Capitolul 1
Într-o lume de idioţi 1.
Începutul-Mersi pentru haina! Noaptea asta miroase a parfumul ei de levantica, noaptea asta se oglindeste in ochii mei ce o analizau de sus pana jos. Zambetul ei contura perfect tabloul unei strazi pustii luminate de cateva felinare, zambetul pe care il avea ii lumina chipul. Ma face si pe mine sa zambesc, dar ma abtin. Ce castig daca o fac, nu? Prefer sa imi delectez simturile cu corpul ce in mare parte era dezbracat. Imbracata doar cu un sarafan inflorat din bumbat presupusesem mai devreme ca ii era frig asa ca, ca un gentelman de ocazie ce sunt, i-am dat sacoul meu, mie si asa nu-mi e. Acum o privesc cum imi inmaneaza haina.
-Esti sigura ca nu iti mai trebuie? O intreb jucand parca rolul baiatului ingrijorat. Voiam sa par protector si de incredere pentru ca nu in fiecare zi am ocazia sa ies cu una din divele scolii mele. Ten Ten, satena cu ochi de vulpe e o piesa din pazalul ce incerc sa il construiesc, dar pe care inca nu am avut ocazia sa o ating si sincer sa fiu asta ma deranjeaza.
-Oricum vroiam sa plec acasa. Asta nu imi place, imi zic in gand foarte nervos, dar nervozitatea mea nu imi apare pe chip pentru ca altfel as strica singur totul.
-Si eu care ma gandeam ca o sa mai stam putin singuri. Spun in timp ce ma apropii ca o feline de prada sa, foarte usor ca sa o pot prinde in cursa, sa nu poata scapa din mainile mele. Timpul trecea pe langa noi agonizant de greu, iar mie mi se parea ca, cu fiecare pas facut, se mai sfarseste un an din viata mea, iar totata aceasta atmosfera imi dadea dureri de cap. Nesiguranta din privirea ei era o pastila numai buna.
O secanda mai tarziu, in momentul in care sunt destul de aproape, o prind fara vreun avertizment de talia sa perfecta ca sa nu mai poata scapa de mine. O simteam cum tremura, de ce nu stiu, dar tocmai cand sa o intreb ma imbratiseaza. Acum da, acum chiar zambesc in intunericul noptii fara ca ea sa ma vad, fara ca nimeni sa ma vada. Nu ma arunc cu capul inainte pentru ca, asa cum am spus la inceput, Ten Ten e o vulpe. E un om siret, dar las’ ca o fac eu fundita pana la urma. Nici macar o fata nu imi scapa. Vestea ca sunt un cuceritor nu le-a facut pe fete sa se impotriveasca avansurilor mele, ba din potriva, sunt mai curioase de ce pot face, cel putin fetele experimentate ca Teni. Pentru numele Lui Dumnezeu, cum de nu am avut-o inca in asternuturi? E bine si mai tarziu decat niciodata.
-Sasuke sa nu o mai lungim –face o pauza in care ia o gura de aer- stiu ce vrei si sunt de acord. Uimit? Da, sunt uimit. Ii analizez chipul pentru a mia oara in aceasta seara. Zambea. Acelasi zambet ca inainte. Mi se apre ciudat...
Pretefer fetele care stiu ce vor la orice ora din zi sau din noapte si poate cine stie, poate ea va fii ceva mai mult decatau fost altele, desi pana acum nu ma atrage decat exteriorul. O iau in brate, iar ea isi incolaceste mainile micute de-a lungul gatului meu. Buzele noastre se stivesc fara mila unele de altele dandu-ne o senzatie de satisfacte, placere, ma hranesc cu buzele ei. Inchid ochii in acelasi moment cu ea din cauza placerii ce imi colinda, ca un turist dornic sa cunoasca mai mult, intreg corpul. O vroiam aici si acum, o vroiam toata noapte, o vroiam a mea chair in secunda asta pentru ca sunt inca un adolescent jucaus.
Dupa 5 minute rupe sarutul cu greu, caci eu nu vroiam nici in ruptul capului asta, iar ori de cate ori incerca sa se indeparteze o fortam sa se mai joace putin cu mine.
-Mrrr… Tigrule! Hai la mine acasa! Ma ia de mana si ma trege brutal spre masina. Era dornica sa experimenteze lucruri noi alaturide mine, un profesionist cu acte inregula. Eu nu ma impotrivesc si ma urc la volanul masinii gonind apoi ca un nebun pe strazile libere.
Tot drumul m-a a, acea privire cu care incerca sa ma cucereasca.
Ce patetic! Cu adevarat patetic!
Localizare
Nr. mesaje
Reputatie
Hobby-uri
Stare de spirit
Subiect: Mi-e frică! 
Lun 12 Mai 2014, 20:18
acebook
