Endless Nights

Subiect: Endless Nights Mar 11 Feb 2014, 01:08

Capitolul I :: Povestea vietii mele

Faye' s point of view

- Alo? Ma aude cineva? Am strigat eu. Inima imi galopa in piept. Scoala era goala. Nimeni nu era in ea.

Mereu cand ajungeam la scoala era galagie, energie multa si o foarte mare agitatie. Dar de data aceasta nimic. Nimeni nu era. Absolut nimeni. Era goala. Nu auzeam nici zumzetul mustelor. M- am indreptat cu pasi mici catre mijlocul coridorului, si m- am intors pe calcaie ca sa mai verific o data. Poate era cineva. Poate ma auzea cineva. Dar defapt nu era nimeni.

Cineva incepu sa se apropie de mine, pana cand ajunse chiar in fata mea. Era el. Cel pe care il iubeam cu tot sufletul meu, cel caruia mi- as fii daruit si viata. Statea chiar in fata mea. Ochii lui de culoarea scoartei de copac ma tinteau cu privirea. Mana lui se apropie de fata mea. Isi trecu incet degetele peste linia barbiei, iar apoi se reintoarse catre obraz. Amandoua mainile imi cuprinsera fata. Fara ca eu macar sa prevad asta, lovindu- ma ca un fulger, ma saruta.

Buzele lui se contopeau incet cu ale mele. Miscari foarte foarte mici, nu bruste sau rapide. Cand totul se termina, se uita cu o caldura calmanta la mine. Bratele lui imi inghitira corpul micut si mi- am ingropat fata in puloverul lui. Narile mele se infundara de- ndata cu parfumul lui.

Expresia lui se schimba. O expresie plina de durere fizica. M- am uitat speriata analizandu- i corpul. In partea dreapta a abdomenului era o mare pata de sange. Incepu sa se prabuseasca, iar eu il prinsei in bratele mele. Am inceput sa plang. Rauri de lacrimi curgeau agale. Ceva ma lovea in piept, nu sunt sigura ce dar as putea crede ca era o durere sentimentala si emotionala. Acolo era, in bratele mele, murind, iar eu eram neputincioasa. Pana in acel moment nu scosesem cel mai mic sunet, dar un urlet ascutit sparse toata linistea. Imi paru ca imaginea se ducea incet incet, de parca fusese un film.

Se duse pana cand ramasesem eu cu el in bratele mele, intr- un gol alb si infinit. Sau asa mi se parea. Totul se sfarsi.

Ma ridicai in sezut, mortificata de frica, cu ochii larg deschisi si cu o expresie ingrozita. Oftai lung. Doar un vis. Acelasi vis de cand l- am cunoscut. Pe langa toate celelalte. Defapt nu era primul. Primul a fost doar un sarut. Un sarut reconfortant, care ma facea sa ma simt in siguranta. Acesta era mai mult ca un fel de cosmar care nu se risipea niciodata. Parul meu castaniu si lung era foarte incurcat, ca un cuib valvoi, iar ochii mei albastri erau aposi.

Dar acel vis, si atingerile lui... Pareau atat de reale. Am inchis ochii si am incercat sa imi imaginez tot din nou. Dar nu puteam. Era ca si cand as fii avut 2 vieti: una in vis si alta in realitate. M-am ridicat lenes din pat si am mers incetisor spre baie. M- am dezbracat si m- am bagat in cada, pornind dusul. Acel dus sparsese linistea. La fel ca tipatul din visul meu. Dupa ce am terminat, m- am dus la dulap, m- am imbracat repede si am pornit spre scoala si mai repede fiindca eram in intarziere.

Am ajuns la scoala. Am fost oareum fericita sa vad din nou acea imbulzeala si galagie.

M- am indreptat spre clasa mea. Mintea mea era incurcata si plina de intrebari, fara raspunsuri si oarecum neajutorata. Dar toata gandirea s- a oprit cand a trecut pe langa mine. Amandoi mergand in directii diferite. Ma asteptam de cand l- am intalnit sa nu avem destine care se intalnesc. M- am asteptat la totul si nimic.

M- am comportat ca si cand nimic s- ar fii intamplat si m- am dus spre clasa. Pot sa spun totusi ca noi doi nu aveam o relatie buna. Fuseseram prieteni acum cateva luni, dar nu stiu cum totul se daramase. Poate mi- e frica sa imi aduc aminte ca sa nu ma condamn ca am stricat tot. Tot ce aveam cu el. Chiar daca nu era cat vroiam, era acolo si era bine. El e tipul rece si indiferent. Poate ca de asta e atat de nasol ca m- am indragostit de el. De asta imi e mie ciuda. Ca nu am putut sa stau in banca mea.

Dar cum poti sa nu te indragostesti de el? Si numele lui suna melodic. Tony. Totul e perfect la el. Trasaturi blande, frumos definite, totul completat de vocea lui si de felul lui minunat de a fii. Sau asa mi se pare mie cel putin. Poate gresesc, si poate e vina mea.

Am ajuns la scoala, m- am asezat in banca si ora a inceput. Nu credeti ca sunt o singuratica ciudata si dubioasa. Nu nu. Sunt o fata cu prieteni speciali. Ale( prietena mea cea mai buna), Mike(cel mai bun prieten al meu), Stephanie, Bianca, Ana si Carmine. Toti sunt speciali pentru mine.

Scoala nu este un lucru de care sa ma ingrijorez. Sunt printre olimpicii clasei, iau note foarte bune si nu creez probleme in ore. Intr- un cuvant, sunt studioasa si foarte competitiva. Desi sunt doua cuvinte. Mereu profesorii au vazut in mine un potential ridicat. Ora de istorie incepuse de mult, dar eu nu prea ii dadeam atentie. In ultima vreme am fost mai mult visatoare decat cu picioarele pe pamant si nici mie nu mi- a prea placut. Bineinteles problemele erau de vina.

Puteti sa ziceti intr- un fel ca sunt singura. Pentru ca singura mea ruda mai este sora mea mai mare, Katherine. Ea are grija de mine si ma iubeste. Parintii nostri au murit in tipicul accident de masina. Am stat atata timp inchisa in casa incat nici nu mi- am dat seama ca trecuse o vara intreaga. Accidentul se petrecuse intr- o primavara. Ei trebuiau sa ma ia de la bunicii mei pentru ca petrecusem cateva saptamani acolo. Si tot ce am auzit a fost un lucru murmurat de sora mea. Ea a fost cea care mi- a dat vestea. Acest lucru ma face depresiva deci mai bine prefer sa nu mai vorbesc despre asta. Ora a trecut destul de repede, bineinteles. Sccoala noastra era o scoala privata si foarte scumpa. Puteam oricum sa imi permit sa fii fost in aceasta scoala si fara sprijinul acordat mie de catre profesoara mea de engleza care a incurajat directorul sa ma primeasca fara sa imi ceara bani deoarece am castigat foarte multe olimpiade deci adus scolii o reputatie.

Ale este o fata scunda, firava, cu ochi caprui blanzi ca ai unei caprioare si cu par saten. Noi ne intelegeam din priviri deci nici nu mai trebuia sa imi spuna ca vroia sa iesim afara pe iarba din fata scolii. Acolo stam noi de obicei. Ora de istorie, ora de matematica, ora de romana, de engleza, de franceza. Toate au trecut si eu am ajuns insfarsit acasa. Fara sa scot un cuvant m- am dusin camera mea si am inchis usa dupa mine cu cheia, sa nu poata intra nimeni. De la o ascutitoare am luat lama si mi- am taiat pielea ca si cand ar fii fost o foaie. Au fost doua taieturi, trei, patru si am ajuns si la a 7- a. Toata facute pe umar. Am fost mereu o fata bineinteles fericita, si nu multi stiu de aceasta ,, greseala'' cum o numesc ei. In sufletul meu s- au petrecut multe de cand l- am intalnit pe el. Ochii mei albastri erau acum stersi, poate de la lacrimile carora nu vroiam sa le dau drumul. Desi mie mi se pare fara logica.

Nu pot sa inteleg nici acum de ce am fost asa cretina incat sa fiu sigura ca anul asta o sa se schimbe ceva in bine. Povestea dintre noi nu exista, fiindca nu a fost un noi. Dar exista un fel de amintire. Desi incerc din rasputeri s- o uit, fiindca sufletul meu este plin de amagiri si dezamagiri, de probleme si oarecum este zdrobit la fel ca inima mea. El ar fii lucrul care ma tine in viata dar ma si omoara in acelasi timp. Cum se poate una ca asta? Simplu. Ceea ce eu numesc bunatate fiindca imi place sa cred ca el e un personaj bun in viata mea este defapt o cruzime de schingiuitor. E exact ca si cand vrea sa macelareasca alte suflete pentru sufletul lui care a fost macelarit. Doar am fost acolo si am vazut tot dintre ei doi.

