The Heart Wants What It Wants

Subiect: The Heart Wants What It Wants Vin 26 Dec 2014, 21:34

Partea 1.Nu e un nou capitol,ci o noua carte...

"Si poate ca lupul e indragostit de luna,si la fiecare luna plina plange dupa o dragoste pe care nu o va putea atinge niciodata."
-O,scumpo,e minunat!spune mama incet,de dupa umarul meu.Zambesc usor,admirandu-mi munca.Dupa o perioada atat de lunga,insfarsit mi-am terminat prima mea carte.Nu pot sa cred!
-Da..este intradevar.Ea ma imbratiseaza strans,iar eu la randul meu ii raspund,strangand-o cu bratele.Ea este singurul lucru care mi-a mai ramas,dupa ce tata ne-a parasit,iar sora mea..ei bine nu prea imi place sa vorbesc despre asta.Sora mea mai mica,a murit acum cativa ani,in urma unui accident teribil de masina.O iubeam atat de mult,moartea ei a fost un soc pentru mine si mi-a lasat semne pe suflet.
-Haide,cina e aproape gata si vreau sa ma ajuti sa asezam masa.Vocea mamei ma aduce inapoi in prezent.Imi sterg grabita lacrima care mi s-a prelins pe obraz si o anunt ca voi cobori imediat.Ea ma lasa singura,inchizand usa in urma ei.Raman cateva momente in intuneric,recitind de mai multe ori ultimele randuri ale cartii.Maine urmeaza sa plec la New York pentru a ma intalni cu un fost scriitor celebru care urmeaza sa imi publice cartea si totodata sa imi fie impresar.Sper ca totul sa fie bine.Cobor in bucatarie si o ajut pe mama cu masa.Dupa ce mancam in liniste cina,fac un dus si imi impachetez cateva haine intr-o valiza,ma asigur ca biletul de avion e la loc sigur si intr-un final ma pun la culcare.Maine va fi o zi lunga.Simt o gramada de emotii cum ma cuprind,dar incerc sa nu le dau atentie.Nu va fi un nou capitol in viata mea,va fi o noua carte.

9:35..alarma ceasului de pe noptiera rasuna exagerat de tare in toata camera.Ma ridic somnoroasa din pat,ma intind si o sting.Vreau sa ma ridic,dar simt cum picioarele imi tremura atat de tare incat cad inapoi si ma lovesc cu capul de perete.Icnesc si privesc ametita tavanul ce ilustreaza un cer plin de stele si o luna.Cand eram mica am implorat-o practic pe mama sa angajeze pe cineva sa imi picteze asa tavanul.Cand am implinit 8 ani,ea a adus un designer de camere si l-a platit sa imi decoreze tavanul cu stele fosforescente si sa imi picteze o luna.Ma calmeaza,inainte de culcare si de fiecare data adorm cu gandul la acele stele.Imi doresc sa fiu si eu o stea,sa stralucesc.
-Sakura,repede!tipa mama,dand buzna in camera mea.Sar alarmata din pat,frecandu-mi tampla unde m-am lovit de perete.
-Ce este?o intreb.
-Sakura!spune ea,agitata si imi arunca niste haine.Imbraca-te repede,suntem in intarziere!
Privesc ceasul.9:40.Nu se poate?!Cum de am dormit atat?Alarma trebuia sa ma trezeasca la 8:00!Am zborul la 10:30!
-O Doamne!tip si eu si imi trag ca o apucata niste blugi,o pereche de tenisi si un hanorac pe mine.

Alerg cu valiza ca o disperata in tot aeroportul,cautand zborul cu numarul 45 catre New York.Mama e in spatele meu,gafaind si rezistand cu greu sa fuga atat de repede ca si mine.
Ma opresc,iar ea ma priveste recunoscatoare cand isi trage rasuflarea.
-Am ajuns.Spun in timp ce zaresc placuta cu scrisul "45.New York."
-Slava Cerului!icneste mama,facandu-ma sa izbucnesc in ras.Ea zambeste si ma imbratiseaza strans.Sa ai grija de tine,scumpa mea.Imi sopteste la ureche si o lacrima ii se prelinge pe obrazul palid.Buzele incep sa imi tremure,semn ca urmeaza sa plang si eu.Mama e totul pentru mine.O privesc pentru inca cate secunde,parul ei cu o culoare neobisnuita,asemeni florilor de cires,ca si al meu,iar ochii ei verzi,stralucitori,pielea alba ca si laptele.Este frumoasa.
-Imi este dor de tine.Ii spun,cu lacrimi in ochi.
-Scumpo,dar nici n-ai plecat inca.Zambeste ea.O imbratisez din nou.
-Stiu.Zic,apoi plec catre scara rulanta care ma duce in avion.Predau biletul unei stewardese,iar ea ma conduce la locul meu.Nu dupa mult timp langa mine se aseaza cineva.
O secunda,doar a atat dureaza si privirile ni se intersecteaza.Par brunet,niste ochi negri,abisali,tenul usor bronzat si un zambet,ah ce zambet fermecator..

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Sam 27 Dec 2014, 18:53

Partea 2.Baiatul cu ochii abisului...

