Supravietuitorul

Buna ! Sunt noua pe aici si m-am gandit , dupa o perioada destul de indelungata in care am tot citit creatiile voastre , sa postez si eu ceva . Sper sa va placa si astept multe comentarii .

Chapter 1

Au trecut trei luni . Trei luni in care am plans , m-am rugat si am tipat , trei luni in care oamenii ma credeau o nebuna fara sansa de scapare . In aceste trei luni , am simtit cum tot corpul meu devine doar o marioneta , cum persoana care am fost dispare , facand loc uneia fara pic de viata , fara pic de suflare si fara pic de inima . O persoana care distruge tot ceea ce eram . Nici numele meu nu mai conteaza , sau cati prieteni am , sau ,pur si simplu , cine am fost si cine am devenit . Parul meu , odata ondulat si mereu aranjat , acum este drept si ciufulit . Pielea imi este ca de ceara . Ochii mei sunt goi , dovedind ce se afla in interiorul sufletului meu . Corpul meu arata cat de anorexica am devenit . Toti oamenii au ajuns sa fuga de mine , chiar si fiintele care , intr-un anumit moment din viata mea , erau importante . Totul in jurul meu este doar fum si praf . Nimic nu mai are valoare , nimic nu mai conteaza , nimic nu ma mai vindeca . De multe ori m-am gandit sa ma sinucid , dar de atatea ori m-am razgandit . Imi spuneam “ Trebuie sa fi puternica “ , chiar daca eram cea mai slaba persoana pe care , intr-un fel sau altul , o cunosteam atat de bine incat sa o pot judeca . Dar oare mai am motive sa fiu puternica , sa continui sa ma zbat , sa ma lupt , sa strig , sa cad , sa ma ridic ? De multe ori mi-am pus aceasta intrebare . Noaptea nu mai puteam sa dorm , stand pe pervazul geamului si plangand . Uneori petreceam zile imvinovatindu-ma , ranindu-ma , innebunindu-ma . Ratiunea a inceput sa ma paraseasca , facand loc elegantei nebunii . Nici sa zambesc nu puteam , iar incercarile mele erau doar o strambatura care arata dizgratios . Chiar si el m-a parasit , lasandu-ma singura in jungla asta , alegand-o pe ea . Nu pot spune ca o invidiez , dar nici ca o agreez . Ma simt indiferenta , dar cateodata sunt geloasa ca ea este in bratele lui , iar eu sunt in bratele singuratatii , ca ea este invaluita de iubire , pe cand eu sunt invaluita de ura .

Toate acestea s-au intamplat in decurs de trei luni . Dar motivul este cel care ma ingrozeste , care ma sperie , care ma face sa-mi irosesc atatea lacrimi . Am aflat ca mama are sarcom , un tip de cancer cu un tratament dificil si plin de riscuri . Nu pot sa-mi vad mama cum incerca sa se lupte cu boala , iar eu nu o pot ajuta . Nu pot sa-mi scot din cap cuvintele ei : “ Chiar daca voi muri , vreau sa te vad fericita . Vreau sa o vad pe sora ta ca isi traieste copilaria , vreau sa va continuati vietile , trecand peste amintirea mea , care , in scurt timp , o sa se stearga si o sa-si piarda din claritate “ .

Bună, bun venit pe forum, draga mea. :) Eu sunt Alice... da, da,da... sunt prea formală. Ăăă, dap. Îmi place înt-un fel titlul pe care l-ai ales. E draguţ. "Supravieţuitorul", hmm, mă ducea cu gândul la un război sau ceva de genu’. Dar, în fine.... ideea îmi surâde. Chiar ai început bine. Nici nu ştiu de ce comentez aiurea, nu am mai scris ceva de mai bine de un an, dar mi-am spus şi eu părerea. (Nu mă lua în serios. ) Mda, sper ca povestea să continue. Spor la scris, draga mea. Pwp!

Hei , hei ,hei . Am revenit cu next-ul si sper sa va placa . Stiu ca primul capitol a fost destul de scurt dar promit sa ma revansez . Nu va mai retin si spor la citit .

Chapter 2

-Cum te simti ?

Ma simt oribil . Toata lumea mea se prabuseste . Tot ce am creat pana acum este luat de vant . Toate persoanele din jurul meu mor . Nu inteleg de ce femeia din fata mea m-ar intreba asa ceva . Oricum nu-i pasa . Nimanui nu-i pasa . Toti oamenii sunt pe cont propriu . Nimeni nu mai intelege pe nimeni . Suntem toti nistre straini pierduti prin propriile noastre ganduri , trairi , amintiri , vise si cosmaruri.

