Ediţia 3 - Viața și operele lui Stephen King ( eseul grupului finalizat )

Stephen Edwin King

Stephen King s-a născut în 1947 în Portland, statul Maine, SUA. Pe când Stephen a avut vârsta de doi ani, tatăl său, Donald Edwin King, și-a abandonat familia. Mama sa, Nellie Ruth Pillsbury, i-a crescut de una singură pe Stephen și pe fratele său mai mare (adoptat) David, de multe ori cu mari greutăți financiare. Familia s-a stabilit în orașul natal al mamei, Durham, statul Maine, dar a petrecut scurte perioade de timp la Fort Wayne, Indiana și Stratford, Connecticut. King a urmat școala primară la Durham și liceul la Lisbon Falls, ambele în statul Maine.
King a început să scrie la o vârstă fragedă. În anii de școală a scris povestiri bazate pe filmele văzute recent la cinema și le-a vândut prietenilor și colegilor. După ce profesorii săi au aflat s-au împotrivit acestui obicei, iar King a fost nevoit să restituie banii câștigați. Aceste povestiri au fost multiplicate cu o matriță de tipărit folosită de fratele său David pentru a multiplica un ziar propriu, „Dave's Rag” (Fițuica lui David). „Dave's Rag” era despre evenimente locale, iar King a contribuit deseori. În jurul vârstei de treisprezece ani, King a găsit în casa mătușii sale o cutie cu cărți vechi aparținând tatălui său, majoritatea horror și science fiction. A fost instantaneu fascinat de aceste genuri.
Între anii 1966 și 1971, King a urmat cursurile Universității din Maine din orașul Orono, specialitatea engleză. La universitate a scris o rubrică intitulată „King's Garbage Truck” (Camionul de gunoi al lui King) pentru ziarul studențesc „the Maine Campus” (Campusul din Maine). Tot aici a cunoscut-o pe Tabitha Spruce, cu care s-a căsătorit în 1971. În această perioadă King a avut mai multe servicii de ocazie pentru a-și plăti facultatea, inclusiv unul la o spălătorie industrială. Perioada de student din viața sa este evidențiată în a doua parte a romanului „Hearts in Atlantis” (Inimi în Atlantida).
După absolvirea facultății și obținerea unui certificat de profesor de liceu, King a predat limba engleză la Hampden Academy din Hampden, Maine. În această perioadă a locuit cu soția și copiii într-o rulotă. Pentru a face un ban în plus a scris povestiri, majoritatea publicate în reviste pentru bărbați. După cum spune în prefața romanului Carrie, dacă vreunul din copii răcea, Tabitha îi spunea, mai în glumă mai în serios, „Haide, Steve, inventează un monstru”.[6]. Tot pe atunci King a început să bea prea mult, viciu cu care s-a luptat mai bine de zece ani.
King a început curând lucrul la mai multe romane. Una din primele idei pe care le-a avut a fost despre o fată cu puteri psihice. După un timp, descurajat, a aruncat manuscrisul la gunoi. Tabitha l-a recuperat și l-a încurajat să-l termine.[7] Romanul, intitulat „Carrie”, l-a trimis la editura Doubleday și a uitat de el. După un timp a primit o ofertă, cu un avans de $2,500 (destul de puțin pentru un roman, chiar și pentru anii '70). La scurtă vreme, valoarea adevărată a romanului s-a realizat, drepturile de publicare a ediției de buzunar fiind vândute cu $400,000 (din care $200,000 a primit editorul). La scurt timp după apariția romanului, mama lui King a murit de cancer uterin. King i-a citit romanul la spital înaintea decesului.
În cartea „On Writing” (Despre scris), King admite că în acea perioadă a fost beat aproape tot timpul și că a fost un alcoolic timp de mai bine de un deceniu. El admite chiar că a fost beat la înmormântarea mamei sale, în timp ce i-a făcut elogiul. Mai târziu a declarat că personajul Jack Torrance (tatăl alcoolic) din romanul „The Shining” (Strălucirea) a fost bazat pe el însuși, chiar dacă nu a recunoscut asta timp de mai mulți ani.
La scurt timp după publicarea romanului „The Tommyknockers”, familia și prietenii săi au intervenit în sfârșit, aruncând pe covorul din fața biroului său evidența viciilor sale: cutii de bere, mucuri de țigări, grame de cocaină, cutii de medicamente (Xanax, Valium, NyQuil), dextromethorphan (sirop de tuse), și marijuana. King a primit ajutor și a renunțat cu succes la toate formele de droguri, medicamente și alcool la sfârșitul anilor '80.

