Idila Shureyelei

Capitolul 1

Inceputul basmului

Copilaria fiecarui dintre noi este impodobita in special de basmele care ne linisteau, ne-au slefuit imaginatie si ne ajutau sa dormim, spre fericirea parintilor nostri. Atunci, cand ne gandeam doar la cum puteam obtine puteri magice, eram ferm convinsi ca zanele, vrajitoarele, chiar si Mos Craciun chiar exista! Insa, cu timpul, ne-am maturizat si ne-am indepartat din ce in ce mai mult sufleteste de acele taramuri supranaturale. Unora dintre noi le-au fost spulberate aceste crezanii chiar de catre parintii nostri, iar noi am fost nevoiti sa acceptam ca basmele erau doar niste povesti de adormit copiii, si la propriu si la figurat. Oare asa sa fie? Miile de basme care ne-au captivat si ne-au construit cu adevarat copilaria sa fie doar niste minciuni? A venit momentul sa va impartasesc secretele. Lupul din scufita rosie a parut doar un animal infometat, insa adevarul este ca lupul era doar o vrajitoare care si-a blestemat propriul suflet din greseala, iar astfel, a ajuns sa ramana toata viata un lup, razbunandu-se pe cei care treceau pragul padurii ei. In capra cu trei iezi, cu totii credem ca cel care isi incerca norocul la usa iezilor era celasi lup. Insa adevarul este ca elfi, strajeri si spiridusi incercau sa prinda comorile din caza iezilor, iar acstia si mama lor nu stiu de aceasta. Acum am sa va spun ceea ce s-a intamplat cu adevarat in Frumoasa adormita, poveste stiuta si vechii stramosi.

Era odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povestii, intr-un loc nestiuit nici de cei care au trait in acea vreme, impartit in doua teritorii. Primul era un loc dominat de muritori, fara puteri magice, deloc intelepti, lacomi si egoisti. Acestia erau dominati de un rege pe nume Asuma si o regina pe nume Kurenai. Cei doi locuiau intr-un castel nemaipomenit, faurit din piatra scumpa si de cei mai priceputi arhitecti ai acelei vremi indepartate. Vitraliile colorate puteau fi observate de la kilometrii departare, insa nimic nu egala marimea castelului care zgaria norii si se intindea pe mare parte a teritoriului oamenilor. Acestia insa purtau o ura nemarginita fata de lumea magica, chiar daca aceste fiinte magice nu incercau decat, prin bunatatea lor, sa traiasca in armonie. Aceasta lume de basm se afla chiar intr-o padure putin mai departe de castel, aparata insa dee strajeri inalti cat jumatatea castelului, gata sa ucida pe oricine incerce sa se apropie. De cum intrai, mici fiinte stralucitoare, albastre si cu voce pitigaiata te intampinau dansand in cerc scotand un sunet acut. Apele nu erau casele pestilor, ci ale borastelor fermecate car o tineau numai intr-o distractie, batandu-se cu noroi. Pasarile nici ele nu duceau lipsa de un aspect magic. In loc de pene, acestea erau acoperite de mici tuburi flourescente, avand in capat sfere care miscau tuburile aleatoriu. Nimic nu era normal in acespa padure, pana si copacii susoteau si radeau infundat pe la spatele zanelor. Padurea era locuita de zane in special, fiecare era diferita de alta. Aceste fiinte isi duceau veacul in copaci, avand grija de echilibrul naturii. Sa nu mai spunem de pitici, elfi si alte fiinte magice, unele necunoscute chiar si in ziua de astazi.

Era insa o zana in padurea Mijrut, o zana mai speciala, o zana-mama. Legenda spunea ca la fiecare o mie de ani, peste noapte rasare brutal din pamant o floare mare si indesata, din interiorul careia se nastea o zana care avea destinul de a conduce generatia magica si de a apara lumea fermecata pe care omenirea incerca sa o distruga. Acest fel de zana nu era la fel ca celelalte. Era la fel de mare cat un om, aripile acesteia mai aveau putin si i se tarau de iarba, si ea fermecata a padurii. Ochii acesteia aveau o nuanta verde-galbui, care baga spaima in orice om care avea curajul sa o priveasca. Fiind o zana speciala, avea si ea puteri speciale. Cu doar o miscare a degetului, sau o suflare usoara din buzele ei rosii si carnoase, era capabila de actiuni pe care nicio zana sau om nu era capabil, iar aceste puteri cresteau odata cu varsta. Zana aceasta s-a nascut dintr-o floare de cires, care a crescut bizar. Din pamant. Astfel, a fost botezata sub numele de Sakura de catre fosta zana-mama, o zana nascuta dintr-o floare de mar. Era de obicei apatica, desi avea o fire vicleana si era extrem de desteapta. Se uita cu acei ochi unici catre castelul in care locuiau oamenii, si visa sa vada cum este acolo. Sakura nu stia ca oamenii incercau sa zdrobeasca lumea fermecata, insa vroia cu mare ardoare sa zboare foarte repede, asa cum o facea ea, si sa vada ce se intampla. Destinul ei il stia doar zana nascuta dintr-o floare de mar, unul plin de amaraciune, ura si dezamagiri, care avea sa o aduca curand acolo...

Pentru cei care spun ca sunt urata, acest video este pentru voi, in engleza, asa cum va place, stiu ca va place engleza si pentru

cei care nu ma plac, oricum am luat-o razna, asa ca va place de mine acum?

In primul rand, BUNA!!!!!! In al doilea rand, voiam si eu sa vad ceva scris de tine, de fapt am mai vazut, dar nu cred ca am comentat la vreunul din ele!

Sincer, ideea este inca neatragatoare, dar poate este de vina faptul ca ai scris decat un capitol si nu puteai sa ne spui prea multe dintr-o data. Totusi, nu ma asteptam ca Sakura sa fie o zana si in niciun caz in sensul in care ai descris-o tu! Inca nu-l vad pe Sasuke prin peisaj, dar sper sa apara curand. El este printre preferatii mei din anime.

