Operatiunea No Air

Operatiunea No Air

Prolog

"Am avut incredere ca nu vei pleca dar,ai parasit fara nicio indoiala inima mea.Nu am inteles de ce trebuie sa te am aproape.De ce nu altcineva?.Te-am admirat din umbra mereu desi , tot teatrul pe care il jucam nu isi avea rostul.Eram prinsa pe o scena care era lumea, iar reflectoarele erau lumina viselor mele zburatoare. Oamenii se refac destul de repede după o boală fizică sau dupa ce sufera o pierdere financiara. Pentru dureri fizice avem medicamente, pentru bani muncim si facem altii. Dar cand este vorba de inima, de suflet? Cand esti ranit in inima esti terminat… Dacă cel mai important om din viaţa ta iti intoarce spatele, daca persoana pe care o iubesti te respinge, daca cel caruia i-ai impartasit cele mai adanci taine ale sufletului te tradează… te simţi devastat; esti gol şi singur.
Stiu,poate am gresit dar,fapta ta este de neconceput.Eram prieteni si ma simteam in siguranta, langa inima ta,in care acum a incoltit ura.Momentele s-au rupt precum panza de paianjen,miile de fasii se pierd in negura abisului,inima batandu-se intre ura si iubire.

Asa cum omul are nevoie de aer,asa am nevoie ca tu sa fi langa mine,Sasuke!"

"Trebuia sa plec,trebuia sa te fac data uitarii.Pleaca!.Uita de mine,acum esti a lui!.Poate este greu , dar nu avem ce face fiindca noi suntem pionii unui joc de sah.Destinul ne controleaza ,iar cel care castiga are puterea.Eu sunt regele , iar tu esti regina de pe campul advers.Noi doi suntem intr-o continua lupta impotriva destinului. Cand ma gandesc ca am fost despartiti doar pentru o prosteasca cearta imi vine sa-mi rup parul din cap.As traversa oceanul ca sa te vad doar pe tine.Pur si simplu tu ma completezi pe mine.Suntem ca soarele si pamantul,despartiti dar,mereu acolo unul pentru celalalt.
Fara tine,totul este atat de sec.Petalele florilor rozalii nu mai sunt colorate fara tine.Mirosul imbietor de lavanda zboara spre bolta cereasca parca chemandu-te la mine.Daca ar fi sa mor,inainte sa ma trezesc este pentru ca mi-ai taiat rasuflarea.Sunt aici,singur,nu voiam sa plec.Inima mea nu vrea sa se miste,e incompleta.As vrea sa fie o cale prin care sa te fac sa intelegi.Dar, cum?.Te astepti ca eu sa traiesc doar cu mine?.Lumea mea se invarte in jurul tau si de asta este greu sa respir..

Sa te pierd ar fi ca si cum as trai intr-o lume fara aer,Sakura!"

"Nu ma intereseaza ce ai vrut sa spui inainte sa pleci.Iti dai seama ca m-ai ranit?.Stiu,trebuia sa fiu previzibila cu dragostea.Mai vrajit desii era impotriva vointei mele.As zbura ca sa ajung la tine,nu exista gravitate,nimeni nu ma poate impiedica.Vorbesc serios.Dar, cumva am supravietuit,sunt inca vie inautru.Nu stiu cum ,dar cu ii pasa de fapt?.Lumea mea poate este roz si plina de fericire dar,fara sa-mi dau seama le folosesc ca arme impotriva ta.Dragostea se transforma in ura , iar ura in dragoste.Spune-mi cum pot trai fara aer?.Nu pot traii desigur , dar asa ma simt cand tu nu esti aici.Culorile vietii mele sunt stravechile culori alb-negru care impreuna fac un parfum amar.Te vei descurca oare fara mine?.Aceasta este intrebarea care ti-o adresez tie din diferite motive.Ai avut multe arme impotriva mea , dar cele care m-au atins la inima au fost ura si razbunarea.Unde ai disparut?.Ai fugit ca un las de dragostea mea in asa fel incat ea sa nu te poata atinge.Nu credeam ca se v-a ajunge la asa ceva.Sa ne uram unul pe celalalt,sa ne uram existenta.

Am daruit iubire si am primit iubire amandoi.Poate suntem fericiti cand distanta dintre noi este mare.Ura este cea care a castigat,dar dragostea?.Unde acel sentiment placut pe care ti l-am daruit atata timp?.A plecat,a plecat undeva unde nu o pot gasi.Este acolo ascunsa adanc in inima ta.As vrea sa intelegi odata, ca fara tine nu pot trai.Tu esti sursa mea vitala de oxigen.Sunt acuma lipsita de inima si rece.