Anii recenți
În 2002, King a anunțat că nu va mai scrie, motivat în parte in parte de frustrarea datorită rănilor suferite, care fac șederea incomodă și i-au redus rezistența. Totuși de atunci a scris câteva cărți.
Continui să scriu dar scriu într-un ritm mult mai scăzut decât înainte și cred că dacă obțin ceva într-adevăr deosebit de bun sunt perfect de acord să public deoarece asta încă reprezintă actul final al procesului creativ, publicarea ca publicul să poată citi și poți obține păreri și reacții, fanii pot discuta, între ei și cu tine, autorul, dar forța creației mele s-a diminuat mult în ultimii ani și așa și trebuie. Nu mai sunt un puști de 25 de ani și nu mai sunt un tânăr de 35 de ani — am 55 de ani și am nepoți, am doi cățeluși de dresat în casă și am multe de făcut în afara scrisului și asta e în sine un lucru minunat dar scrisul este încă o parte mare, importantă a vieții mele și a fiecărei zi."
Începând din 2003, King își prezintă opiniile referitor la evenimentele din cultura și mass-media populară într-o rubrică de pe ultima pagină a popularului săptămânal american „Entertainment Weekly” (revistă de cinema, tv, muzică și literatură), de obicei o dată la trei săptămâni. Rubrica este intitulată „The Pop Of King”, un joc de cuvinte format dintr-o referință la „The King of Pop” (Regele muzicii pop), Michael Jackson și semnificația reală a rubricii.
În octombrie 2005, King a semnat un contract cu editura de benzi desenate Marvel Comics. Într-o serie de 31 de numere, el va adapta și extinde ciclul „The Dark Tower” (Turnul Întunecat). Seria va fi ilustrată de un artist premiat cu Premiul Eisner, Jae Lee. Marvel a anunțat recent că seria va apare în 2007, pentru ca Stephen să-i poată acorda atenția cuvenită.
În ianuarie 2006, King a apărut în primul episod al programului transmis în direct pe internet Amazon Fishbowl (Acvariu amazonian), moderat de Bill Maher. De asemenea, tot în 2006 au fost publicate romanele „Cell” (Mobilul) și „Lisey's Story” (Povestea lui Lisey).
King, un suporter vechi al editurilor mici, a permis recent publicarea a două romane în ediții limitate - „The Green Mile” și „Colorado Kid”. Ambele titluri vor fi îngrijite și semnate de King și de artistul care ilustrează romanele. Jumătate din opera publicată a lui King a fost re-publicată în ediții limitate cu autograf.

Date despre cartile sale.
1. Carrie este primul roman publicat de Stephen King, după mai multe încercări în care a scris mai multe romane, dar care au fost inițial respinse de edituri.
Prezentare: Carrie, Carrietta White, este o adolescentă timidă și retrasă, care, din copilărie, îndură persecuțiile și ironiile colegilor de școală. Umilințele la care o supun devin pentru ea o tortură de care nu poate scăpa. Mai mult, este și victima fanatismului religios al mamei sale, o ființă violentă și brutală.

Când disperarea ei ajunge la apogeu, Carrie își descoperă o putere înspăimântătoare – telechinezia – care o transformă într-un demon răzbunător. Ea poate să miște, să arunce, să zdrobească și să incendieze orice de la distanță.

2. Strălucirea (engleză The Shining) este un roman de groază din 1977 scris de autorul american Stephen King. Titlul a fost inspirat de melodia lui John Lennon Instant Karma!, care conține versul We all shine on…. Cartea a fost adaptată în 1997 într-o miniserie de televiziune cu același nume. În 1980 a fost produs un film de lung metraj cu același nume în regia lui Stanley Kubrick.

