Dressed in blood                                                                             Chapter I




   Gălăgie. În fiecare seară aceiaşi prăpădiţi tatuaţi şi plini de păcate trupeşti care umblau prin cartier cu maşinile lor ieftine, duhnind a tutun şi golind la fiecare jumătate de oră câte-o doză de bere. După câte trei doze opreau lumea pe stradă şi le spuneau să se teamă de ei, căci fac parte dintr-o mafie. Trecătorii, încurcaţi, se holbau la ei şi plecau mai departe, încruntându-se. Sasuke îi  cunoştea deja prea bine.
   -Gunoi pe două picioare, mormăi şi se-ndreptă spre marginea oraşului, dezgustat de astfel de oameni. Aproape oriunde se ducea dădea de ei; câteodată se simţea blestemat.
   Trecuseră cele zece zile lucrătoare de când fusese trimis în cartierul acesta jegos. Scoase din buzunarul jeansilor scrisoarea mototolită, cu un colţ lipsă şi puţin pătată de cafeaua dintr-o dimineaţă stresantă, primită acum două săptămâni.


                         Lângă partea de sud a podului Brooklyn
                           este o casă roşie. Acolo locuieşte acea fată de care ţi-am vorbit.
                         Avem nevoie de ea. După două săptămâni mi-o vei aduce.

   Astăzi era, în sfârşit, ziua în care vedea respectiva adolescentă departe de siguranţa oferită de casă. Meseria sa era câteodată palpitantă, dar cel mai mult timp şi-l petrecea aşteptând, iar asta nu era prea interesant. Cu toate că merita fiecare moment în care avusese parte de satisfacţie făcând rău oamenilor. Îi plăcea să facăfiinţele să sufere din copilărie. Prima crimă o făcuse la unsprezece ani, ucigând pisica din vecini. La şaptesprezece ani bunicul său îl luase în grijă, învăţându-l şi explicându-i cu ce se ocupa familia sa.
   Privi silueta feminină cum iese din supermarket cu punga sa de cumpărături, cum traversează regulamentar pe partea de stradă unde se afla şi el. Se ridică din poziţia semi-ghemuită pe care o avea şi o porni leneş în spatele ei, la o distanţă considerabilă. Nu-şi făcea griji că-i va trezi suspiciuni. Ceea ce vedeau oamenii era un tânăr bărbat ieşit la plimbare ce asculta muzică în căşti. Rockul îi dădea o dispoziţie mai bună.
   Briza nopţii era răcoroasă, iar întunericul creştea cu cât mai puţine felinare funcţionau. Mergeau doar de vreo cinci minute, dar pe el tot îl sâcâia că încă existau şi alte fiinţe umane în jur. Sasuke numără cinci persoane. Era deja exasperat. Voia să termine mai repede. Grăbindu-şi pasul făcu un efort să nu păsească cu zgomot pe asfalt. Ajuns lângă ea, o apucă de mână şi îi spuse:
   -Nu scoate niciun cuvânt dacă nu vrei să fii în pericol. Dă-mi telefonul.
   Aceasta era metoda lui preferată. Nu era genul care să bruscheze oamenii, să-i bată sau să-i oblige cu cuţitul la gât să facă ce vrea el.
   Adolescenta îşi dădu părul de un negru lucios din dreptul ochilor şi-l privi pe tipul din faţa ei. Nu apucase să conştientizeze ce se întâmpla. Îl considera un sociopat, dar îi întinse telefonul ce-l ţinea-n mână fără să se întrebe de ce.
   -Nu spune nimic, nu ai drepturi sau opţiuni. Vei veni cu mine.
   Ea ezită o clipă, dându-şi seama de situaţie.
   -Eşti prea dobitoc, de ce aş face asta?
   Cum îndrăznea această mică creatură să spună asta? Nu era prima dată când avea de-a face cu o persoană îndrăzneaţă. Până la urmă, nu se puteau resemna chiar cu toţii, fir-ar să fie. De ce nu puteau accepta pur şi simplu? Să gândească şi ei măcar o dată şi să realizeze că nu au încotro, pentru numele lui Dumnezeu, făcându-i viaţa mai uşoară şi lui, dar şi lor. Nemernici idioţi.
   -Nu negociem.

Ceea ce m-a determinat sa intru la fic a fost titlul, iar mai apoi autorul. Fiind destul de curioasa din fire, am vrut sa vad cum scrii. Am fost placut surprinsa la vederea capitolului deoarece are o idee ce ma atrage. Nu prea mi-a suras dialogul, dar faptul ca nu ai avut greseli gramaticale, pe mine m-a bucurat. Atunci cand vad destul de multe greseli gramaticale, uneori chiar si de tastare, nu mai citesc ficul. Recunosc, ca si la mine se intampla sa mai gresesc, dar stiu unde s-ar pune o cratima. 
Inca nu mi-am format o parere deoarece nu ai decat un capitol, dar s-ar putea ca dupa cinci capitole, sa vad daca imi place ficul sau nu. Te rog sa ma anunti de next! Succes in continuare! 

Tot datorita titlului sunt si eu aici. De obicei hotarasc dupa primul capitol daca un fic imi place si daca vreau sa continui sa il citesc si iata ca al tau chiar mi-a starnit curiozitatea  mai ales cand am ajuns la partea in care scria ca " Adolescenta isi dadu parul de un negru lucios din dreptul ochilor". Ma asteptam sa aiba parul roz :)) Din primul capitol nu aflam multe si de abia astept o continuare, desi suntem in luna septembrie si tu ai postat ficul in iulie, eu tot mai am sperante...

Bon! Sunt printre primele cititoare! Ce bine, o ocazie de a-ti urmari ficul cap-coada.
Primul capitol... hmm, misterios. Sasuke e tipul rau, normal. Sper sa nu schimbi si atitudinea celorlalti din anime-ul Naruto. Imi place cand autorii le pastreaza atitudinile "intacte" daca pot spune. 
Mai mult ca sigur Hinata i-a cazut in plasa, asta daca nu ai mai adaugat tu personaje care nu apartin anime-ului. Si totusi mi se pare ca nu, ea nu e asa curajoasa si mai mult ca sigur ai fi scris ca tremura ca varga cand si-a dat seama. 
Imi place mult de tot cum descrii, ai un stil misterios cum am mai spus, si imi plac ficurile sau povestile de genu'. Sper sa pui capitolul urmator cat mai repede, sa nu ne tii in suspans asa de mult timp, dupa parerea mea ficul acesta va fi super daca o tii cu un program de postare si daca il faci la fel mai lung. Poate iesi ceva super din asta, doar daca vrei tu. Depinde de tine...
Spor la scris si inspiratie draga, astept cu sufletul la gura sa aduci next-ul. Te rog, daca vrei sa imi dai un MP dupa ce pui next ar fi minunat. Merci ♥♡.
Ja' ne! Astept next! Zbay'!

Yay primaaaa!
Deci nu îmi vine sa cred cum poți sa scrii asa. Stai putin... nu cumva și ție ți s-a intamplat? Da-mi PM repede ca stau cu sufletul la gura.
Cat despre capitol, cu mult sânge as putea spune. E interesant și văd ca descrii super ideea. Ai talent, și încă mult. Numai o chestiuta nu îmi place: fontul. E puțin cam mic, don't you think? Schimba-ti repejor ca sa mai pot reciti de câte ori am chef :)

Pai, cam atat am avut de spus. Spor, inspirație și toate cele Îți doresc, sa aduci capitolul următor repede :* Jan ne ♡♡