Sakura P.O.V.    
 
       Astazi  e una din zilele acelea calduroase de marti. M-am trezit emotionata, cu gandul la marele “eveniment ” din acea zi. Mai dadusem interviuri pana acum, asa cu nu aveam de ce sa imi fie frica, insa firma “Uciha&Associates” era una de top, anul trecut ocupand locul 7 la nivel national datorita avocatilor de prestigiu ce lucreaza acolo.  Mama mea a vrut intotdeauna sa devin o asistenta medicala si sa-mi intemeiez o familie, sa ma asez la casa mea. Tatei nu prea ia pasat niciodata de ce cariera voi dori sa urmez, spunandu-mi ca atata timp cat eu consider ca ma pot descurca in domeniul pe care-l voi alege ma va sustine neconditionat. Cred ca aveam 12 ani cand am decis ca voi urma facultatea de drept. Pe-atunci doream sa devin un judecator sau un procuror pentru a face dreptate si a aduce criminalii in fata justitiei. Bine inteles ca m-am mai razgandi de cateva ori de atunci, insa adanc in inima mea stiam ca voi urma Facultatea de Drept. La varsta de 16 ani am asistat la primul meu proces, pana atunci nerealizand ca marea majoritate a cetatenilor aveau voie sa asiste la procesele din salile de judecata. Acum, la varsta de 24 de ani abia impliniti, am emotii ca la prima zi din clasa I.
       Imi verific ceasul de pe noptiera care indica ora 9.30 AM. Interviul era programat pentru ora 12. Ma dau jos din patul mare care parca imi facea cu ochiul spunandu-mi sa vin inapoi si ma pregatesc sa fac un dus fierbinte. Apa calda imi mangaia piela catifelata, trezindu-mi toate simturile la viata. Dupa 20 de minute ies din dus, protejandu-mi trupul cu un prosop de culoare albastra. Dupa aceea, cobor la bucatarie pentru a cauta ceva de mancare. Imi prepar in graba un shake de portocale pe care il beau incet, fiind cuprinsa de diverse ganduri.  “Daca nu voi primi jobul? Daca nu voi fi acceptata nici de celelalte companii la care am dat interviu sau am depus aplicatii.”- astfel de intrebari imi inundau capul, facandu-ma sa ma simt nesigura pe propriile forte. Trag aer in piept si verific inca odata tinuta. O pregatisem inca de ieri in detaliu; o fusta neagra, de lungime medie, putin stramta, o camasa de matase, alba, un sacou negru, formal, si o pereche de pantofi tot negri cu un toc cui. Mai arunc o privire catre ceas, acesta arata ora 10.35 AM.  Fara a mai pierde timpul, incep sa ma imbrac si sa imi repet in gand ca totul va fi bine.
 
    Sasuke P.O.V.
 