Greselile de tastare au existat si inca mai exista, insa nu este nimic ce nu se poate rezolva! In schimb, mi-a placut faptul ca in castel, regele era Asuma, iar regina Kureneai! De asemenea, mi-a placut si descrierea de tip tablou.

Si in ultimul rand, sa nu uiti sa ma anunti fiindca vreau sa ma decid daca ideea imi place sau nu!

Te pup!

Halo! Na, că am lăsat și eu un comentariu heh

Povestea e genial de frumoasă și descrierea ta e nemaipomenit de convingătoare. Adică, clar, chiar m-am simțit ca la cinematograf vizionând un basm cu zâne x3
Regele Asuma și regina Kurenai mi-au adus amintiri din Naruto, dar și regrete pentru că m-ai făcut să-mi amintesc că Asuma nu mai există crying

Anyway, e super drăguț începutul și chiar abia aștept următorul capitol cât mai repede. Oficial, ești printre scriitoarele mele de pe forum preferate xD hihihi...hihi
Trebuie să recunosc că prima dată când am citit titlul aveam impresia că este ceva legat de Turcia, dar oricum m-a atras denumirea.
Soo, să nu uiți să-mi lași mesaj la next a hug

Pa, pa^^

Idila Shureyelei 3216174793_1_2_dhCecdPQ

Capitolul 2

Nasterea

Flashback...

Era o noapte de primavara. Atunci cand creaturile fermecate erau in lumea viselor si natura era in repaus, s-a intamplat inevitabilul. Din pamantul abia udat de ploaie, rasare un mugure de floare de cires, insotit de trosnituri puternice. Atunci cand o zana-mama se naste, alta moare, asa ca zana nascuta din floare de mar, Ilithya, s-a trezit din somn. Era insa foarte batrana, nu mai putea zbura, asa ca a trebuit sa mearga pe jos pana la locul unde a avut loc nasterea. Ceva o atragea spre acel loc, instinctul de zana isi facea treaba. Zanele protectoare ale acesteia au venit in ajutorul ei. Fiind batrana, mergea destul de lent, dar zanele insotitoare nu indrazneau s-o lase singura. Insa Sakura era nerabdatoare sa vada lumea de afara. Floarea de cires sa deschis brutal, intr-o explozie de lumina si energie, care se raspandea in spirala de-a lungul Campiei Nasterii. Sakura se nascuse cu marimea a unui copil de 6 ani, desi vazuse pentru prima oara lumea de afara. Era normal pentru o zana-mama. "Degetica" s-a ridicat in pozitie dreapta din floare, inconjurata de o aura verde, dar era un verde cu o nuanta frumoasa, un turcoaz deschis. A stat asa timp de 5 minute, sfidand gravitatia, si dormind asteptand ca cineva sa o atinga si sa anuleze nasterea. Curand au ajuns si Ilithya impreuna cu zanele insotitoare. Ilithya dadea aprobator din cap, semn ca era incantata de zana care abia se nascuse. O miscare usor stangace din degetul aratator, iar in fata ei se aseaza o masa din lemn de stejar. O atingere fina a unei zane insotitoare si Sakura s-a trezit, insa nu a plans deloc. Era deja constienta de ce se intampla. Ciudat in lumea zanelor, nu-i asa? Sakura era imbracata doar in costumul Evei, dar nu era deloc deranjata. Acum trebuia sa se supuna examinarii Ilithyei. Aceasta anuleaza gravitatia din jurul ei si incepe sa pluteasca. Mainile zbarcite ale ei incep sa emane energie concentrice fata de ele, si le indreapta catre picioarele Sakurei. Acum zanele insotitoare trebuiau sa ia notite:

-Aceasta zana va cutreiera lumea, va ajunge in locuri unde nicio zana nu a ajuns pana acum.

Isi indreapta mainile acum catre chakra radacinei, insa nu scoate niciun sunet. Merge mai departe, catre chakra sacrala:

-Aceasta zana va avea doi copii. Unul fata si unul baiat.

Merge mai departe, la chakra solara, dar si de aceasta data nu spune nimic. La chakra inimii, Pe Ilithya o trece un fior si isi drege vocea pentru a spune:

-Aceasta zana va avea parte de o iubire cum nicio alta zana nu a avut parte. Insa chakra inimii a Sakurei este rosie la exterior si neagra la interior. Va avea prte de dezamagiri si agonie.

Zanele insotitoare se uitau unele la altele, dar nu indrazneau sa spuna nimic. Ilithya nici nu vrea sa mai treaca la chakra gatului, ci trece direct la chakra celui de-al treilea ochi.

-Desi aceasta chakra este deschisa, nu va putea vedea dincolo de ceea ce ii va sta exact in fata ochilor. Va comite, in ciuda vicleniei si destepteciunii ei, o greseala fatala.

Zanele insotitoare se apropiau unele de altele, semn ca erau moarte de frica. Aveau un motiv intemeiat. Cand isi duce mainile catre chakra coroanei, Ilithya incepe sa rada, iar bucuria i se citea pe pe chip. O saruta pa frunte si le spune zanelor insotitoare ca le lasa pe maini capabile. Cat ii clipi, Ilithya se prabuseste, iar energia emanata de ea in urma decesului, trezeste toate creaturile padurii. Zanele din Mijrut nu au pierdut timpul, ci s-au grabit spre a duce informatiile in biblioteca secreta a zanelor, iar Sakura nu avea sa afle niciodata ceea ce a spus Ilithya.

Flashback

Sakura nu a aflat, insa dorea cu ardoare sa viziteze castelul unde locuiau oamenii. Ceva anume o atragea spre acel loc, era extrem de curioasa si voia sa stie mai multe despre toate. Ar fi putut sa faca o vizita castelului, dar stia ca regulile padurii sunt sacre, chiar si pentru cea mai puternica zana din Mijrut.