Ce e iubirea pentru mine? Intrebarea aceasta se scrijelea in mintea mea, astfel incat ma innebunea. Aparea oriunde priveam. De ce el? O alta intrebare schingiuitoare si terifianta. De ce tocmai eu?. Si desi toate aceste intrebari pareau sa imi faca viata un calvar, poate intr- o zi ma faceau sa devin cine imi este predestinat sa fiu. Sa imi contureze caracterul. Dar nu cu aceasta cruzime. Intr- un fel, toti patesc asta. Nu imi imaginez ca exista cineva fara sa fii trecut prin asta. Peretii camerei mele care bineinteles erau fixati cu privirea de catre mine. Fiindca ei ma ajutau sa imi astern pe ei amintirile mele si scenele care m- au facut sa sufar asa mult. Ca si cand ar fii o scena. Si ma ajuta. M- am ridicat de pe pat si m- am dus catre birou, luandu- mi castile. Le- am conectat la telefon si am dat drumul la muzica. A inceput sa curga lin vocea. Si inca o voce ce o asista pe prima.

Pana cand m- am simtit mai bine. Asa ma simt eu mai bine. Sa gandesc. Sa fiu rationala. Am pus castile pe pat si am coborat la parterul casei mele. Era ca orice alt parter tipic. In stanga gaseai bucataria iar in dreapta sufrageria fix cum intrai pe usa. Katherine s- a uitat la mine cu un mare semn de intrebare. M- am uitat putin la ea, explicand totul cu o privire. Parca ii vorbisera mai clar privirile decat cuvintele pentru ca a lasat capul in jos si s- a pus un pic pe ganduri. M- am hotarat din ziua aceea sa sufar dar fara sa ma mai ranesc fiindca imi raneam si sora, iar ea era ce mai aveam. Spre sfarsit, eu si cu Katherine am inceput sa glumim si sa ne uitam la cateva filme de groaza. Ea ma ajuta in aceste situatii teribile sa trec peste tot si sa ma simt mai bine asa ca astazi decisesem sa nu mai fiu asa egoista ci sa ma mai gandesc si la alte persoane, si ca le puteam face sa sufere prin simplul fapt ca ma faceam pe mine sa sufar.

Heii <3 M- am intors din nou pe acest forum. In toate zilele in care am fost plecata pasiunea mea fata de scris si de exprimarea sentimentelor pe coala de hartie sau in fine pe coala digitala au crescut si bineinteles pura placere a scrisului m- a acaparat complet. Unele intamplari pe care le- am experimentat m- au facut sa ma maturizez brutal sau intr- un fel placut, cu toate ca modul a fost mai mult brutal. M- am uitat putin peste fanficurile create de mine si pot sa zic ca oficial sunt foarte foarte rusinata. Totusi ma bucur ca am descoperit acest forum fiindca m- a ajutat sa imi gasesc pasiunea si iubirea pentru arta scrisului. Sper ca v- a placut capitolul acesta.

Subiect: Re: Endless Nights Vin 14 Feb 2014, 21:09

Heii. Tocmai am terminat nextul. Imi pare rau daca vi se pare scurt l- am scris pe tableta.

Capitolul II :: Durerea se simte la fel ca un cutit

Faye' s point of view

Simteam cum ceva impungea sa iasa. Si nu erau lacrimi. Am luat o gura mare de aer si am tinut- o in plamani pentru un minut si ceva. Mi- am imchis ochii pentru ca simteam ca imi exploda capul si nu puteam sa mai suport durerea. Pur si simplu inima mea se spargea in mii de bucatele ca un geam. Puteam sa simt sangele oprindu- se in vene in timp ce eu plangeam, lacrimile arzandu- mi obrajii ca focul.

Stiam deja ca nu se putea intampla, doar ca nu puteam sa accept asta. Defapt o acceptasem dar imi era greu sa traiesc cu acest fapt avand in vedere ca eu mereu am sperat sa ii simt respiratia calda in ceafa sau sarutul lui hipnotizant. Am luat guri mari de aer fiindca simteam ca plamanii mei nu mai acceptau aer.

Poate ca ei se saturasera sa fie martori intr- un fel sau altul la durerea mea. Bineinteles eram fericita dar nu puteam pur si simplu sa ignor faptul ca era ca si cand ar fii fost sufletul meu pereche dar eu nu eram al lui ai tot ce puteam sa fac era sa stau si sa ma uit cum iubea si avea grija de altele cum as fii vrut eu sa aiba de mine.

Cu pasi grei si mici, am ajuns sus in baie, am deschis cabinetul si am luat o aspirina care se dizolva in apa. M- am dus inapoi jos in bucatarie si am luat un pahar de apa, punandu- mi aspirina in ea. Am luat o inghititura mare ca si cand ar fii putut sa ma salveze, si miraculos asta a si facut. Migrena pe care o avusesem a dispaeut ca si cand nu existase defapt.

Pentru mine intrebarile sunt grele si nu au de cele mai multe ori raspuns. Stateam cu picioarele urcate pe scaun, la piept. Ma gandeam defapt cum pot eu sa coexist cu acest lucru numit iubire, pentru ca atunci cand alaturai termeni eu si iubire e ca si cand ai fii zis speranta si naruire. Iar pentru mine iubirea in persoana era el. Ce este drept pot sa mai traiesc doar cu gandul ca el va pleca si suferinta s- ar sfarsii.

Totusi ma gandesc ca m- ar durea si mai tare sa nu mai fie acolo. Numai eu stiu ce am patit cand a fost plecat o saptamana.

~ Four Months Ago~

- Andreea... Nici macar nu stiu daca e bine... Mor de ingrijorare!
Am gesticulat disperata si foarte foarte speriata, uitandu- ma in ochii prietenei mele pentru un indiciu.

- Faye... Eu sunt sigura ca e bine. E baiat mare, stie sa isi poarte de grija. Sfinte doamne nu se urca intr- un elicopter al mortii se urca intr- un avion, s- a amuzat ea pe tema discutiei

Am clipit de cateva ori si am oftat plina de remuscari. Vroiam sa spun ca am un sentiment rau despre asta dar am tacut din gura.
- O sa fie in Croatia... Plina de fete slabe si frumoase... m- am plans eu.

- Ohh... Faye...
Andreea m- a imbratisat ca si cand mi- ar fii zis ca totul era bine, dar stiam amandoua ca nu era. Andreea nu e o fata inalta, nici scunda, e de talie medie, parul ei drept si lung revarsandu- se pe umeri ca o cascada, cu ochii ei verzi si care inspirau incredere.

~ End Of Flashback ~

Intr- adevar isi gasise pe cineva si a iubit- o pot sa zic. Chiar daca a stat acolo o saptamana cand s- a intors parea trist si parca ii cazuse cerul in cap. Atunci cred ca am apasat mai tare ca oricand pe lama, numai sa uit de privirea lui plina de ingrijorare si plina de tristete, in acelasi timp plina de iubire daruita ei.

Fara ca macar sa imi dau seama dadusem toata apa cu aspirina dizolvata in ea peste cap. Am lasat paharul cristalin in chiuveta metalica si m- am dus obosita in camera mea. Plapuma m- a acoperit si inghitit, parca incalzindu- ma si asigurandu- ma ca totul va fii bine. Desi nu avea de gand sa fie, macar simteam asta pe moment.

M- am miscat mult in pat in seara aceea, fiindca nu aveam somn, ca si cand ar fii fost o noapte fara sfarsit, abisala. Poate fiindca gandurile mele ma obosisera complet si scursesera din mine si ultima picatura de energie, am cazut intr- un somn adanc.

Ma aflu pe o campie. Razele se astearna pe iarba verzuie, dandu- i o culoare oarecum portocalie. Era apusul. Superb. Stateam intinsa pe iarba, linistita si pur si simpla impacata. M- am ridicat in sezut, vrand sa admir apusul mirific. A aparut o umbra. El. Din nou. El era protagonistul viselor mele. S- a asezat pe iarba langa mine, intinzandu- ma din nou pe iarba.

