Intunericul cuprindea incet imprejurimile transformandu-le in mici spectre atragatoare, ce seduceau in camuflajul noptii trecatorii naivi. Totusi, in opacul sfidator, satenii idolatrizau zeitati iluzorii, ce bantuie in ceas de moarte. Vocile lor pasionale sovaiau uneori atunci cand briza marina lovea cu putere stancile aflate la marginea dealului, focul ce le lumina calea fluturand si razbatand sardornic in linistea mormantala, continuau la scurt timp trilul lor plin de inflexiuni tulburatoare secerand aerul rece al obscurului.
 
Pomii ramaneau insa neinsufletiti, ghearele primaverii nefiind abile indeajuns sa sufoce atmosfera. Crengile ramaneau sa sfasie cerul lipsit de viata, in timp ce aparenta aducea mai mult cu mainile contorsionate ale unui monstru ce-si salasluieste eternitatea in abis. Uneori miscarile lor insipide deveneau evidente, murmurul ramurilor devenind distinctiv chiar si in lipsa frunzelor, zdrobite sub cantece pagane si membre anoste, ce inaintau ostentativ. In urma, intreaga existenta ramanea plapanada, arareori creaturi ale umbrelor indraznind sa strabata bolta imbibata in intuneric si lacrimi, preferand sa isi ascunda trupul captusit in blana, ochii inchizandu-se tematori, infricosati de un blestem nevazut.

Picioarele tinerelor invesmantate in tatuaje pastelate prindeau contur formand unghiuri atroce, menite sa alunge iarna, ce pentru ultima data isi arata suflul prin stropii intemnitati de gheata, de oxigenul ce rapunea micile sperante, acum doborate de valurile zdorbitoare ce cantau anost balade demult apuse, sirene si printi fiind intrezariti in vorbele hieroglifice, de neinteles fiintelor umane.

Coruri feminine puteau fi deslusite, vocile lor ajungand la inaltimi fioroase, inlaturand spiritele malefice ce pusesera stapanire asupra satului, asa cum declarau acestea. Tobele acompaniau entuziast, melancolia fiind alungata din orizontul adormit sub presiunea lunii ascunse dupa fumul cenusiu, ce dansa demonic in voia vantului, pastrand nonsalant stelele ce se pravaleau adesea in mici ramificatii inghetate.

Rasete impozante se aruncau in aer lovindu-se de trunchiurile mohorate, camuflate de tensiunea frigului ce musca din fetele lor, acum rosii, infierbantate de atingeri nevazute. Ochii lor straluceau dement chiar si printre rasucirile pline de sarcasm ale iernii, ce le penetra brutal hainele confectionate din blanuri si piei animale. 

Craniile ce le ascundeau indentitatitle, ramaneau mute, perpetuu incercand sa aminteasca de sufletele ce le sustinusera acum mult timp. Suprafata alba a osului era pictata cu un rosu concis, intarit, provenind din prazile vanatorilor, acum purtate cu mandrie.

Si chiar in acea succesiune de spirite credincioase, ce isi depun viata drept sacrificiu, un suras macabru inflori printre copacii morti.

Muzica inceta, o liniste mormantala adorand fiecare secunda muribunda. Tobele salasluiau seci, in timp ce ecoul glasurilor pierise demult. Pasii ce spintecau pamantul padurii se oprira de asemenea.


Teama, plutea in aer, tortele fiind usor asfixiate de o forta inumana. Pe corpurile lor simteau priviri, in ochii lor se reflecta teroarea. Luna le era martor, rasarind de undeva din indepartare, alinta stratul firav de zapada, precum o mama tandra. Insa ochii ei de gheata ii priveau reci si neinduratori asteptand deznodamantul cu un aer sadic si covarsitor.

Clipele treceau in delir, un sentiment anost de singuratate parca inghiti impreurimile.

Zapada incepu sa scartaie din nou.
 
Pasi singuratici devorau sufletele aprinse de spaima.

Un chicotit lugubru.

Nimeni nu indraznea sa-si intoarca atentia spre zona din care provenea sunetul, ce parea desprins din sonatele mortii, infiorator, pornind pe note sardonice si neiertatoare. O aura razbanatoare ii invelea, iar inima incepuse sa pompeze agale elixir de viata datator, insa in van. Vene ce aveau sa fie sfasiate, oase tari ce urmau sa fie frante, muchii incordati ce vor fi sfartecati, ochi ce vor plange lacrimi de sange.


Un tipat prelung strabatu atmosfera, precum clapele unui pian ce se avanta in inalt, decazand la scurt timp. Trup dupa trup, esenta dupa esenta, aroma dupa aroma si zapada prinse nuante terifice, incerte si anormale, insa definite de o frumusete astrala. Urletele rasunau impecabil, un ornament muzical in urechile bestiei.