Zborul a durat doua ore,iar compania in care m-am aflat nu a fost tocmai placuta.Brunetul chipes langa care stateam se parea ca nu prea ii place prezenta mea.De fiecare data cand faceam chiar si cea mai mica miscare,se tragea cat mai departe posibil de mine sau imi arunca priviri..daca privirea ar ucide,oh!
Cand stewardesa ne-a anuntat ca vom ateriza in curand,aproape ca imi venea sa tip de fericire.Baiatul brunet a fost primul care a coborat din avion,impingand cativa pasageri din fata lui.Ce om!Ce maniere!Am coborat si eu dupa cateva minute,ramanand printre ultimii pasageri.Acum stau in fata aeroportului,asteptand-o pe Ino,o prietena mai veche care s-a mutat acum cativa ani in New York si la care am apelat sa stau pe parcursul venirii mele in acest oras,care apropo e mai imens decat in poze,plin de cladiri,zgarie-nori si desigur te poti astepta la multi hoti,violatori,aurolaci,criminali,mafioti sa pandeasca in umbra.
Ma cutremur la acest gand.O voce nervoasa,ce imi provoaca fiori pe spate,ma readuce in prezent.Ma intorc inspre cauza zgomotului.Brunetul din avion aproape tipa la telefonul lui de ultima moda.S-a imbracat intre timp cu un palton negru lung,care il face sa semene cu un detectiv si care apropo ii vine al n*ibii de bine!Este inconjurat de niste barbati imbracati complet in negru,care par atat de amenintatori,poate cine stie,sunt bodyguarzi sai.Si brusc,brunetul isi intoarce privirea rece inspre mine,facandu-ma sa ma dau cativa pasi mai in spate.Privesc repede in alta parte,dar e prea tarziu.Deja stie ca m-am uitat la el.Nu dupa mult timp o masina de ultimul ragnet,un lamborghini murcielago rosu,cu geamuri fumurii,opreste in fata lor.Pe rand,barbatii in negru intra in masina.Cum Doamne incap toti in masina aia?!Sunt mari cat niste gorile!Brunetul intra ultimul,dar nu inainte sa mai imi arunce o privire..atat de rece si infricosatoare gen "Nu spui nimanui ce ai vazut,ca altfel.."
Masina o ia la goana pe strada aglomerata,claxonand alte automobile si strecurandu-se printre altele.Raman cu gura cascata,gandindu-ma la fel de fel de chestii in legatura cu acel tip si "maimutele" lui.Simt doua maini cu ma prind de gat de dupa spate.Sunt trasa in spate,mai mai sa cad.Incerc sa tip,dar gura imi este acoperita.
Asa-zisul meu atacator ma intoarce cu fata inspre el si raman fara cuvinte.De faot e o ea si nu ma ataca,ci vrea doar..
-Ai innebunit?!tip eu cat ma tin plamanii.Vrei sa ma sperii de moarte sau ce?
Ino aproape ca se tavaleste pe jos de ras.O privesc urat,dar nu pot sa ma abtin si incep si eu sa rad.
-Mama,Sakura!icneste ea,printre hohotele de ras.Daca ai fi vazut ce fata ai facut!Mama,trebuia sa iti fac o poza!Mama,mama,mama!
O lovesc cu pumnul in joaca in umar,iar ea rade si mai tare.

Ino nu s-a schimbat deloc.E aceeasi fata de treaba,amuzanta,draguta,frumoasa.Ino nu e cu mult mai inalta decat mine,parul ei e lung,ii ajunge pana la talie si e de un blond auriu,dar si-a facut niste suvite roscate care o fac sa pare mai matura.In ochii ei albastri stralucitori vad mereu un licar de amuzament.Imi face o scurta prezentare a orasului,in graba caci intarzie la serviciu.
-Nu stiam ca lucrezi.Spun eu,in timp ce deschide usa apartamentului ei.
Ea imi zambeste.
-Nu lucram acum cateva luni,dar nu stiu ce i-a facut pe mama si pe tata sa renunte la a imi mai trimite bani.
Chicotesc.Parintii lui Ino sunt miliardari,ma rog,aproape.Tatal ei detine o firma de constructii in Boston,iar mama ei e fost foto-model.
-Poate ca vor sa inveti sa te intreti singura.Spun si o inghiotesc prieteneste in brat.
Ea priveste in gol.
-Da,poate.
Usa apartamentului se deschide si intram inauntru.Mama,ce lux!Incredibil in ce conditii sta fata asta!Are trei bai,o bucatarie,doua dressinguri,patreu dormitoare,o terasa imensa,o debara,un uscator si un living mai mare decat toata casa mea.
-Si asta e camera ta.Spune ea,in timp ce ma conduce la o camera mai retrasa,ultima de pe holul lung.Deschide usa.O camera simpla,dar decorata cu stil,contine un pat,un dulap,o noptiera si un birou.
-Ma gandeam ca vrei lumina.Spune prietena mea si trage draperiile,dezvaluind un frumos peisal de noapte al orasului New York.Ma rog,maine va fi lumina.Marturiseste ea,facandu-ma sa rad.
-O Doamne,intarziu la munca!tipa deodata si fuge in hol.Ne vedem maine dimineata,am tura de noapte saptamana asta.Spune in timp ce se incalta cu o pereche de botine rosii,traznet si isi ia pe ea o haina din piele.Iarta-ma ca nu pot sa stau mai mult!
-E in regula.O linistesc eu,iar ea ma priveste recunoscatoare si iese grabita pe usa.De indata ce ma vad singura,oftez prelung si ma intorc in noua mea camera.Imi despachetez lucrurile,care sunt putine,deci termin repede.
Imi pun leptopul pe birou.Am decis sa il aduc cu mine daca cumva ma loveste brusc inspiratie.Voi incepe sa lucrez de cum pot la o noua carte.In timp ce navighez internetul,o rafala de vant racoroasa ma izbeste in fata,facandu-ma sa ma cutremur.Ma ridic si inchid geamul pe care Ino l-a deschis.Vreau sa ma intorc,dar ma opresc brusc cand zaresc pe o strada mai putin luminata un baiat ce se cearta cu mai multi indivizi imbracati in negru.Ma apropiu si mai tare,imaginea baiatului devine mai clara.Se cearta in continuare si brusc unul dintre tipii in negru il loveste in fata pe baiat.Tip,iar ei se intorc inspre zona mea.Ma las sa cad repede pe jos,ascunzandu-ma.Dupa circa 10 minute,risc sa arunc o privire.Au disparut cu totii.
Decid sa fac un dus,ca sa incerc sa uit intamplarea si apoi ma pun la culcare,visand cu un baiat cu ochii negri ca si un abis intunecat,adanc.

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Sam 27 Dec 2014, 20:14

imi place , ma intreb ce job are Ino ... apropo : anunta-ma cand pui next-ul :') si primul fan aici :))

The Heart Wants What It Wants Fab423a88452ea88ea93c50f595f257e

Gone For Power - Gone For Better

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Sam 27 Dec 2014, 20:31

E foarte tare! Chiar imi place subiectul si deabia astept sa vad ce se intampla. Sa ma anunti si pe mine cand pui urmatorul capitol daca vrei. :))

The monsters that scare us the most are those who are created by our minds!

