Sakura

   Liceul.Multi il vad ca pe o tortura,dar eu il vad ca pe o necesitate.Sunt cea mai inteligenta fata din scoala si toti profesorii ma adora,dar mi-e nu-mi pasa.Sunt o persoana foarte rece si distanta.Motiv pentru care nu am prieteni,dar cine are nevoie de ei.Prietenii nu fac decat sa te raneasca.Inainte nu eram asa.In urma cu doi ani eram ce-a mai populara fata din scoala.Ma comportam ca o scorpie alintata si lipsita de scrupule.Intr-un fel imi este greu sa ma gandesca la mine cea din trecut ca fiind eu.Am realizat ca viata nu este roz asa cum credeam.Este o lupta continua in care poti pierde tot intr-o singura secunda.
   Holurile erau pline de elevii.Mergeam nepasatoare catre o destinatie necunoscuta,iar in jurul meu se auzeau o multime de rasete.Stiu ca nu radeau de mine,dar ma enerva simplul fapt ca ei nu realizeaza ca in aceasta viata nu este nimic fericit.Exista doar suferinta.Chiar daca nu mai sunt ce eram candva,multi dintre elevii liceului inca ma respecta.Orice ar crede altii asta nu e ceva cu care sa ma mandresc.Este o parte din trecutul meu pe care oricat as incerca nu pot sa o uit.
  Fiind prinsa in gandurile mele nu am observat cand cineva a sarit pe geam si a dat peste mine.Din cauza impactului cu acea persoana mi-am pierdut echilibrul.Mi-am inchis ochii asteptand impactul inevitabil cu marmura rece,dar acesta intarzia sa apara.Dupa ce imi deschid ochii il vad pe Sasuke.Cand m-am dezechilibrat el a vrut sa ma prinda si astfel am cazut amindoi,acum  fiind deasupra lui.
  In acest moment el este cel mai popular baiat din scoala.S-a transferat aici in urma cu doi ani,insa nu stiu prea multe despre el chiar daca este colegul meu de clasa.Nu am vorbit cu el niciodata.Spre deosebire de alte fete din liceu pe mine nu ma intereseaza nimic din ce are legatura cu el sau cu oricine altcineva de aici.Vreau doar sa plec cat mai curand.
  Cand am vrut sa ma ridic m-a tras mai aproape de el si m-a sarutat.Nu-mi venea sa cred.Cum poate cineva sa sarute o persoana pe care nici nu o cunoaste?Cat de nesimtit poate fi?Simt cum sangele imi clocoteste in vene si cum imi pierd controlul.Dupa mai multe incercari am reusit sa ma indepartez de el si i-am dat o palma care i-a intors capul nouazeci de grade.Avand in vedere circumstantele a scapat usor.
  Cred ca ar trebui sa se bucure ca nu l-a vazut directorul.I s-a spus de mii de ori sa nu mai intre in scoala pe geam si parca totul de la alfa la omega ar fi fost adresat peretelui,dar cred ca pana si ala ar fi priceput mai multe ca el.Pe langa asta manifestarea ,,afectiunii'' in public este interzisa.
   In cele din urma am ajuns in sala de clasa.Tunand si fulgerand m-am asezat in banca si am incerecat sa fiu atenta la ce preda profesoara care intrasa in clasa dupa mine,dar nu puteam.Mintea mea se blocase pe scena de mai devreme.Cat de abject poti fi Uchiha?
  
  Scuze daca nu este prea interesant,dar sunt inca incepatoare.De asemenea vreau sa va anunt ca puteti pune intrebari personajelor.

Cred ca ideea chiar seamana putin cu ,,Puterea mintii umane'',dar eu nu asta intentionam.Acum am inceput  sa citesc acel fic si am realizat si eu asta.Oricum vom vedea pe parcurs cat de asemanatoare sunt.







