Cap. I Inceputul

In frumosul sat Konoha locuiau doua clanuri care se luptau mereu, aceste clanuri erau reprezentate de catre familia Uchiha si Haruno.
Intr-o zi cele doua clanuri s-au hotarat sa-si puna comandantii sa lupte, acestia fiind Sasuke si Sakura, care se urau doar din povestiile si minciunile spuse de parintii acestora despre clanul advers.
Pe campul de lupta, momentul adevarului sosise, Sasuke fusese fermecat de frumusetea rozaliei insa fuse intrerupt din visare de catre Sakura care se indrepta spre el cu pasi repezi si tinand in mana o sabie care avea ca destinatie pieptul brunetului. El revenise la realitate si isi scoase sabia si astepta ca Sakura sa ajunga si sa-i strapunga pieptul si la randul lui sa-i faca acelasi lucru pentru a muri amandoi impreuna, crezand el ca aceasta este singura cale de a pune capat dusmaniei dintre cele doua clanuri. Planul ii fusese distrus de catre rozalie care se opri la cativa pasi de el, arunca sabia din mana si lasa capul in jos.
-Ce s-a intamplat? Nu voiai sa ma ucizi? intreba Sasuke surprins de comportamentul fetei.
- Nu pot face acest lucru raspunse Sakura ridicand capul, iar ochii sai de smarald ii intalni pe cei de onix ai lui Sasuke.
- De ce nu? intreba Sasuke din nou parca absent, uitandu-se in ochii rozaliei.
- Nu o sa functioneze, stiu ce gandesti si te pot asigura ca nu o sa tina, imi cunosc prea bine parintii spuse Sakura cu vocea tremurand.
- Ai dreptate, iar daca am fi facut-o am fi murit in zadar o aproba Sasuke indreptandu-se incet spre rozalie.
- Nu te pot omori, nu inteleg de ce... Am participat la o multime de razboaie si am ucis o multime de dusmani, dar pe tine nu te pot omori rostise Sakura cazand usor pe genunchi, iar o lacrima isi facuse aparitia pe obrazul ei fin.
- Stai linistita, si eu sunt in aceasi situatie, ii sopti Sasuke rozaliei dupa care se apleca si sterse usor lacrima de pe obrazul fin al rozaliei.
Simtindu-i atingerea delicata inima rozaliei o lua la goana rosise unpic dupa care se ridica usor in picioare si il imbratisa soptindu-i la ureche un dulce ,,multumesc" dupa care se indrepta spre casa.
Vazand-o plecand, Sasuke isi lasa capul in jos incercand sa-si potoleasca inima care batea gata sa-i sara din piept, iar dupa ce se calma se indrepta si el incet spre casa gandindu-se la rozalie si la aceasta zi ce tocmai trecuse.

E super .....apropo cine e Yurnero?
continuarea

yurnero este chiar o idee super dar de ce nu a pus-o el?oricum este super.....vreau continuarea

El nu are internet acasa si nu a putut sa o puna, de aceea m-a rugat pe mine.