Intr-o zi, Sakura a decis sa dea iama prin padure ca sa afle ce se mai intampla. Circula prin padure cu viteza unei torpile, avea niste aripi mari, negre si puternice. Aceste aripi aveau reflexii albastre la lumina soarelui si erau impodobite cu pene ca de corb. A. Se intelegea bine cu toate creaturile fermecate, radea si se simtea bine, chiar daca cateodata o cuprindea tristetea cand privea castelul oamenilor. Sakura ajunsese intr-un luminis unde distractia era in toi. Broastele se bateau cu noroi, cartilele radeau in hohote iar copacii mai ca lesinau de ras. Dar trei zane ii apar in fata Sakurei, care nu prea erau asa de distrate. Aceste zane erau cat palma Sakurei, numai ea avea marime de om. Prima se numea Fudula, si era imbracata intr-o rochia facuta din petale de floare rosie. Cealalta se numea Credula, si era imbracata in galben. Iar cealalta se numea Libelula, si era imbracata in albastru. Libelula isi face curaj si ii spune Sakurei:

-Sakura, s-a intamplat ceva groaznic, nu stim ce sa facem, suntem pierduti!

-Dar ce s-a intamplat? spune Sakura cu vocea blanda care o caracterizeaza.

-Un om a intrat in padure! spune Fudula, inervand-o la amxim pe Libelula.

-Oh, nu stiam, insa se pare ca asa e! spune Credula.

In acel moment, Sakura a simtit ca aceea este sansa ei de a avea contact cu lumea oamenilor. Porni in viteza spre locul unde i se spusese ca se afla omul, si era gata sa-l nimiceasca cu o simpla vraja daca acesta devenea ostil.

Pentru cei care spun ca sunt urata, acest video este pentru voi, in engleza, asa cum va place, stiu ca va place engleza si pentru

cei care nu ma plac, oricum am luat-o razna, asa ca va place de mine acum?

Halo(✿◠‿◠)
Mersi de anunț◠.◠
Povestea este super drăguță, mi se pare că am văzut un film de genul, dar sunt foarte curioasă de ce vei face în continuare. Aww, deja mi-l imaginez pe Sasuke, atât de drăguț (≧o≦)
Dar nu înțeleg de ce ai pus „Flashback” dacă acțiunea se întâmplă în viitor când devine ea mai mare.
Anyway, să aduci capitolul cât mai repede, vreau mai mult Sasuke în scenă, cum o fi el, vreau să îl văd, adică citesc, în fine înțelegi.
Konbanwa!

O dar vai :> Da' ce-avem noi aicia? :))) Ok, nu-mi iese. :)) In primul rand, Hola.
Mersi de anunt, chiar daca am ajuns la cap. 2, se pare ca nu am pierdut prea mult, imi place mult ideea pe care ai ales-o. Anunta-ma si pe mine in continuare, te :* si scrie cat mai repede! :))
P.s Si eu credeam ca e ceva legat de turcia la inceput. :)))

●` Regula numaruuu` unu` J ` Sã n`ai incredere` in Nimeni`! ●

De sunt nebun,Sa.mi spuneti ca visez Fanficurile mele: > Nostalgia Dragostei
Sa ma minti ca umblu' printre stele > Infinite Love <3
Ca tot ce vad in jur cu ochii verzi >Sacrificiu pentru Razbunare
E un vis urat,ca.s fermecat de ele... >Ce este iubirea?

dance2

Capitolul 3

Intalnirea

Credula, Libelula si Fudula nu puteau tine pasul cu Sakura, care zbura cu o viteza de invidiat. Parul ei roz deschis dansa alert in bataia vantului, piciorele ei zvelte ramanea lipite pentru a mentine viteza, iar mainile ei fragile erau lipite de corpul ei cu talie de viespe. Sakura nu mai avea rabdare, vroia neaparat sa vada cum arata un om. Nu mai vazuse unul pana acum, defapt nici macar nu stia ca se afla in razboi cu ei. Era ca o copila care nu trebuia sa afle de problemele de familie. Padurea a protejat-o de aceste informatii, ca nu cumva sa o perturbe. Insa creaturile din mijrut nu au luat in calcul posibila descoperire a secretului de catre Sakura. Desi era o fire blanda, nu se stie cum reactioneaza la furie, si fiinda este cea mai puternica zana-mama din cate a existat, s-ar fi putut sa dezlantuie haosul asupra tinutului fermecat.

Sakurei nu i-a luat mai mult de cateva minute pentru a ajunge la poarta padurii, a carei intrare era protejata de doua creaturi gigante, urate de nici nu te puteai uita la ele. Semanau ca niste copaci batrani, impanziti de muschi si mucegai, dar erau vii. Vorbeau o limba de neinteles, insa Sakura se pare ca ii intelegea, ba chiar ii simpatiza. Sakura ii intreaba ce cei doi unde se afla omul, iar acestia bombanesc niste sunete joase si arata spre tufarisului din fata zanei-mama.

-Esti acolo? spune Sakura apropiindu-se usor, dar pastramdu-se la o distanta sigura. Nu trebuie sa-ti fie teama.

-Vor sa ma ucida! spune o voce masculina. La auzul acestei voci, Sakura s-a facut rosie ca racul si ii pierise vocea. Nu mai stia ce sa spuna sau sa intrebe, dar avea o responsabilitate si trebuia sa afle ce se intampla.

-Uita-te la mine. Crezi ca as putea ucide pe cineva? spune Sakura zambind si aplecandu-se usor.

-Nu tu, ei!

Sakura se intoarce catre cele doua fiinte colosale si ii priveste fix cu ochii ei care emiteau fulgere. La propriu. Cei doi au facut o pleaciune, dandu-i de inteles Sakurei ca o asculta neconditionat. Fata cu par roz s-a intors cu fata catre tufaris, iar, ca o actrita nemaipomenita, si-a afisat din nou zambetul pe buze.