-Ma simt bine , multumesc !

Uneori imi e scarba de ceea ce am devenit . Sunt ca o stafie care nu isi mai gaseste linistea si incearca sa o caute , dar niciodata nu o gaseste . Fericirea mea s-a prabusit si ea , nu mai exista .

Doamna din fata mea da dezaprobator din cap si ma priveste cu tristete si mila . Ea este psihologul meu . Ea ar trebui sa ma ajute sa trec peste tot ce mi se intampla . Este o doamna elegant , rafinata , mereu cu o voce blanda si o privire calda .

-Sakura . De cand vi la mine nu am reusit sa facem nici un progres . Eu nu te pot ajuta daca nici macar nu ma lasi sa te cunosc . Stiu ca este o perioada dificila pentru tine , iti este greu acum , dar nu trebuie sa treci prin toate astea singura . Trebuie sa lasi oamenii sa te cunoasca cum esti tu cu adevarat . Nu mai pune ziduri intre tine si ei . Oamenii sunt uneori nepasatori chiar daca tu i-ai ajutat . Trebuie sa inveti sa intelegi asta . Nu vei da mereu de oameni buni , calzi si primitori . Nu ti se vor intampla numai lucruri bune . Viata nu va fi numai lapte si miere , uneori o sa fie mai amara decat fierea si mai rea decat moartea insasi . Trebuie sa inveti sa o accepti , buna sau rea .

- Nu cred ca aveti cum sa intelegeti prin ce trec . Nimeni nu are puterea aceasta . Am devenit un cub de gheata , dar asta din cauza oamenilor care m-au tradat , pe care ii credeam prieteni . Nu mai exista oameni buni , exista doar oameni rai , care se asteapta la ceva din partea ta fara ca ei sa te fi ajutat . Nu aveti cum sa ma faceti sa ma razgandesc . Viata mea nu a fost niciodata roz . A fost numai neagra si plina de goluri . Nu vreau sa invat sa accept viata sau moartea atata timp cat nu pot sa fac asta . Viata este dura , iar moartea necrutatoare . Nu avem cum sa schimbam regulile .

Spunand toate aceste lucruri , mi-am luat geanta si am parasit camera in care ma aflam , mai exact cabinetul psihologului meu . Era o camera alba , care ma ducea cu gandul la un spital . Peretii , canapelele , fotoliile , biroul , tavanul , toate erau albe .

Afara era destul de frig , eu fiind imbracata doar cu orochia si niste tenesi . Mereu mi-a placut sa fiu simpla . Niciodata nu am vrut sa par ceea ce nu sunt , dar nu toate dorintele se implinesc . Parul meu este purtat in toate partile de catre vantul puternic . Fata imi este fara expresie iar buzele imi sunt crapate . Ma urc intr-un taxi si ii spun soferului sa ma duca la adresa locuintei mele. Tot drumul m-am uitat pe geam , in gol , privind copiii care se jucau , parintii care erau fericiti , toti oamenii care erau lipsiti de griji . Cand am ajuns acasa , am vazut aceeasi imagine care imi bantuie visele . Mama , femeia care mi-a dat viata , intinsa pe pat , cu corpul firav acoperit de urme , incercand sa imi zambeasca . Sora mea mai mica , inca neintelegand ce se intampla , se uita la noi cu fata ei gingasa si ne zambeste . De multe ori nu pot sta sa privesc , ducandu-ma in camera si incepand sa plang , facand numeroase atacuri de panica . Niciodata nu am putut asista , uitandu-ma cum mama isi pierde in fiecare zi cate o secunda ramasa din viata ei , care acum atarna de un fir de ata . Nu pot sta sa o privesc . Mereu cand fac asta , mi-o imaginez intr-un sicriu , moarta , cu lacrimile care inca i se scurg pe chip .