Sasuke
  Asta a fost o zi interesanta,dar tot ma bucur ca s-a terminat.Daca ar fi trebuit sa mai suport si zece minute as fi inebunit.Pentru mine e un record ca am reusit sa raman la toate orele.
  Nu pot sa inteleg reactia acelei fete cand am sarutat-o.In mod normal ar fi trebuit sa se topeasca in bratele mele si sa ma venereze  ca toate celelalte fete,dar ea m-a lovit.Ma intreb...de ce a reactionat asa?E complet anormal.
  Sirul gandurilor imi este intrerupt de bipaitul enervant al telefonului care semnaliza ca am primit un mesaj.Daca e iar un mesaj de la Orange cred ca o sa am nevoie de altul.Iau  aparatul de pe noptiera si observa ca mesajul este de la Naruto care avea chef sa mearga prin cluburi si ma taraste si pe mine dupa el.Naruto imi este cel mai bun prieten de cand m-am mutat aici in urma cu doi ani.
  Dupa cateva minute ma aflu la locul unde tebuia sa ne intalnim,asteptand ca blondul sa-si faca aparitia,dar nu e nici urma de el.In cazul in care asta e una din farsele sale prostesti jur ca il voi omora.Daca el are timp de pierdut asta nu inseamna ca si ceilalti au.
  Cincisprezece.A intarziat cincisprezece minute.Cel mai probabil pe drum s-a intalnit cu vre-o c***a si a decis sa profite de ocazie,dar nu-l invinovatesc pentru asta.Si eu as fi facut acelasi lucru.In cele din urma am decis sa ma plimb.Oricum nu aveam nimic mai bun de facut.Mergeam plictisit pe strazile pline de balti fata a sti unde voi ajunge,dar ma opresc incremenit cand in campul meu vizual apare o casa in flacari.Pompierii erau si ei la fata locului,dar parea ca nu pot face fata.
     -Fata e inca in casa.Trebuie sa o scoatem de acolo cat mai repede sau va muri.
     -Nu putem.Focul e prea puternic si a distrus rezistenta cladirii.
   Cata lasitate.Parca treaba lor era sa salveze oamenii,dar ei fiug ca niste pisici speriate atunci cand lucrurile se complica.Cat de josnic. 
   Fara sa ma gandesc am trecut pe langa pompieri,avand grija sa nu fiu observat si am intrat in casa.Nici nu stiu de ce fac asta.Nu o cunosc pe persoana respectiva.Nu am nici un motiv sa imi pun viata in pericol.Tot ce stiu e ca nu pot doar sa stau cu mainile in san si sa privesc.
   Am verificat toate camerele de la parter,dar nu era nimeni.Acum urmeaza ce e mai rau.Etajul.In cazul unui incendiu sau al unui cutremur scarile sunt ultima alternativa.Am ajuns,slava Domnului,intreg pana la primul etaj si am gasit o fata care zacea inconstienta pe jos in una din camere.In momentul in care m-am apropiat mai mult de ea am observar ca e chiar Sakura.O coincidenta stranie,dar nu am acum timp sa dezbat acest subiect.Am luat-o in brate si m-am grabit spre isire,incercand sa evit posibilitatea de a fi strivit de tavanul care mai avea putin si cadea peste noi.
   Nu stiu cum am reusit,dar am iesit intreg din casa in flacari,iar sakura parea si ea destul de bine,exceptand faprul ca era inca inconstienta.Salvarea a preluat-o si a dus-o la spital,dar inainte de toate m-au informat ca nu are vre-o arsura sau leziune,dar se poate sa aiba cateva traume cand se va trezi.Nu prea-mi pasa mie de lucrurile astea.Nici nu pricep de ce mi le-a spus.Pentru mine ea nu inseamna nimic.
   Simt cum telefonul imi vibreaza in buzunar de ceva vreme,dar eu abia acum reusesc sa-l observ.Ma uit la apelant si observ ca e tata.Imediat ce raspund sunt asaltat cu un val de intrebari care pentru mine nu-si au rostul.I-am povestit ce s-a intamplat,incercand sa-l fac sa se calmeze si spre surprinderea mea a fost chiar foarte interesat de starea Sakurei.Ultimul lucru pe care l-a mai spus a fost sa ma duc la spital si sa ne intalnim acolo.Nu pricep de ce e asa de interesat de ea,dar nu am de ales,
    Fara alte comentarii m-am indreptat spre spital.Cata bataie de cap imi da fata asta.


Asta a fost tot.Sper sa va placa.

In sfarsit am adus si eu next-ul.Scuze ca a durat asa de mult.
Capitolul IV
Sakura

 Ploua...Mereu am crezut ca exista un motiv pentru fiecare lucru oricat ar fi de neinsemnat.Cred ca exista un motiv si pentru caderea ploii.Daca fac legatura cu evenimentul de acum doi ani cand,de asemenea,a plouat dupa accident s-ar putea spune ca ploaia este generata si de ceea ce se petrece in jurul nostru.Atunci,la moartea lor,cerul a plans alaturi de mine,cansolandu-ma cu durerea lui.Ce prostie.

 Nu inteleg de ce ma gandesc acum la asta.Nu are logica.De ce ma gandes la ceva ce imi face rau?De cand am devenit masochista?De ce au murit?De ce ei si nu eu?Cum se poate asa ceva?Cum se poate ca intr-un singur moment sa se prabuseasca totul peste mine?Intr-o fractiune tot ceea ce stiam si simteam s-a schimbat radical.Universul meu s-a prabusit odata cu acel eveniment blestemat ce nu-mi da voie sa trsiesc in pace.