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Dum 28 Dec 2014, 20:43

Multumesc pentru comentarii,chiar apreciez.E primul meu fic de pe acest forum.Sper sa va placa!Lectura placuta si scuze fetelor care mi-au cerut sa le anunt cand postez next-ul,dar sunt noua aici si nu prea stiu cum nervi!

Partea 3. Reintalnirea..
-Si unde ziceai ca lucrezi?o intreb pe Ino,in timp ce imi torn in ceasca niste ceai.
-Sunt chelnerita la un local misto din centrul orasului.Imi raspunde ea,vesela,in timp ce soarbe incet din cafeaua ei fierbinte.Nu ii inteleg pe oamenii care beau cafea,mi se pare atat de..amara.Nu inteleg chestiile amare,dar fiecare cu gusturile lui,nu?
-Dar azi am zi libera.Marturiseste ea,facandu-mi cu ochiul.Ma rog,noapte libera,caci mai tot timpul sunt in tura de noapte.
Ma cutremur usor.
-Nu te inspaimanta?fac eu.Ea ma priveste confuza.Sa umbli noaptea pe strazi,singura si stii tu.. continui eu,amintindu-mi de ce s-a petrecut aseara.Stam cateva momente in liniste,apoi ea izbucneste in ras.O privesc confuza.
-Sakura,nu am fost atacata niciodata de cand m-am mutat aici.Spune ea.
-Dar tot e periculos!icnesc eu,revoltata.Zambetul ei se lateste.
-Nu mi s-a intamplat,dar sunt pregatita.Imi scoate limba.
-Poftim?fac eu,surprinsa.Ea se ridica si cauta intr-un dulap din bucatarie.Scoate un tub mic,facut din otel si mi-l arunca.Il prind cu greu,mai sa il scap.Mama ce greu e!
-Ce..
-E un insecticit.E in caz ca esti atacat.Un singur puf si atacatorul tau este orbit.Imi explica ea.Am o gramada de dintr-astea in genti.
Dupa micul-de-jun,Ino imi da si mie cateva tuburi,iar apoi decidem sa mergem sa mai ne plimbam prin oras.Prietena mea imi marturiseste ca vrea neaparat sa ma duca la niste magazine sa imi cumpere niste haine caci nu ii plac deloc cele cu care am venit.
-Ino,cred ca am cumparat destule haine.Spun eu,stanjenita in timp ce prietena mea ii intinde unul dintre nenumaratele ei carduri vanzatoarei de la casa.Suntem in al saselea mall in care practic m-a tarat ca sa probam fel de fel de chestii.
-Si nu stiu cand le voi purta.Continui eu,dar ea pare ca nu ma aude.Nu stau decat cateva zil..
-Va multumim ca ati ales magazinul nostru!ma intrerupe vanzatoarea,plictisita.Ino ii zambeste fals si iesim din magazin.
-Ha,c*tea!suiera ea,nervoasa,privind-o urat pe vanzatoarea care ne-a servit,prin vitrina magazinului.
-Ino.Fac eu.Ea ma priveste dezaprobator.
-Prostii,Sakura!spune ea.In aceste cateva zile ne vom distra.Vom merge in cluburi,vom iesi la petreceri,la restaurante.Chiar ai nevoie de toate astea!adauga in timp ce arata inspre toate pungile pe care le-am cumparat.Haide,stiu un magazin cu pantofi traznet!spune si ma trage catre un alt magazin.Incerc sa protestez dar fata asta zici ca e un taur turbat cand vine vorba de haine si cumparaturi.In timp ce ea isi cauta "perechea perfecta" de pantofi,eu ma asez extenuata pe o banca din magazin si astept.
-Sasuke,crezi ca pantofii astia imi fac picioarele mari?!se aude un glas pitigaiat,extrem de subtire care i-ar putea trezi pana si pe morti din somnul vesnic.
-Pentru numele lui Dumnezeu,Karin!Doar pune-i in cutie,ti cumpar si hai sa merge inapoi!se rasteste o voce cunoscuta.Tresar,un fior imi strabate tot corpul si zaresc chipul palid si rece al brunetului langa care am stat in avion.Doamne,frumusetea lui este izbitoare.Parul sau negru ca pana corbului este aranjat in asa fel in cat sa ii stea in toate partile,poarta un tricoul rosu aprins,mulat care ii scoate in evidenta corpul bine facut si muschii incordati,ochii sai..oh,ochii sunt cei mai frumosi,negri,abisali,ma hipnotizeaza.
-Dar Sasuke,se plange vocea enervanta.O fata inalta,cu un ten extrem de bronzat,pariez ca de la prea mult solar,zic si eu si mama,ce extensii de par rosu,niste ochelari cu rame enorme,dar cel mai josnic si patetic lucru la ea sunt silicoanele de marimea unor mingi de basket pe care le are.Nu pot sa ma duc la gala cu niste pantofi care imi fac picioarele sa para de elefant!
Brunetul ofteaza exasperat.Eu incerc cu greu sa ma abtin sa nu rad.Brusc,ma cuprinde un sentiment de deja-vu,iar el isi intoarce privirea inspre mine.In acel moment el ma priveste si eu il privesc,stam asa timp indelungat,uitand de lumea din jurul nostru.E fascinant,ma simt atrasa de acest necunoscut,desi emana o unda de pericol,de avertisment.Ma intreb ce fel de advertisment?Sa stau departe de el?Dupa felul in care ma priveste,dar mai e ceva.
-Sakura,sa mergem!vocea lui Ino ma readuce in prezent.O privesc amuzata cum incearca sa isi care toate pungile cu pantofi.Iesim din mall,gandul imi zboara deseori la acel tip.E ceva in privirea lui,ceva care ma face sa vreau sa aflu mai multe despre el.
-Esti cam tacuta.Spune prietena mea.O privesc uimita.
-Scuze,nu prea..ma opresc.Nu prea stiu despre ce sa vorbesc.Pe fata ei apare un mic zambet.
-E vorba de un baiat sau ce?
Simt cum ma inrosesc toata.
-Ce,nu?Adica..poate.Spun pe un ton de genul "dar el nu s-ar uita niciodata la o fata ca si mine" si in mintea mea apare imaginea fetei roscate,care era cu el.Cred ca deja mi-am facut o impresie in legatura cu genul de fete care ii plac brunetului.
-Dar nu conteaza,continui eu,oricum nu il voi mai vedea niciodata.