Si- a intors capul spre mine. Ochii lui parca ma inghiteau, privind la nesfarsit la ochii mei albastri, care erau atintiti spre apusul soarelui si cromatica peisajului. A oftat scurt, si mi- a intors capul spre el.
S- a apropiat si a urmat un alt sarut care ma facea sa ma topesc. Pur si simplu buzele lui moi faceau in asa fel incat sarutul sa tina atat de mult, incat mi se parea o eternitate.

M- am trezit. Din nou. Alt vis. Uimitor este faptul ca ma trezesc fara respiratie de fiecare data cand ma saruta. Poate fiindca totul este asa real. Parca e ca si cand ar face- o, totul e real. Sentimentele pe care acest lucru mi le da sunt de nedescris, pentru ca sunt amestecate si se bazeaza pe dezamagire, suparare si speranta.

Speranta aia ca nu o sa mai visez, decat cu ochii deschisi. O sa se intample si el o sa ma iubeasca. O sa... Am oftat. Obisnuiesc sa fac asta destul de des in ultima perioada. M- am ridicat din pat, si am pasit spre baie, de data asta grabita. Am facut un dus revigorant, care m- a ajutat sa imi pun gandurile si prioritatile putin in ordine. ei nu prea aveam eu prioritati dar sa zicem un fel de plan al zilei de azi.

Numele lui a sunat in mintea mea ca un ecou. Tony. Si se repeta pana cand nu se mai auzea deloc, ca apa limpede care se tulbura cand este lovita de o piatra. Am terminat dusul, m- am imbracat repede si am disparut pe usa.

Cand am ajuns la scoala, era acolo, razand cu prietenii lui. Am zambit automat. Chiar daca ma ranea, tot el ma repara oarecum. Mi- am inchis o secunda ochii si am vazut din nou ca nu era ceea ce credeam eu si m- am trezit la realitate. Si de atunci zambetul meu a durat doar cateva secunde, doar cand ma uitasem la el. De atunci pusesem o masca falsa. Ei bine nu mereu, prietenii ma faceau sa rad si sa scap de Iadul meu si de o hartuire pe care mi- as fii facut- o singura.

Dar mereu ramaneam singura si ma gandeam la momentul in care i- am spus tot ce simteam. Isi facuse clar exprimate sentimentele... Ca nu ma placea si nu era reciproc. Si desi ma omora pe dinauntru... Trebuia sa fiu foarte ok pe dinafara. Dar nu eram. Cum nu sunt acum cand simt ca mainile si inima imi tremura.

Din nou simteam cum totul se ducea de rapa si eu eram ca si moarta din nou. O raceala cunoscuta m- a cuprins in timp ce stateam pe pat si imi plangeam si sufletul din mine. Simteam cum nu mai suportam, aveam nevoie sa le fac pe plac demonilor dinauntrul meu. Iar eu am facut- o. Pentru numele lui Dumnezeu, ce mai conta acum? Daca ma taiam si ma omoram, daca plangeam si ma zbateam?

Pana la urma m- am linistit. Dar eram ca de portelan. Nu ma miscam, si abia respiram. Stateam acolo asteptand parca sa cada un meteorit peste mine.

Subiect: Re: Endless Nights Sam 15 Mar 2014, 18:02

Conform regulamentului culorile ilizibile sunt interzise. Prin urmare, foloseste ca si in primul capitol, albul. De asemenea, spatiile sunt inestetice, mai ales daca dupa doua-trei randuri apesi space. Nu ai naratiune obiectiva si exista un singur plan narativ.

I had to break myself to carry on.

Endless Nights Tumblr_nifqao8Vw11qlyx0fo3_500

I HAD A HEART THEN BUT THE QUEEN HAS BEEN OVERTHROWN AND I'M NOT SLEEPING NOW, THE DARK IS TOO HARD TO BEAT AND I'M NOT KEEPING UP THE STRENGTH I NEED TO PUSH ME. YOU SHOW THE LIGHTS THAT STOP ME TURN TO STONE, YOU SHINE THEM WHEN I'M ALONE. SO I TELL MYSELF THAT I'LL BE STRONG AND DREAMING WHEN THEY'RE GONE ---

Subiect: Re: Endless Nights Dum 16 Mar 2014, 01:28

Buna! Trebuie sa spun ca ador modul in care descrii si povestea pare interesanta. Personajele par foarte interesante si ma face sa ma intreb ce se intampla mai departe.
Imi place mult ficul pana acum si ma simt tinuta in suspans.
Din acest motiv sper sa aduci repede urmatorul capitol! ;;)

RAIN

”Împart umbrela mea cu alţii atunci când plouă, iar dacă nu am umbrelă, împart ploaia.”

Subiect: Re: Endless Nights Vin 11 Apr 2014, 01:07

Stiu ca nu am mai postat de mult, dar viitorul acestei povesti m- a pus pe ganduri, intr- un final decizandu- ma sa il continui. Imi pare foarte rau ca e aproape minuscula, dar eram obosita si aveam de mult ideea, si daca o lasam pe alta data n- o mai faceam. Ei bine, next :

Capitolul III :: O zi obisnuita, sau inceputul a ceva?

Am vazut multe fete azi, ieri, alalterieri, ziua de dinainte, acum o saptamana, acum un an, dar eu am cautat un singur chip printre oceanul acesta de fizionomii si de personalitati. Pot sa spun ca, in fiecare zi in care eu nu- l vedeam, era o durere si un chin de nedescris, in care agonia pur si simplu ma invaluia.

Sunt uneori confuza, nu stiu ce spun, fiindca parca al doilea moment simt o avalansa de fericire ca e inca aici, oarecum, chiar daca nu e, iar in al treilea o furie cumplita ma cuprinde, si ma face sa vreau sa arunc cu toate obiectele in pereti. Am oftat din nou, din nou ma adancisem prea mult in ganduri, astfel incat ma facusera sa nu mai imi dau seama ce repede trecea timpul.
Era o zi insorita, foarte calduroasa. Aprilie, o luna frumoasa, ce pot sa zic. Nu spun ca mereu am starea asta din cauza lui, am prieteni grozavi care ma ajuta sa nu fiu mereu asa, daca stau sa ma gandesc mai bine acest lucru este doar o depresie de scurta durata, totusi cu o durere care e imensa si care ma face sa ma zvarcolesc, efectiv simtindu- mi inima cum se sfasie.
Am adunat puterile si pana la urma, gandirea mea pozitiva m- a ajutat sa trec peste starea aceasta. Am respirat adanc, apoi mi- am golit plamanii cu oxigenul acumulat. Pana ca si aerul era acum parca, mai dulce. Am alea cateva haine, care le achizitionasem ieri, dupa o zi de shopping. Nu sunt mereu trista, ba chiar cele mai multe momente din viata mea sunt petrecute cu sentimentul de fericire.
Am pornit in pasi repezi spre liceu, ca o fata normala, in orice alta zi. Cand am ajuns, mi- am amintit ca era saptamana altfel, ceea ce insemna ca degeaba imi luasem rucsacul cu mine. M- am dus din nou acasa, realizand ca incepem mai tarziu, si am ales un ghiozdan mai usor, care nu avea decat o carte buna in el care aveam de gand sa o citesc, un caiet si un pix.
Era ora doisprezece si douazeci si sase de minute, trebuia deci sa plec din noul. Drumul catre scoala, fiind plictisitor fiindca imi uitasem castile, m- a ajutat sa observ mai multe detalii frumoase. Nu chiar toate, orasul nostru ca oricare este foarte zgomotos si populat, insa mi- am dat seama ca trebuia sa fac niste poze artistice de adaugat la colectia mea. Poti sa spui ca e un alt fel de hobby al meu, fotografia artistica.
Ma relaxeaza pozele. Ma calmeaza, ma fac mai inteleapta, mai receptiva la lucrurile din jur, ma fac sa inteleg mai bine si mai in detaliu lumea, natura, fiintele din jur. Am ajuns intr- un sfarsit la scoala, unde bineinteles Alexandra era deja acolo. Am imbratisat- o si ne- am dus amandoua pe gazonul din curtea mare, unde ne- am asezat confortabil si am inceput sa vorbim.

- Ce e cu tine? ma intreaba ea suspicioasa cu un zambet.

- Ce sa fie? Sunt bine, tu si ceilalti ma faceti sa fiu bine. am zambit eu fericita.