Imi cer iertare ca ti-am daruit dragostea mea pe degeaba,dragul meu brunet! "

;Capitolul 1.Is there hope?

Sakura's point of view

De ce?.Imi repetam imi minte.Nu trebuia sa se sfarseasca asa.Ce de a plecat?.M-a lasat singura in negura noptii plangand dupa inima lui.A spus ca ma uraste deci,a ales ura in locul dragostei mele.A fugit de dragostea mea ca sa-l nu poata atinge.Chiar nu-l inteleg.Avea tot ce-si putea dorii , dar a plecat fara macar sa spuna un amarat de "Adio"L-am iubit si el nu a pretuit asta.Mi-a lasat inima plangand.Singura persoana din lume care ma intelegea a disparut si nu cred ca se mai intoarce.Mi-a spus ca se v-a intoarce si ca ma v-a iubi mereu.Minciuni.Sunt toate niste minciuni.Dragostea mea pentru el incet-incet se stinge.Nu mai are sufletul ala plin de flacari negre ca strafundurile iadului.Suntem diferiti , dar asta nu inseamna ca nu putem iubi.

Aveam nevoie de el mai ult ca de oxigen.M-a adus aici in apa asta atat de adanca.Daca nu este aici pur si simplu nu pot respira.Nu este aer.Oare de stau aici si plang?.Plang din cauza ca sufletului ii lipseste ceva.O bucata din el a fost rupta brutal si a plecat cu el.Mi-a luat inima fara voia mea.As da orice ca el sa fie aici langa mine,sa ma tina in brate.Mi-e dor de vorbele lui dulci ce iti ungeau sufletulul cu miere.Acum nu mai am pe nimeni.Am prieteni,am familie, dar daca a plecat este acelasi lucru cu singuratatea.El m-a facut sa cred in dragoste si tot el mi-a luat-o.Firar,ele de sentimente care nu vor sa se desparta de el.De fapt eu nu ma pot desparti de el.Dar,el a plecat nu pentru ca a vrut el,familia lui l-a obligat..Atunci de ce mi-a spus ca ma uraste?.Cum am mai spus,nu am inteles si nu voi intelege niciodata la ce s-a gandit.

Lacrimile imi aluneca pe chip.Nu mai rezist.Nu pot face face fata singura suferintei.Am nevoie de el pentru a putea fi din nou fericita.Asa sunt de cand a plecat acum doi ani.Sunt desprimata ,iar colorile vietii mele sunt vechile culori alb-negru.Pot spune ca sunt un pion de pe tabla de sah , iardestinul joaca impotriva suferintei.Oare care v-a castiga?.Eu una as alege remiza.Destinul si suferinta sunt cele doua surori malefice care controleaza lumea.Niciodata nu am inteles de ce numai lucruri rele mi se intampla.Un sigur lucru bun mi-a aparut in viata si iata-l acolo in zare probabil urandu-ma.

Pasesc incet pe parchetul rece ca si sufletul meu.Ochii mei tristi si fara viata privesc prin intunericul ce acopera camera ca o haina calduroasa,o sursa de lumina.Acestia cauta cu privirea o sursa de lumina care sa imi incalzeasca sufletul.Poate,intr-o zi voi intalni fericirea acea de mult apusa.Deschid usita de la balcon, iar un val slab de lumina imi invaluie chipul.Buzele mi se arcuiesc intr-un zambet gingas.Imi placea sa simt caldura pe corpul meu.Poate pentru ca inima imi este rece?.Prea multe intrabari,nici macar un raspuns.Imi spuneam in minte.Ce rost mai are sa te gandesti la cineva pe lumea sta cand nici macar nu aprecieazaDeschid ochii , iar in fata mi se afiseaza un peisaj superb.In departare, luminite multicolore danseza prin negura apusului, straduindu-se parca sa inveseleasca acest inceput de toamna.Este atat de frumos.

Frumosul este in fiecare rasarit si apus de soare,in toamna asta cu frunzele multicolore cazand pe strazi,in interiorul si exteriorul oamenilor,intr-o poveste de iubire intre un el si o ea,in orice floare cu miros de proaspat,in ochii copilor atunci cand zambesc...este o stare.Acum gata ca incep sa fac pe Eminescu.Ma apropii agale de bara cea rece si imi sprijin mainile de ea.Imi placea sa privesc apusul.Ma facea sa uit de tot si toate.Trist soarele incet-incet isi ia adio de la noi desii maine o sa ne intalnim, iar.

