Prolog
       
      Inima este arma cea mai puternica, dar in acelasi timp si cea mai fragila. Sentimentele se formeaza pe parcurs, increderea se castiga greu si odata arma distrusa, apare nesiguranta, orbirea, caderea.
      Dar prietenia castiga intotdeauna. Sau...nu?
   
                                              Capitolul 1

          Viata este urata. Afara ploua iar eu stau si-mi fac tema la matematica. Nu este grea, ba chiar este usoara. Uneori am impresia ca ma pricep la romana dar dupa putin timp imi dau seama ca sunt doar o fata careia ii place sa invete. Nu sunt tocilara doar ca prind repede materia. Nimeni din clasa nu crede ca asa m-a facut mama natura. Dar tata stie. Pe mama n-a interesat-o niciodata de mine deoarece ea tot ce-a stiut sa faca este sa umble de la barbat la barbat. In orice caz, n-am m-ai vazut-o de cand aveam cinci ani, iar acum am aproape 15. Intotdeaua stateam la geam si ma rugam la cel de Sus ca mama sa vina inapoi...dar niciodata n-a aparut deoarece ea este o vagaboanda. Toata viata a fost asa si n-o sa schimbe ca asa vreau eu. Imi ridic capul sa ma uit la fotografia de pe birou. Eram la pescuit cu tata. Uasc faptul ca ma obliga sa merg la pescuit dar...asta e. Uf! Maine dimineata merg la pescuit cu domnul cap de undita. Si trezirea este la ora 4. Dar pe bune acum, asta este ora de trezire? Nici cand mergem la mare nu ne trezim asa de devreme. Dar na, trebuie sa fac cum doreste inima lui, nu?
         Imi indrept privirea spre ceasul vechi si maroniu. Este deja 22. Imi inchid caietul de matematica si ma duc la sifonierul maro din lemn ca sa-mi iau pijamaua vernil dupa care inchid lumina de la lampa si ma culc trista deoarece trebuie sa ma trezesc la 4. Doamne...de ce m-ai blestemat sa am un asemenea tata?
          
                                                       ***

      - Trezirea!!! Mergem la pescuit! Uraaa!, incepe sa cante tata prin toata casa. Jur ca este nebun omul asta.
        Este 4. Sunt asa de obosita. Imi este asa un somn dar na, n-am ce sa fac daca il am ca post de tata pe el. Uh! Ma ridic lenesa din pat si dupa ce-mi fac toaleta ma imbrac cu o pereche de pantaloni scurti negri si un tricou portocaliu care se potrivea de minune cu ochii mei verzi cu irizatiile culorii maiourlui pe care-l port. Ciudat, nu? 
         Cobor jos repede si-l ajut pe tata cu bagajele pe care le duc pana la masina. 
       - Abia astepti sa ajungem, nu-i asa Ivy? ma intreaba nebunul de langa mine
       - Oh...cum sa nu?, ii raspund eu sarcastic.
         El imi scoate limba si rade iar eu ca intotdeauna ma enervez.
       - Parca eu ar trebui sa fiu copilul, nu tu!
       - Esti copilul dar....eu am o minte mai agera decat tine!
        Ma scoate din minti! Asta face mereu!
       - Cum sa nu?, ii spun eu nepasator urcandu-ma in masina si-n cateva minute adormind.
    
                                                ***
         - Am ajuns! Nu-i frumos?, ma intreaba tata prea energic pentru varsta lui. Adica are 35 de ani. Ar trebui sa fie si el mai serios.
          La naiba! Am nevoie la toaleta. Ii spun ca ma duc sa fac o plimbarica prin zona. Dupa ceva timp imi fac nevoile si-mi dau seama ca m-am ratacit. Mi s-a mai intamplat o data asta iar atunci au venit politia si pompierii in cautarea mea. Nu as vrea sa se repete evenimentul acela! Incerc sa gasesc o vizuina si dau peste o....pestera? Ce cauta o pestera aici? Cobor undeva jos si gasesc apa. Ma impiedic de o piatra si cad in ceea ce se gaseste aici. Inot si ma uit sus iar apa ma ridica pana la luna. Este ciudat dar magnific! Imi este frica totusi sa nu mor. Dupa ceva timp apa imi da drumu si cad undeva pe pamant. Incep sa zambesc ca o idioata cand imi dau seama ca stiu drumul inapoi spre cort. Ma intreb doar daca ce s-a intamplat a fost realitate. A fost ciudat dar magnific deoarece am atins luna si asta e ciudat. Dar e realitate. N-am visat. Eu sunt personajul principal intr-un film scifi.

Fan Fic Original inchis din cauza inavtivitatii.