A facut o gluma sarcastica dupa care m- a tarat la propriu in clasa, fiindca trebuia sa mergem, un alt discurs important cu diriginta, o discutie foarte atenta, chestii pentru scoala, ce trebuia sa facem etc etc. Orele incepusera, insa eu ma plictiseam. Alex m- a facut sa stau cu ea pe randul de la geam, unde puteam sa vad clar ca Tony si clasa lui avea ora de sport.
Juca basket, facea niste dribbling, arunca de la departare, arunca pe doi pasi, se cam plictisise sa se joace singur se vedea. Am chicotit la acest gand, zambind la mutrele lui plictisite si prostute. Alex mi- a dat un cot in cot, iar doamna diriginta m- a intrebat de ce chicoteam.

- Nimic, doamna, doar mi- am amintit de ceva amuzant. am mintit eu rapid.

Pauza, dupa inca 23 de minute fix de tortura, clopotelul sunase in sfarsit. Am luat o doza de suc, mai specific o doza de Mountain Dew si am inceput sa sorb din ea cu sete. Eram plictisita, asa ca m- am gandit sa ma duc sa joc basket cu baietii si fetele.

- Hei, va suparati daca intru si eu? am intrebat eu.

- Nu, chiar deloc, mai aveam nevoie de un om. mi- a raspuns Tony, dupa ce mi- a aruncat un maiou de culoarea portocalie. Esti la noi in echipa.
Practic, eram numai noi doi, pentru ca dupa 3 secunde nu stiu de ce dar singura noastra alta fata plecase din echipa. Eram acum doi la 2, eu cu Tony contra Madeline si Jake.
Madeline si Jake au o istorie complicata si interesanta. Mud, fiindca asa ii spun eu, este cea mai buna prietena a mea printre ceilalti, i- a placut de Jake, au avut o vara minunata impreuna, dar ei doi fiind orgoliosi, nici ei stiind cum, nu mai s- au complicat sa vorbeasca unul cu altul. Erau 2 straini, prieteni si un fel de straprieteni. Erau ciudati, mai vorbeau, dar totusi deloc des, aproape se ignorau. Amandoi au orgoliu foarte mare.
Noi am batut mingea prima data. Tony se misca din loc in loc, iar el fiind inalt m- am decis sa ii pasez pe sus mingea, el alergand in spate s- o prinda. A fost inconjurat si de Mud si de Jake, insa ei nu isi dadeau seama ca eu sunt libera si langa cos, asa ca Tony mi- a pasat mingea, am ratat o data dar a doua data a intrat chiar prin inel.
Ei bateau mingea acum. Am stat eu pe Madel, iar Tony a prins el mingea, si a dat la cos din prima. Scorul a fost 24-14 pentru noi.
A fost amuzant, plus ca eu si Tony ne- am imprietenit putin mai mult. Poate ca eu n- am stiut- o, dar a fost un fel de inceput.

Subiect: Re: Endless Nights Vin 11 Apr 2014, 20:58

Sunt primaaaa. dance2

Ieeee.

Ma bucur ca ai postat si vreau sa spun ca imi place, ai mai evoluat deci e binee. Hai ca te-am pupat si astept urmatorul capitol si daca vrei sa ma anunti si pe mine. Pwp kiss

https://sasu.forumgratuit.ro/t16959-hana-ayane

Subiect: Re: Endless Nights Dum 13 Apr 2014, 03:24

Ok, da chiar fara ezitari, next:

Capitolul IV :: This story is just starting.

Un inceput. Da. Asta fusese cred. Cand am meditat asupra acestui fapt, m- a cam uimit. Ani la rand de suferinta, si un singur moment a declansat totul. Trecuse o saptamana, noi ne intelegeam si mai bine. Vorbeam continuu, lucru care ma facea sa radiez in fiecare zi si care imi asternea un zambet pe fata. Eram prieteni atat de buni.
Trecusera 2 luni. Era o zi ploioasa, cu soare. Stiu, ciudat nu? Dar era o zi incredibila. Ingropase manerul celor doua umbrele in pamant si ne asezaseram impreuna pe un deal.

- Hei, Faye... a spus el trist.

- Ce este? am intrebat eu ingrijorata. expresia mea s- a intristat apoi. Oh...

- Da... Melania din nou... Stii, am iubit- o enorm... Si acum da semne ca vrea sa se impace cu mine.

- Tu vrei asta? l- am intrebat eu cu seriozitate.

A meditat mult timp asupra acestei intrebari. Stiam ca el defapt intorcea situatia pe toate partile si analiza cu grija intrebarea ca sa stie ce sa raspunda. Doar ploaia se mai auzea. Ii auzeam respiratia rara, un semn ca el se gandea din rasputeri. Am vrut sa reaprind subiectul, stiam totusi ca era mai bine sa il las sa raspunda la intrebare.

- Tu ce crezi ca ar trebui sa fac?

- Tony... Stii ca eu nu pot sa fac nimic. Dar daca vrei un sfat, eu zic doar sa iti urmezi inima. Da, clasicul sfat. Ai grija totusi sa nu fii ranit. Esti important pentru mine.

- Si tu esti. Stii, inca o iubesc asa mult incat simt ca nimic nu va mai conta daca nu e ea acolo. Ai iubit vreodata pe cineva asa mult?

Ochii mi s- au umplut de lacrimi pe loc, lacrimi pe care eu luptam sa le tin inauntru. El le vedea, dar e clar ca au fost mai vizibile cand au inceput sa imi alunece pe obraz.

- Da... am raspuns eu scurt si cu ezitatie.

- Spune- mi. Toata povestea. a spus el rapid, vizibil interesat.

- Ei... As zice ca nu e mult de spus... Chiar nu e... Dar... Stii, si acum iubesc baiatul asta. Nu stiu ce sa fac sincer. Simt ca nu mai sunt eu cand sunt in preajma lui. L- am cunoscut acum 4 ani, daca nu ma insel. Patru ani de suferinta. Incredibil nu? Si uneori continua, se opreste.

- Daca il gasesc, promit ca il omor. mi- a zambit el mie.

Am ras zgomotos si dintr- o data. Daca ar stii doar.

- Cine e, totusi? Stiu ca mi- ai vorbit de el zile intregi, un baiat minunat, bla bla bla...

- Un ... Simplu baiat.

Apoi a urmat o tacere de mormant, in care gandurile curgeau in ambele parti. El parea putin confuz, nu primise raspunsuri la intrebari. Il citeam ca pe o carte deschisa. Stiu ca lasase subiectul meu acum, sprancenele nu mai erau incruntate, parea linistit si relaxant, cu o tenta de dezorientatie. Se gandea la Melania din nou. Era, intr- adevar, o situatie delicata, il ranise o data, el stia ca se protejase cu un glob de otel, nu mai simtise nimic.
Parea sa fie acum, fara sentimente. Trecuse o ora de cand stateam amandoi acolo, in tacere, si fac pariu ca Katherine avea de gand sa ma omoare daca nu ajungeam curand acasa.
M- am ridicat, l- am imbratisat de pa- pa si ne- am zambit. Era totul asa placut. Am oftat in drum spre casa, in tot drumul. Ma mai si prosteam, faceam fete ciudate, nu stiu de ce, dar ma simteam fericita, trebuia parca sa continui chestia asta, pentru ca un presentiment bun domnea in mine.
Cand am deschis usa, primul lucru pe care l- am zarit a fost spra mea sprijinita de perete, batand din picior si cu o expresie furioasa, amuzanta.
Sora mea are un corp in forma atletica, picioare bine definite, talie de viespe. Fizionomia ei e calda, are ochi blanzi, de caprioara, caprui spre galben, un nas potrivit si buze pline si rozalii cu o tenta foarte inchisa. Suntem amandoua creole, ne tragem din latini, si ea are parul ondulat, intr- un fel cret, spiralele cazandu- i ca rauri pe umerii ei mici si adorabili.

- Soraaaa, cat ma bucur sa te vad, Kath! Chiar nu imi vine sa cred, ai slabit cumva? am zambit eu prostut.

- Mhhhhmm. Nu mai te duce afara fara sa ma anunti, vrei sa fac aiic un infarct? m- a intrebat ea pe o voce grava.

- Nu, surioara mea adorabila, pace! am ridicat doua degete in timp ce urcam scarile catre camera mea. Se auzea un scartait enervant la a patra, a zecea si a paisprezecea scara. Le- am si numarat, uneori am fost asa plictisita.