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Dum 28 Dec 2014, 22:01

Aweee

..da ce avem noi aici hey sexy !

Sakura scriitoare, mhh imi place ideea,sunt curioasa ce va urma think

Astept next-ul dance2

The Heart Wants What It Wants 553426_2761434054055_941883061_n

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Dum 28 Dec 2014, 22:35

ador capitolul .karin si silicoanele cat mingiile de baschet ? wow . abea astept next.ul , anunta.ma

Gone For Power - Gone For Better

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Dum 28 Dec 2014, 23:09

Hmm.. Dragut. Chiar ma intreb cum se vor mai intalnii. Oricum, astept next-ul. *pupici* :*

The monsters that scare us the most are those who are created by our minds!

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Dum 28 Dec 2014, 23:12

Bună, bună.
Nu am mai ictit până acum un fic în care Sakura sa fie scriitoare. Suna destul de promițător.
Sasuke pare să fie un tip rece și dur.
Până acum îmi place ficul. Să vedem cum evoluezi.
Pupici

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Lun 29 Dec 2014, 15:10

După cum scrie în regulament, cel pe care nu l-ai citit, culorile stridente sunt interzise și, în plus, strică și estetica topicului. De preferat ar fi să scrii cu alb și, dacă vrei neapărat o pată de culoare, scrie titlul cu altă nuanță, idk. De asemenea, lasă spațiu între titlu și conținutul capitolului.
Am observat și că ești nouă pe forum și ai menționat că nu știi să anunți. Mesajul privat apare în stânga, sub textul comentariului. De exemplu:
The Heart Wants What It Wants 33cn5mv

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Lun 29 Dec 2014, 17:45

Multumesc pentru comentarii,apreciez,ma bucur enorm cand vad ca mai trece cineva si pe la ficul meu kiss

Partea 4. Intamplare neplacuta...

Perspectiva lui Sasuke:

M-am obisnuit sa traiesc in intuneric.La inceput,in umbra fratelui meu,Itachi,mai apoi in umbra mortii parintilor mei,acum la doar cei 19 ani ai mei,preiau postul de capul mafiei acestui oras si raman pe veci in intuneric,intr-un abis adanc.Voi cadea.Stiu ca voi deveni un monstru,voi ucide,voi tortura,voi lovi pe oricine ma impiedica sa imi ating scopul.

-Sas'ke,teme,de ce nu m-ai anuntat ca te-ai intors?ma readuce in prezent o voce cunoscuta.Ma intorc si zaresc chipul prietenului meu cel mai bun din copilarie,Naruto Uzumaki.Nu ma pot abtine sa nu zambesc.

-Baka.Rostesc si ne imbratisam ca intre doi frati din mame diferite.Naruto nu s-a schimbat deloc.Pare un copil,cu chipul sau palid,cu parul blond,ochii albastri si pe fiecare obraz are trei zgarieturi cu care s-a nascut.Asta il face unic.

-Teme,e adevar ce am auzit?face ei,privind in jos.

-Depinde.Spun.Ce ai auzit?

Isi ridica privirea si pentru prima data il vad pe Naruto serios,chiar ingrijorat.

-Ai de gand sa preiei mafia,Sasuke?ma intreaba el,pe un ton grav.Zambetul imi piere si oftez prelung.

-Da,asta am sa fac.El aproba si ma bate prieteneste pe umar.

-Iti sunt alaturi,fratele meu.Mereu iti voi fi.

Perspectiva Sakurei:

Ma trezesc intr-o baie de lumina,iar amintirea zilei precedente imi invaluie mintea.Parul brunet,ochii negri,chipul sau,privirea lui..Vai!Ma ridic din pat si trag draperiile,astfel incat sa acopar lumina orbitoare.Astazi e o zi mare.Il voi contacta pe scriitorul care urmeaza sa imi fie impresar si ii voi cere sa ne intalnim,dar mai intai..

Ino mi-a lasat un biletel lipit de frigider in care ma anunta ca a fost chemata la servici mai repede si ca se intoarce dupa 5:00 dupa-amiaza.Dupa ce beau un ceai si mananc ceva ca de mic-de-jun,iau telefonul si o sun pe mama.Sunt sigura ca a fost ingrijorata ca nu am sunat-o de cum am ajuns si nici ieri.

-Alo?raspunde ea,pe un ton ingrijorat.Rasuflu usurata.Doamne,ce dor mi-a fost de vocea ei!Ce dor mi-a fost de ea.

-Mama,sunt eu,Sakura.Rostesc,aproape plangand.Ea icneste,probabil de usurare.Si vorbim asa aproape o ora.Eu ii povestesc cum e pe aici,iar ea imi spune ce a facut ieri si alaltaieri,dupa ce am plecat.

-Mama,trebuie sa inchid,mai am multe de facut.O anunt cu tristete la un moment dat.

-Oh,scumpo,e in regula,te inteleg.Spune ea,trista.Ai grija de tine,draga mea!

-Si tu sa ai grija de tine,mama.Soptesc,iar ea rade cristalin.

-Te iubesc,draga mea!

Inchid ochii si termin conversatia.In urmatoarele ore iau contactul cu scriitorul si decidem sa ne intalnim la o cafenea din apropierea blocului in care sta Ino.Ma schimb de pijamale in niste haine cat de cat confortabile,din cele cumparate de Ino,care apropo sunt cam extravagante,dar ce sa-i faci?Iau pe mine niste blugi,un jerseu si niste botine cu toc micut.Imi prind parul intr-o coada de cal,nu ma machiez,nu am fost niciodata fana machiajelor si nici nu am trusa.Dupa ce ii las un mesaj lui Ino,pe frigider,langa cel pe care mi l-a lasat ea azi dimineata,ies din apartament si ma indrept inspre locul de intalnire.