Stelele incep sa apara una cate una,zambind si stralucind deasupra Tokio-ului.As fi vrut sa le ating,sa le prind in maini.Imi amintesc cum imi spunea mama mereu cand eram mica.Spunea ca fiecare dintre stele sunt iubiri pierdute si vise care inca zboara.Inca mai cred in spusele mamei desii,cred ca o stea de acolo este iubirea mea pentru brunet.Ma uit zambind sincer la fiecare stea si observ o stea foarte stralucitaore.Inchid ochii si imi spun in gand "Atunci cand steaua cea mai stralucitaore v-a pica,atunci iubirea mea pentru brunet se v-a stinge".

Mai arunc o ultima privire la cerul instelat care sunt asemenea oamenilor si plec.Intru in incaperea slab luminata.Singura sursa de lumina erau stelele de afara.Ma indrept cu pasi marunti spre intrerupator ,dar un zgomot a tulburat linistea din camera la fel ca si gandurile mele.Era telefonul meu,care statea comfortabil pe birou.Plictisita il iau si raspund fara sa ma uit cine a sunat.Raspund cu un "Alo" stins, iar de la celalalt capat se aude o voce cristalina.Ma cam enerveaza fara asta si fericirea ei , dar este prietena mea.Aceasta cand ma aude isi schimba glasul intrunul ingrijorat:
-Sakura,esti bine?,ma intreaba aceasta.
-Sunt bine,nu iti fa griji,spun eu fara nici un chef de viata.Daca nu ma cunosteai puteai sa zici binemersi ca sunt o baba.Aveam doar 18 ani ,dar ma comportam ca si cum as avea 200.

Aceasta numai spune nimic ci doar imi inchide in nas.Doamne,ce fata.Deja ma dispera.Urasc toata lumea asta plina de fericire.Sunt scarbita de ei fiindca nu stiu ce este sa suferi.Poate unii ma cred nebuna , dar asta sunt eu si nu pot schimba asta.
Ma indrept spre pat foarte suparata si deprimata.Eram obosita , iar picioarele abea ma mai tineau.Obrajii imi ardeau de la atata plans fiindca in loc sa dorm ,eu plang.Vreau sa dau timpul inapoi si sa nu-l fi cunoscut.Nu vreau sa mai sufar.Sper inca la ziua aceea in care ne vom reintalni si vom fi fericiti.Ajung in fata patului si ma trantesc in el.Asternuturile rozalii imi mangaiau pielea mea fina,in timp ce capul se odihnea pe perna.Eram foarte obosita , iar incet-incet ochii mei verzui se inchideau.Pe cand sa plec spre lumea viselor o lumina imi invaluie ochii.Ii deschid incet si privesc in fata mea.In fata patului statea o silueta feminina.In ochii ei se putea citi ingrijorarea si tristetia.O analizes mai amanuntit si apoi fac ochii cat cepele.Nu se poate.Era chiar ea.Lacrimi de fericire imi alunecau pe obrajii rosii.Nu imi vine sa cred ca era ea.
-Hinata?,incerc sa spun eu printre sughituri.

Capitolul 2:O intalnire nostalgica.

Sakura's point of view

Este aici.Prietena mea inca din cele mai vechi timpuri este aici.Oare este posibil?.Ea trebuia sa fie moarta acum mult timp.Am vazut-o cu ochii mei cand a murit,cand plangeam langa trupul ei neinsufletit.Oare visez sau este chiar aici in fata mea?.Nu,este imposibil.Ea..ea nu poate fi aici si nici vie.Un sentiment nostalgic ma cuprinde.Eram intre doua porti,oare sa fiu fericita sau suparata?.Atatea intrebari si sentiment imi strabat mintea incat nu le pot face fata.Sunt ca o panza de paianjen care este acaparata cu cate un strop de roua.

Ma uit speriata la persoana din fata mea.Lacrimile reci inca nu s-au oprit desii,eram inghetata de frica.Mintea si inima se duelau intr-un rozboi pe viata si moarte.Ochii mei odinioara verzi acum erau reci si stersi , dar parca o flacara s-a aprins,aducandule cate un strop de culoare.Nu imi venea sa cred ochilor ca acea fata este Hinata.Poate visez?.Daca este un vis ,vreau sa raman aici.Nu vreau sa ma lovesc de realitatea cruda si sobra.Oare ce sa fac?.As vrea sa ma duc sa o imbratisez calduros si sa nu-i mai dau drumul , dar parca picioarele nu ma ascultau.Aud pasi care se apropiau siguri spre mine apoi,un glas bland se face auzit in urechile mele.Eu nu ma miscam.Stateam ca o stana de piatra parca asteptand ingerul sa imi ridice sufletul la ceruri.