Cand am ajuns in camera mea m- am aruncat obosita in pat. Am facut cumva totusi, sa ma tarasc prin pat si sa ma bag sub plapuma. Gandurile mele zburau din nou la el. Am oftat. Nu puteam si eu sa am o viata normala? Mana mea a strans patura in timp ce eu luptam din greu ca un razboinic sa tin inlantuite lacrimile. Intr- un final am reusit, dar vedeam foarte blurat. Inconstienta, din reflex, am clipit si tot ce tinusem inauntru s- a dus pe obrajii mei, alunecand ca fugarii in noapte. Am tuguit buzele si am tras foarte mult aer in plamani, pana am simtit ca nu mai puteam. Apoi l- am expirat pe tot. Intr- un final ajunsesem sa adorm, nu stiu cum, dar gandurile mele ma oboseau atat de tare incat adormeam dupa 2 minute de gandire intensa.

- Inside dream -

- Te implor... Te implor! Nu ma lasa, nu acum! am urlat eu exasperata.

- Sa stii... ca... te... te- am... iubit. a reusit el sa spuna inainte sa isi dea ultima suflare.

- Tony? Tony! Nu, Tony! Inca esti acolo! Spune- mi te rog ca mai esti acolo! Nu ma lasa! Tu esti totul... am spus eu cu vorbe repezite, incercand sa respir, dar parca inima, in toata puterea ei, ca un razboinic ce murise onorabil, s- a zvarcolit si ea. Erau ca ate care se rupeau de la sine. Fiecare coarda se rupea, eu simteam ca mor.

- In Reality -

- NUUU! am urlat eu, ridicandu- ma terifiata in sezut, cu o expresie pur ingrozita. Am expirat din nou, insa lacrimile din vis erau pe obrajii mei. Erau deci lacrimi reale.

Mi- am tinut capul intre maini, uitandu- ma la genunchi. Mi- am frecat putin fruntea, aveam o alta migrena.
Katherine a venit cu viteza luminii si m- a intrebat ingrijorata ce se intamplase. I- am spus ca avusesem un cosmar si am rugat- o sa imi aduca un pahar cu aspirina dizolvata in el. Am clipit repede, si ea a fost si disparuta. Melodia de la Marina & The Diamonds, Lies, a inceput sa rasune puternic in camera, si eu cu migrena inca accentuata, am raspuns cu un alo. Ale mi- a zis ca telepatia ei de cea mai buna prietena ii zicea ca ma simteam rau. Am ras uimita si am raspuns pozitiv, spunand ca aveam doar o migrena, nimic important. Ea a zis ca ma va suna mai tarziu sa nu ma deranjeze si mai tare, si a inchis. Am chicotit dupa si m- am intins din nou in pat.
Dupa a mai sunat o data telefonul. Neuitandu- ma la apelant, am raspuns cu un alo din nou, si vocea lui Tony a umplut camera. Parca miraculos nimic nu ma mai durea, deci eram bine.
A fost o scurta conversatie in care ma certa ca din cauza problemelor mele migrenele sunt mereu acolo. Am ras pe tot parcursul conversatiei, caci din una scurta s- a transformat in una lunga in care a facut pe bufonul si m- a facut sa zambesc. A zis te iubesc prieteno la sfarsit si mi- a inchis. Dupa am soptit ,, Si eu te iubesc pe tine... '', intr- o voce plina de regret. Regret? De ce oare? Nici eu nu stiam, stiam doar ca era regret si atata tot. Un regret pe care nici nu il cunosteam. Katherine a intrat in camera rapid cu o aspirina dizolvata in apa, pe care am dat- o peste cap repede, si am pus- o pe noptiera. Katherine mi- a dat un pupic pe frunte si a zis sa ma odihnesc.
Camera mea era patrata. Era covor alb pufos pe podea, care o acoperea pe toata, pereti de culoarea turcoaz, un pat mare, care se adapta expresiei englezesti ,, king - sized ''. Era frumo, plin de paturi si perne, iar deasupra aveam poze cu prietenii mei, familia, care erau puse dezordonat, dar oarecum intr- o dezordine ordonata.
Masuta mea de toaletaj era plina de chestii, accesorii, machiaje, nu prea multe doar ca foarte multe, si alte chestii. In stanga camerei era marele dulap, cu multe haine. M- am uitat sub patura. Purtam un set de pijamalute, pantalonii trei sferturi turcoaz cu buline albe si la fel si bluza, cu o chestiuta animalut draguta pe ea, care facea cu ochiul, iar partea de la gat avea un guleras frumos care parea de matase, pijamaua fiind de bumbac.
Am dormit cred ca aproape toata ziua aceea. El ma epuiza, dar fara el nu existam. E foarte dur, sa fie cineva sufletul tau pereche, dar tu sa nu fii al lui.

Subiect: Re: Endless Nights Mar 15 Apr 2014, 16:34

Ma bucur ca ai postat atat de repede pentru ca vacanta e chiar plictisitoare. Pai ce pot spune... in continuare spun cu mare drag ca imi place si ca astept urmatoarea parte. Si sa ma anunti din nou. Te-am pupat. kiss

https://sasu.forumgratuit.ro/t16959-hana-ayane

Subiect: Re: Endless Nights Lun 28 Apr 2014, 21:43

Ei bine, m- am intors si eu cu capitolul ... 5. Next:

Capitolul V :: Seeing ,,us'' in them.

M- a izbit puternic de perete, sarutandu- ma plin de patima si rapid. Isi plimba mainile agitat pe soldurile mele, coborandu- si buzele pe gat, strangand pielea cu dintii, lasand semne mici. De fiecare data cand o facea imi incovoiam degetele puternic in parul lui, gemand cu placere. M- a ridicat sus, si mi- am strans picioarele in jurul taliei lui.
M- am trezit incet- incet din vis. Am oftat exasperata. ,, Era chiar necesar sa te opresti in acest moment din vis? '' mi- am certat eu creeierul. Scena aceea era o una plina de pasiune si iubire, cu un fel animalistic pasional, rapid si dur. Am respirat greu, imagindu- mi continuarea scenei. Cu fiecare moment in care ma gandeam la mai mult ochii mi se bulbucau si mai mult. Dupa 2 minute de imaginare intensa, am scuturat capul repede in respingere si in dezgust, si m- am dat jos din pat.
Am sarit in sus si in jos, avand un mod foarte bun. Am luat o pereche de blugi decolorati, un tricou alb cu multe cercuri cu flori in ele ce formau o imagine de la departare, o camasa de blugi decolorata, niste tenisi albi de la Converse, mi- am facut un coc rapid si mi- am pus ochelarii mei cu rama neagra.
Am sarit pe scari repede, am turnat niste lapte intr- un bol mare si l- am pus la cuptorul cu microunde. Am luat apoi niste cereale Nesquik. In timp ce imi mancam cerealele, ma gandeam din nou la el. Prima zi in care statea cu Melania din nou. Am oftat. Oare ce o sa se intample? Speram sa nu accepte pentru ca stiu ca o sa il raneasca din nou dar el a vrut- o, si la bine si la greu o sa ii alaturi de el acolo sa il ajut cand are nevoie si sa fiu confidenta lui. Daca nu am putut sa fiu a lui, macar atat sa pot sa fac.
Inconstienta, terminasem bolul de cereale in 2 minute. L- am pus repede in chiuveta, fara sa il mai spal fiindca eram in intariere, nu eram defapt, chiar era prea devreme. Dar trebuia sa ma duc cu Tony si Melania la un suc. Bineinteles l- am invitat si pe Mike cu mine sa ma ajute atunci cand o sa imi fie greu sa ma uit la ei doi, sau mai bine zis la el cum iubeste alta. Mike este alt prieten deosebit, nu cred ca este cineva mai intelept ca el si care sa fie mai grijuliu cu mine.
De asta aveam nevoie de el in momentele grele. Putea si Ale sa fie acolo, dar stia ca eu ma distantasem de Mike si aveam nevoie sa mai stam impreuna ca cei mai buni prieteni, sa ne apropiem inapoi cum eram mai demult. Trebuia sa ne intalnim toti la Starbucks. Deja ajunsesem acolo, si il vazusem pe Tony care statea rezemat de un perete, uitandu- se la telefonul lui plictisit. Cand m- a vazut si- a indesat telefonul in buzunar si mi- a zambit cald. Fata lui era scaldata de razele fierbinti ale soarelui, o combinatie hipnotizanta. Buzele lui erau arcuite intr- un zambet dragut si adorabil, care te facea sa te topesti efectiv pe picioare. Parul lui caramelizat era ciufulit cu grija, intr- un fel perfect, iar ochii lui straluceau ca diamantele.
Pentru mine prototipul de baiat perfect, poate ca asta era el pentru mine, uitasem sa ii mai vad si defectele. Poate ca era impur, nu asa cum mi- l imaginam eu, nu era printul meu, era printul altcuiva, si fie ca vroiam asta sau nu trebuia sa suport. Stateam acolo amandoi, rezemati de perete, asteptandu- i pe ceilalti doi. Eu i- am dat mesaj cu o exasperare totala lui Mike, pe care incercam sa o ascund.