-Daca sunt eu cu tine, nimeni nu-ti va face nimic. Haide, vino afara.

Sakura era intr-o stare de incordare maxima, inima ii batea nebuneste, iar respiratia ii devenise sonora. Fosnetul frunzelor ii rasuna in ureche mai accentuat, iar totul i se derula cu incetinitorul. Era foarte emotionata, fiindca nu stia ce sau cine ii va aparea in fata ochilor. Si pana la urma s-a intamplat. In fata ei ii statea un baiat cu par brunet, usor ciufulit, cu ochi mari si negri, imbracat doar intr-o pereche de sandale si o fusta din piele uzata din acele vremuri. Si da, fara tricou. Sakura ramasese stana de piatra, ajunsese la punctul in care emotiile ei dadeau pe afara. Avea gura cascata si aproape ca misca si respira. Nici omul nu era intr-o postura prea comoda. Avea in fata un om cu pene ca de corb, carre se tarau de pamant de mari ce erau. Cu ochi galbeni si pupila usor ascutita, Sakura te intimida doar privind-o. Baiatul, mai curajos din fire, a intrebat-o:

-Si acum? Ai de gand sa ma lovesti cu o lumina sau ceva?

-Uhm... Hm, nu! spune Sakura abia gasindu-si cuvintele.

-Avand in vedere ca oamenii si lumea magica sunt in razboi, m-as fi asteptat la asta.

Sakura isi paraseste emotiile la auzul acestor cuvinte si il intreaba cu curaj:

-Poftim?! Ce rezboi?

-Nu stii? Oamenii si creaturile magice sunt in razboi de secole! Au purtat nenumarate razboie cu zanele, care dadeau dovada de puteri chiar uimitoare. Oamenii nu pot folosii puteri magice, acestia putand sa se lupte doar cu sabiile si armurile de fier. Si desi oamenii pareau neputinciosi si lipsiti de putere, s-a descoperit ca metalele au efecte nimicitoare impotriva zanelor. Se pare ca iti spun ceva nou, nu-i asa?

Sakura se uita in jos cu o expresie trista. Nu intelegea de ce nimeni nu-i spusese de aceste lucruri, mai ales ca metalele ii fac rau. Se simtea mintita si tradata de catre toata padurea, mai ales ca se purtau cu ea ca si acum nu ar sti nimic. Acum intelegea de ce nu avea voie sa merga in castelul oamenilor. Pentru ca ar fi fost ucisa. Sakura incepea sa stranga din pumni, iar o aura energetica de culoare verde, dar destul de stearsa, incepe sa incojoare corpul ei. Ar fi putut sa mistuie tot in jur daca nu s-ar fi calmat.

-Pana la urma de ce ai venit aici?

-ADELOTA, SELIFARITVA! spune unul dintre paznicii portii.

-Este adevarat? spune Sakura ridicand din spranceana si privindu-l pe brunet.

-Ce sa fie?

-Ca ai furat o nestemata.

-Pofrim? Hah, ce minciuna!

Sakura incepe sa emita energie verde din ochi si scoate din buzunarul omului o piatra a lunii. O face sa leviteze si sa se miste catre ea, dupa care isi intinde mana si isi opreste vraja, iar astfel piatra furata ajunge in mana ei.

-Asta ce e, brunetelule?

-Bine, recunosc, am furat o piatra din lacul fermecat de alaturi. Nu am stiut ca e gresit!

Sakura ii face semn din mana omului sa se apropie de ea, dar el ezita la inceput. Intr-un final se incumeta si se apropie de zana. Se spunea ca zanele miroseau vesnic a scortisoara, dar nu stiu sa va spun daca este adevarat.

-Cum te cheama? il intreaba Sakura, privindu-se reciproc in ochii unici ai celuilalt.

-Sasuke. Pe tine?

-Hahaha, ce coincidenta! Pe mine Sakura. Numele noastrea seamana.

-Da... spune brunetul usor rosu in obraji. Apropo, imi plac aripile tale.

-Oh, multumesc! Mie corpul tau.

-Huh? Sakura realizeaza ceea ce a spus si tresare ca arsa.

-Scuze, nu am vrut sa spun asta, vroiam sa spun ca...

-Nu-i nimic, o intrerupe el. Si tu esti la fel de frumoasa.

-Multumesc, din nou.

-Trebuie sa plec. Sper ca o sa ne mai vedem.

-O sa ma gasesti mereu aici, in fiecare seara in timpul acesta.

-Bine, atunci.

Sasuke i-a intinde mana spre a o saluta, dar Sakura nu a inteles. Un moment stanjenitor pentru amandoi, insa zana-mama a fost destul de desteapta incat a inteles ca asta trebuia sa faca si ea. Zefirul isi face aparitia si incepe sa miste parul celor doi copii, fiindca amandoi nu aveau mai mult de 13 ani. Din acel moment, ceva s-a aprins in inima Sakurei, ceva ce nu-si putea explica. Se uita atent la acea fiinta, superba din punctul ei de vedere, si simtea cum este sub conducerea celei mai puternice si raspandite vraji de pe pamant: Iubirea.

Pentru cei care spun ca sunt urata, acest video este pentru voi, in engleza, asa cum va place, stiu ca va place engleza si pentru

cei care nu ma plac, oricum am luat-o razna, asa ca va place de mine acum?

Kyaa! A fost super drăguț >o<
Sorry pentru întârzierea de rigoare.
Și ei o să se întâlnească peste mult timp. Aww, la cei 13 ani ai lor, nu credeam că Sasuke va roșii x3
Nu mai știu ce să spun, decât să aduci capitolul mai repede, în fine...și-așa am ajuns și eu prea târziu, dar totuși vreau capitolul mai repede. P.S.: Sper că n-ai uitat de Voulez vous coucher avec moi? (D)

Ja!