Unicul gand ce ratacea prin mintea tinerei impanzite de un miros metalic, era acesta sange? Nu, cu siguranta totul putea fi considerat un vis. Se va trezi. In curand... desigur, ochii ei acum fixati in departare, ce incetasera sa clipeasca, stralucind mord, vor admira maine un cer senin. Vor analiza trasaturile mediocre ale surorii sale. 

Tot ce putea vedea acum, erau dungi taioase, cutite ucigase ce se pregateau sa-i sfartece si ultima suflare. Trase aer in piept, adunand lacom si ultimele particule de oxigen sperand sa le pastreze pentru totdeuna, colectionandu-le precum vise. Da, va trai. Nu-i asa?

Mana aceea ce se ridica in aerul noptii de iarna era doar o simpla himera conceputa de subconstientul sau. Zambetul sfidator ce-i reteza si ultima urma de ratiune avea sa dispara, iar in zorii zilei rasul cristalin al fetitei sale o va trage inapoi spre realitate, strigand precum un imn "Mamico, matusica a ajuns!". Dar atunci de ce durerea ce-i perturba pieptul, atingandu-i inima deveni insuportabila?

"Ajutor... c-cineva... s-sa ma a-ajute..."






- Hei, hei, frumoasa adormita, e momentul sa te imbarci in express-ul dezamagirii!
 
- Stii, Naruto, oamenii normali din ziua de azi o numesc facultate.

Blondul ranji cu un aer de superioritate, era complet sigur ca cineva se trezise cu fata la cearsaf si avea de gand sa schimbe asta sau cel putin sa o inrautateasca, in fond, pentru asta sunt prietenii. Parul sau auriu lasa picaturi firave sa se prelinga pe toata lungimea, sa se dezintegreze in inexistenta.

- Sasuke, amice, iti par eu om normal, venit din secolul 21? M-am considerat mereu un barbat al mileniului 1, parul lung, barba si roba prind bine la fete, daca intelegi ce vreau sa spun, tanarul isi incheie elogiul cu un semn discret al ochiului, disparand undeva dupa usa monotona din lemn, careia cleanta adeseori ii juca feste, blocand orice cale de acces in restul casei,  intemnitand ghinionistul si condamnandul la o asteptare indelunga, pana cineva o va deschide din afara.

Poate viata lui Sasuke Uchiha nu era cea mai aparte sau spectaculoasa din fire, insa apartamentul pe care il inchiriase cu prietenul sau din copilarie ii devenise un camin confortabil. Sasuke a fost mereu o persoana comoda. Riscurile ridicandu-se asupra-i ca un semn de intrebare. De ce sa te pui in primejdie in activitati inutile? Sasuke uraste oamenii ambitiosi. E un lucru cert, declarat pe o hartie imaginara, acesta dispretuieste pasiunea. Poate e doar siguranta pe care a avut-o mereu sau poate lipsa de adrenalina din sange, insa acesta gaseste insuportabila dorinta de mai mult, visul de a ajunge mai sus pe scara sociala, increderea ca ziua de maine va aduce ceva diferit, ceva mai bun. Soarta e nemiloasa, destinul e deja scris, de ce sa lupti intr-o batalie deja pierduta?

Facultatea de drept paruse o varianta sigura. Il va ajuta in conducerea firmei, a carei baza fusese pusa de tatal sau. Nimic grandios, o companie minuscula de avocatura ce asigura cu regularitate cazuri castigate, in ciuda argumentelor fioroase puse in fata de catre opozitie. Banii nu au fost niciodata o problema pentru el. 

Patul scartai abrupt cand isi ridica trupul, ramanand modelat dupa greutatea sa, indicand faptul ca in ciuda anostitatii, era o fiinta umana. O simpla fata in multime, ce acum simte lacrimile racoritoare ale dusului de dimineata scurgandu-se pe trupul palid, neatins de razele nocive ale soarelui.

Propria viata devenise un subiect tabu inca din tinerete, hotarase ca nu reprezenta un interes principal in evolutia sa, Sasuke e un peste ce inoata o data cu puternicul curent, nu un individual ce-si risca josnic viata.

Prosopul paru greoi atunci cand isi acoperi corpul, lipindu-se disperat de suprafata umeda a soldurilor, in timp ce aerul diminetii se strecura liber pe fereastra uitata deschisa racorindu-i pielea. Briza era plapanda, purtand un aer relaxant in ea, de parca toata esenta libertatii se topea in ea, prabusindu-se in voaluri translucide peste simturile sale.

Se incrunta iritat, sprancenele intunecate apropiindu-se delicat. Naruto putea fi considerat o persoana uituca, iar poate Sasuke nu avea cel mai dezvoltat spirit al observatiei, insa putea jura ca ceva nu era in regula. Se putea spune ca nu e un spirit care sa-si bata capul cu detalii inutile.

Hainele ii complementau atitudinea neutra, uneori se intreba daca trebuia sa faca o schimbare, sa diversifice macar alegerile vestimentare, apoi realiza ca asta ar insemna sa se avante pe un pamant necunoscut, asa ca inlatura gandul cu tact si porni scurt spre bucatarie.