Azi dimineata am fost cu ea la doctor . Cand ne-a vazut , pe mine m-a privit cu mila , iar pe mama plin de compasiune . Dupa control , m-a chemat la el si mi-a dat vestea pe care nu vroiam sa o aud niciodata .Mama nu mai raspundea la tratamente . Sansele de a mai trai sunt egale cu zero . In curand va muri , asa ca nu mai are rost sa se chinuie prin spitale . In acel moment am simtit cum genunchii nu imi mai sprijina greutatea , eu cazandpe gresia din cabinetul doctorului . Am inceput sa plang si sa fac crize . Ma purtam ca o veritabila psihopata . Nimeni nu ma mai putea scoate din acea stare . Eram pierduta , nu mai aveam nici o sansa de a scapa . Uneori imi doresc sa mor eu , nu mama . Ea a fost mereu o femeie puternica , care a indurat multe din cauza mea . Cand a ramas insarcinata , parintii au dat-o afara din casa . A fost nevoita sa plece la tatal meu . Dupa ce m-am nascut , tatal meu a vrut sa ma dea spre adoptie , dar mama nu l-a lasat . Intr-o noapte , auzind tipete si suspine din camera parintilor mei , m-am dus sa vad ce se intampla . Tatal meu o batea pe mama . Acel moment si-a pus amprenta asupra copilariei mele . Din acea noapte , mi-am urat tatal . De fiecare data cand o batea pe mama , eu ma puneam in fata ei , asa ca dadea si in mine . Aproape in fiecare zi veneam cu vanatai la scoala , pe care trebuia sa le acopar . Nimeni nu stia prin ce treceam . Nimeni nu a aflat vreodata .

Buna. As fi vrut sa-ti cites ficul, insa imi este cu neputinta. In primul rand nu vad nimic, deoarece este scris cu negru. In al doilea rand scrisul e prea mic si nu vad. Nu vad de doua ori:)), da, deci ce sa mai:))) . Atunci cand scrii capitolele nu mai trebuie sa apesi pe nicio culoare pentru ca se va afisa automat cu alb. Cand o sa dai edit o sa ma apuc de ficul tau, pentru ca crede-ma, nu pot sa-l citesc, ma dor ochii! Oricum, titlul este interesant si din ce am reusit sa citesc imi place. Spor la scris.:)

Conform regulamentului, pe care iti sugerez sa il citesti, nu sunt permise culorile stridente si ilizibile, in special combinatii de culori (alb si negru, cum se gaseste in capitolul tau). Nuanta initiala a fontului - adica alb - este potrivita si arata mult mai bine.

Buna ! Deci sper ca de data asta sa fie totul bine. Ma bucur ca pana acum am primit comentarii cum ca va place fic-ul meu . Daca va intrebati de ce pun atat de repede next-urile ( probabil ca nu o faceti ) … pai am multe idei in cap care nu imi dau pace . In legatura cu titlul fic-ului , stiu ca nu prea are logica cu ceea ce am scris pana acum , dar va anunt ca nu o sa fie ceva gen o lupta sau un razboi . O sa vedeti pe parcurs . Spor la citit !

Chapter 3

El. Cea mai misterioasa , sensibila si copilaroasa persoana pe care am intalnit-o pana acum . Am stat impreuna doi ani . Doi ani in care am ras , am plans , am fost fericiti impreuna . Dar nu stiam niciodata secretul pe care il ascundea de mine . Pana in prezent . Se pare ca el , cu parul blond si ochii albastri , a reusit sa o cucereasca pe ” cea mai buna prietena “ a mea . Credeam ca imi era ca o sora. Ne cunosteam de cand ne-am nascut . Ea provenea dintr-o familie foarte bogata , iar eu din una mai degraba simpla . Am copilarit impreuna , am fost la scoala impreuna, chiar si la liceu . Cand am absolvit , acum un an , ea m-a sfatuit sa dau la facultatea de medicina.

Pe el l-am cunoscut acum trei ani . Eram doar o adolescenta cu aspiratii mari pe atunci . Era cu un an mai mare ca mine . Niciodata nu ma asteptam sa fiu cu el . Era perfectiunea intruchipata . Se asemana de cele mai multe ori cu un zeu . Un zeu intr-un trup de om . Pana si numele lui era frumos . Il chema Deidara .

Acum cateva luni am aflat ca avea o relatie cu Hinata de cand au reusit sa se vada prima oara . Eu am aflat in cel mai stanjenitor mod . Veneam de la scoala , pe acelasi drum ca de obicei . Cel mai intunecat , lipsit de viata si fericire de pana atunci . Ma gandeam la el . Am vazut multe cupluri fericite , tinandu-se de mana si destainuidu-si iubirea . Am recunoscut parul lui blond si ochii ei lila . Pareau fericiti uitandu-se unul la celalalt . Cand m-au vazut , au incercat sa-mi explice , dar eu deja fugeam spre casa .