Atas

Capitolul 4

Cei doi isi despart mainile, amandoi cu un zambet neutru afisat pe chip. Sasuke bate in retragere, lasand-o pe Sakura sa-l priveasca cum se indeparteaza incet de ea, iar, in cele din urma, dispare in adancurile tufisurilor. Sakura a mai zabovit in acel loc cateva minute. Nu stia ce simte, nu stia ce sa faca. Se gandea intens la acel baiat, care, cu privira lui patrunzatoare, sa facut-o pe Sakura sa simta altfel de sentimente. Insa zana-mama nu putea pierde vremea. Dupa spusele brunetului, se pare ca lumea magica si cea a oamenilor nu era chiar asa cum credea ea. Asa ca si-a deschis aripile, iar, cu o prima bataie din aripi a aripilor ei negre, se inalta rapid catre cer.

Nu a durat multa pana nu a ajuns in asa-zisul ''Punct prinicpal'' al padurii fermecate. Desi stia ca ii este interzisa accesarea informatiilor bibliotecii secrete a padurii, simtea ca trebuie sa stie adevarul. Cum ar fi putut proteja padurea daca nu stie de cine? Asa ca a pornit direct catre biblioteca ''secreta''. Toata lumea stia de de ea si unde se afla. Scria cu litere faurite din piatra verde de jade ca intrarea este interzisa, insa Sakura nici nu a stat sa se gandeasca. Doar un mic pas, si in fata intrarii sub forma de scorbura a aparut o femeie in rochie alb-albastra pana in pamant, decorata cu flori rozalii, iar paru-i blond ii cadea in valuri peste spate. Aceasta, cu un glas cristalin dar totusi impunator, i-a poruncit:

-Iti este interzisa intrarea in Biblioteca din motive secrete, Sakura!

-Si daca vreau sa intru? Spune Sakura ridicand din spranceana si emanand energie verde din mana dreapta, parca pregatindu-se de atac.

-Atunci va trebui sa treci de mine.

Fara alte introduceri si incantatii, Sakura a inceput sa o atace pe gardiana cu sfere verzi de energie pura, pe care gardiana cu greu reusea sa le pareze. Pana la urma a fost cea mai puternica zana din cate au existat. Gardiana a lovit puternic toiagul ei de lemn de pamant, vuietul impactului facand ca pasarile sa zboare haotic prin padure. Toate creaturile padurii stiau ca trebuie sa te protejezi atunci cand o zana-mama se lupta. In urma loviturii, in jurul Sakurei au crescut mai mult decat repede niste flori cu petale bleu, de exact de marimea Sakurei. Acestea s-au deschis si au inceput sa expulzeze din mijlocul lor gaze otravitoare de culoare roz. Dar Sakura nu s-a pierdut cu fire. S-a inaltat puternic cu aripile in vazduh, dupa care a inceput sa se inconjoare de o aura verde, asemanatoare ca aspect cu modelul focului. Sakura a inceput sa se invarteasca ametitor, la o viteza mai mare ca a patinatoarelor pe gheata. Din valtoare, sageti de energie se indreptau vertiginos de repede catre Gardiana, care a incercat sa se protejeze cu un zid facut din apa si nisip, facut sa leviteze. Aceste a cedat insa in fata numarului si puterii coplesitoare a sagetilor mortale. Acestea strapungeu corpul gardianei, ca cutiul fierbinte prin unt. Gemetele de durere rasunau cu ecou in tot Mijrutul, poate chiar si in regatul oamenilor. Iar, cu o lovitura de gratie, Sakura a creat din energie o floare, care a zburat lin catre corpul ciuruit al Gardianei, dar inca in viata. Se misca atat de incet, incat adancea mai mult suferinta saracei femei. Floricica s-a asezat pe frunte, dupa care, cu o viteza absolut ametitoare, a inceput sa trimita tulpini intregi de ghimpi prin corpul gardianei, aceasta murind in chinuri groaznice. Sakura s-a lasat lent in jos, indoind picioarele la aterizare. Corpul Gardianei s-a prefacut in lumina pura si s-a inaltat spre cerul bleu-marin care prevestea venirea noptii.

Nimeni din padure Mijrut nu se astepta sa Sakura, o zana buna si calma, sa ucida cu atata sange rece. Din pacate, fiintele padurii Mijrut inca nu vazusera nimic. Iar, astfel, Sakura a ajuns in biblioteca. Rafturi intregi confectionate din lemn de fag prijoneau carti groase si acoperite aproape in intregime de praf. A inchis ochii, dupa care energie verde iesea din mica deschizatura dintre cele doua ploape. Era intr-un moment de concentrare maxima. Atingea fiecare carte cu degetul, dupa care s-a oprit la o carte cu lacat de otel. Sakura nici nu s-a sfiit sa caute vreo cheie, iar, cu doar o mica miscare a degetului ei aratator, lacatul s-a deschis fara probleme. Sakura a inceput sa citeasca stupefiata ororile dintre cele doua rase, nenumaratele razboaie, torturile oamenilor, blestemele vrajitoarelor, crimele soldatilor si ditrugerile zanelor-mama. Se pare ca tot ce brunetul din acea zi a spus, s-a adeverit. Sakura nu avea de gand sa devina ca predecesoarele ei. Avea de gand se termina definitiv razboiul prin pace si si vorbe bune. Afland mai multe de la Sasuke, ar fi putut sa gaseasca o cale de intelegere, gratie inteligentei ei. A pocnit din degete, iar cartea groasa s-a facut aproape cat o margica. A bagat-o intr-un fel de buzunar al robei ei, dupa care s-a indreptat direct la locul unde ea dormea. Maine dimineata, incepea o zi interesanta pentru zana-mama a padurii Mijrut...

Pentru cei care spun ca sunt urata, acest video este pentru voi, in engleza, asa cum va place, stiu ca va place engleza si pentru

cei care nu ma plac, oricum am luat-o razna, asa ca va place de mine acum?