Luminile din apartament dansau intr-o mare a linistii, valsand pe un strat proeminent de praf aflat pe vechea biblioteca, asezandu-se pe canapelele cafenii uitate in milocul incaperii. Sasuke credea ca sunt oribile, dar avusese de ales intre ele si un rosu strident ce urla a atentie triviala, poate era mai potrivit sa mearga pe varianta mai putin tipatoare.

- Pregatit pentru infern? spuse Naruto rasarind din mica bucatarie, purtand un zambet radiant, o stralucire licarind precum o flacara neoprita in ochii lui marini. Sasuke era dezgustat.

- Daca prin infern intelegi siguranta zilei de maine, sunt la fel de pregatit ca si ieri, nu inteleg de ce te preocupa asta de fiecare data...

- Sasuke, ai putea juca bine merci in "The Walking Dead", fara machiaj, drept zombie, nimeni nu ar observa diferenta.

Tanarul surase bland, privindu-l intrigat. Nu primise niciun comentariu acid in schimb. Sasuke era deosebit de tacut in dimineata aceasta, nu era ca si cum el ar fi fost o persoana activa social, insa replicile sarcastice nu incetau sa apara, in scopul contraatacarii oricarei remarci usturatoare. Il analiza un timp cum se aseaza la masa conceputa din mahon, turnandu-si laptele obisnuit peste cerealele simple, continuand mai apoi:

- Ai uitat fereastra deshisa.

Naruto il privi confuz, reamintindu-si actiunile cu lux de amanunte, rugandu-se sa nu scape un singur detaliu, in ciuda aparentelor era un perfectionist inrait, insa daca isi readucea cu adevarat aminte:

- Incuitoarea de la geam s-a stricat acum o saptamana, raspunse in timp ce porni lenes catre baia invelita in gresie verzuie, verificand cu atentie fereastra. Era exact asa cum o lasase acum sapte zile, manerul fiind usor inclinat spre partea dreapta.

- Cred ca trebuie sa-ti faci un control la mansarda, geamul ala nu a mai fost atins de vreo fiinta umana de secole.


Sasuke il fixa abrupt, ignorandu-i exagerarea evidenta, se obisnuise de ceva timp cu "umorul" sau, inspectand dupa cateva minute acelasi maner. Putea sa jure ca fusese deschis, vazuse... simtise si mai mult de atat gustase intr-un anumit fel razele ce se pogorau din patratul acela ingust si se reflectau in faianta solida.


- Uite, iti pot oferii 3 sedinte de terapie gratuit, am si eu nevoie de practica, te ajut, ma ajuti, ce spui?


Rasul lui Naruto fusese mereu unul zgomotos, scindandu-se parca in sute de sunete diferite ce apartineau aceleiasi entitati, ca mai apoi sa se infunde in inflexiuni sufocate, ce-l opreau din a respira normal, iar Sasuke era scarbit.

Poate somnul prelung ce-l devorase lent isi pusese amprenta pe ratiunea sa. Cu siguranta asta era. Asa ca simpla prezenta trecatoare a gandului disparu o data cu momentul in care ghiozdanul compact ii atinse umarul.

Cheia scartai anemic atunci cand o rasuci, aducandu-i aminte de starea deplorabila in care se afla locuinta sa, trebuia chemat un mecanic, prea multe usi erau inchise, prea multe geamuri ferecate, casa asta se transforma lent intr-o inchisoare. Oricum, el nu o coonsiderase niciodata "acasa". Nu se referea niciodata la aceasta formatiune de 6 camere ca la un loc unde sa poata trai, poate doar supravietui. Naruto era singurul motiv pentru care el ramase intemnitat acolo. Amicul sau nu ar fi parasit acea casa nici daca ar fi condamnat la moarte prin spanzurare sau mai rau, sa-si faca proiectele.

Cerul era surpinzator de limpede astazi, toata lumina adunandu-se docila intr-un singur loc, ce expunea entuziasmat necunoscutul noptii.

Da, poate viata lui Sasuke Uchiha nu avea nimic ca sa trezeasca interesul sau poate ceva ce ar ajuta la evolutia universului, insa el era multumit, iar asta nu se putea schimba chiar asa usor...
-
Ei bine, cam asta a fost, sper ca v-ati distrat si ignorat greselile, propozitiile fara sens si alte nereguli. Astept cu drag opinii critice si orice fel de comentarii. Multumesc:)

Nu stiu de ceilalti,dar mie mi-a super placut capitolul.
Titlul m-a atras indeajuns de mult incat sa arunc o privire.
Imi place cum scri,cum descri.
Imi place mult,mai pe scurt.
Continua cu scrisul,esti talentata!
Ja nee!

Doamneee :X ce fic am gasit eu aici :))) Imi place mult mult mult si m-ai facut curioasa , vreau sa stiu ce se intampla mai departe . Pare o poveste S.F. si sunt fascinata de chestia asta :-) fara alte comentarii astept nextul si te pwp :* :* :*