3. Insomnia este un roman de groază-fantastic de Stephen King publicat inițial de editura Viking în septembrie 1994. La fel ca în romanele Orașul bântuIT și Dreamcatcher, acțiunea acestui roman are loc în orașul fictiv Derry, Maine

4. Turnul întunecat: Pistolarul (titlu original The Dark Tower: The Gunslinger) este un roman de aventuri, științifico-fantastic, de groază, fantezie scris de autorul american Stephen King. Este primul volum din seria The Dark Tower (ro. Turnul întunecat), serie considerată ca fiind lucrarea magnum opus[1] a lui King. Romanul a fost publicat prima oară în 1982 la editura Grant. Personajul principal este Roland Deschain, ultimul pistolar care de mulți ani îl caută pe omul în negru (Randall Flagg). Romanul îl urmează pe Roland Deschain într-un deșert imens în căutarea oponentului său. Roland se întâlnește cu mai multe persoane de-a lungul călătoriei sale, inclusiv cu un băiat numit Jake Chambers cu care călătorește o bună parte din drumul său.

5. 'Salem's Lot este un roman de groază din 1975 scris de autorul american Stephen King. Acesta este al doilea roman publicat al său. Romanul prezintă povestea unui scriitor pe nume Ben Mears care se întoarce în orașul în care a petrecut o parte a copilăriei sale (de la 9 la 13 ani) («Jerusalem's Lot» sau «'Salem's Lot» mai pe scurt), în Maine, New England, pentru a descoperi că locuitorii orașului au devenit cu toții vampiri. Orașul ar putea fi locul în care se desfășoară acțiunea din viitoarele sale povestiri „Jerusalem's Lot” și "„One for the Road” din colecția de povestiri din 1978 „Night Shift”.

Inițial King a ales titlul Second Coming (A doua venire) pentru cartea sa, dar mai târziu s-a decis pentru Jerusalem's Lot. King a declarat că motivul pentru care a schimbat denumirea este remarca soției sale, romanciera Tabitha King, care a declarat că primul titlu suna mai mult ca o poveste rea de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc). Editorii lui King au scurtat apoi titlu, considerând că a doua alegere a autorului era prea religioasă. Romanul 'Salem's Lot a fost adaptat într-un mini-serial de televiziune de două ori, în 1979 și apoi în 2004. 'Salem's Lot a fost adaptat în 1995 de către BBC într-o piesă de teatru din șapte părți. Romanul a fost nominalizat pentru Premiul World Fantasy pentru cel mai bun roman în 1976.

6. Mobilul (engleză Cell) este un roman publicat de scriitorul Stephen King în ianuarie 2006. Majoritatea romanelor lui au fost ecranizate, are un venit anual de 40 000 000 $ și nu deține telefon mobil . Cartea a fost foarte bine primită de critici și a ajuns pe locul 1 în lista de bestsellere a New York Times. De asemenea, King a vândut drepturile pentru ecranizarea cărții, un film a cărui producție va începe în anul 2011.
Mobilul descrie un scenariu apocaliptic în care telefoanele mobile se transformă din mijloace indispensabile de comunicație în instrumente ale distrugerii care duc la colapsul societății omenești. Narațiunea se desfășoară pe parcursul a nouă capitole.

7. Under the Dome este un roman științifico-fantastic de Stephen King, publicat prima oară în noiembrie 2009. Parțial, este o rescriere a unor încercări de romane ale lui King de la sfârșitul anilor 1970 începutul anilor 1980 sub titlurile The Cannibals și Under the Dome. Așa cum King a afirmat pe site-ul său oficial, cele două lucrări neterminate "erau două încercări foarte diferite de a aborda aceiași idee, și anume despre modul cum oamenii se comportă atunci când sunt separați de societatea de care aparțin. Astfel, în memoria mea The Cannibals, ca și Needful Things, era un fel de comedie socială. Noul Under the Dome se joacă direct cu moartea." Din materialul original scris anterior, doar primul capitol este inclus în noul roman.

8. 11/22/63 este un roman de Stephen King despre un călător în timp care încearcă să prevină asasinarea lui John F. Kennedy care a avut loc la 22 noiembrie 1963 (data din titlul romanului). Romanul a fost oficial anunțat pe site-ul lui Stephen King la 2 martie 2011.[1] Un text scurt a fost distribuit online la 1 iunie 2011.[2] Romanul a fost publicat la 8 noiembrie 2011,[3] devenind rapid cel mai bine vândut roman din Statele Unite. A rămas în această poziție timp de șapte săptămâni.

9. Orașul bântuIT (titlu original «It») este un roman de groază scris de romancierul Stephen King, publicat pentru prima dată în 1986. Este una dintre cele mai lungi cărți ale sale, depășind o mie de pagini. Considerat unul dintre cele mai viscerale și grafice romane ale sale, "It" aduce în prim plan teme care vor reprezenta stilul romancierului Stephen King: puterea memoriei, puterea unui grup unit, trauma unei copilării și urâțenia din spatele unei frumuseți, totul întregit într-un oraș mic, clișeu folosit doar de fațadă.