Localul pe care l-am ales e micut,retras si linistit.Nu e deloc aglomerat,de fapt nu e nimeni in el,exceptie facand pe mine si chelneritele,doua la numar,care stau plictisite la tejghea si asteapta clientii care nu mai vin.Ma asez la o masa si astept.Dupa cateva minute,una dintre ele vine la mine si ma intreaba ce doresc.Comand un ceai,chiar imi place ceaiul si o prajitura cu fructe,caci mi se facuse foame de azi dimineata.

Intre timp apare si scriitorul sau ma rog cel ce se "da" drept scriitor.E un timp inalt,cu parul lung,asemeni unui rock star,poarte niste ochelari mici,rotunci,ce reflecta lumina in mii de culori si ma orbesc.

-Tu esti Sakura,nu-i asa?mi se adreseaza el si se aseaza la masa.Aprob,iar el imi zambeste,un zambet..ciudat.Neji,incantat de cunostinta!si imi intinde mana.Imi povesteste despre cartea mea,despre ce as mai putea retusa la ea,imi da sugesti.Pe masura ce vorbim si discutam ajunge sa imi placa de el si sa ii descopar latura poetica.Comanda si el un ceai si un strudel cu vanilie.Nu stiu cat timp am stat in cafeneaua aia,dar curand s-a facut intuneric,iar chelneritele ne-au anuntat ca trebuie sa inchida.

-Pai mi-a facut placere,Sakura Haruno!spune Neji,ridicandu-se.Ma ridic si eu,un zambet timid rasarindu-mi pe fata.

-Si mie.Deci imi vei publica cartea,nu-i asa?il intreb,privindu-l cu speranta.El ma atinge pe brat si aproba.

-Desigur.E o carte excelenta.Tu esti de asemenea o scriitoare talentata.Maine la aceeasi ora,ce zici?face el.

-Sigur.Voi fi aici.Ii spun,iar el imi face cu ochiul.Isi plateste consumatia si pleaca.Chicotesc de fericire.Nu dupa mult timp plec si eu.

Strabat fericita,aproape topai in timp ce ma indrept inspre apartament.Nu pot sa cred ca urmeaza sa mi se publice cartea!Si tocmai in New York,oameni buni!Oh Doamne,imi pot imagina cum suna titlul de pe prima pagina a ziarului:"Nebunia Cartii lui Sakura Haruno,noua scriitoare contemporana..."

Brusc niste pasi in spatele meu ma trezesc din visare.Privesc in spatele meu,iar inima imi sta pe loc cand zaresc pe cineva la cativa metri de mine,urmarindu-ma.De fapt nu sunt sigura ca ma urmareste,dar se indreapta cu pasi repezi dupa mine.Maresc ritmul mersului si incerc sa imi pastrez calmul.Ok,linisteste-te Sakura,poate ca nu e un om rau,poate ca nu iti vrea raul.

-Hei,papusa!se aude o voce grosolana.Stai usor!

O iau la fuga printre cladirile orasului,fug fara sa imi pese de nimeni si de nimic.Nu dupa mult timp dau de o afundatura.R*hat!Ma intorc si zaresc acelasi om cum sta la cativa metri distanta de mine si imi blocheaza singura scapare.Bine,acum sunt sigura ca vrea sa imi faca rau.E un barbat,aproape chel,cu cativa dinti lipsa,imbracat in haine zdrenturoase si murdare,un boschetar,da asta e.Il privesc cu dezgust.

-Mai sa fie!face el,zambind cu dintii care i-au mai ramas.Ce face o domnisioara atat de frumoasa ca si tine,singurica pe aceste strazi?

Face cativa pasin catre mine.Ma dau inapoi,cat pot de mult dar ma lovesc de zidul peretelui care m-a afundat intre cladiri.Barbatul rade.Ce pot sa fac?Nu stiu sa ma bat,nu stiu sa ma apar.Ce mai pot sa fac?

Brusc imi vine o idee.

-Nu te apropia de mine!tip eu cat ma tin plamanii la el.Te avertizez,sunt inarmata!Vorbele mele il fac sa rada si mai tare.Se apropie din ce in ce mai mult de mine.Astept momentul oportun.Asta e,e din ce in ce mai aproape si..

-Aaaaaa!tipa el,aproape spargandu-mi timpanele cand il stropesc in ochi de mai multe ori cu tubul cu insecticid.C*rva ce esti!

Il imping cat pot de tare si fug,tipand dupa ajutor,Ajung pe o strada mai luminoasa,cu cativa oameni si rasuflu usurata.Sunt bine.Am scapat.Doamne,nu pot sa cred..

O mana unsuroasa ma prinde de par si ma trage intre cladiri.Vreau sa tip dar imi este acoperita gura.

-Credeai ca ai scapat atat de usor,c*rvulito?imi sopteste o voce intepatoare la ureche si simt cum doua buzele umene,scarboase incep sa imi sarute obrazul si gatul,lasand dare de saliva si provocandu-mi greata.Incerc sa ma zbat si primesc un pumn in cap,care ma face sa cad pe cimentul asrpu,julindu-mi mainile si rupandu-mi blugii.Barbatul zambeste satisfacut si incepe sa imi sfasie maneciile jerseului.Tip,implorandu-l sa se opreasca.Deodata o lumina orbitoare invaluie zona si aud un motor turbat cum se indreapta inspre noi.O masina aproape ca il loveste pe boschetarul care incepe sa fuga ca un nebun,departe de mine,departe de oribilitatile ce urma sa mi le faca.Aud o usa cum se tranteste si doua maini mi se incolacesc in jurul taliei,ajutandu-ma sa ma ridic.

-Esti in regula?mi se adreseaza o voce mult prea cunoscuta,iar eu imi ridic ochii si il privesc pe salvatorul meu.

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Lun 29 Dec 2014, 18:38

Aww! Ce dragut! Ma gandeam eu ca va fi ceva de genul asta. Si Neji scriitor... Chiar nu ma asteptam la asta. Sa vi repede cu next-ul ca vreau sa vad cum se indragosteste Sasuke. :)) * pupici*:*

The monsters that scare us the most are those who are created by our minds!