Simt cum trupul imi este prins intr-o imbratisare calda , iar lacrimi reci se prelingeau pe umarul meu.Un zambet putin fortat imi apare pe chip si incep sa plang mai tare.Era ea.Imi venea sa sar in sus de fericire , dar stiu ca ce e prea mult poate distruge totul.Imi ridic mainile care tremurau de frig si o imbratisez si eu pe bruneta.Simt cum caldura prieteniei incet-incet ma cuprinde inima ,iar incepe sa bata puternic iesind pe scena in fata sutelor de oameni.Nu credeam vreodata ca inima are sa mai bata.Poate din cauza nenorocirilor ce s--au intamplat in viata mea?.Incerc sa ma mint singura desii,stiind ca raspunsul va fi afirmativ.

Nu stiu cum sa mai reactionez.Era o situatie foarte complicata.Adica,am crezut ca este moarta timp de atatia ani si acum sta chiar in fata mea.Am avut prietena ca cea care m-a sunat la telefon ,dar nu se compara cu Hinata.Imi era asa dor de ea,de serile petrecute prin parcuri sau cluburi,de sfaturile care mi le dadea la orice problema.Jur ca uneori ea este mai buna ca femeia care mi-a dat viata.Nu prea o vad des,deoarce e mai mereu plecata alaturi de tata cu afacerile si firma.As prefara de o mie de ori sa o am aici langa mine decat sa am bani.Banii schimba omul.

Ne despartim una de cealalta si ne privim .Doamne,nu pot sa cred ca ea este aici.Se putea vedea in ochii ei bucuria si fericirea dar,si cu un firicel de regret.Oare de ce?.Poate ca nu a fost langa mine?.Acum sa lasam intrebarile si suferinta.Nu mai pot de bucurie ca este vie si teafara.Cu toate astea nu cred ca este adevarat.Inca imi amintesc cum a murit in fata mea.

FlashBack

Eram speriata si tremuram din toate inchieturile.Ce voiau oamenii aia de la noi.Ma uitam cu ochii in lacrimi la Hinata care era batuta si vanata toata.Avea peste tot rani care sangerau din calea afara.Nu pot sa stau aici si sa privesc cum Hinata este batuta.Este prietena mea si nu o voi lasa la greu.Cu greu ma ridic de pe asfaltul umed si rece,deoarece eram ranita la mana si picior.Incecam sa alerg dar,parca picioarele nu se puteau misca.Picioarele imi tremurau , iar bataile inimii imi erau din ce in ce mai incete.Pierdusem mult sange , dar pentru prietena mea as muta si muntii din loc.Aud un zgomot si imi ridic privirea.Un tip statea in fata brunetei cu un pistol la mana.Doar nu?.Nu..nu o sa las sa se intample asta.Dintr-o adrenalina imi acapareaza trupul si am inceput sa alerg,tipand,la Hin.Ma pun in fata ei asteptandu-mi sfarsitul.Hinata tipa la mine sa fug si sa ma ascund.Ce a zis?.Eu sa fug ca o lasa , iar ea sa moara?.

Acel timp incepe sa rada si spune intr-un glas "Noapte buna" apoi glontul veni cu repeziciune spre mine. Am inchis ochii asteptand , dar nimic.Imi deschid ochii confuza apoi lacrimile incep sa curga pe fata mea.De ce?.Bruneta statea in fata mea zambind si cu glontul in piept.De ce a facut asta?.Ma uit in jur si nu mai era nimeni.Nesuferitii aia au fugit.Aud o cazatura si ma intorc rapid.Bruneta statea intinsa pe jos intr-o balta de sange.Nu o sa o las sa moara.Mai intai Sasuke acuma Hinata?.De ce Dumnezeu este impotriva mea.Ma apropii de ea cu lacrmi in ochi si o iau in brate.Pentru ultima data voiam sa o strang in brate.Lacrimile picau pe fata patata de sange a brunetei.Aceasta incet-incet inchide ochii spunand doar un simpplu "Adio".Incep sa plang mai tare.
-Adio,surioarea mea de suflet,spun eu printre lacrimi.