De atunci nu ne-am mai vorbit . Nu i-am mai vazut . Nu am mai vorbit cu nimeni . M-am inchis in mine . Am aruncat toate amiintirile pe care le aveam , am ars toate pozele , am secat toate lacrimile . Eram in stare de soc . Oamenii la care tineam cel mai mult m-au dezamagit . Atunci mi-am spus ca unii oameni nu sunt asa cum vor sa para . Cei mai buni prieteni se dovedesc a fi cei mai rai dusmani . Oamenii in care aveam cea mai mare incredere m-au tradat , prietenii s-au dovedit a fi inamici , persoanele la cate tineam s-au dovedit a fi doar iluzii ale vietii . Lacrimile mele nu ii induioseaza , durerea nu ii face sa sufere , strigatele nu ii afecteaza . “ Fiecare pentru el “ se pare ca este cel mai sincer citat .

La scurt timp am inceput sa primesc diferite scrisori . Prima data m-am speriat , dupa am fost surprinsa . Cine ar putea sa-mi trimita tocmai mie scrisori ? Cand am inceput sa o citesc pe prima , am fost placut impresionata . Erau cele mai sincere randuri pe care putea cineva sa mi le scrie .

“ Sakura . Nu ma cunosti , dar eu mereu am incercat sa te descopar . Mereu te privesc , te urmaresc , te admir . Probabil ca ma crezi un psihopat . Probabil ca am devenit asa de cand te-am vazut prima data . Imi pare rau pentru ce s-a intamplat . Am incercat sa il conving sa-ti zica . Nu a vrut . A spus ca nu te merita , ca nu te-a meritat niciodata . Nu vrea sa-ti raneasca sufletul . Nu vrea sa te vada plangand . Nu ar suporta . Inca nu pot sa-ti dezvalui numele meu . Unde ar

mai fi misterul ?

Mereu ma gandesc la tine . Nu cred ca as putea sa traiesc fara sa te vad . Nu merit sa te privesc in ochi . Este adevarat , sunt un las . Probabil , daca m-ai intalni , fara a vedea cum sunt eu , ti-ai face o parere nu tocmai buna despre mine . Inca nu iti zic de ce .

-S

Acest S imi dadea batai de cap de la prima scrisoare . Primeam in fiecare saptamana cate una . Erau cele mai speciale scrisori pe care le citisem pana atunci . Mereu ma faceau sa realizez ca undeva , acolo , sunt apreciata si iubita de cineva . Acest simplu gand ma facea sa radiez de fericire .

Azi ma duc sa-mi vizitez tatal . Nu stiu cum il voi privi in ochi . Imi este greu de suportat simplul gand la el . Acum 6 luni a fost acuzat de multiple violuri . Nici nu ma asteptam la mai mult din partea lui . A fost arestat si trimis la inchisoare pentru 6 ani . Azi trebuie sa ma duc sa-l vad . Este dorinta mamei . Vrea sa ma inteleg bine cu el . Nu imi vine sa cred ca dupa ce i-a facut , mama inca se gandeste la binele lui . Eu nu mai fac asta . Nu mai am motive sa fac asta . Dar ii sunt recunoscatoare . Dupa toate palmele primite , loviturile , vanataile , lacrimile , strigatele , m-a facut mai puternica . M-a ajutat sa gasesc luptatoarea din mine . Daca nu era el , cred ca pana acum ma omoram . Toate tentativele au fost oprite de acelasi gand “ Esti o luptatoare . Nu lasa moartea sa te ia . Arata-i cine esti . “

Cum am ajuns in fata penitenciarului , am vrut sa ma intorc inapot acasa , dar vocea unui gardian ma oprit . Ma intrebase pe cine vreau sa vizitez . Atunci am stat pe ganduri . Nu vroiam sa il vad sau sa il aud . Nu puteam . Dar , tinand cont ca puteam sa-mi supar mama , i-am raspuns gardianului ca il caut pe Kyle Haruno . Ma invitat sa intru in cladire , unde tata ma astepta la o masa . Arata oribil . Parul lui , odata saten , acum era lung pana la umeri . Barba lui nu era rasa . Ochii ii erau rosii . Corpul ii era slab .

- Cum se simte mama ta ?