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Mar 30 Dec 2014, 17:08

Am revenit cu capitolul 5 al povestii,sper sa va placa!Lectura placuta!

Partea 5.Salvatorul...

Stau practic ca si o stana de piatra,uimita peste masura,fermecata de acei ochi frumosi,negri,abisali.Chipul sau e mult prea cunoscut.L-am admirat de prea multe ori.El ma tine de brate,imi atinge cu mainile sale reci ca si gheata pielea julita.Remarc ca si el ma priveste,imi cerceteaza corpul din cap pana in picioare.Ma inrosesc.

-Esti in regula?repeta el intrebarea pe care mi-a adresat-o mai devreme.Vocea lui e neutra,rece si distanta.Ma indepartez usor,iar el imi da drumul.

-Cred ca da.Rostesc ragusit,privind in jos.

-Ai avut noroc.Spune el si isi lasa mainile pe langa corp.Ce pacat,atingerea sa era..placuta.O liniste stanjenitoare se lasa intre noi,timp de cateva momente.

-Multumesc.Spun intr-un final,el aproba.

-Haide!face el,deschizandu-mi portiera din dreapta soferului.Te duc eu acasa.Nu obiectez,nu cred ca e cazul avand in vedere ce s-a intamplat.Intru in automobil si ma asez,rasufland greu.Nu pot sa cred ce tocmai era sa se intample.Aud usa de langa mine cum se deschide si brunetul is face aparitia,pornind motorul si gonind inapoi pe strazile lumina.Nu spune nimic,nici eu,iar intre noi se lasa din nou aceasta liniste ingrozitoare.Ce as putea sa ii spun?Nu pot sa cred ca dintre toti baietii de pe lumea asta,tocmai el s-a gasit sa ma "salveze".Ma rog,chiar m-a salvat,daca nu ar fi fost el..ma cutremur la acest gand.

-Esti bine?zice el,iar eu aprob usor.Cred ca esti in stare de soc.Adauga.Nu spun nimic.Unde locuiesti?ma intreaba,iar eu ii zic adresa apartamentului lui Ino.

-Nu e departe.Imi spune.Ajungem repede,iar el opreste masina in fata blocului.Dau sa ies,dar mana lui se intinde si o prinde pe a mea.Ma intorc,uimita,iar privirile ni se intersecteaza.Un fior imi strabate corpul.Ochii sai negri ma tintesc cu o privire rece,dar descopar un licar de ingrijorare in ei.

-Doar..sa ai grija data viitoare,ok?face el,iar eu dau repede din cap.Ma lasa sa ies si dispare intr-o clipita inapoi pe strazile orasului afundat in intuneric.Stau cateva minute,cu gura cascata,in fata cladirii,cu gandul zburandu-mi la atingerea sa si la privirea pe care mi-a aruncat-o inainte sa plece.Apoi un vant rece imi strabate corpul,facandu-ma sa ma cutremur si ma grabesc sa intru inauntru.De cum ma vad in apartament,simt doua maini incolacindu-se in jurul gatului meu,iar Ino ma strange intr-o imbratisare de urs.

-Sakura,ce usurare!icneste ea,aproape plangand.Rasuflu usurata.Macar Ino e in siguranta.

-Esti nebuna?!incepe sa tipe ea,continduand sa ma imbratiseze strans.

-Ino,nu am ..aer..scancesc eu,iar ea imi da drumul,privindu-ma ingrijorata.

-Ce s-a intamplat?ma intreaba,arantand inspre jerseul meu sfasiat si blugii rupti.Incep sa ii relatez intamplarea,omitand partea cu baiatul brunet si spunandu-i in schimb ca am reusit sa scap din cauza insecticidului.

-Ti-am spus eu ca sunt folositoare.Spune ea,mandra,inghiotindu-ma prieteneste in umar,dar apoi redevine serioasa.Du-te si fa o baie,odihneste-te!Maine imi iau liber si te voi insoti la intalnirea cu scriitorul.

-Nu,nu trebuie sa faci asta.Ma revolt eu.Nu vreau sa ai probleme la munca din cauza mea,ma descurc.

-Sa ai grija.Face ea,privindu-ma ingrijorata.

-O sa am.Spun si o imbratisez.Ea ma strange cu bratele.Fac un dus,ma schimb in alte haine,le arunc pe cele rupte,cu parere de rau.Incepusem sa ma atasez de blugii aia,imi veneau chiar bine,dar asta e,macar botinele au ramas intacte.Le iau si le pun langa pat,dar dupa cateva secunde se aude un pocnet si la una dintre ele ii pica tocul.Grozav!Le arunc si pe acestea si ma intind in pat,simtind o durere ingrozitoare in tot corpul.Adorm cu gandul la salvatorul meu.

Perspectiva lui Sasuke:

Gonesc cu viteza pe strazile aglomerate ale New York-ului,depasind alte masin,cu gandul la fata aceea.E incredibil..ne-am intalnit de atatea ori,de prea mult ori.Imi pare foarte suspecta,daca stie despre mine,daca e sub acoperire.Pff,ce gand prostesc!Cat de idiot sa fiu?O fata ca ea?E complet lipsita de aparare.Si totusi e ceva in felul ei de a fi,poate ca doar mi se pare.Nu am mai vazut o fata ca si ea si nu ma refer doar la aspectul ei fizic ciudat,parul ei,atat de lung,atat de frumos,cu o culoare nemaivazuta,un roz care imi aduce aminte de gradinile cu pomi cu flori de cires ale bunicii.Obisnuiam sa imi petrec acolo in timpul liber,in vacantele de vara,cand eram copil.Pana cand..bunica a murit.O masina ma depaseste si ma claxoneaza,zgomotul puternic readucandu-ma in prezent.Las sa imi scape o injuratura si constat ca am ajuns inapoi "acasa".Cum as putea altfel s-o numesc?De fapt pentru mine nu a fost niciodata o casa.E sediul mafiei,o cladire imensa,plina de criminali,luptatori,spioni,toti sub conducere mea.Parchez masina si intru inauntru.Nu am chef de absolut nimeni,dar Karin,asa zisa mea "iubita" imi sare in brate de cum ma vede.Doamne,ce enervanta poate fi!