Katt: Undeee esti? Mike, stii ca eu nu pot sa o fac fara tine.

Mike: Stai linistita, Kitts. Vin imediat, vroiam sa ma uit la ceva intr- un magazin. O fata s- a uitat dragut la mine si vroiam sa ii dau numarul meu de telefon.

Katt: Serios? mi- am dat eu ochii peste cap. Fie, hai repede.

Eu si Tony eram acolo. Impreuna, dar defapt in total alte lumi. Eu intr- a mea , unde bineinteles eram noi doi, si nu stateam rezematid e un perete, eram in cafenea, si razand, sarutandu- ne si fiind fericit impreuna. Intr- un final, dupa mii de priviri aruncate de amandoi catre celalalt pe furis, s- a gandit sa isi bage la loc telefonul in buzunar si sa se uite la mine direct. Se uita cu grija, o grija de parinte.

- Ce e cu tine? Esti asa trista in acest moment.. a zis el, cu un fel de ingrijorare combinata cu o curiozitate mare.

- Nimic, stii cum sunt cand ma concentrez la mesaje. am glumit eu.

El a zambit, si nu stiu din ce motiv a si inceput sa rada in urmatoarele 2 secunde, un raset molipsibil, care bineinteles m- a facut si pe mine sa rad. Melania era acolo uitandu- se la noi care radeam fericiti. Este o fata inalta, cu parul saten spre blond, ochii verzi si o fizionomie... foarte sarmanta. Dar intr- un fel si fata ei te avertiza ca statea cu toti si trebuia sa te tii departe daca vrei ceva mai mult decat o aventura de noapte. Oare Tony o facuse cu ea? In fine, gandurile mele erau insa distrase de rasetul nostru foarte zgomotos, auzindu- se mai peste tot.
El s- a oprit insa din ras, lucru care m- a facut si pe mine sa ma opresc. S- a uitat la ea ca si cand ar fii fost cel mai pretios lucru de pe pamant pe care il avea. Ea a sarit la el in brate, si s- au sarutat amandoi, in felul acela in care ma saruta el pe mine in visele mele. Am tusit incet, mai mult pentru mine. Nu stiu cum, dar ca un inger a venit Mike si m- a imbratisat strans. Vazuse imediat tristetea din ochii mei din momentul in care ma zarise de la 14 metri departare. Mike este un baiat inalt, corpul meu micut fiind inghitit de al lui. Nu ma intelegeti gresit, si eu sunt inalta, dar el e cat Tony. Are ochii verzi, de un verde crud, ca iarba in primavara, cu nuante ciudate de galben. Tenul lui era mai mereu de un alb pal, laptos, dar foarte sarmant, parul lui, la fel ca al lui Tony, totusi chiar daca nu era foarte vizibil, era cu o nuanta mai inchisa decat al lui. Ca baiat, e foarte bine facut, nu exagerat, plini de muschi, dar e bine construit. Sa nu mai spun ca avea o inteligenta foarte ridicata.

- Intram? a zis Mike, vrand sa ma scape de durere.

- Da, intram. a raspuns Tony, si si- a trecut bratul de dupa gatul lui Melania.

Mike a zambit la mine. Stiam de ce il chemasem, el avea sa faca asta mai putin dureros, poate chiar intr- un fel placut. Ne- am asezat toti la masa, si fiecare a comandat ce a vrut. Bineinteles, eu si Mike am comandat un frapuccino cu caramel si frisca, Tony si Melania insa au vrut doar un suc de coacaze.
Nu stiu de ce comandase Tony suc de coacaze, le ura, era si alergic la fructele naturale, poate ca o facea numai pentru Melania ca sa parac a au cat mai multe in comun, dar ei nu avusesera niciodata ceva in comun, erau asa de diferiti. Mike purta o convorbire cu Melania si Tony, insa eu eram pierduta in lumea mea, visatoare ca mai mereu, neatenta si incercand sa fac timpul sa zboare mai repede. La un moment dat, o mana mi- a fluturat prin fata si atunci m- am trezit din transa mea. Intr- un gest rapid, de parca tocmai ma trezisem dupa cineva imi aruncase o galeata de apa pe fata, am rostit un ,, Ce?'' foarte vioi. Mike a ras, si a zis ca ma intrebase ceva.

- Da Mike, ce m- ai intrebat?

- Apai, nu ai auzit ce vorbeam? a intrebat el ridicand dintr- o spranceana.

- Ermmm... m- am balbait eu.

- In fine, nu conteaza, somn usor. a chicotit el.

Eu mi- am dat ochii peste cap, si am facut un comentariu sarcastic pe care l- am tinut pentru mine, si m- am intors inapoi la gandurile mele. Melania l- a gadilat pe Tony, el a zambit la ea si a sarutat- o, luand- o de coapse. Privirea mea imediat s- a intristat, si colturile gurii mele s- au lasat in jos, intr- un fel ca arcurile pe care nu mai sunt puse presiuni. Pareau asa fericiti impreuna, de parca nici macar nu se intamplasera acele lucruri intre ei, certurile lor, argumentele lor impotriva parerii celuilalt, jignirile aduse la adresa celuilalt, totul disparuse si acum erau cuplul perfect, exact ca in filmele acelea siropoase. Trecuse o ora, pentru mine greu, poate pentru cei trei care vorbisera mai mult. Mike obisnuia sa ma mai gadiles au sa ma calce pe sub masa, sa mai faca glume cu mine si obisnuia sa imi mai umble prin telefon, fiindca stia ca asa avea de gand sa imi diatraga atentia de la sesiunea mea de gandire intensa. Ma facuse sa mai glumesc, ba chiar sa fac parte la discutii cate 5-8 minute, dar intr- un final venise timpul sa ne luam ghiozdanele si sa plecam. Incepuse sa ploua.
Cand am iesit afara, Tony si- a dat jos geaca si i- a oferit- o Melaniei, lasandu- se pe sine doar in tricou, stiam ca probabil ingheta, dar o facea pentru ea. Am oftat din nou, un oftat foarte mic care deabia se putuse a se auzii. Mike, ca un prieten foarte bun si un gentelman m- a acoperit cu geaca lui, cu toate ca si el ramasese acum in tricou. Am zambit la el, si l- am imbrancit. Am inceput sa radem amandoi. Am luat geaca de pe mine si am pus- o in capul nostru, ca sa ne mai protejeze putin. Am ajuns amandoi la scoala, defapt toti patru, si ne- am dus toti in clasele noastre. Totusi, chiar daca Tony si Melania erau in clase diferite, eu si Mike eram in aceeasi. Imediat ce am intrat pe usa Mike m- a asezat in spate, in spate referindu- se la un cuier, care avea jos si un dulap, pe a carui suprafata puteai sa stai.

- Kittsy... Katnizer... Stiu, am vazut cum te uiti la el, dar te implor, pentru binele prietenilor tai, nu mai fii asa trista. Nu numai el... Adica stiu ca pentru tine doar el exista.

M- am amuzat mai intai, de poreclele date de el mie, fiindca pe mine ma mai chema si Katherine, obisnuia sa faca jocuri de cuvinte foarte ciudate. Am zambit si l- am pupat pe obraz, apoi el m- a imbratisat, oftand. Ora de romana a inceput, si poate ca m- am refugiat in materia de limba romana ca sa scap de sentimentele mele si intrebarile mele care stiam ca aveau de gand sa ma innebuneasca, dar trebuia sa imi las probleme pentru acasa, nu puteam sa fiu trista in public, sa vada toti ca eu nu zambesc defapt. Obisnuiesc sa zambesc, dar acum nu vreau sa zambesc. Ma simt prost, el e cu ea, par foarte fericiti impreuna si eu ii stric toate aceste momente de fericire cu nefericirea mea. Cum s- a sunat de pauza am si primit un mesaj de la Tony sa vin pe banca cu Ale sau cu cine vin. Am tras- o pe Ale la propriu dupa mine. Melania si Tony erau acolo, sarutandu- se.
Puteam sa aud zgomotul facut de buzele lor care pareau pur si simplu sa se devoreze... Parea ca ei doi nu s- ar mai fii vazut de atatia ani. Era ceea ce vroiam eu sa am cu el, ma rezumam doar la asta deocamdata, nu puteam sa ma gandesc la mai mult.