- Nu inteleg de ce intrebi , stii foarte bine ca nu iti pasa , niciodata nu ai facut-o . Nu ai dreptul sa ma intrebi asa ceva . Nu ai voie sa ma intrebi asa ceva . Poate ca esti tatal meu , dar eu te consider doar un strain , un strain care m-a chinuit atata timp . Eu nu mai am tata . A disparut de mult . Un tata nu mi-ar fi facut asa ceva , nici mie , dar nici mamei . Dupa cate a suferit de la tine , tu ai curajul sa ma intrebi cum se simte ?

- Sakura , tot aceeasi copila naiva ai ramas . Intotdeauna voi fi tatal tau , chiar daca nu iti place . Chiar nu regret nimic din ce ti-am facut . Nici tie , nici mamei tale . Mereu ati fost si ve-ti ramane niste femei slabe .

Atunci mi-au dat lacrimile si am plecat de acolo plangand in hohote . Nu imi vine sa cred ca a putut zice asa ceva . Intotdeauna a fost doar un om de nimic . Avea niste prieteni foarte dubiosi , care se pare ca l-au bagat in treaba asta cu violurile . Unul dintre ei m-a violat si pe mine , in timp ce tatal meu era in sufragerie si radea de strigatele mele dupa ajutor . I-am povestit lui Deidara ce mi s-a intamplat , iar el a avut grija ca acel barbat sa plateasca pentru ceea ce mi-a facut . Aratam ingrozitor . Corpul meu era plin de vanataile facute de acel barbat si de zgarieturi. Toata partea stanga a corpului meu a fost taiata . Acel barbat ma aruncase intr-un geam , iar eu m-am ranit foarte tare . Sangeram abundent si simteam cum , dintr-o clipa in alta , o sa mor . S-au cel putin asa speram .

Si acum m-ai am cicatricile ramase . Tot corpul meu era acoperit de cicatrici . Fie cauzate de tatal meu , fie de prietenii lui .

Cand am ajuns acasa , m-am trantit in pat si am simtit cum tot corpul meu intra intr-o stare de amortire , si cum lacrimile imi curg pe fata , lasand in urma lor mici dare de apa . Toata noaptea am petrecut-o plangand . Nu m-am putut opri . Mama nu era acasa , se afla in spital . Doctorii inca mai incercau sa gaseasca o cale prin care o pot salva , desi ei au zis ca nu mai are sanse sa scape de moarte . Sora mea , Charllote , era la matusa mea , care s-a oferit sa o ia la ea pana cand o sa-mi revin si o sa ma pun din nou pe picioare . La cursuri nu am mai fost de mult , probabil ca am numai absente . Mereu am vrut sa devin medic , sa intru la medicina si sa pot salva oameni . In curand va trebui sa-mi reiau din nou cursurile , fie ca vreau , fie ca nu . Trebuie sa imi asigur un viitor , un loc de munca bun si un salariu decent .

Cateodata simt ca nu mai pot rezista la razboiul care se da in mine . Mi se intampla prea multe lucruri nedrepte , intr-un timp mult prea scurt .

Scuza-ti eventualele greseli de tastare .

Buna ! Vreau sa anunt ( desi nu cred ca va intereseaza ) ca as vrea sa postez cate un capitol in fiecare zi sau macar sa incerc . Nu stiu inca daca este o idee buna , dar avand in vedere faptul ca am multe idei in cap si nu as vrea sa ma complic cu foarte multe fic-uri , ma gandesc ca ar fi interesant . Poate pana acum “ Supravietuitorul “ a fost destul de plictisitor , sper ca de acum inainte sa fie putin mai bine . Astept cateva pareri pentru ca as vrea sa ma perfectionez si sa stiu daca ar trebui sa mai completez cu ceva acest fic , vreau sa fie si pe placul vostru nu numai al meu . Oricum nu va mai retin . Spor la citit !

Chapter 4

Alerg spre spital . Doctorii m-au sunat , spunandu-mi ca mama nu se simte bine , starea ei de sanatate s-a agravat . Ei credeau ca va muri . Nu ii mai dau nici o sansa . Mama mea va fi in curand in ceruri , probabil ca va devein un inger printre atatia demoni .

Intotdeauna m-am intrebat cum este raiul , cum este iadul , cum este sa mori . Fiecare om are imaginatia lui . A mea este mai deosebita . Nu imi imaginez iadul asa cum o fac altii , ci ma gandesc la o campie arsa , unde nu exista fericire sau zambete , unde nu exista lacrimi si suspine , unde nu exista bine sau rau , prost sau destept , alb sau negru . Nimeni nu te judeca , nimeni nu te compatimeste . Pur si simplu te simti fara vlaga , suflu , viata . Moartea este un barbat inalt , cu aripi negre , par brunet si ochi sticlosi . Vocea lui este groasa , iar pielea lui este alba ca portelanul .