End Flashback

Durerea din acea zii m-a distrus.Am plans dupa Hin un an intreg dar,in cele din urma m-am prins de ideea ca lacrimile nu aduc pe nimeni inapoi.Acum ca este in fata mea nici nu stiu ce sa cred.Fara sa gandesc ii sar in brate plangand de bucurie.Aceasta incepe si ea sa planga si ma prinde intr-o imbratisare calda.Poate lumea nu este chiar asa rea.Poate pana la urma voi avea un viitor fericit.Prinsa in ganduri nu am observat ca Hinata ma striga:
-Sakura!.Pamantul catre Sakura!,spune ea razand cristalin.Vai,ce dor imi era de rasul acela.Imi era dor de ea mai mult ca de viata mea.
-Hinata,nu pot sa cred ca esti vie si stai in fata mea,spun eu cu un zambet larg pe fata,Dar cum?.Ai murit chiar in mainile mele,reusesc sa spun pana la urma.
-Este o poveste lunga,spune ea zambind.Ok,cred ca visez.Am inebunit si vad fantoma Hinatei chiar in fata mea.
-Mi-a fost asa de dor de tine,spun imbratisand-o iar.
-Si mie,Sakura,spune ea cu un glas vesel.

Capitolul 3:Lost in thoughts

Sakura's point of view

.Doamne, multumesc din tot sufletul ca mi-ai luminat viata. Tot nu imi vine sa cred ,dar daca viata iti da lamai, faci limonada. Lacrimile imi curgeau suroaie pe fata incat am facut o cascada. Ma simteam privita de ochii lila ai brunetei asa ca,am ridicat privirea .Zambea copilareste si isi apropie mana alba ca varul de fata mea. Din obisnuinta am inchis ochii crezand ca vrea sa faca ceva necugetat ,dar ma linistesc cand simt cum imi sterge lacrimile.Eram uimita de gestul ei.Se comporta ca o sora mai mare foarte protectoare pe care nu am avut-o.Ok,eu am un frate la fel de protector pe care il iubesc.

Eram intr-o transa a gandurilor din care nimeni nu putea iesii desi,vocea calda a Hinatei a facut-o.Avea o voce asa de joasa si blanda ca de abea o auzeai.Tot fata aia timida si sensibila a ramas chiar daca acum incearca sa para dura.
-Te rog sa nu mai plangi,lacrimile sunt pentru cineva care sufera, iarsuferinta nu isi are locul in inima ta,spune bruneta.
-Stiu,dar plang fiindca mi-a fost dor de tine,spun cu un zambet larg pe fata.

Aceasta se uita la mine surprinsa.Mda,m-am schimbat foarte mult de la ultima sa vizita.Nu mai sunt acea copila prostuta ,.dar totusi a ramas o faramana din ea.Despartirea de Sasuke m-a facut mai curajoasa si intr-un timp am incercat sa-mi inchid sentimentele.Nu pot zice ca nu mai sunt o fetita fiindca as minti , dar sunt o fetita mai rebela.Era o liniste apasatoare intre noi doi incat ma stresa.Nu-mi placea linistea pe care o gasesti doar in cimitirile lasate uitarii.Am atatea sa-i spun desi,nu stiu cu ce sa incep.Mai bine as invita-o sa ne plimbam.Da,cred ca ar fi mai bine sa fie ca pe vremuri.Prinsa in ganduri nu am auzit ca Hin ma striga:
-Scuze Hin,dar sunta asa de ingandurata incat nu mai faca fata,spun eu cu un zambet fals.
-Sakura,ma intrebam daca nu vrei sa mergem in parc,sa ne distram ca pe vremuri.
-Exact,surioara,spune ea la fel de malefic.

Ma ridic din pat foarte grabita si merg spre baie.Ajung acolo , iar cand piciorul meu face contact cu gresia rece,un fior imi trece prin corp.Imi dau hainele jos astfel fiecare articol vestimentar aluneca pe corpul meu fin.Intru sub dus,iar picaturile de apa ma relaxau si ma faceau sa uit de ganduri.Parca fiecare gand se ducea cu fiecare picatura cazuta.Mintea imi era acum organizata si gata de putina distractie.Wow,chiar veam nevoie de putina distractie doar,18 ani.Dupa 10 minute ies de sub dus si imi infasor corpul cu un prosop pufos,rozaliu.Deschid usa de la camera mea iar,acolo o vad pe Hin care cauta in dulapul meu.Mda,vrea sa-mi imprumute ceva haine fiindca am o gramada.