Tabitha, îngerul păzitor al lui Stephen King

În 2003, Stephen King a câştigat medalia Fundaţiei Naţionale de Carte din SUA pentru o „Contribuţie Excepţională la Literatura Americană“ şi a fost invitat să ţină un discurs la Premiile Naţionale de Carte. King a petrecut mai bine de jumătate din timpul alocat discursului mulţumindu-i soţiei pentru că a avut întotdeauna încredere în el, pentru că l-a încurajat să scrie, chiar şi atunci când locuiau într-o rulotă împreună cu cei doi copii, atunci când ea lucra la o gogoşerie, iar el în schimburi la o spălătorie. Ambii erau studenţi la Universitatea din Maine în 1969, atunci când King i-a dat Tabithei o scurtă povestioară să o citească. „Îmi amintesc“, spune ea, „mă gândeam în sinea mea: «acest tip ar putea fi publicat chiar în secunda asta»“.
Ads by save onAd Options Dacă, Tabby, aşa cum este cunoscută în rândul apropiaţilor, deţine statutul unui fel de sfânt în gospodăria King, nu este numai pentru că a fost alături de soţul ei atunci când era tânăr şi disperat, ci pentru că l-a ameninţat că îl va părăsi, ani mai târziu, când acesta devenise faimos, alcoolic şi cu o pasiune pentru cocaină. În 1987, Tabby a avut o intervenţie pe care toţi cei trei copii – Naomi, 17, Joe, 15, şi Owen, 10 – au susţinut-o. Tot ce ştia Owen pe atunci era că tatăl lui „consuma cantităţi uriaşe de alcool – dar, în acelaşi timp, presupunea că toţi taţii fac acest lucru“.
Tabby le-a explicat că dacă tatăl lor nu este de acord să renunţe la băutură, ea îl va ruga să plece. „Nu am vrut să-mi mint copiii“, spune ea. „Nu mi-a plăcut niciodată să mint pentru că tot ce faci este să amâni ziua în care vei fi descoperit drept un mincinos“. A durat aproape doi ani, dar King a reuşit să renunţe la băutură. Apoi, a urmat o perioadă calmă în viaţa lor, până în 1999, când King a luptat împotriva unui şir de evenimente tragice. Într-o zi de vară, în timp ce se plimba pe un drum de ţară din apropierea casei sale, a fost lovit de un camion şi aruncat într-o groapă aflată la 4 metri de marginea drumului. Accidentul s-a produs din cauza şoferului, Bryan Smith, care a fost distras de rottweilerul său de pe bancheta din spate a maşinii. King a fost internat timp de trei săptămâni din cauza rănilor suferite: oasele din piciorul stâng i s-au sfărmat „ca nişte biluţe într-un sac“, după cum le-a spus un doctor, a avut plămânul drept străpuns, o fractură de bazin şi o tăietură la scalp.
Au urmat durerile cronice ale lunilor de recuperare, timp în care a dezvoltat o dependenţă de analgezice. Avocaţii lui King împreună cu doi asociaţi au cumpărat maşina lui Smith cu 1,500 de dolari şi în ciuda faptului că scriitorul a declarat într-un interviu la radio că a vrut să o distrugă cu un baros, automobilul a fost dus la un cimitir de maşini. Smith, un muncitor în construcţii aflat la pensie de boală, a decedat în somn pe 21 septembrie 2000, ziua de naştere a lui King. Scriitorul şi-a inclus accidental în mai multe lucrări: în volumul final al seriei „Dark Tower”, în romanul „Dreamcatcher” şi în serialul tv „Stephen King's Kingdom Hospital”. În serial, scena a fost remarcabil de similară cu cea a accidentului său, singura excepţie fiind că şoferul era sub influenţa alcoolului în timp ce încerca să-şi liniştească câinele. Ads by save onAd Options Jurnalista povesteşte cum în timpul interviului unul dintre copii King vorbea despre o carte, iar Stephen s-a întors către soţia sa şi a luat-o de mână. El i-a prins strâns mâna, şi-au închis ochii, s-au aplecat unul spre celălat ca într-un fel de rugăciune. Mai târziu, când jurnalistul l-a întrebat pe King ce anume provocase acel gest, Stephen nu a reuşit să-şi amintească ce l-a inspirit, poate că absolut nimic.
„Uneori o iau de mână, am fost întotdeauna apropiaţi, Tab şi cu mine. O iubesc“, Stephen King.