ooo este super

Cap. II Sentimente

O noua zi rasarise peste frumosul sat Konoha unde rozalia se ridicase incet din pat amintindu-si de discutia cu tatal ei de seara trecuta: <<Trebuia sa-l ucizi! Nu trebuia sa te opresti! Esti o nepudincioasa.>> ,,imi pare rau tata, stai nu imi pare, nu vreau sa fiu o criminala... Dar ceva nu este in regula, acel sentiment nu l-am mai simtit niciodata, pentru nici un baiat... cred ca am nevoie de o plimbare"… gandi Sakura in timp ce se imbracase. In timp ce mergea pe straziile orasului se gandi la Sasuke si se intrebase ce este asa special in legatura cu el. Fara sa stie, fara sa vrea se indrepta spre campul de lupta si se asezase in acelasi loc unde a stat in ziua precedenta cu Sasuke.
- Sakura? intreba Sasuke uimit, dar totusi fericit ca o vede pe rozalie.
- Sasuke? intreba Sakura intorcand incet capul spre locul in care se afla brunetul.
- Ce cauti aici? intrebase incet Sasuke in timp ce se asezase langa rozalie.
- Nu stiu, am iesit la o plimbare si m-am trezit in acest loc, soptise Sakura in timp ce se uita in ochii brunetului.
- Hmmm, fusese tot ce reusise Sasuke sa spuna.
Dupa ore intregi de stat de vorba, Sakura se ridicase incet spunand ca trebuie sa plece.
- Asteapta, spuse Sasuke repede.
- S-a intamplat ceva? Intrebase Sakura uimita de rugamintea brunetului.
Insa Sasuke nu spuse nimic ci doar se apropiase incet de rozalie, isi aplecase incet capul si buzele lui se unise cu cele ale rozaliei formand sarutul pe care amandoi il asteptara.
- D-d-de cce ai f-facut… asta? Intrebase rozalia rosind ca racul.
- Imi pare rau…Nu stiu ce s-a intamplat cu mine… Nu… isi ceruse brunetul scuze, insa fu intrerupt de catre Sakura care isi aproprie buzele si le uni cu ale lui Sasuke in alt sarut, dupa care se retrase si il imbratisa pe brunet soptindu-i la ureche un dulce ,,te iubesc!”.
- Si eu te iubesc Sakura! Rostise Sasuke, dupa care rozalia rupse imbratisarea si il saruta din nou pe brunet dupa care ii urase noapte buna si se indrepta spre casa.
- Noapte buna Saku rostise brunetul indreptandu-se si el spre casa.
Sakura intra incet in casa, se indreptase spre camera ei si se bagase in pat. Dupa un scurt timp adormise si incepu sa viseze la printul ei.
In visul lui Sakurei:Era o frumoasa dupa-amiaza de primavara iar cei doi stateau imbratisati in fata unui cires si ii admirasera florile dupa care Sasuke ii soptise incetisor:
- Sakura Haruno fagaduiesc sa te iubesc pentru totdeauna, vrei sa te mariti cu mine?
- Da, da, da vreau spuse Sakura intorcandu-si incet capul pentru a-l saruta.
Sakura zambise in somn dupa care se intorsese pe partea cealalta si isi continua somnul.





Sper sa va placa si scuze pentru greseli.

este foarte dragutz acest capitol.debea astept continuarea

Ce dragut e visul Sakurei.
Astept continuarea

Cap. III Am ajuns si aici...