Merg si eu in fata dulapului si incep sa ma uit nehotarata la dragele mele haine.Intr-un final imi aleg o pereche de pantaloni scurti albi,un tricou mov cu un craniu pe el iar,peste el o vesta scurta neagra.In picioare imi iau o pereche de tenesi tip cizma cu sireturile alb cu mov ,iar ca accesorii imi punun lantisor primit de la Sasuke.Era o samiluna din safir roz.Merg la oglinda si incep sa ma Aranjez ,parul lasandumi-l rebel pe spate si dupa ce termin imi fac cu ochiul si plec.Ma intorc spre Hina care era imbracata la fel ca mine doar,ca pe culoarea rosu.Hi,hi....acum aratam exact ca niste surori.

Singura mea sursa de viata este prietenia care abia, acum avea sa inceapa. Niciodata nu am avut prieteni ,ma cred o egOsta fara sentimente. Multi gresesc fiindca nu incearca sa vada in inautrul inimii mele,nu stiu cate suferinta car pe umeri.Am familie , dar este ca si cum nu as avea.Singurul, ca imi este alaturi in momentele grele este scumpul meu frate. Doar el ma intelege si poate sa ma ineveseleasca. Acum ca insfarsit flacara prieteniei care a apus de mult,a aparut din nou. Cateodata ma uitam scarbita la oamenii falsi care nu stiu sa aprecieze ce au.Un om intelept a spus "Nu stii sa apreciez ceva pana nu il pierzi".Mda,foarte adevarat , dar nu multi tin cont de aceasta zicala.Dragostea este ceva greu de obtinut si nu multi stiu sa o pretuiasca.

Simt cum sunt trasa de mana si imi revin din negura gandurilor mele.Imi indrept ochii catre persoana din fata mea si nu ma mir.Eram trasa pe scari de catre bruneta care nu mai avea rabdare.Abia am vazut-o de cateva ore si pot spune ca nu s-a schimbat cu nimic.Totusi,imi place ca este vechea Hinata pe care o scapam din orice incurcatura , da racum ea m- a salvat pe mine.M-a salvat de singuratatea sumbra si nemiloasa.Ajungem in sufrageria slab luminata.Era luminata doar de stelele care erau pictate pe panza neagra.Era foarte linste in casa incat se putea auzi soapta vantului care venea pe fereastra deschisa.

Iesim, din casa cu pasi, inceti si tacuti,privesc cerul plin de stele,privesc lumina lunii cum se sparge in mii si mii de cioburi care la randul lor se sparg.Plutesc printre notele cantecului pe care glasurile lor ascutite il solfegiau.Si cum ma las orbita de magia lor,privind mai cu atentie. Stelele imi par ca ochii unsi, fiare care priveste lumea mirandu-se si admirand frumusetea noastra,iar noi privind-o in ochii si spunand:”Ce frumusete”.Inchid ochii si o simt exact aici,in mine cum se desprinde de pe cer si se imbina cu imaginatia mea.Ma atinge,iar eu o simt atat de rece,atat de fina….Atat de pura si nevinovata,cum apare ea pe nevazute,cum o vad si cum o simt eu. asa sa izvorasaca din mine dorinta ,de a o privi neincetat,nopti si nopti de-a randul.Astept un raspuns la miile de intrebari pe care acum le am in gand dar, stim ca raspunsurile astea le va aduce destinul dar,acum termin ca incep sa fac pe Eminescu.

Gata!.Acum trebuie sa ascund suferinta intr-o cutie a inimii mele si sa las loc fericirii.Acum mergeam linistite pe aleea batute in pietre ce straluceau.Radeam la fiecare gluma spusa de Hinata iar,eu la randul meu o faceam sa rada.Ochii imi erau acum calzi si exprimau fericire incat toata lumea care se uita la mine,zambeau. Mama spunea mereu ca eu seman cu o petala de ciresi care este fina si blanda.Petala aceea face pe toata lumea fericita,asa mi-a spus mie ca sunt si de aceea mi-a pus numele "Sakura".

Hinata era atat de amuzanta si zambareata.Ea nu a fost asa inainte , dars-a transformat pentru un baiat.Mda,si acum imi amintesc cum mereu se tinea dupa el ,iar cand incerca sa vorbeasca cu el abia daca scotea doua silabe.Era asa timida si pun pariu ca mai este , dar inca nu s-a gasit nimeni sa o scoata la iveala.Ne uitam amandoua la cer si depanam amintiri din trecut.Am uitat de tot in acel moment,pe lumea asta existam doar noi doua.