Subiect: Re: Idila Shureyelei Dum 03 Aug 2014, 14:00

~~Edit.~~

Bun, scuze că dau editul atât de târziu. ^^"
Oricum, îmi place cum scrii. N-am mai întâlnit ficuri inspirate din basme și nici cu o descriere atât de veselă. Interesant. :-?
Aștept nextul și să mă anunți. Spor la scris. (:

Subiect: Re: Idila Shureyelei Dum 03 Aug 2014, 22:49

Hurrem a scris:: Cei doi isi despart mainile (desi am inteles ce-ai vrut sa spui, formularea ta e dubioasa rau) , amandoi cu un zambet neutru afisat pe chip (era mai bine daca renuntai la "amandoi" si "afisat"). Sasuke bate in retragere, lasand-o pe Sakura sa-l priveasca cum se indeparteaza incet de ea, iar, (fara virgula) in cele din urma, dispare in adancurile tufisurilor (din nou o exprimare ciudata; de obicei asociezi termenul "adancurile" cu un ocean, o mare, un lac, nu cu niste tufisuri) . Sakura a mai zabovit in acel loc cateva minute. Nu stia ce simte (e cam aiurea sa nu stii ce simti; sigur, era confuza, caci intalnise pentru prima data un om, insa si confuzia e un sentiment) , nu stia ce sa faca. Se gandea intens la acel baiat, (fara virgula) care, cu privira lui patrunzatoare, sa (a) facut-o pe Sakura sa simta altfel de sentimente (te contrazici singura; mai devreme ai spus ca nu stia ce simte, acum faci referire la "altfel de sentimente", sintagma conform careia ea simte ceva diferit ca pana acum) . Insa zana-mama nu putea pierde vremea. Dupa spusele brunetului, se pare ca lumea magica si cea a oamenilor nu era ("nu erau", ca sunt doua) chiar asa cum credea ea. Asa ca si-a deschis aripile, iar, (in loc de "iar" merge mai bine "si" fara virgula de dinainte) cu o prima bataie din aripi a aripilor ei negre, se inalta rapid catre cer. (amuzant enuntul asta: "si-a deschis aripile si cu o bataie din aripi a aripilor"; pe langa faptul ca repetitia devine deranjanta, deja suna ridicol)
Nu a durat multa (mult) pana nu (ce cauta "nu" aici?) a ajuns in asa-zisul ''Punct prinicpal'' (in primul rand, nu inteleg de ce ai scris "punctul" cu majuscula, caci nu reprezinta numele unui loc sa al unei cladiri; de asemenea, nu cred ca era nevoie sa folosesti ghilimelele, intrucat sintagma e folosita cu sens propriu) al padurii fermecate. Desi stia ca ii este interzisa accesarea informatiilor bibliotecii secrete a padurii, simtea ca trebuie sa stie adevarul. Cum ar fi putut proteja padurea daca nu stie de cine? Asa ca a pornit direct catre biblioteca ''secreta'' (ca si mai inainte, nu vad de ce ai folosit ghilimelele; pana la urma biblioteca nu era secreta?) . Toata lumea stia de (fara un "de") de ea si unde se afla. Scria cu litere faurite ("faurite" nu prea-si are rolul in contextul creat; suna mult mai bine daca te lipseai de el) din piatra verde de jade (jad) ca intrarea este interzisa, insa Sakura nici nu a stat sa se gandeasca. Doar un mic pas, (fara virgula) si in fata intrarii sub forma de scorbura a aparut o femeie in rochie alb-albastra pana in pamant, decorata cu flori rozalii, iar paru-i blond ii cadea in valuri peste spate (avand in vedereca ai incepus sa faci o descriere succinta a personajului nou aparut, era mai bine daca dupa virgula continuiai asa: "parul blond cazandu-i in valuri pe spate") . Aceasta, cu un glas cristalin dar totusi impunator, i-a poruncit:
-Iti este interzisa intrarea in Biblioteca din motive secrete, Sakura! (avand in vedere ca doar a facut o afirmatie, nu i-a poruncit nimic)
-Si daca vreau sa intru? Spune ("spuse", cu minuscula, caci urmeaza in continuarea semnului intrebarii; de asemenea, avand in vedere ca a intrebat-o ceva, consider ca era nevoie de un "intreba" in loc de "spuse") Sakura ridicand din spranceana si emanand energie verde din mana dreapta, parca pregatindu-se de atac.
-Atunci va trebui sa treci de mine.