 Probabil plictisitoarea ora de istorie ma determina sa ma gandesc la trecutul meu dureros si intunecat.De la acel moment totul s-a schimbat in viata mea.Din aceasta intamplare am invatat ca persoanele pe care le iubesti cel mai mult iti sunt luate prea repede.Nu pot intelege asta,dar mai  sunt multe lucruri pe care nu le inteleg.Intotdeauna am fost o nesuferita si o rsfatata care se bucura din simplul fapt ca-i facea pe ceilalti sa sufere.O scorpie.Asta eram.Nici acum nu sunt foarte diferita.Am devenit o persoana antipatica,retrasa,distanta si foarte rece careia nu-i pasa de cei din jur.Nu am vrut sa devin devin in felul asta,dar cred ca e mai bine asa.Imi e frica sa ma mai apropii de vre-o alta persoana.Nu mai vreu sa fac pe nimeni sa sufere din cauza mea,dar cred ca cel mai mult nu vreu sa trec iar prin durerea de a perde pe cineva drag.Nu mai vreau sa sufar.Stiu ca tot ce mi se intampla e o pedeapsa pentru faptele mele.Sincer chiar cred ca merit toate astea,dar acest lucru nu ma consoleaza si nici nu ma face sa uit ca i-am omorat.

 -Cat de mult a decaut regina scolii.Destul de ironic nu?Spune-mi Sakura cat de jos vrei sa mai ajungi?Sa fie oare din cauza acci dentului?

 In fata mea se afla actuala cea mai populara fata din scoala...Karin.Nu e altceva decat o c***a.Pe cand eu mi-am castigat popularitatea prin frumusete si inteligenta,ea a castigat-o vanzandu-si trupul.Mi se pare atat de josnic,iar machiajul ei tipator si nuanta de rosu a parului ei proaspat vopsit nu face dacat sa-mi intareasca ideea.Nu am suportat-o niciodata,dar acum pot spune ca o urasc.Stie ce mi s-a intamplat si totusi nu ezit sa-mi reaminteasca asta de fiecare data cand ma vede.

 -Inceteaza,Karin!Nu ai altceva mai bun de facut decat sa-i insulti pe cei din jutul tau si sa-i faci sa sufere?

 In spatele meu se afla insusi ,,maretul'' Sasuke Uchiha care spre uimirea mea imi lua apararea.Oare s-a lovit la cap?Eu n-am de gand sa-i devin lui infirmiera,deci sper sa ma insel.Acum i-am ramas datoare.Iar.Nu intelega de ce a facut asta.Ce urmareste?Singurul lucru bun din chestia asta e plecarea lui Karin.Oare la pus tatal sau sa aiba grija de mine?Este posibil.Nu m-as astepta ca el sa faca ceva bun din proprie initiativa.

 De ce trebuie sa fie totul atat de greu de inteles?



Scuze ca prea scurt.

Sakura:

Sasuke:

Hei lume.Am reusit si eu,intr-un final,sa aduc next-ul.Lectura placuta.
Capitolul VI
Sakura
Nu inteleg.Nu pot sa inteleg de ce nu mi-a dat voie sa imi iau o slujba.Nu vreau sa fiu o povara pentru nimeni.Vreau sa lucrez pantru a putea ajuta si eu cu ceva.Ma simt prost ca stau pe capul lor.Nu erau nevoiti sa ma ajute si totusi au facut-o.Chiar daca sunt sigura ca exista un anumit motiv pentru care domnul Uchiha m-a ajutat tot ma simt in plus.
Acum realizez ca nu stiu de ce m-a luat la el.De ce a decis ca trebuie sa ma ajute?Promisiunea facuta tatei e un lucru prea facil.Trebuie sa fie altceva.Nici bunatatea sufleteasca nu poate fi.Oamenii sunt prea rai si lipsiti de scrupule pentru a face ceva bun daca nu pot obtine ceva in schimb.In mod sigur exista un motiv ascuns.Ceva ce eu nu stiu.Dar ce?Ce poate fi?
Am oftat sonor si am renuntat la aceasta idee,ajungand la concluzia ca nu voi putea descoperi nimic.Cat de patetic.Nu pot nici macar sa interpretez niste fapte.Mi-am indreptat privirea spre cerul rosiatic dorind,parca, sa gasesc niste raspunsuri ascunse printre nori.Zambesc cand realizez cat de infantil poate fi acest gand.Am atata nevoie de o incurajare,de sprijinul cuiva.Vreau sa stiu ca nu sunt singura,dar oricat as incerca sa ma mint singura adevarul e ca...sunt singura.Imi lipsesti atat de mult...mama.Daca ma mai gandesc mult la lucruri inutile cred ca imi va lua foc creierul.Cred ca cel mai bine ar fi sa fac o plimbare.Poate asa mi se vor mai linisti gandurile.In zece minute ma aflam deja afara si ma plimbam fara o directie anume.Ceasul indica ora sapte.Ce in neregula cu mine?Ce idiot ar isi  afara cand soarele e pe cale sa apuna si e constient de faptul ca cineva vrea sa-l omoare si ca viata sa e in pericol?Cand am devenit asa de nesabuita?Chiar daca vreau sa ma intorc...ceva ma opreste.N-am mai avut aceasta senzatie inainte.Simt ca e mai bine sa stau cat mai departe de familia Uchiha.
Fiind prinsa in gansuri nu am realizat cand am ajuns in cinitir.Deja lucrurile devin tot mai ciudate.De ce am venit aici?Sentimentul de frica mi s-a amplificat.Ce e se itampla cu mine?Am mai fost aici de mii de ori dar nu am mai simtit asa ceva.De obicei acest loc ma calma,dar acum ma infioara.De cand am devenit atat de paranoica?Nu am mai avut acest sentiment din ziua accidentului.Revino-ti Sakura.E doar un cimitir.Nu vor invia mortii si nu va incerca nimeni sa te manance.Am senzatia ca sunt ca acele fete din filmele de groaza carora totii le spun sa nu intre in cimitir,dar ele tot o fac si la final sfarsesc cu un topor infipt in cap.Sper doar sa nu ajung si eu asa.
Incep sa tremur ca o idioata cand realizez ca sunt inconjurata de 3 baieti care pareau sa fie de varsta mea.Nu au zis nimic,dar au incercat sa ma atace.Din cate se pare nu vor sa ma raneasca,insa e pacat ca acest lucru nu se aplica si in cazul meu.Acum chiar ma bucur ca am luat lectii de autoaparare.Imediat observa ca ei erau doar niste batausi de strada fara pic de disciplina.Totusi nu cred ca m-ar fi atacat asa din senin.Cred ca cineva e in spatele aestui atac.
Oprim aceasta lupta stupida pe care ei au inceput-o cand auzim un fosnet ciudat produs de un tufis din apropiere.Sper sa nu mai fie altii dornici de bataie.Am ramas stupefiata cand am vazut ca din tufis a iesit...Karin care era mai mult dezbracata decat imbracata.Nu ma intereseaza ce face ea acasa,dar chiar intr-un cimitir...INTR-UN TUFIS?Oricum ar fi ea...nu o credeam in stare de asa ceva.Cred ca oficial nimic nu ma mai poate surprinde.
-Sakura,poti sa-mi dai sutienul?
Retrag ce am spus.Acum nu ma mai poate surprinde nimic.Cat de nesimtita,perversa...idioata trebuie sa fii sa faci asa ceva?Nu pot sa cred.
I-am dat sutienul pe care l-a ,,pierdut'' pe jos si am profitat de oportunitatea pe care ea mi-a oferit-o pentru ai dobora pe cei trei baieti.Mi se pare ciudat totusi ca nu a aparut si tipul cu care era ea in tufis.Oare o fi plecat mai devreme?Ce zic eu aici?Daca ar fi plecat inainte asta ar insemna un singur lucru:Karin s-a folosit de tufis pentru a-si satisface ,,poftele''.Am privit-o pe Karin si am observat mirarea si frica care ii strabateau chipul.Nu cred ca m-a mai vazut asa inainte.Probabil am speriat-o.Fara ai mai da prea multa atentie am trecut pe langa ea si m-am indreptat spre ,,casa''.
Nu pot sa nu ma gandesc la cele intamplate.Asta cred ca a fost cea mai obositoare zi din viata mea.Ma bucur ca s-a terminat,dar acum parca imi e frica de ce va urma.Cineva sigur ia pus pe acei tipi sa ma atace si nu cred ca va renunta asa de usor.
Cine poate fi?



Asta e tot.Sper ca v-a placut.

Buna ! 
Si fic-ul acesta e dragut si chiar seamana un piculet cu "Puterea mintii umane". 
Acum , e o chestie care nu imi da pace : Karin ? Tufis ? Cimitir ? De unde ti-a venit ideea ? E extrem de hilara, mai ales partea cu sutienul, am murit de ras. 
Abia astept sa postezi next sa vad ce se mai intampla si te rog sa ma anunti cand postezi.
Ja ne !

Buna, am ajuns la ficul tau si mi se pare o idee interesanta, dar nu iesita din comun. Astept sa vad cum vei contura si sper sa ma anunti cand pui un nou capitol! Te-am pupat :)

Interesant si intrigant.
Ai faze comice destul de reusite care te atrag.
Nu as fi crezut ca as putea fi asa intrigata de un fic.
Defapt toate sunt speciale in felul lor.
Deci vreau next-ul.