Raiul este plin de bucurie , fericire , rasete , zambete , muzica . Este acoperit de paduri cu arbori imensi , grandiosi , multicolori . Florile nu sunt doar flori . Pasarile nu sunt doar pasari . Nimic nu mai este ce a fost . Nimeni nu va mai fi cum era .

Cand am ajuns la spital , am intrat in salon , unde mama era pusa pe un pat , cu parul ravasit pe perna , cu ochii inchisi , cu pielea alba , moarta . Nu puteam sa imi imaginez ca asa ceva putea sa se intample intr-un timp atat de scurt . M-am dus langa ea . Am simtit cum emotiile ma acapareaza , cum lacrimile ma ard , cum mainile nu ma mai asculta . Totul se intampla acum . Toate scenariile mintii mele bolnave sau dovedit a fi adevarate . Mama era moarta . Cand i-am atins mana , era rece ca un cub de gheata . Un fior mi-a cuprins tot corpul . Voiam sa mor , sa ma sinucid . Nu puteam sa-mi vad mama moarta . Acum ce o sa fac ? Cum o sa umplu golurile lasate de ea ? Cum pot sa accept ca ea nu mai exista ? S-a dus . Odata cu ea , m-am dus si eu .

Doctorii si rudele care au reusit sa vina mi-au urat condoleante . Toata familia mea plangea . Atatea lacrimi , atatea suspine , atata amar doar in cateva minute .

M-am asezat pe un scaun . Mi-am sprijinit capul in maini si am inceput sa plang . Ochii ma usturau ingrozitor . Mainile imi tremurau frenetic .

Atunci am simtit cum cineva ma ia in brate . M-am lasat moale in imbratisarea calda . Nu imi pasa cine era , atata timp cat imi oferea senzatia de iubire dupa care tanjeam atat de mult . Mi-am inchis ochii . Necunoscutul a inceput sa imi mangaie parul si sa-mi sarute crestetul capului . Ma simteam atat de bine . Pentru o secunda am uitat de cele intamplate . Voiam doar sa stau in bratele acelui barbat o vesnicie . Nu le-as parasi . Nu le-as trada . As fi egoista , le-as pastra doat pentru mine . Atingerile lui erau atat de delicate , incat ma faceau sa plutesc .

Cand mi-am ridicat capul , am vazut un barbat brunet , cu ochii negrii , privindu-ma si incercand sa-mi aline suferinta . Corpul lui arata cate ore petrecea la sala , iar pielea lui era parca sculptata. Nu il cunosteam , nu il vazusem pana acum . Mi se parea un barbat misterios , dar in acelasi timp inteligent . Elegant , dar in acelasi timp dur . Era dubios .

Deodata se ridica si pleca .

- Stai ! Unde te gandesti sa pleci . Nici macar nu stiu cum te cheama sau de ce m-ai luat in brate. Cred ca merit sa stiu de ce ai facut asta .

- Toate la timpul lor , Sakura . Toate la timpul lor . Inca nu vei primi nici un rapsuns din partea mea . Totul tine de rabdare . O sa ne revedem ,vei vedea .

Rabdare , rabdare ... . Am avut destula rabdare la viata mea , prea multa . Din cauza ei am suferit atat . Nu mai vreau sa am rabdare , nu mai am nici un motiv sa o fac .

Trupul neinsufletit al mamei ramasese la morga . Familia mea plecase , doctorii s-au intors la treburile lor . Numai eu mai stateam pe holul spitalului , ca o fantoma , uitandu-ma in gol si amintindu-mi de spusele misteriosului barbat . “ O sa ne revedem “ cand ? Aceeasi intrebare . Cand , cand , cand ? Probabil ca nu voi afla prea curand . Poate nu voi afla deloc .

S inca imi trimitea scrisori . Nu stiu cum face , dar stie mereu unde ma duc , cu cine sau de ce . Nu am vazut niciodata pe nimeni care sa ma urmareasca .

In drum spre casa , strazile erau pustii . Oamenii s-au refugiat in casele lor . Imi place aceasta liniste . Ma face sa ma relaxez . A inceput sa ploua . Picaturile de apa imi udau corpul , trimitandu-mi mii de fiori pe spate . Am inceput sa alerg spre casa . Ma intreb daca voi mai fii la fel . Daca sufletul meu va fi la fel de pustiu . Daca inima mea va fi la fel de goala . Daca mintea mea va fi plina de ganduri si idei nebune . Daca eu voi mai fi la fel .