Fara alte introduceri si incantatii, Sakura a inceput sa o atace pe gardiana cu sfere verzi de energie pura, pe care gardiana (ai spus "gardiana" si inainte, ai grija la repetitii) cu greu reusea sa le pareze. Pana la urma a fost (nu "este"? ca doar n-a murit) cea mai puternica zana din cate au existat. Gardiana a lovit puternic toiagul ei de (din) lemn de pamant, vuietul impactului facand ca pasarile sa zboare haotic prin padure. Toate creaturile padurii stiau ca trebuie sa te protejezi atunci cand o zana-mama se lupta. In urma loviturii, in jurul Sakurei au crescut mai mult decat repede (Cum vine asta? Gen "foarte repede"?) niste flori cu petale bleu, de (fara de) exact de marimea Sakurei. Acestea s-au deschis si au inceput sa expulzeze din mijlocul lor gaze otravitoare de culoare roz (nu stiu cum sa-ti zic, dar e cam aiurea ca gazele otravitoare sa fie roz) . Dar Sakura nu s-a pierdut cu fire (firea) . S-a inaltat puternic cu aripile in vazduh, dupa care a inceput sa se inconjoare de o aura verde, asemanatoare ca aspect cu modelul focului (practic, era o torta vie) . Sakura a inceput sa se invarteasca ametitor, la (cu) o viteza mai mare ca a patinatoarelor pe gheata. Din valtoare, sageti de energie se indreptau vertiginos de repede catre Gardiana, care a incercat sa se protejeze cu un zid facut din apa si nisip (aveau puteri magice si tot ce-a gasit au fost apa si nisip...) , facut (ai mai zis o data "facut", incearca sa eviti repetitiile) sa leviteze. Aceste a cedat insa in fata numarului si puterii coplesitoare a sagetilor mortale. Acestea strapungeu corpul gardianei (gardienei) , ca (precum) cutiul fierbinte prin unt (De ce fierbinte? Si daca-i rece, tot aia face) . Gemetele de durere rasunau cu ecou in tot Mijrutul, poate chiar si in regatul oamenilor. Iar (Si) , cu o lovitura de gratie, Sakura a creat din energie o floare, care a zburat lin (adjectivul asta n-are nicio tangenta cu situatia relatata) catre corpul ciuruit (omg, nu cred; orice alt adjectiv se potrivea mai bine decat asta) al Gardianei (gardienei) , dar inca (faptul ca era "ciuruit" n-are nicio legatura cu faptul ca era in viata, sunt doua chestii diferite) in viata. Se misca atat de incet, incat adancea mai mult suferinta saracei femei. Floricica (am impresia ca ai vrut sa fii ironica aici, avand in vedere ce urmeaza) s-a asezat pe frunte, dupa care, cu o viteza absolut ametitoare, a inceput sa trimita tulpini intregi de ghimpi prin corpul gardianei (gardienei) , aceasta murind in chinuri groaznice. Sakura s-a lasat lent in jos, indoind picioarele la aterizare. Corpul Gardianei (gardienei) s-a prefacut in lumina pura si s-a inaltat spre cerul bleu-marin (bleumarin) care prevestea venirea noptii.
Nimeni din padure Mijrut nu se astepta sa (ca) Sakura, o zana buna si calma, sa ucida cu atata sange rece. Din pacate, fiintele padurii Mijrut inca nu vazusera nimic. Iar (Si) , astfel, Sakura a ajuns in biblioteca. Rafturi intregi confectionate din lemn de fag prijoneau (initial, n-am stiut ca asta-i un cuvant; am cautat si am vazut ca e un regionalism din Oltenia si ca inseamna "a sprijini" printre altele, deci dpdv al intelesului este corect; incearca insa sa nu mai folosesti regionalisme, intrucat nu toti le cunosc intelesul si nici nu suna atat de bine) carti groase si acoperite aproape in intregime de praf. A inchis ochii, dupa care energie verde iesea din mica deschizatura dintre cele doua ploape. (fraza asta a fost total aiurea, exprimarea este ciudata, ca sa nu mai spun de "mica deschizatura dintre pleoape" care suna dubios) Era intr-un moment de concentrare maxima. Atingea fiecare carte cu degetul, dupa care s-a oprit la o carte cu lacat de otel (avand in vedere ca avea un ditamai lacatul, cred ca ar fi putut-o gasi si fara puterile sale magice) . Sakura nici nu s-a sfiit sa caute vreo cheie, iar (si) , cu doar o mica miscare a degetului ei aratator, lacatul s-a deschis fara probleme. Sakura a inceput sa citeasca stupefiata ororile dintre cele doua rase, nenumaratele razboaie, torturile oamenilor, blestemele vrajitoarelor, crimele soldatilor si ditrugerile (distrugerile) zanelor-mama. Se pare ca tot ce brunetul din acea zi a spus, s-a adeverit (mai degraba "era adevarat", caci "s-a adeverit" are alt sens) . Sakura nu avea de gand sa devina ca predecesoarele ei. Avea de gand se termina (sa termine) definitiv razboiul prin pace si si (fara un "si") vorbe bune. Afland mai multe de la Sasuke, (fara virgula) ar fi putut sa gaseasca o cale de intelegere, gratie inteligentei ei. A pocnit din degete, iar cartea groasa s-a facut aproape cat o margica (nu inteleg de ce a fost nevoie sa o faca atat de mica; puteai spune simplu "s-a micsorat considerabil") . A bagat-o intr-un fel de buzunar al robei ei ("intr-unul din buzunarele robei sale"; nu cred ca exista mai multe feluri de buzunare) , dupa care s-a indreptat direct la ("catre", nu "la") locul unde ea dormea. Maine dimineata, (fara virgula) incepea o zi interesanta pentru zana-mama a padurii Mijrut...