Timpul trecuse iar iubirea celor doi adolescenti era pe zi ce trece tot mai mare.
Inca din prima zi de cand isi declarasera iubirea unul fata de celalalt, amandoi venisera in acel loc in fiecare zi pentru a se vedea si pentru a petrece timp impreuna.
Acesta era unul dintre acele momente. Sasuke statea pe iarba si o astepta pe Sakura sa ajunga, iar deodata doua maini fine ii acoperira ochii.
- Ghici cine e? il intreba Sakura pe Sasuke schimbandu-si putin vocea.
- Hmmm... Ma intreb cine ar putea fi? raspunse Sasuke pe un ton jucaus punandu-si mainile pe cele doua maini care ii acopereau ochii, incepand sa o traga pe persoana respectiva in fata.
Cand misiunea fu indeplinita si Sakura fusese asezata la el in poala Sasuke isi apleca incet capul dupa care soptise:
- Nimeni alta decat domnisoara Sakura Haruno, dupa care isi apropie incet buzele de ale urmand un sarut pasional.
Dupa cateva ore Sasuke isi facu curaj si isi indrepta capul spre urechea Sakurei
- Sakura... Te iubesc mai mult decat orice pe lumea aceasta, esti totul pentru mine, te voi iubi mereu oricare ar fi circumstantele... Vrei sa te casatoresti cu mine? ii sopti Sasuke rozaliei dupa care o saruta incet pe gat.
- Sasuke... eu... Si eu te iubesc, din toata inima, si chiar vreau sa ma casatoresc cu tine, dar tu chiar crezi ca vom putea face asta? Adica chiar crezi ca ne vor lasa? intreba Sakura, teama putand fi citita in ochii acesteia.
- Nu, nu ne vor lasa... Dar nu am spus ca trebuie sa stie... Adica putem face o nunta in secret incerca brunetul sa o linisteasca pe rozalie.
- ... , Sakura nu putea raspunde nimic.
- Gata linisteste-te, ai dreptate mai bine nu intrebam rostise Sasuke cu parere de rau ca o speriase pe Sakura.
- NU... Vreau, vreau, vreau de o mie de ori da, vreau sa o fac nu-mi pasa ce vor crede atata timp cat voi fi cu tine aproapre tipase Sakura.
- Nu e mai bine sa nu o facem, mai bine pentru tine, pentru siguranta ta.
- Nu Sasuke cel mai bine pentru mine e sa fiu cu tine, pentru totdeauna spuse rozalia sarind in bratele brunetului.
- Sakura... incerca Sasuke sa o convinga ca e mai bine sa nu o facem dar si pe el insusi deoarece chiar isi dorea sa fie impreuna pana la sfarsitul vietii.
- Nu Sasuke chiar vreau sa fac acest lucru, este ceea ce imi doresc cel mai mult...spuse Sakura uitandu-se incet in ochii brunetului.
- Si eu vreau acest lucru foarte mult, deci ce zici mai incercam o data? intrebase Sasuke uitandu-se si el la randul sau in ochii rozaliei.
- De acord spuse Sakura zambind.
- Sakura Haruno fagaduiesc sa te iubesc pentru totdeauna, vrei sa te casatoresti cu mine? intreba Sasuke.
- Da vreau raspunse Sakura sarind in bratele brunetului.
- Ma bucur Saku raspunse Sasuke in timp ce isi puse bratele pe talia fetei.
- Mi-ai indeplinit visul Sasuke te iubesc spuse rozalia in timp ce isi arunca mainile in jurul gatului lui Sasuke si se apleca sa-l sarute.










Sper sa va placa si inca o data scuze pentru greseli.

este super foarte romantic..putin cam repede casatoria dar nu conteaza...cu cat mai multa iubire cu atat mai bine

Cap. IV Nu se poate...