Probabil ca nu . Voi ramane aceeasi ciudata , ca intotdeauna .

Am descuiat usa si m-am trantit in pat . Pur si simplu imi simteam corpul rigid , foarte rigid , slabit si oboist . Chiat aveam nevoie de o baie foarte lunga si de un somn . Inca mai plangeam . Lacrimile se prelingesc pe fata mea , unele cazand , altele uscandu-se . Aratam din nou deplorabil . Cand ma priveam in oglinda , ma speriam de propria reflexive . Si eu eram un mort viu .

M-am trantit in pat , simtind cum somnul ma rapeste . Imi era foate frig . M-am dus sa-mi iau o patura din dulap . Cand am revenit , am auzit usa de la casa deschizandu-se . Probabil ca am lasat-o neincuiata , iar vantul a deschis-o . Ma duc sa vad ce se intamplase , dar se pare ca nu vantul deschise-se usa . Barbatul misterios statea in prag si ma privea in ochi , cu un zambet in coltul gurii . In acel moment nu am stiut ce sa zic . Sa tip la el ? Sa-I spun sa plece sau sa-l invit inautru ? Probabil ca m-ar crede o ciudata . Cand vreau sa zic ceva , el mi-o ia inainte .

- Ti-am spus ca ne vom revedea , draga Sakura .

- De unde imi stii numele ? De unde ai aflat unde stau ? De ce ma urmaresti ?

Scaza-ti eventualele greseli de tastare .

Hei, Faith! Nu prea am citit eu multe ficuri, dar al tau este genial. Scri foarte bine, descri sentimentele foarte bine si imi place mult de misterios. De abia astept continuarea. Spor la scris si la idei! a hug

Chapter 5

Frica pune incet stapanire pe mine . Ma paralizeaza . Ma face sa ma simt slaba . De ce imi face asta ? Cine este ? Ce vrea de la mine ?

- Nu cred ca asta conteaza , momentan . Ceea ce conteaza este ca eu te-am gasit .

- Tu esti cumva un psihopat ? Nu te-a invatat nimeni ca nu este frumos sa intri peste oameni in casa , fiind noapte ? Oricum de ce este atat de important faptul ca m-ai gasit ? Nu sunt o persoana asa de importanta , nu ma consider a fi o persoana speciala .

- Multe batai de cap pentru tine . De ce te chinui sa intelegi ? De ce nu vrei doar sa traiesti in prezent , fara a-ti pune atatea intrebari fara logica ? Deci sa inteleg ca nu ma inviti in casa ? Ar fi un gest destul de politicos , daca imi tot ti mie predici despre politete .

Cat tupeu avea acest barbat . Prezenta lui impunea un anumit respect , dar acest respect nu vine de la mine . Simt cum ma apuca de mana . In clipa aceea plina de tresariri si surprise , ca un inceput firav de melodie , cu respiratii nehotarate , mirate , dar atat de adanci si placute , in clipa aceea de gheata , si foc , in care doua maini incearca sa se caute , exact in clipa aceea plina cu priviri mari , mirate , descoperind pretutindeni taine , eu inspaimantata si speriata , sau poate numai suparata , cu ochi verzi , sclipitori , clipa aceea , eu am distrus-o .

El zambea . Ma facea sa ma simt ca o proasta , ca un copil mic care isi pierde cea mai pretioasa jucarie . Pur si simplu avea un zambet superb . Buzele lui pline si dintii lui albi ca zapada reprezentau combinatia fatala , cifrul meu salvator . Inima mea era bantuita de fantomele trecutului . Corpul meu pastra rani . Ochii mei tradau suferinte . Spiritul meu nu mai exista , ma lasase singura .

- Nu te mai juca cu mine ! Nu sunt marioneta nimanui . Ce vrei de la mine ? De ce te comporti asa ?

**

Lacrimi , tipete , plansete , atat puteam auzi . In jurul meu doar oameni care plangeau . Stateam ca o statuie in fata corpului neinsufletit ce se intindea pe un pat de flori , intr-un sicriu de lemn , negru . Aceasta este ultima data in care se afla , aici , la suprafata , si nu acolo in pamant .

