto pare exact opusul iar Sasuke…ce pot sa zic..e Sasuke! Asta n-are emotii…
-Mergeti in camera voastra! Ordona Orochimaru. Plecam rapid.
Din nou intuneric.Mergem si mergem….Parca nu se mai termina…Intr-un final ajungem in camera noastra si trantesc usa
-Acum ce facem?intreab eu asezandu-ma langa Ralu in pat.
-Cum adica ce facem?Asteptam.
-Ce asteptam? Moartea?!
-Nu…Asteptam sa vina akatsuki sa ne salveze!
-Pe bune?Akatsuki?strig eu.
-Daaa..
-Tipii aia au obtinut ce vroiau de la noi,deci practic e inutil sa speram.
-Eu cred ca o sa vina dupa noi…..Stam si iara stam. Lumanarea se stinge brusc de un vant.Niciuna nu o baga in seama.Continuam sa ne contopim cu intuneriul…. Asteptand cu rabdare clipa cand sarpele asta slinos ne va
omora….
Usa se deschide cu un scartait enervant,pe ea intrand
Kabuto.N-am idée cat e ceasul sau cat timp am dormit, daca e zi sau e noapte.Revenind
la Kabuto acesta ,ne face semn sa-  l urmam.Mergem stresate de multe intrebari,dupa el.Dupa inca o tura de mers pe culoarul infinit si intunecos ajungem in aceeasi camera de ieri.”Alt interogatoriu?” gandesc eu.Orochimaru era deja in camera.
-Pentru ca nu avem incredere in voi,ei vor fi gardienii vostri,pentru a nu evada,spune aceasta.Mergem din nou in camera.Din nou ni se face pielea de gaina pe culoar.O ciupesc pe Ralu,acesta era semnalul nostru de a comunica intre dusmani,de cand eram mici.Ea se uita la mne si ne intelegem din priviri “Ce facem?” intreaba ea.” Cred ca ar trebui sa scapam de gorile..”ii transmit eu, “ Bun,dar cum?”. Din buzunar scot subtil un kunai pe care l-am luat ieri,si de care nu i-am zis.Ea se uita ciudat la mne,privirea ei spunand :” Ce vrei sa faci cu ala?”.Nu apuc sa ii transmit nimic ca unul dintre gardieni imi cuprinde mana cu kunai-ul si imi ia kunai-ul.Imediat ajungem in fata usii.Val vartej gorilele ne trag inauntru
-Hei care-i…dar nu apuc sa spun nimic ca unul dintre gardieni se uita insistent la decolte-ul meu.Ce ma enerveaza perversii!
-Da-ti bluza jos! spune pe un ton poruncitor perversul.
-What the fuck?!...spun eu uimita. Imediat tipul isi indreapta mana spre mine si in 2 secunde se aude ca si cum ar fi rupt ceva.Ma uit in jos si observ ca bluza mea era sfasiata.O vad pe Ralu ca vine sa ma ajute dar o prinde de mana celalalt tip.Ii spune ca avem niste paraziti si deasemenea sa-si dea bluza jos.Ne uitam una la cealalta uimita.Barbatul continua:
-Nu va speriati suntem noi,Deidara si Itachi.Si scuze pentru bluza dar Itachi e foarte impulsiv.Ralu isi da bluza jos,iar cei doi isi pun cate o mana chiar deasupra decolteurilor noastre iar cu cealalta mana fac unfel de semn.Cei doi incearca sa evite sa se uite mai jos de mana lor.Dupa cezic niste cuvinte pe care noi nu le-am inteles. Isi iau mainile si se intorc spunandu-ne ca ne putem imbraca.”Eu cu ce ma imbrac?”.
-Daca vrei iti dau eu bluza mea de trening,spune Ralu zambindu-mi.
-Nu, multumesc, am jacheta,ce insirata am fost sa mni-o iau, ii zic eu. Ma inchei la jacheta si ma ridic.
-Ar trebui sa plecam cat mai avem timp,spune Itachi neafisand vreo emotie.Toti iesim pe usa si ne facem nevazu-ti in intunericul holului