ACCIDENTUL DE MASINA
În vara anului 1999, King lucra la volumul „On Writing: A Memoir of the Craft” (Despre scris: mărturie asupra meșteșugului). În după-amiaza zilei de 19 iunie, a ieșit la o plimbare pe marginea drumului local 5 din Center Lovell, Maine. Conducătorul auto Bryan Smith, distras de rottweilerul său de pe bancheta din spate a mașinii, unDodge Caravan din 1985, l-a izbit pe King, care a fost aruncat într-o adâncitură aflată la aproximativ 4 metri de marginea drumului. King a fost în stare să dea șerifului numerele de telefon pentru a-i contacta familia, deși era în dureri considerabile. El a fost transportat cu elicopterul la Spitalul Central din Maine, unde a rămas timp de aproape trei săptămâni datorită rănilor suferite — plămânul drept străpuns, o fractură de bazin, fracturi multiple la piciorul drept și o tăietură la scalp. După cinci operații în zece zile și terapie fizică, King și-a reluat lucrul la „On Writing” spre sfârșitul lunii iulie, în ciuda faptului că nu putea să șadă mai mult de circa patruzeci de minute din cauza durerii intolerabile.
Avocatul lui King și doi asociați au cumpărat mașina lui Smith cu $1,500, declarând că au vrut să evite vânzarea acesteia pe eBay. Automobilul a fost distrus la un cimitir de mașini, deși King a menționat într-un interviu la radio că a vrut să-l distrugă cu un baros. Smith, un muncitor în construcții aflat în pensie de boală, a decedat în somn la 21 septembrie 2000 (ziua de naștere a lui King), în vârsta de 43 ani.
King și-a inclus accidentul în mai multe lucrări recente: în volumul final al seriei „Dark Tower” (Turnul Întunecat), în romanul „Dreamcatcher” și în serialul tv „Stephen King's Kingdom Hospital”. În serial, scena a fost remarcabil de similară cu cea a accidentului său, singura excepție fiind că șoferul era sub influența alcoolului în timp ce încerca să-și liniștească câinelE.

Sfaturi pentru scris de la Stephen King
1. “Pentru a scrie cât poți mai bine, e de datoria fiecăruia să-și construiască propria trusă cu unelte și apoi să-și dezvolte mușchii necesari pentru a o duce cu el”.
2. “Dacă vreți să fiți scriitori, trebuie să faceți două lucruri mai presus de toate: citiți mult și scrieți mult.”
3.“Scrieți despre orice, atâta vreme cât spuneți adevărul.
►Jucați-vă de-a spionii. Infiltrați-vă în lumea despre care vreți să scrieți și întoarceți-vă cu un raport complet.“Intriga este, cred, ultimul lucru la care trebuie să apeleze un scriitor și prima alegere a nepricepuților.”
4.“O descriere săracă îi lasă cititorului o senzație de dezorientare și miopie. O descriere prea bogată îl îngroapă în detalii și imagini. Trucul e să găsiți fericita cale de mijloc.
5.“Cheia unor dialoguri reușite e sinceritatea.“
6.„Ficțiunea de calitate începe întotdeauna cu povestea și abia apoi ajunge la temă. Să începeți de la o temă prestabilită e-o bună modalitate de-a scrie rău.”
7.“Supuneți povestea la cel puțin două revizuiri; cea pe care o practicați cu ușa biroului închisă și cea pe care o practicați cu ușa deschisă.”
8. “Formula Rescrierii: ciorna 2 = ciorna 1 – 10% “
►Gândiți-vă care sunt părțile care l-ar plictisi pe Cititorul Ideal și tăiați-le.
9. „Orice întreruperi și distrageri ale atenției de la rutina zilnică nu dăunează mult unei opere în lucru și s-ar putea chiar să-i facă bine în unele feluri.”

O să dau edit până pe 15 prin care o să scriu contribuţia fiecăruia. Am scris de pe telefon şi nu mai pot continua.

Cu totii am contribuit in afara de Azele care nu a putut intra. Imi pare rau ca nu a iesit asa cum au iesit celelalte.

S-au acordat premiile iar Azele a fost banata. In 2 luni de zile nu exista sa nu fi putut intra :).