    -Ino, cum stam cu interviurile  pentru asociatii junior? Fa-mi un update scurt.
    -Pana acum, cel mai calificat pare a fi Uzumaki Naruto. A absolvit la Harvard sef de promotie, toate firmele de avocatura se bat pentru el.
    -Blondul ala ingamfat?  Aveam impresia ca numai gura e de el. Mai ai vreun interviu pe ziua de azi?
    -Da. Peste un sfert de ora soseste o tanara, cred ca Haruno o cheama. Ea este ultima intervievata.
    -Sper ca nu o sa interpretezi asta gresit, dar as vrea sa o intervievam amandoi, n-am mai facut asta de mult  si din cate vad pare a fi amuzant.
    -Este amuzant, pana in momentul cand cineva incurca Primul cu Cel de-al Doilea Amendament. Uneori  am impresia ca toata prostia omeneasca face coada la usa noastra.
          Imi amintesc cand am intervievat-o prima oara pe Ino. Era singurul candidat care obtinuse 100 de puncte la testele scrise insa era timida, balbaita si rusinoasa. Totusi, era ceva la ea care imi placea, pe langa corpul atragator, avea acea dorinta puternica de a stapani legea, de a se juca cu ea, intuiam ca putea sa gaseasca argumentele convingatoare pentru a face o sala intreaga de jurati sa dea sentinta de “nevinovat” oricarui criminal. Dar sa ai argumente convingatoare, chiar si legea de partea ta, uneori nu este de ajuns. Trebuie sa gasesti o modalitate de a imbraca legislatia intr-o tinuta sexy, interesanta, care sa capteze atentia juratilor si sa-i atraga de partea ta. I-am dat o luna intreaga pentru a-si pune la punct toate problemele de exprimare, pentru a invata sa vorbeasca in public fara a ii fi rusine de cuvintele spuse. Dupa nu mai bine de o saptamana s-a prezentat in fata biroului meu si mi-a spus ca e gata sa fie evaluata din toate punctele de vedere. Puteam simti increderea de sine pe care o capatase. 
          In fata mea si a lui Ino se prezinta o tanara domnisoara, dupa cum arata parea a fi iesita de pe bancile facultatii. Imbracata conservator dar elegant, aceasta se prezinta amintindu-ne motivul pentru care a venit aici, interviul. Avea o mana fina, delicata iar vocea ei era calda, semanand cu un glas de privighetoare. Corpul ei subtire releva niste trasaturi frumoase, rafinate. Fata simetrica prezenta o pereche de ochi de un verde crud, avea un nas micut si o gura atragatoare, buzele pline si carnoase formand un zambet cristalin, aproape de copil. Ino ii punea o serie de intrebari  legate de codul civil si penal la care raspundea corect, una dupa alta.
     -Sakura?!  asa te cheama, nu? intervin eu neanuntat.
     -Da. raspunde usor cu un oarecare tremurat in voce.
     -Fii putin atenta. Esti un martor intr-un proces despre o crima de gradul 1. Te afli la tribunal si procurorul iti pune o intrebare incomoda. Inculpatul este o persoana de care iti pasa, iubit sau ruda. Ti se pune o intrebare compromitatoare. Ce faci? Minti sau spui adevarul?
     -Nu sunt sigura ca inteleg relevanta acestei intrebari.
     -Nici nu trebuie sa intelegi relevanta, daca vrei te pot lasa cateva minute sa te gandesti.
Ia o pauza de aproximativ jumatate de minut, dupa care Sakura ne spune ca e pregatita sa raspunda. Pare destul de serioasa.
     -In mod normal m-as consulta cu avocatul personal sau cu avocatul inculpatului pentru o sesiune de pregatire asupra intrebarilor delicate pe care procurorul mi le-ar putea pune. Nici nu se pune problema sperjurului, deoarece consecintele acestei infractiuni m-ar putea trimite in spatele gratiilor. Consider ca ultima optiune rezonabila ramasa ar fi sa invoc Cel de-al Cincilea Amendament. Cu singuranta ca nu m-am asteptat la un astfel de raspuns; complet, adecvat, original, misterios, neasteptat.
    -Esti angajata! Poti incepe de saptamana viitoare. Vino maine la ora 10 de dimineata sa stabilesti cu Ino detaliile de angajare. Asta desigur daca mai esti interesata. ii spun cu un zambet viclean pe buze.
    -Da, sunt inca interesata. raspunde cu un suras amical. Puteam vedea ingrijorarea de pe fata lui Ino, ceva o deranja.
    -Esti sigur ca e o alegere buna? intreaba cu o figura serioasa aceasta.
    -Inteleg, blondul ala era preferatul tau. Nu-ti fa griji, poti sa ii trimiti un e-mail prin care il anunti ca e angajat.
    -Dar credeam ca dispunem de un singur loc pentru postul de asociat junior.

    -Acum dispunem de doua. Sper doar ca nu o sa fi geloasa,  acum ca avem o noua colega printre noi. Puteam observa cum Ino se inrosise la fata, era clar ca se simtise ofensata de aceasta remarca. Ma intreb cum va reactiona cand va afla ca noua angajata se afla in subordinea ei.

Deci trec si eu cu un comentariu. Ce mi-a captat cel mai mult atentia a fost partea cu avocatura. De mica visez la asa ceva. Iar mama ca ori care alta vrea ca fata ei sa devina medic sau asistenta, pe cand tata e de acord cu orice numai sa-ti placa. Sasuke e genul tipic de sef. El comanda si in stanga si in dreapta, dar asta-i meseria. Totusi pe langa Sakura a mai aparut si Naruto. Vreau sa vad cum decurge mai departe actiune. Abia astept continuarea.