Capitolul 3 ( Ralu pov)



Am deschis usa spre hol si am pasit in intuneric,urmandu-i indeaproape pe baieti.Singurul lucru care se distingea in acel intuneric erau ochii rosii si nepasatori ai lui Itachi.In fata noastra se distingea o lumina.Pasii celui care venea spre noi rasuna ca un ecou in holul intunecat si gol.Imediat am fost trase de baieti in cea mai apropiata camera fara sa realizam.Au inchis usa fara zgomot.Am rasuflat usurate cand am vazut cum pasii misteriosului cu lanterna se indeparteaza, insa a mai durat cateva momente ca sa ne revenim din soc. Odata ce am lasat un spatiu considerabil intre noi si cel care trecuse mai devreme am iesit si ne-am continuat drumul spre libertate. Tensiunea crestea cu cat ne apropiam de iesire.Baietii deja erau in alerta maxima chiar daca nu vroiau sa o arate .Nu pot spune cat mai aveam dar odata ce am facut un pas in fata si sa gasim o raza sparta de lumina o alarma a sunat iar atunci am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare. Baietii ne-au tras in spatele lor si si-au scos armele.
-Daca ma gandesc mai bine, asta e un antrenament excelent, a spus Itachi.
In fata noastra apare Orochimaru insotit indeaproape de catelusul sau fidel,Kabuto.Toti ne-am luat pozitia de lupta. Iar eu si Ale incercam sa ne protejam una pe alta chiar daca nu reuseam decat sa parem ca ne batem intre noi pentru propiul mormant.Itachi i-a atacat pe cei doi cu mingiute de foc. Desigur s-au ferit. Itachi le distragea atentia in timp ce Dei pregatea pasarea de zbor. Deodata au aparut doi serpi din negura din spatele celor doi. Principalele tinte fiind noi. Cand baietii au vazut cei doi serpi,era deja prea tarziu sa se mai miste deoarece pasarea lui Dei explodase iar serpii aveau deja o viteza neomeneasca.

(Ale pov)
 
Am simtit cum sangele imi urca prea repede, prea rece, prea gros. Inima imi batea tare facandu-ma sa ma sufoc iar atunci ceva s-a rupt in mine si mi-am indreptat instinctiv mainile spre cei doi serpi. Un val de apa a pornit spre ei apoi a inghetat si i-a lovit din plin. M-am uitat in dreapta mea la fata care era in stare de soc. Se uita mirata cand la mine cand la ramasitele serpilor.Deidara ne-a luat pe sus pana la pasarea lui exploziva in timp ce itachi inca se batea. Cu un ultim atac a imprastiat cenusa in aer si a sarit pe pasare alaturi de noi.

(Ralu pov)