Dar trebuie sa ma prefac ca o iubesc si sa fiu asa zisul ei iubit,ca sa fur informatii care imi sunt necesare,apoi ma gandesc sa o ucid.Stiu,pe zi ce trece imi pierd anumite sentimente,cum ar fi iubirea,fericirea,bunatatea.Imi este frica,frica de ce voi deveni,dar nimeni si nimic nu ma va opri sa imi ating scopul.

Perspectiva Sakurei:

Ma trezesc cu o durere ingrozitoare de cap.Ma ridic,ma schimb si imi deschid leptopul sa vad daca am primit ceva email-uri.Nu,doar cateva reclame.Inchid browserul si ma duc in bucatarie.Ino sta la masa,vorbeste la telefon in timp ce noteaza ceva grabita pe o foaie.Pare agitata.Scot din frigider lapte si il pun la incalzit.Gandul imi zboara la intamplarea de azi-noapte,iar durere de cap se intensifica.

-Sakura,sopteste Ino,tinand telefonul la distanta,trebuie sa plec,e o urgenta la munca.

-E in regula.O asigur eu,zambindu-i usor,in timp ce scot niste cereale si un bol.Opresc incalzirea la lapte si il torn alaturi de cereale in bol.

-Ne vedem mai tarziu!spune Ino si iese grabita din apatament.Simt un sentiment de deja-vu,dr decid sa nu il bag in seama si sa imi mananc micul-de-jun.

Perspectiva autorului:

In acelasi timp,fara stiinta ei,fata cu parul asemeni florilor de cires este urmarita cu mare atentie dintr-o cladire apropiata.

-Nu inteleg ce legatura are cu el!se rasteste suparat o voce joasa,in timp ce priveste prin aparatul de ultima generatie cum fata isi mananca cerealele.

-Pare atat de..inocenta.Spune o alta voce,mai ridicata,privind dupa umarul celuilalt.

-Inocenta.Repeta cealalta voce,zambind viclean.E de toate,numai inocenta nu.

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Mier 31 Dec 2014, 18:29

La multi ani tuturor! $rainbow :\$ Am venit cu capitolul 6 la fic,lectura placuta!

Partea 6.Cadavrul...

Sakura Pov.

New York-ul poate fi chiar frumos,in ciuda aparentelor,ma simt bine cutreierand strazile aglomerate ale orasului,in miezul zilei.Soarele e puternic,orbitor,iar oamenii se imping si se inghesuie ca sa ajunga cat mai repede la locurile de munca.Eu,sunt doar o turista,o pustoaica in ochii lor,dar sincer nu dau nici doi bani pe ce cred ei despre mine.Sunt imbracata intr-o rochita de vara,cu imprimeu floral si peste ea o jacheta din denim.In picioare port sandale,iar parul mi l-am impletit spic intr-o coada lunga,ce imi ajunge pana la talie.Merg sa ma intalnesc cu scriitorul,l-am sunat acum ceva timp ca sa mut ora de intalnire pe mai devreme.Nu pot risca sa mai am parte de ce am avut ieri.Ma cutremur la acest gand si totusi zambesc usor cand imi amintesc de salvatorul meu.Oare ce-o fi facand el acum?

Sasuke Pov.

Buzele ei carnoase le acopera pe ale mele,apasandu-le usor.Imi incolacesc plictisit mainile in jurul taliei ei subtiri,iar ea isi adanceste mainile in parul meu.Urasc cand cineva,oricine ar fi,imi atinge parul,dar trebuie sa indur asta,trebuie ca sa obtin ce am nevoie.Sarutul se incheie,iar Karin incepe sa iti desfaca nasturii de la camasa.O opresc.Ea ma priveste surprinsa.

-Nu vrei,papusel?face ea,privindu-ma cu adoratie.Ii zambesc fals.

-Nu ma simt foarte bine,Karin.Raspund pe un ton neutru.Ea se aseaza in poala mea si imi prinde mainile,dupa care si le pune in jurul ei.Ah,Doamne,de ce eu?

-Spune-mi ce-ai patit,iubire.Imi sopteste ea,incercand sa fie senzuala,dar credeti-ma nu e.Cine te-a suparat?O imping usor si ma ridic de pe canapeaua pe care stateam.

-Vreau sa fiu singur.Spun,simplu.Aud miscari,iar ea se ridica suparata.

-Dar..

-Am spus ca vreau sa fiu singur!tip eu.Roscata se indeparteaza imediat,tremurand.Ma priveste cu spaima.Pleaca!am adaugat.Iese,dar nu inainte de a imi arunca o privire ucigatoare.Tranteste usa dupa ea.De cum ma vad singur ma trantesc inapoi pe canapea si incep sama jos nervos cu fermoarul de la hanoracul pe care il port.N*iba sa ma ia!

Sakura Pov.

Intalnirea decurge din ce in ce mai bine.Neji e un tip de treaba,amuzant si foarte..intelegator.Nu i-am spus nimic despre intamplarea de el,dar si-a dat seama ca ceva e ineregula.

-Sunt bine.Insist eu,adevarul e ca nu prea stiu sa mint,niciodata nu am stiut si nici n-am avut nevoie.El ma priveste atent.Privirea lui e patrunzatoare,ma face sa vreau sa ii marturisesc cele mai ascunse secrete.Dupa aproximativ o jumatate de ora,el se scuza ca trebuie sa plece.

-Tinem in continuare legatura,in regula?zice el si ne dam mana.

-Sigur.Raspund si el pleaca.Mai raman un timp in cafeneaua goala.Chelneritele nu imi dau prea mare atentie,dar nici nu imi trebuie atentia lor.

Ino Pov.

"Ino,curata!"; "Ino,spala!";"Ino,ia comanda!" Ino sus,Ino jos,Ino stanga,Ino DREAPTA!Doamne,cat m-am saturat!Imi urasc slujba,chiar o urasc.As vrea sa pot lucra altundeva,dar avand in vedere CD-ul meu cu fostele locuri de munca..

