Let it go. Help me find my pharaoh [+16]

Subiect: Re: Let it go. Help me find my pharaoh [+16] Vin 29 Aug 2014, 22:40

Fan Fic SasuSaku inchis din cauza inactivitatii.

Imi cer scuze daca mai lipseste cate un „T”. Nu imi functioneaza bine acea tasta.

Capitolul 5

Tot ce imi trece prin minte este vocea indurerata a brunetului in timp ce isi pronunta cu scarba propriul nume. Numele lui atat de rar, atat de frumos si special se invartea încontinuu in capul meu fara a vea sa-l paraseasca. Tot ce vad este chipul lui de zeu. Parul lui lung si moale, barba deasa si destul de mare, ochii negrii brazdati de cearcane. Sub toatea acestea domina frumusetea.
Nu imi puteam imagina pana acum cum este sa simti atatea sentimente diferite privind un singur chip. In momentul in care ma gandesc la el simt cum trupul imi este acoperit de flacari. Inima imi bate cu putere iar capul parca capata de inca 5 ori greutatea lui si in acest mod simt ca voi cadea…
Au trecut minute bune de cand stau pe nisipul fierbinte si privesc linia orizontului. Probabil ca minutele s-au transformat demult timp in ore. Nu stiu.. In acest moment imi pasa atat de putin de trecerea timpului cu toate ca tanjesc dupa chipul lui. Vreau sa il ating chiar daca ma doare inima cand fac acest lucru. Ce se intampla cu mine? Sentimentul de libertate a fost atat de puternic si profund insa nu se compara cu ceea ce simt acum. Este prea mult pentru mine. Aceste sentimente sunt coplesitoare. Vreau sa tip, sa lovesc pamantul si sa ma zbat. De ce nu pot? Ce rebuie sa fac? Cine sunt eu cu adevarat? Ce..
-          Putem vorbi o cplipa? Se auzi intrebarea se nicaieri in imp ce o mana se odihnea pe umarul meu palid. Nu m-am intors si nu m-am speriat. Probabil eram prea adanc scufundata in propriile ganduri pentru a putea reactiona inr-un fel sau altul. Fruntea mi se increti iar ochii se ingusara. Voiam sa spun ceva insa buzele au ramas deschise, tremurand usor. Fata mea s-a incruntat de cateva ori incercand sa spun ceva concret in timp ce sprancenele se miscau in sus si in jos.
-          Mama te-a trimis sa vorbesti cu mine? Intrebarea a venit pe un on acuzator. Stiam ca tata nu se putea simti atat de vinovat fara sa aiba o discutie cu mama in care, in mod evident, ea castiga.
Chipul lui a fost mereu usor de citit. Pot vedea vinovatia care il macina si teama din ochii lui mici si bagati in orbite. Dupa privirea lui nelinistita probabil se temea in locul meu. La fel ca si mine, tata evita o discutie tata-fiica. Ma iubeste, mereu a facut asta. Vrea mereu sa stie ca sunt bine chiar daca nu e ceea ce isi doreste. Il citesc ca pe un papirus deschis. Incearca sa spuna ceva care m-ar linisti insa nu stie cum sa porneasca o discutie asa ca il aing usor si ii fac semn sa inceapa. Se temea si el..
-Nu ti-am spus niciodata, Sakura, spuse el melancolic. Si mama ta era exact ca tine cand era tanara. Eram un simplu rob care traia pentru a sluji la palat. M-am indragostit nebuneste de mama ta, rase el amar. Era sa fiu omorat pentru pacatul meu. Eram tanar, rebel si curios. Am pacatuit, Sakura. Eram entat sa ajung cat mai sus asa ca am abuzat de mama ta care a ramas insarcinata cu tine. Am avut noroc ca bunicul tau era destul de batran si avea nevoie de un inlocuitor. Nu vreau sa patesti si tu acelasi lucru.
Il priveam socata si simteam cum pielea se incretea pe corpul meu si parul se ridica usor. Era pentru prima data in 18 ani cand il vedeam asa distrus si suparat. Ii simtisem vinovatia in glas. Se temea ca Sasuke va face exact ce a facut el cand era de varsta noastra.
Brusc bratele mele se agatara se gatul lui puternic si foarte bronzat. Lacrimile imi curgeau alene pe obraji pana ajungeau pe pielea lui aspra. Incercam sa ma pun mereu in locul lui de conducator rece si srict insa acum, cand il vedeam atat de suparat, voiam sa stie ca nu are de ce sa se supere.
-          Tata.. stiu ce simti sau cel putin incerc sa imi dau seama ce ai acum in suflet. Vreau doar sa stii ca orice s-ar intampla voi tine cont de sfatul tau si imi cer scuze pentru ce am spus mai devreme la nervi. Vreau sa fiu o printesa, dar nu asa. Vreau sa fiu libera, sa stiu la ce sa ma asetept cand voi urca pe tron. Si mai stiu ca daca voi gresi, ve fi chiar langa mine si vei incerca sa omori pe oricine imi va face rau. Te iubesc, tata. Da-mi doar libertatea necesara pentru a vedea de ce sunt capabila.
-          Sunt mandru de tine, Sakura. Acum mergi la el si ajuta-l. Vom vorbi mai tarziu. El… are nevoie de tine.

Am zambit usor si mi-am sters lacrimile. Nu am asteptat a doua strigare a constiintei mele. Am inceput sa fug spre camera mea sub privirea plina de iubire a tatalui meu. Avea dreptate! El are nevoie de mine…

Super, pana la urma n-ai renuntat! :D
Deci acea tensiune tata-fiica sa mai diminuat putin, dar presimt ca nu va fi ultima.
M-ai facut curioasa ce intentii va avea Sasuke dupa ce am auzit amintirile din copilaria regelui (copii pe banda rulanta! \o/ XD ).
Frumoasa continuare si la mai multe! ^^

Du-te, Sakura, si fa-l printul tau! Aaah...

Ma bucur ca nu ai renuntat la fic. Am si spus ca e o idee super data trecuta!
Continuarea e plina de emotie. Confesiuni tata-fiica.
Foarte frumos. Bafta la urmatorul capitol!

Subiect: Re: Let it go. Help me find my pharaoh [+16] Dum 04 Sept 2016, 00:11

Fanfic blocat din cauza inactivității.