Deja incepusem sa recunoastem detaliile din jurul bazei noastre cand am auzit-o pe Ale intreband cu vocea inca nesigura :
-De ce ne-ati zis sa ne dezbracam ?
Pentru cateva momente nimeni nu a spus nimic, iar cand credeam ca nu ne vor raspunde, vocea lui Dei a spart linistea:
-Pentru a va tine in viata. Pe tricourile voastre erau niste gandaci care daca va intepau sufereati o moarte lenta si in agonie.
-Inteleg, am spus lasand din nou linistea intre noi.
Am ajuns la baza si imediat cum am intrat konan a cerut explicatii pentru felul in care aratam si pentru cele intamplate.Am inceput sa-i povestim de cand am fost adormite pana cand am reusit sa scapam dar desigur am omis incidentul cu gheata .Cand am terminat toti erau seriosi si nimeni nu scotea niciun cuvant.Itachi s-a dus direct spre camera lui.Alexandra s-a dus sa isi un alt pulover din camera,insa a revenit la timp pentru ca Pain parea a spune ceva serios.
-Ar trebui sa incepeti sa va antrenati,se pare ca este inevitabil sa fiti atacate.Avetii ideea de elementele de baza?
-Um...nu..am raspund amandoua cu vocea stinsa.
-Atunci va vom invata noi,antrenamentul incepe maine dimineata la 8, iar profesorii voi fi : Alexandra se va antrena cu itachi si tobi,iar Raluca va fi antrenata de sasori si hidan.
-Ceee?! sarim eu si Hidan ca arsi de ceea ce tocmai am auzit.
-Nu-i corect,de ce trebuie sa o antrenez eu? riposteaza Hidan
-Nu-i corect,de ce trebuie sa ma antreneze el? am tipat eu.
Am incetat sa ne mai plangem in momentul in care Pein si-a indreptat privirea feroce spre noi.Am plecat impreuna cu Ale in camera,jenate de privirile membrilor din aceasta organizatie criminala. Am urcat inspre camera noastra si acum in sfarsit puteam sa lamuresc cu ea ce se intamplase .Dar se pare ca pana la urma nu o sa fac asta pentru ca Itachi statea cu niste foi in mana pe patul Alexandrei rosu de furie "Asta nu o sa iasa bine „ mi-am spus.
-Repede fugi si ascunde-te undeva inca nu ne-a vazut .S-a uitat la barbatul din fata sa care era cu ochii pe foi.Si ai grija sa vii dupa ce pleaca .Am o vaga impresie ca o sa iasa urat, a adaugat inainte ca eu sa apuc sa protestez.
Tot ce am apucat sa mai vad a fost cum Itachi remarca prezenta cuiva in camera iar Alex se pune in fata mea,eu fiind mai scunda,inainte sa fug intr-o camera la intamplare.Prima usa pe care am vazut-o,am intrat si m-am asezat pe pat,oftand greu si gandindu-ma la ceea ce avea sa se intample cu Alex.M-am afundat in ganduri cand deodata linistea a fost spulberata de zgomotul unei usi deschise.M-am uitat la usa camerei ,nimic, instinctiv am verificat si usa baii din care iesea un corp de baiat superb,cu un prosop in jurul taliei.Mi-am indreptat privirea spre vinovatul care ma facuse sa ma inrosesc,nimeni altul decat blondul cu ochii albastrii,Deidara.
-Hm? Ralu...ce cauti aici?? Ai venit sa ma intrebi despre antrenament?
-Ah...eu...am incercat sa spun luandu-mi privirea de la corpul lui, eu nu...scuze ! am spus si am iesit repede din camera inainte ca sa lesin acolo.
Mergeam inca rosie pe hol ,directia? camera in care se afla Ale. Spre surprinderea mea era singura,si parea trista:
-Hei, ce s-a intamplat?
-Ce sa se intample....i-am incalcat teritoriul pradatorului si a inceput sa faca urat ...
-Pai cum asa? Am intrebat curioasa.
-A gasit foile cu datele noastre si desteptu’ a crezut ca am intrat eu in camera lui sa le iau. Am inceput sa tipam unul la altul...si s-a terminat cam urat.
-Lasa nu mai fii suparata,doar stii cat de rece e itachi de obicei...
-Da, e rece, dar nu e tot una cu brutal…
-Itachi e Itachi, am incercat eu sa o inveselesc,fara reusita.
-Da si din pacate eu nu am cum sa-l schimb nu ?
-Niciodata nu spune niciodata, oricat ar fi o inima de inghetata tot se va gasi cineva ,candva sa topeasca toata geata de pe sufletul sau.