- Hei, Faye... Poti sa ne faci o poza? m- a rugat Tony dupa ce a facut boticul de catelus.

- Bine bine nu trebuie sa faci si aia. am zis eu, scuturandu- mi capul.

Era atat de dulce. Mi- a dat telefonul si m- am uitat la imaginea de pe camera. Ale ma vedea. Inlocuiam chipul ei cu al meu, si in fiecare moment in care ma gandeam la asta si mai mult, si mai multe lacrimi mi se adunau in ochi, vrand sa alunece pe obraji, sa evadeze. Insa eu le- am tinut frau foarte bine, ma pricepeam cel mai bine la asta, dar nu puteam sa ma ascund de cea mai buna prietena a mea, stia ca mai aveam putin si aveam de gand sa plang. Am facut poza, i- am inmanat telefonul si Ale vrand sa imi dea o oportunitate sa imi sterg lacrimile, sa nu le mai tin, m- a imbratisat repede.
Am clipit, lacrimile mi s- au dus pe obraji insa eu le- am sters repede cu bluza Alexandrei. M- a muscat de umar in semn de ,, Hei! Nu fa aia! '', iar eu am chicotit incet.
Orele au trecut pana la urma, si insfarsit puteam sa nu ma mai ascund. Am plans asa mult seara aia, si toate serile dupa. Bineinteles prietenia mea cu Tony a continuat, mereu ma ajuta si pur si simplu imi spunea ca probabil baiatul acela avea de gand sa fie cu mine la un moment dat, si aveam de gand sa fiu fericita cu el. Mereu am zambit si i- am multumit ca era prietenul meu.

Capitolul VI :: I' ll leave you, but don't die.

Stateam in camera mea, uitandu- ma la lumina lunii care trecea prin geamul transparent. Plangeam continuu. Asta pare sa fie singurul lucru care il fac. Nicio durere fizica nu putea sa depaseasca durerile din piept pe care le simteam acum, de parca inima mea vroia sa ia o vacanta. Suspinele mele umpleau camera, lovindu- se de pereti parca si intorcandu- se la mine. Probabil dispareau incetul cu incetul defapt, in alt univers. In universul trecutului. Fiecare secunda o pierdeam acolo. Pur si simplu durerea ma tortura si simteam ca nu mai pot sa mai supravietuiesc inca o zi fara el. Nu stiu in ce fel, dar parea ca eram legata de el, parca ar fi fost sufletul meu pereche insa eu nu eram al lui. Si aceasta nu era od urere ca toate celelalte. Facea sa ma simt de parca fiecare oscior din corp mi se rupea, si fiecare muschi slabit nu se mai putea misca, o durere fizica intervenea.
Pur si simplu nu mai suportam faptul ca se intorsese la ce fusese acum 6 luni. Am luat o gura mare de aer, si o lama mare, ascutita. Am ingropat- o adanc in pielea mea, intrand in carne. Continuam sa desenez linii perfecte, sangele tasnind ca o cascada efemera. Nu se oprea. Eram goala, in cada, cu apa care se transforma incetul cu incetul intr- o culoare sangerie. Durerea din piept nu pleca, dar se atenua. Stiam ca va fi acolo si data viitoare daca nu o fac acum. Trebuia sa mor. Pe noptiera din camera mea zacea un bilet de adio.
,, Draga sora, KatherineAm
Te iubesc, ai fost acolo pentru mine mereu, ai avut grija, la fiecare julitura de genunchi si fiecare durere mica. Dar ce mai puteai face tu cand a intervenit dragostea? Esti iubirea mea infinita, sora, te iubesc si jur sa nu te las.
Ale... Prietena mea cea mai buna, alta sora. Promit solemn ca tu vei avea fericirea, voi lupta de acolo de sus fiecare moment, fiecare secunda pentru fericirea ta si pentru dorintele tale. Te iubesc enorm.
Mike... Ce as putea sa zic mai mult decat am zis deja? Esti un frate. Nu pot sa imi imaginez lumea fara tine si fara cele doua, va voi iubi la infinit.
Tony.. Voi pleca. Imi pare rau.. Nu stiu de ce dar simt nevoia sa ti- o spun. Tu esti motivul pentru care am ras am plans m- am automutilat si am simtit atatea. Nu te simti vinovat, te implor. Esti persoana pe care am adorat- o. Te iubesc. Enorm. Nu puteam sa imi mai imaginez viata fara tine. Voi veghea de acolo de sus, voi fi ingerul tau pazitor''.
Liniile se adunau, mai multe, inca una, si inca doua, si inca trei.. Cele mai adanci.
Lumea se incetosa, ceva ma prindea in radacinile ei. Era moartea. O simteam ca pe o liniste perfecta, un lucru perfect, un moment de fericire. Nu mai exista durere. Ma prindea in mrejele ei si ma aducea usor usor catre ea, cel mai dulce lucru pentru mine. Inainte sa imi inchid ochii, Katherine a venit si a urlat, un urlet infundat pentru mine. Ochii mei s- au inchis, eu am zambit.

Katherine' s point of view

Perle transparente amare se scurgeau rauri, cascade, nu puteam sa zic. Urlam continuu, desii gatul meu nu mai putea scoate un sunet.
- TE IMPLOR KATT TE IMPLOR NU MA LASA SINGURA! o zguduiam eu. In curand au sosit si medicii, si de atunci totul s- a intamplat prea rapid. Am lesinat pana la urma, simtindu- mi muschii ca cedeaza.

Alexandra' s point of view

Eram acasa, ascultand muzica, si cautand imagini artistice pentru niste edituri. Am primit un telefon. O voce se auzise, o voce subtire. Tot ce am inteles a fost ,, Domnisoara Katt Syera este pe moarte, domnisoara Katherine Syera m- a rugat sa va anunt''. Am scapat telefonul pe jos. Lacrimile nici nu au stat o secunda, au inceput sa curga pe obraji automat. Am cazut in genunchi, plangand. Ce ai facut Katt? Cum ai putut sa ma lasi singura? Te implor, nu ma lasa... Am reusit sa scriu ,, Katt e pe moarte'', si am trimis mesajul lui Mike.

Mike' s point of view

Un bazait al telefonului m- a trezit. Am citit mesajul. Ochii mei se faceau si mai bulbucati cu fiecare litera pe care o citeam. M- am ridicat din pat cu o singura miscare, strangand telefonul in mana. L- am aruncat catre perete cu putere si s- a facut tandari, cazand pe jos bucatele, cu un sunet de spartura. Respiratiile mele erau adanci si repezite. Maxilarul meu se inclesta. Tony, ce ai facut? Am aruncat cateva haine pe mine, la intamplare si foarte repede. M- am dus la adresa lui. Am batut cu pumnul la usa, si mi- a raspuns fratele lui Tony, Joe. L- am intrebar daca e Tony acasa si daca pot sa intru, si el a raspuns pozitiv, dand din cap. Am intrat ca un fulger in casa. In camera era Tony care dadea mesaje cu Melania probabil. Intr- un acces de nervi, l- am apucat de tricou si i- am zis:
- Tu, tu! Cretinule! Te detest! Cum poti sa o omori pe Katt? Cum ai putut sa faci asta? Persoana fara suflet! ochii mei se umplusera de lacrimi, iar Tony a clipit de cateva ori. Am simtit ca muschii lui se slabisera. I- am dat drumul si m- am asezat pe pat.
- Ce vrei sa zici... cu faptul ca... eu am omorat- o? S- a uitat cu ochi mari, de sticla.
- A comis sinucidere! Nimeni nu stie daca a murit sau nu! Acum o resusciteaza. Din cauza sentimentelor ei pentru tine.. Esti un tiran..
- Trebuie.. Sa imi arati.
Am inchis 2 secunde ochii si intr- o fractiune de secunda am coborat amandoi jos, si am luat masina catre spitalul St. George. Am intrebat acolo de Katt Syera. Doamna mi- a spus ca era la camera 248. Am luat liftul, grabindu- ne. Cand am ajuns, am intrat in soc.