Pana la urma ne punem deacord sa ne asezam pe o banca. Eram franta ,picioarele abia daca ma mai tineau.Ne uitam amndoua prin jur sa vedem un loc liber si imediat imi aduc aminte ceva.Incep sa alerg ca o nebuna urmata de Hin care ma striga.Eu nu mai eral atenta la nimic,ma mir cu nu mi-am rupt gatul.Voiam sa ajung rapid la locul acela care imi trezea atatea amintiri.Intr-un final ajung la locul propus si incep sa ma uit zambind.Eram in fata unui cires batran,sub care se afla o banca.Lumina lunii se oglinda in petalele fine fancandu-le sa straluceasca.Ma apropii incet si sigur de banca.Imi aduc aminte de mine si Sasuke.Veneam aici impreuna si priveam apusul sau rasaritul.Atatea amintiti amintiri frumoase s-au intamplat aici ca de exemplu,aici am cunoscut-o pe bruneta.

Se auzeau pasi venind spre mine si strigatul ingrijorat al Hinatei trezindu-ma.Aceasta ajunge in dreapta si incepe sa tipe la mine ca sunt nebuna,dar se opreste cand vede copacul.Incepe sa zambeasca , iar ochii ei devin tristi.Isi aduce aminte multe amintiri cu locul asta.O cred,si pe mine ma instristeaza locul acesta,este nostalgic.Ma prinde de mana si ne ducem catre banca.Ne asezam foarte obosite si pierdute in ganduri.Ating trunchiul gros al copacului si observ ceva scris pe el.Imi chiorasc ochii si vad ce scrie.Scria "Hinata si Sakura"

Imi amintesc ca asta am scris cu o zi dupa ce ne-am cunoscut.Ii arat si Hinatei , iar ea nu spune nimic ci doar zambeste.Putin ingandurata imi spune cu un glas dulce ca pleaca sa cumpere apa. Nu bag in seama asta si incep sa privesc luna.Era intuneric, nu vedeam mai nimic. Vantul adia usor si puteam sa aud cum frunzele vorbesc cu luna. Sute de stele straluceau reverential in jurul magnificei luni. Aud un o voce de baiat si imi intorc privirea.Nu era nimic acolo. Am mers spre locul in care credeam eu ca am auzit sunetul. Pana sa ajung acolo fiecare pas insemna adrenalina pentru mine. Intunericul si linistea de afara ma faceau sa ma tem.Nu era nimieni in jur,nici macar Hinata nu a aparut.

Dintr-o data simt cum sunt luata in brate de doua brate calde.Ma simteam asa de bine,simteam ca plutesc.Respiratia lui calda o simteam in frunte provancandu-mi fiori pe sirea spinarii.Inima mea batea la unison cu al lui.Nu-i puteam distinge trasaturile fetei , dar se puteau observa ochii lui negrii ca abisul.Simteam ca-i cunosc de undeva.Oare este el?.Mda,viseaza,Sakura,viseaza in continoare.Dorul fata de el imi incolteste in inima cu fiecare secunda.Eram speriata umpic asa ca incerc sa-l indepartez , dar era prea puternic asa ca ma las prinsa in bratele lui calde.In urechile se face auzita vocea baiatului care imi facea inima sa tresara.Avea o voce asa frumoasa:
-Te rog pentru ultima data sa ma lasi in bratele tale.

Chiar daca crezi ca nu ma cunosti,eu voi fi aici.

Sasuke's point of view

Mereu am repetat in gandul meu incurcat aceeasi fraza "Nu traii in trecut,nu visa la viitor ci concentreazate asupra prezentului ".Credea-m ca voi rezista tentantiei de ai simti caldura corpului cum imi invaluie trupul fara suflet.Totul era as anost si fara culoare, dar cand era ea in viata mea,totul prindea culoare.Ma sfasie in bucati,am incercat sa ma tin,dar doare prea mult.Am incecat sa iert,dar nu-i de-ajuns.

Imi amintesc si acum durerea ce-mi apasa pieptul,inca simt arsura lacrimilor si deznadejdea ce-mi strangea inima de parca vroia sa-i sufoce pana si speranta.Cine ar fi banuit ca aceea e ziua eliberarii?Ce ar fi fost viata daca intr-o seara de mai nu te-ai fi apropiat spunandu-mi ca frumusetea unui om vine din interior, iar in privirea mea e concentrata puritatea celor mai minunate flori?Am plans de bucurie iar tu mi-ai ascuns lacrimile in causul palmelor tale si le-ai sarutat.Eram asa debusolat.Nu stiu cum ma voi simtii dupa toata suferinta asta.Chiar avem nevoie sa plang pe umarul cuiva, dar nu orice umar.Voiam sa stau in bretele sale calde,sa-i simt parfumul.