-Un joc de carti ar mai taia din tensiune,nu? Am spus.
-Da ..si ar fi un mod bun sa te pot bate,a spus intinzadu-se.
-Sa te vad daca poti, i-am raspuns cu un zambet smecher.
Alex a luat cartile si am coborat jos in bucatarie. Cand am trecut prin sufragerie, Deidara ne-a intrebat ce facem iar noi i-am raspuns simplu ca ne vom juca carti in bucatarie. Cand am ajuns, Konan discuta cu Pein si Kakuzu despre ceva neinteresant.Deidara ne-a urmat in bucatarie,astfel ajungand sa joace carti cu noi. Interesati de jocul nostru de carti, a trebuit sa le explicam si lor regulile,pe langa blondul care n-a inteles din prima. Fiind mai multi am decis sa schimbam jocul. Le-am explicat baietilor si lui Konan regulile jocului "Killer preda-te * " si ne-am inceput partida de joc. Jocul a inceput, iar spre surprinderea mea, am nimerit judecatorul. Asteptarea ca cineva sa-mi faca cu ochiul parca nu se mai termina...Intr-un final,am primit semnaluul de la Alexandra si am strigat catre ceilalti ca sunt moarta.Deidara a sarit in picioare tipand Alexandrei sa se predea.
-Deci,cine imi pune provocarea? A intrebat ea plictisita.
-Te duci sus frumusel si il chemi pe Itachi la joc...am spus cu un zambet malefic.
-Chiar atat de tare ma urasti? A intrebat ea.
Am ras. Ea s-a indreptat spre scari. Am asteptat 10 minute apoi s-au auzit voci din ce in ce mai tare venind din directia scarilor:
-Te rog !
-Nu !
Replicile au continuat asa iar la baza scarilor s-au aratat cei doi,fata trangandu-l de brat pe brunet.
-Ce se intampla aici ? s-a auzit vocea lui Hidan .
-Alexandra incearca sa-l aduca pe Ita la un joc de carti, a spus blondul de langa mine.
-Aha mult noroc , a spus sarcastic si s-a asezat la masa
-Tu ce crezi ca faci? am intrebat
-Ma alatur jocului. Ale si asa o sa reuseasca sa-l traga la anu’ aici asa ca o sa joc eu in locul ei.
 -Nici sa nu te gandesti, am protestat eu.
-Usor, o si tu mai bine ai incepe sa te porti frumos avand in vedere ca o sa te antrenezi cu mine.
-O sa ma purt frumos cu tine cand o sa poti zbura !
-Alooo putin ajutor aici?! a tipat Ale si toti ne-am intors capetele spre ea. Acum era mai rau ca inainte, nu i se vedea decat piciorul.
-Bine tu poti juca daca o ajuti sa-l aduca in joc, a spus Dei
-Dar nu-i corect! am tipat
-O haide, altfel o sa stea toate noaptea ca sa-l traga si fara folos, mi-a reprosat blondul.
-Bine, am cedat.  Hidan s-a dus si a reusit sa-l ia pe Itachi si sa-l puna pe un scaun intre el si konan.
Am continuat sa mai jucam cateva jocuri dar cu provocari plictisitoare pentru ca valetul pica mereu la Itachi.... Se facuse destul de tarziu asa ca asta era ultimul joc pe care il faceam ...
-Killer preda-te! a tipat blondul la Ale si aceasta a dat cartea pe fata.
-Mai are rost sa intreb la cine e valetu’? a spus plictisita.
-Da! am spus zambind diabolic.
-Imi urasc viata, a spus si a picat cu capul pe masa Toti am inceput sa radem mai putin brunetul care se uita urat la ea.Ce-as mai vrea sa-i schimb privirea aia de pe fata ..Si atunci mi-a picat fisa
-Te provoc sa il saruti pe domnu’ suparat de viata pentru 5 minute, frantuzeste, am spus sprijinindu-mi capul in palme. Pentru cateva momete a ramas cu privirea „sa vezi ce-ti fac”.
-Daca nu vrei poti sa-i arunci lui Hidan cu ceva in fata,i-a sugerat blondul de langa mine. Dar pana sa neg eu, ea a fugit pana in bucatarie si cand s-a intors i-a aruncat o placinta in fata lui Hidan
-Wtf femeie?! a inceput sa tipe in timp ce frisca curgea pe el
-Nee, nu se pune, eu trebuia sa dau provocarea, am spus si i-am facut semn fetei sa faca provocarea impusa.
-Stiam, dar doream sa vad cum ii sta cu frisca in fata, a spus Dei si am inceput sa radem mai putin Hidan care s-a dus nervos sa se curete.
Exact cum ma asteptam,Ale s-a indreptat spre......

Fan Fic Original inchis din cauza inavtivitatii.