Atatea lacrimi false nu imi faceau bine . Toate rudele mele se aflau aici . Matusi , bunici , verisori , toti varsand doar lacrimi lipsite de sentimente . Toti ma consoleaza , toti imi spun ca va fi bine , ca voi trece peste , imi voi reface viata si voi fi fericita . Doar vorbe fara rost , promisiuni aruncate in van .

Slujba incepuse de mult , eu stand acolo , neputand sa ma misc , incercand sa fac ceva , totul fiind fara rost . Nu puteam opri ce tocmai se intampla . Nu puteam opri sentimentele , nu puteam opri faptele , nu-mi puteam opri propriul destin . Mama era bagata intr-o groapa imensa , la cativa metri sub pamant , eu neavand cum sa opresc asta . Nu mai aveam lacrimi , suspine , tipete , urlete , toate mi-au fost risipite , luate de vant . Mama era moarta . Nu puteam sa imi iau adio atat de usor , imi era imposibil .

Cativa dintre fosti mei colegi de liceu se aflau aici . Toti imi stateau alaturi , incarcand sa ma faca sa uit ce se intampla . Nu puteau , nimeni nu putea . Si baiatul misterios era aici . Se pare ca tatal lui si cu tatal meu sunt prieteni buni , amandoi fiind in momentul de fata aflati in inchisoare . Se pare ca tatal baiatului a fost arestat pentru trafic de droguri .

Am aflat ca il cheama Sasuke , este si el student la Drept . Se pare ca ma cauta de ceva timp . Motivul ? Trebuia sa ma intalnesca . De ce ? Nici eu nu stiu . Ce stiu este faptul ca el este foarte arogant , narcisist si plin de sine . Un fel de baiat rau , care isi pierde vremea cu prietenii lui la fel de aroganti , nepasandu-le de altcineva in afara de ei .

Slujba se terminase , toata lumea se indrepta spre casele lor . Cerul era intunecat , norii prevestind potopul ce avea sa cada . Mergeam inspre casa . Cu Sasuke am stabilit sa ma intalnesc maine , in parcul din fata locuintei mele . Se pare ca avea sa-mi dea ceva important .

***

Ajunsa acasa , m-am descaltat de pantofii incomozi pe care ii purtam , mi-am dat rochia neagra jos si am intrat in cada .

Machiajul imi era intins peste tot , incepand din zona ochilor pana la barbie . Puteai zice cu usurinta ca eram mai mult moarta decat vie . Maine imi incepeam cursurile . Nu eram deloc entuziasmata , ba din contra , ma gandeam cu frica cum ma voi simti . Pierderea mamei a fost un moment ce mi-a marcat viata . M-a facut sa ma inchid in mine , sa nu mai am sentimente pentru cei din jur . Singurul motiv pentru care am ales Facultatea de Medicina a fost banal . Am vrut sa ajut oamenii cu anumite probleme . Orice om normal care se inscrie la o astfel de facultate are aceleasi ganduri ca si mine .

Inca ma gandeam la brunet . Ma intreb ce trebuie sa-mi dea maine . In mod normal nu as accepta nimic de la nimeni , dar el parea foarte serios cand mi-a zis “ Sakura , maine ne intalnim in parc . Trebuie sa iti dau un lucru mai special . “ Aproape ca ma bufnise rasul . Dupa ce s-a suit in Mercedesul lui de fite , plecand de acolo in viteza , am inceput sa rad ca o psihopata . Ma gandeam la fata lui cand spusese acele cuvinte . Chiar nu putea fi luat in seama cand avea fata aceea de om serios , cu care nu trebuia sa discuti mai mult decat strictul necesar .

M-am trezit astazi cu o durere de cap insuportabila . Simteam ca va plesni cat de curand . Dupa ce am iesit din baie , seara trecuta , nu ma mai puteam opri din plans . Am facut ca de obicei un atac de panica , iar dupa m-am culcat cu lacrimile continuand sa-mi inveleasca obrajii . Astazi trebuia sa ma intalnesc cu Sasuke . Eram putin entuziasmata , nu puteam sa neg asta . Am primit prin posta o scrisoare , autorul fiind S .

Pai, pot sa spun ca te intrga. Totul devine foarte interesant si palpitant.
Imi place foarte mult ficul tau. Te rog sa ma anunti cand pui next! Spor la scris si la idei! a hug

Subiect: Re: Supravietuitorul Dum 14 Dec 2014, 22:35

FanFic SasuSaku inactiv (Iul 02, 2014 )