Oh ce fac.Ma transform in praf exact toate zilele ce trec una dupa alta,jucandu-ma in propiile ruine.Poate este mai bine asa.Inima mea nu v-a mai suferii daca un zid de ura este intre noi.Aceasta lume cruda este tabla de joc,iar eu si ea suntem niste pioni care se ineaca in marea involburata.Pur si simplu durerea este prea mare.Lacrimile nu inceteaza sa apara si sa-i ude parul rozaliei mele.Imi era dor de ea. Inima mea se simte acum fericita stiind ca are pe cineva sa sa o aline,dar nu v-a dura mult.Nu putem fi impreuna desii iubirea este netarmuita.Mi-as da si sufletul pentru un moment impreuna cu ea.Sa o tin in brate si ii spuncat de mult o iubesc tutusi,nu este posibil.

Alerg prin foc cand nu mai este nimic de salvat.Este ca si cum as alerga dupa ultimul tren dar,este prea tarziu.Ma chinuie prea mult.Am incercat sa uit,sarezist dar,suferinta nu ma lasa.Am ajuns un om plin de ura si suferinta.Vreau sa scap de lumea asta.Ce tot zic aici?.Nu o pot lasa pe ea prada lumii acesteia crude.Nu o voi lasa singura.Era asa de bine in bratele ei.Nu o vedeam dar,puteam auzii inima cum batea.Nu facea nici macar o miscare din cauza uimirii.

Mai stau inca putin apoi cu tragere de inima ma despart de ea.Inima iar,a inceput sa planga.Nu mai rezist!.Trebuie cumva sa o uit.Ma uitam atent la ea.Ii puteam vedea ochii verzui care straluceau in lumina slaba a reginei noptii.Era ca o stea care desii o vedeai nu o putea-i atinge.Ma temeam sa o ating caci v-a disparea.Puteam simtii tensiunea apasatoare ce era intre noi.Nu aveam nevoie de cuvinte,acestea nu isi avea locul aici.Noi comunicam prin privirile dulci si pline de iubire.Simt o mana calda ce imi mangaie obrazul.Oare stie cine sunt?.Imi ridic mana si ii prind mana intr-o stransoare calda.Lacrimile imi curgeau pe obraji facandu-i rosii si uscati.Nu am mai plans de mult.Eu nu plang decat daca ma doare ceva,dar aceasta nu este o durere care se v-a vindeca.Ma tem ca nu se v-a mai vindeca niciodata.
-Cine esti?

Aud glasul plin de raceala a rozaliei.Nu stiam ce sa-i spun.Nu pot sa-i zic ca sunt eu,o voi ranii mai mult.Mi se rupe sufletul cand ea plange.Lumea nu poate fi fericita daca stapana plange.Inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare.Lacrimile acum erau uscate si lipite de obraji.Adevarul doare,dar o miciuna si mai mult.As mintii daca as fi spus ca o iubesc mai putin decat inainte. Eram prins in gandurile mele negre si incurcate.Pana la urma reusesc sa scot ceva pe gura.
-Iti voi spune doar atat.Te iubesc,ca un nebun, ca un soldat, , ca un lup, ca un rege,ca un om ce nu mai sunt.

Aceasta se uita uimita la mine apoi am putut vedea cum lacrimile stralucitoare evadeaza din ochi.Acum ca i-am spus, o voi lasa singura din nou.Nu stie cine sunt si asta ma face sa ma simt mai bine.Trebuie sa plec acum si sper ca nu o voi mai intalnii.Este pentru binele ei.Nu vreau sa-i provoc rau si suferinta.Ma ridic incet si fara nici un chef de viata uitandu-ma in negura noptii.Simteam ca sunt privit de ochii intrebatori ai Sakurei.Imi pare nespus de rau ca o las,dar trebuie.

Aud niste pasi care vin grabiti spre locul inecat in intuneric.Pot auzi cum numele Sakurei este strigat de o fata care probabil este prietena ei.Panicat ma intorc cu spatele si dau sa plec dar sunt oprit de o imbratisare pe la spate si de niste cuvinte care m-au lasat masca:
-Vreau sa-mi iau adio de la tine pentru ultima data.Vreau sa te strang intr-o imbratisare si apoi iti voi spune la revedere.Este singura mea sansa sa simt din nou iubirea.