Descrierea la tine este la fel ca in compunerile pe care le faceam prin clasa a cincea, cand studiam basmul si trebuia sa-mi imaginez eu tot felul de intamplari care porneau de la un anumit eveniment important. Am vazut ca folosesti mult culorile si ca toate elementele tale emana veselie si energie, specifica povestilor pentru copii in care realitatea pluteste pe un norisor pufos. Ideea este ca trebuie sa imi descrii mai mult decat un peisaj incarcat de energie pozitiva si alte lucruri care nu-mi atrag nici pe departe interesul. Pana in momentul de fata nu mi-ai explicat aproape deloc ce e-n mintea si-n sufletul Sakurei. Nu te-ai axat pe niciun sentiment de-al sau, de parca am sti de la inceput cum se simte o zana. De asemenea, atunci cand descrii, trebuie sa o faci in asa fel incat sa fie interesant si captivant, nu ca sa-mi aduci aminte de modul in care scriam acum cativa ani. Daca vrei sa scrii o carte pentru copii, atunci continua asa cum ai inceput, insa avand in vedere ca viitorul prevede o anume durere, cat si suferinta si agonia de care a amintit la inceput precedenta zana mama, ma gandesc c-ar trebui sa iti revizuiesti putin stilul de-a prezenta lucrurile. Exprimarea mi se pare cea mai problematica. Ai multe greseli, asa cum am spus si in corectarea capitolului, iar unele sunt de tastare, asa ca ma astept ca macar acestea sa fie evitate. In plus, uneori te contrazici sau pierzi sensul enuntului si ma induci in eroare, facandu-ma sa citesc de cateva ori pana sa inteleg cu adevarat la ce te-ai referit. Am spus si mai sus, toate lucrurile noi care i s-au intamplat Sakurei mai mult ca sigur ca au facut-o sa se simta confuza si poate vulnerabila, intrucat se presupune ca ea este cea mai puternica si totusi toate sunt noi pentru ea si nu are pe cine sa se bazeze. Asadar, ceva tot trebuie sa existe, un sentiment, o emotie provocata de situatiile in fata carora e pusa, orice. Nu poti spune ca nu stia ce simte ori ca nu simtea nimic. Am vazut ca folosesti cu precadere "iar" in loc de "si" si nu inteleg de ce, caci daca citesti frazele respective vei vedea ca nu suna deloc bine. Si este "gardienei", am vazut ca ai folosit de multe ori forma gresita a acestui cuvant. Alta chestie: nu te mai repeta. Ai tendinta de-a folosi anumite cuvinte la nesfarsit si ajungi sa fii ridicola (ca la faza cu aripile). Dezvolta-ti vocabularul, foloseste sinonime si incearca sa utilizezi si cuvinte care sa contureze trasaturi precise, nu numai termeni simpli care sa se refere la cazuri generale. Fii atenta la concordanta timpurilor, ai mari probleme cu asta. Ba folosesti imperfectul pentru a continua cu perfectul compus, ba alternezi prezentul cu trecutul. Decide-te asupra timpului la care vrei sa narezi si pastreaza-l, caci asa vei oferi fluiditate textului si frazele tale n-o sa-si mai piarda din logica.
Actiunea mi se pare grabita. Au trecut abia patru capitole si deja s-a nascut Sakura, noua zana suprema, l-a intalnit pe Sasuke, reprezentant al oamenilor si a si aflat care-i treaba cu regatul lor si cel al fiintelor magice. Mi-ar fi placut sa insisti mai mult pe momentul in care s-a nascut Sakura, intrucat era ceva ce n-am mai intalnit si eram curioasa sa aflu detaliile acestui eveniment. De asemenea, mi-ar fi placut sa pui mai mult accent pe intalnirea dintre cei doi ca fiind un punct decisiv in viata Sakurei care se va schimba radical de-acum incolo. Dialogul nu-mi place deloc. Ai numai replici seci sau care nu-si au rostul. Avand in vedere ca acest mod de expunere e important pentru a caracteriza in mod indirect personajele, consider ca trebuie sa lucrezi mult la el pana sa ajungi sa-l stapanesti cum trebuie. Trebuie sa ne transmiti ceva prin intermediul replicilor, nu sa le scrii doar ca sa fie.
Ideea mi se pare interesanta pana intr-un anumit punct. E originala si iti ofera multe oportunitati, dar daca nu stii sa profiti de ele, atunci n-ai facut nimic. Cum am spus si mai devreme, mi-ar fi placut sa conturezi mai bine anumite evenimente cheie, pentru ca cititorii sa inteleaga mai bine ce si cum. De asemenea, mi se pare ciudata abordarea celorlalte zane. Sakura se presupune ca este cea mai puternica si conducatoarea lor, insa nu stie absolut nimic despre ce se intampla intre lumea sa si a oamenilor, ca sa nu mai vorbesc de accesul care nu-i e permis in biblioteca. Daca exista motive pentru care nu trebuie sa afle - sa zicem ca puterile sale inca nu sunt sub control si ar putea izbucni daca afla ceva care sa-i provoace un puternic impact emotional -, atunci trebuie sa specifici care sunt acestea. Si ca tot am pomenit de puteri, de unde pana unde stie Sakura sa si le foloseasca? Nu e ca si cum s-a nascut invatata. Sau poate da? Avand in vedere ca este atat de inteligenta e posibil, insa nu ai precizat asta pe nicaieri. Cum am spus si la descriere, daca vei trece de la ce e acum la trairile sufletesti ale Sakurei incarcate de durere si alte sentimente asemanatoare, atunci o sa para ciudat. Revizuieste-ti putin stilul si incearca sa te axezi pe lucrurile importante si sa lasi descrierea anumitor elemente pe plan secundar. Titlul m-a bagat in ceata rau de tot. Pe langa faptul ca inca nu vad legatura sa cu textul - desi intuiesc ceva si s-ar putea sa descoperim mai incolo la ce te-ai referit -, pe mine una nu ma atrage. Nu gasesc niciun element care sa ma faca sa ma intreb oare ce s-ar putea intampla intr-un fic cu un astfel de nume.
Estetica e in mare parte ok. Ceea ce nu imi place e ca lasi spatii libere intre paragrafe desi folosesti alineatul. Nu mai face asta, caci se vede si fara spatiu foarte bine. La capitolul punctuatie nu prea am ce sa iti reprosez in afara de faptul ca ai probleme cu virgula pe care o pui unde nu e nevoie de ea. De asemenea, ai grija la semnele de exclamare care nu-si au rostul atunci cand relatezi ceva.

Aceasta e critica. Daca sunt nelamuriri, imi poti trimite un mesaj privat si iti explic acolo. Succes in continuare.

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Idila Shureyelei Mier 06 Aug 2014, 23:36

Halo! N-am mai trecut pe-aici de ceva vreme.

Interesant capitolul, ma astept ca Sakura să ceară ajutorul lui Sasuke pentru oprirea acestui război dintre lumi. Un om si o zână(or something) ar fi o pereche bună. Nu prea știu ce să spun, lucruri la întâmplare. Mi-a plăcut capitolul, dar cam scurt. Abia aștept să-l mai văd pe Sasuke prin scenă. Baftă la scris!

Subiect: Re: Idila Shureyelei Lun 15 Dec 2014, 15:49

FanFic SasuSaku inactiv.