Sakura pov.:
Razele soarelui bat usor la fereastra mea anuntandu-ma ca ziua cea mare pe care o asteptam de vreo 2 luni sosise in sfarsit. Azi in sfarsit ma voi casatori cu Sasuke si voi scapa din infernul acesta in care am fost nascuta, voi scapa de acest loc sumbru unde am invatat doar sa urasc, dar in acelasi timp voi scapa de iadul datorita caruia am cunoscut cel mai frumos dintre ingeri care a coborat pentru a ma salva.
Ma ridic incetisor din pat indreptandu-ma spre sifonierul unde era atarnata modesta, dar totusi minunata rochie alba pe care o voi purta in momentul in care imi voi uni viata cu cea a lui Sasuke pentru totdeauna fara ca cineva sa aiba nici cea mai mica sansa de a ne desparti vreodata.
O bataie inceata la usa ma facu sa tresar repezindu-ma pe usile sifonierului pentru a ascunde rochia.
- Sakura, scumpo te-ai trezit? o aud pe mama intreband din spatele usii de lemn.
- Da mama, spun incet indreptandu-ma spre usa pentru a-i deschide femeii care mi-a dat viata.
- Buna dimineata scumpo! o aud soptindu-mi, cu o urma de regret in voce, in timp ce ma imbratisa.
- Neatza mama! S-a intamplat ceva? o intreb cu putere in glas, fiind obisnuita sa o sprijin de fiecare data cand tatal meu facea ceva nu tocmai de bine.
- Nu s-a intamplat nimic, de ce intrebi? incerca ea sa ma convinga, insa uitand ca din toata casa eu o cunosc cel mai bine.
- Mama te cunosc... Esti ingrijorata dintr-un motiv pe care eu nu-l stiu si pot pune pariu ca are legatura cu mine incerc eu din nou sa o conving sa-mi spuna ce o preocupa.
- ..., tacere mortala, acest lucru se intampla numai atunci cand imi ascunde ceva grav ma gandesc eu sperand sa nu fie nimic ce poate sa ma opreasca.
- Mama te rog spune-mi, daca nu-mi spui o sa cred ca e ceva de rau incerc din nou sa o trag de limba.
- S-S-S-S-Sakura..., imi rostise numele printre lacrimi in timp ce se ridica pentru a ma imbratisa puternic ok acum chiar e ciudat mama nu a reactionat niciodata in felul acesta, e clar e ceva foarte grav.
- Ce s-a intamplat? intrebam eu cu durere in glas, in timp ce inima incepea sa bata cu putere si sa sangereze inauntrul. Ce se intampla? Asta vreau si eu sa stiu...
- Tatal tau... chiar e ciudat, ce s-a intamplat cu tata?... Tatal tau vrea sa te marite cu un print din Irlanda si sa te duca departe de mine, reusise sa spuna printre lacrimi din timp ce imbratisa puternic la pieptul sau o stana de piatra, deoarece asta eram in acest moment, nu ma puteam misca iar inima mea parca s-a oprit in loc la auzul acelor cuvinte spuse de mama mea.
- NUUUUUUUUUUUUU... Nu voi accepta, nu ma voi marita cu nici un print din Irlanda si de niciunde, eu ma voi casatori DOAR cu INGERUL MEU, tip cat ma tin plamani sarind ca arsa din bratele femeii care ma imbratisa.
- Sakura tocmai asta e problema, tatal tau a aflat ca ai o relatie cu acel Sasuke Uchiha, iar tu sti mai bine ca oricine cat de mult uraste tatal tau familia Uchiha de aceea te obliga sa te mariti cu acel baiat pentru a pleca cat mai departe de locul acesta si sa uiti de acest baiat, imi sopteste mama accentund unele cuvinte .
Cum? Nu se poate? Nu ma pot desparti de Sasuke, mai bine mor decat sa traiesc cu altcineva inafara de ingerul meu.
Urma o clipa lunga de tacere dupa care mama relua discutia.
- Tatal tau a mers la aeroport dupa Daire se vor intoarce in aproximativ o ora, imi soptise la ureche in timp ce inghetam din ce in ce mai tare, inima mea refuzand sa mai bata.
Minutele au trecut, iar inima mea a inceput sa bata cu putere cerandu-mi sa merg la Sasuke si sa plecam cat mai repede, insa nu puteam face asta, nu-i puteam face asta mamei, nu-i puteam face probleme dupa toata bunatatea si intelegerea pe care mi-o oferise in toti acesti ani, singura optiune care imi va ramane va fi lupta. Va trebui sa-mi infrunt tatal, va trebui sa-i infrunt pe toti si stiu ca nu-mi va fi usor, dar iubirea pentru Sasuke imi va da putere.









Cap IV a ajuns. Scuzati greselile facute, dar chiar m-am grabit...

este super acest capitol desi a durat cam mult pana l-ai pus.... imi seamana putin cu ideea mea ..in fine este super...continuarea

oau c eminunat e chiar trebuie sa se casatoreasca cu acel print nu ii place deeeeeeeeeeeeeeeeeelooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooc

wow..super...chiar vreau sa stiu ce se intampla..nu mai pui next-ul?

SE PARE CA NU VA MAI PUNE NEXTUL..EA ESTE O FATA CU CAPUL IN NORI...UITA REPEDE (CEA CE VREA EA SA UITE)