Tony' s point of view

Cum putusem sa nu imi dau seama? Stateam si ma uitam la Katt, care era o leguma. Pielea ei era alba, pala, parea bolnavicioasa, avea cearcane, si mainile pline de deschizaturi, care erau inchise de ata medicala. Parul ei statea ravasit, ochii pareau ca se duceau in fundul capului, si picioarele ei erau slabe, ea era slaba.
Cum am facut asta? Eu i- am facut asta... Am simtit o vina care pur si simplu ma invinuia. Frumusetea ei era prezenta chiar si acum, aceeasi frumusete de copil inocent pe care o avea mereu. Katherine plangea cu un bilet in mana. Am citit cuvintele care mi le spusese. Pe care nu avusese curajul sa le spuna. Vazusem asta in ochii ei, de fiecare data cand ma vedea cu Melania, privirea ei devenea trista, se citea in ochii ei frumosi aposi. Cand ma vedea, ochii ii sclipeau de parca vazuse cel mai furmos lucru de pe pamant. Ma iubea... Mereu imi spusese ca trebuia sa ma incred in ea cu faptul ca o persoana ma adora, ma iubea si ar fi facut totul pentru mine, asa cum vroiam eu sa ma iubeasca cineva. Nu o crezusem...
Saptamanile urmatoare au fost grele. Alexandra, eu si Mike planuiam sa colaboram. De dimineata statea Mike cu ea, dupa- amiaza Alexandra si eu dupa ore, fiindca trebuia sa imi imbunatatesc cateva medii. Stateam insa de la ora 6 dupa masa, pana la ora 6 dimineata viitoare. Dormeam acolo, vegheand asupra ei, analizandu- i frumusetea. In adancul meu incercam sa neg faptul ca... poate simteam ceva pentru ea... ma intelegea si ma iubea, era acolo pentru mine.
Era o seara tarzie, ora 2. Ma uitam la fata ei, analizandu- i trasaturile. Am vazut degetul miscandu- i- se 2 milimetri, si ea suspina. Am chemat medicii, stand acolo cu ea.
Ii administrasera un sedativ sa adoarma, dupa ce ii facusera cateva lucruri.
In seara aia m- am dus acasa si mi- am facut bagajele. Am luat hainele si tot ce imi trebuia. M- am dus la spital inapoi, in camera ei. Am lasat bagajele jos. Am respirat adanc. Simtind un sentiment de indemn, trebuia sa fac asta, ma indemnam singur. Trebuia sa plec din viata ei, nu- i faceam bine. Am sarutat- o. Pentru prima oara, buzele noastre se atinsesera. Am simtit ca si ea isi misca buzele, si le contopea cu ale mele. Deschidea incet incet ochii. Asa ca m- am grabit sa iau bagajele si am iesit o usa, uitandu- ma inca o data la ea, la frumusetea ei. Medicii veneau in camera ei. Si am plecat din spital, din tara, din viata ei.

Katt' s point of view

Vazusem. El o facuse. El ma sarutase. Imi atingeam buzele de mii de ori si imi inchideam ochii, incercand sa mai simt asta inca o data. Ale si Mike ma imbratisasera, pur si simplu le simteam chiar si eu fericirea. Katherine, ce sa mai zic, a innebunit, gatea incotinuu supe si mancaruri, mi le aducea ma pupa pe frunte, ma facea sa rad. Pana la urma a gasit un fel de proces sa ma ajute sa imi dispara cicatricile. Am acceptat, gandindu- ma la faptul ca trebuia sa las in spate trecutul. Plecase de aici, din viata mea.

Nu o sa-ti corectez capitolul din vreo doua motive:
1. Nu ai greseli mari, grave, iar pe cele pe care le ai ti le voi mentiona mai jos.
2. Am citit ultimul capitol ieri si imi e prea sila sa il citesc din nou si sa il si corectez.

Titlu: Deloc original. L-am intalnit foarte des, nu imi exprima absolut nimic. Nu vad nicio urma de mister, nu ma face curioasa deloc. Daca nu ar fi trebuit sa iti dau critica, nu l-as fi citit niciodata. Pur si simplu, impactul lui asupra cititorului este egal cu zero. Se potriveste, sau ma rog, da semne ca s-ar potrivi cu ficul, deci din punctul asta de vedere e okai.
Idee&actiune: Nu m-a captivat deloc. Inclin sa cred ca povestea este mai mult sau mai putin reala si nu ai vrut sa schimbi foarte multe, insa chiar si asa, tot trebuie sa imi aduci ceva nou, care sa ma captiveze si sa ma faca sa ma intreb ce se va intampla mai departe. Am prevazut absolut totul, iti jur, si nu m-ai surprins in niciun fel. Deja ideile de "dragoste imposibila" si "self harm" au fost stoarse pana la extrem, a doua fiind chiar deplasata. Nu stiu cate persoane vor sa citeasca ceva despre o fata care isi face taieturi pe maini din cauza unui baiat. E trasa de par cam toata povestea. De asemenea, nu vad eu vreun baiat care intr-un singur capitol sa isi dea seama ca a ranit-o, sa o sarute si sa mai ia si decizia absolut drastica de a parasi tara pentru ea. Analizand ultimul capitol, mi-am dat seama ca actiunea e grabita. Ai putea sa o mai incetinesti putin.
Descriere: E destul de ok, insa se poate mai mult. Poti sa accentuezi mai mult sentimentele si sa le redai intr-un mod mai elegant. In general, stai bine, insa intotdeauna e loc de mai bine. Incearca sa fii naturala in descriere, sa nu exagerezi cu "expresii" de genul: "inima mi se rupea in mii de bucatele" sau "sufletul imi era sfasiat". Sunt cele mai nasoale "metafore" pe care le-am auzit in viata mea. Strica tot farmecul. De asemenea, mi-ar placea sa descrii un pic reactiile personajelor si atunci cand ele converseaza. Face ca totul sa para mai real si asa intram si noi in pielea personajelor tale.
Dialog: Meh, aici nu stai chiar bine. Majoritatea replicilor sunt seci si pot fi omise, nu transmit absolut nimic. O sa ma repet a nu stiu cata oara, insa nu ma simt bine daca nu o fac: poti inlocui descrierea kilometrica cu un dialog bun, pe masura. Cu doua replici bine alese, poti inlocui un paragraf plin de descriere, iar asta pentru ca este cel mai bun mod de a exprima trairile personajelor. Asa aflam si noi cum reactioneaza in situatiile limita, sau chiar si in cele obisnuite. Nu uita ca dialogul este un mijloc de caracterizare al personajelor. Incearca sa redai prin dialog numai ce este absolut necesar si care, dupa parerea ta, ne-ar putea intriga si ne-ar face sa ne intrebam ce mama naibii au vrut sa spuna personajele alea si ce au ele de gand.
Exprimare: Exceptand expresiile pe care ti le-am mentionat la descriere, stai bine. Scrii corect din punct de vedere gramatical, nu am observat dezacorduri, pui cratima acolo unde trebuie. Ai o problema cu acel "defapt", care este de fapt "de fapt". *Stiu ca a sunat aiurea*. Niciodata nu se scrie intr-un cuvant, absolut niciodata. Tine minte asta! In rest, nu mai am ce adauga.
Estetica: Nu pot sa ma plang, totul este in regula. Daca ai scrie numarul capitolului cu o marime mai mare, ar fi si mai bine si, de asemenea, titlul capitolului sa se afle sub numarul acestuia. Ofera acel efect de "aerisit si ingrijit".
Punctuatie: Nici aici nu am observat probleme. Nu sunt sigura daca ai pus chiar mereu virgula unde trebuia, insa acolo unde pun eu accent cel mai tare (inainte de conjunctiile dar, iar, insa, ci), ai pozitionat virgula. Foarte bine!

Acum ca am reusit in final sa iti dau critica, tin sa adaug cate ceva: eu, de felul meu, ma uit la varsta persoanei careia ii dau critica, in asa fel incat sa fac o comparatie intre "ce ar trebui sa gasesc" si "ce gasesc de fapt". M-ai surprins ca scrii atat de corect la numai doisprezece ani si tin sa te felicit pentru asta. Ai tot respectul meu. Nu stiu daca ai citit articole in materie de limba romana sau pur si simplu ai o profesoara excelenta, insa chiar nu ma intereseaza. Meriti toate aprecierile pentru asta, caci scrii mai corect decat unele persoane ajunse la cincisprezece sau chiar saisprezece ani. Mult succes in continuare!

Subiect: Re: Endless Nights Vin 29 Aug 2014, 23:00

Fan Fic Original inchis din cauza inavtivitatii.