Revolta mintala imi este intrerupta de dezastrul care m-a asteptat cand am deschis usa sparta a apartamentului.Nu pot sa cred!Cineva mi-a spart apartamentul!Ma reped inauntru si raman socata.Livingul e un dezastru,draperiile sunt sfasiate,coltarul este rupt,televizorul spart,peretii murdariti.In bucatarie toate vasele sunt sparte,usa frigiderului e rupta,iar mancarea e distrusa.Dormitoarele..oh,sunt cele mai rele si totusi constat ca nimic nu s-a furat.Asta nu a fost un simplu jaf,de fapt nu a fost deloc un jaf.Verific si camera Sakurei.Cand intru..

-O Doamne!

Sakura Pov.

-Ma scuzati,as putea sa comand?!ii atrag eu atentia uneia dintre chelnerite.Aceasta isi ridica privirea plictisita inspre mine.

-Cu ce va putem servi?rosteste ea incep in timp ce vine inspre masa mea.

-Un ceai si un cuib cu nuca,va rog.Zic eu,cercetand meniul.Alta optiune mai buna n-am si sunt sigura ca nici daca m-as intoarce in apartamentul lui Ino n-ar fi mai bine.Mi-ar placea totusi sa apuc sa ma si distrez putin.Cum zicea Ino,sa mergem in cluburi si la petreceri,nu ma intelegeti gresit,nu vreau sa ma imbat sau sa ma ling cu baietii de bani gata,doar vreau sa..sa petrec ca orice alta adolescenta de varsta mea.Ma credeti sau nu,dar niciodata nu am fost intr-un club si niciodata n-am fost invitata la vreo petrecere,exceptand-o pe cea a matusii mele,Dolores,a fost cea mai groaznica petrecere si singura la care am mers.Rad usor,amintindu-mi.Soneria telefonului rasuna strident in toata cafeneaua,facandu-ma sa tresar.

-Alo?raspund.

-Sakura!tipa prietena mea,vizibil speriata.Sakura,esti in regula?Esti in viata?

-Poftim?fac eu.

-Sakura,te implor!Vin-o repede aici,la apartament!Nu esti in siguranta oriunde ai fi!Te rog!continua ea.

-Ino,despre ce tot..

Dar nu m-ai apuc sa spun nimic caci imi inchide telefonul in nas.Cat de mult tupeu!Si totusi a fost ceva in vocea ei ce imi da de inteles ca nu e o gluma de-a ei.Platesc consumatia pe care de fapt nu am consumat-o si ies grabita din cafenea,indreptandu-ma inspre apartament.Cand ajung gasesc usa rupta.Incep sa tremur.Intru si gasesc un dezastru inauntru.

-Ino?icnesc,vocea tremurandu-mi si ea.

-Sakura!tipa ea dinspre camera mea.Fug repede si imi gasesc prietena plangand in hohote.Cand ma vede imi sare in brate.

-Esti vie!Esti vie!spune ea,plangand.O strang la pieptul meu.

-Ino,ce s-a intamplat?o intreb,iar ea imi arata inspre peretele deasupra patului.Cu un lichid lipicios,de un rosu sangeriu este scris: "Pleaca de unde ai venit!" si mai jos este desenat un cap de mort.

-Sakura,uite!scanceste prietena mea si imi arata inspre pat.Este un cadavru acolo.Si stiu exact al cui.Ma dau cativa pasi inapoi,lovindu-ma violent de usa,dar nesimtind durerea din cauza socului,iar amintirea intamplarii de azi-noapte imi invaluie in minte.Cadavrul ii apartinea boschetarului care m-a atacat.

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

Subiect: Re: The Heart Wants What It Wants Mier 31 Dec 2014, 19:55

Uuuu... Devine interesant.. Oare cum se va descurca draga de Sakura?, ma intreb... Prevad ca o va proteja dragul de Sasuke . Aww. De-abia astept sa vad continuarea asa ca grabeste-te. :* La multi ani!!! *pupici*

The monsters that scare us the most are those who are created by our minds!

De acum incolo voi lasa 2-3 zile distanta intre capitole,pupici kiss

Partea 7.Acesta e sfarsitul?

Sakura Pov.

Politia a venit extrem de repede.Intr-un oras ca si acesta,unde crimele sunt nenumarate in fiecare zi,cred si eu ca s-au miscat vigilent.Stau pe podeaua sufrageriei,incapabila sa ma misc si o privesc pe Ino cum incearca sa isi pastreze calmul in timp ce vorbeste la telefon cu o firma de curatat.Privesc in jurul meu,apartamentul e un dezastru.Cum s-a putut intampla asa ceva?Politistii iau amprente,ne mai pun cateva intrebari si pleaca,luand cu ei si cadavrul.Ma cutremur,privind cum trupul barbatului care m-a adacat noaptea precedenta este scos din apartament.

-E numai vina mea!izbucneste Ino,incepand sa planga.

-Nu,nu e adevarat!ripostez eu,ridicandu-ma rapid.

-Daca as fi stat mai mult cu tine!tipa ea.O imbratisez strans,calmand-o.

Autorul Pov.

Fetele sunt urmarite din nou.

-Saracutele.Rosteste o voce joasa,in batjocura,in timp ce un zambet rautacios se asterne pe fata misteriosului urmaritor."Chinul abia acum incepe."Gandeste acesta si incepe sa rada.

Sasuke Pov.

Dupa intamplarea cu Karin,decis sa ies sa ma plimb putin,sa imi mai alung din nervi.Incepe sa se intunece afara,iar straziile sunt din ce in ce mai pustii.Ajung intr-un parc aflat in apropierea locului unde am salvat-o pe fata cu parul asemeni florilor de cires.Din nou ea.Incredibil cum reuseste sa mi se strecoare in minte.Totusi nu pot zice ca imi displace,de fapt ma atrage intr-un fel ciudat.

Sakura Pov.

Intr-un final am reusit sa o calmez pe Ino,iar acum doarme.Decid sa nu raman aici,caci imi amintesc doar de acele clipe teribile de azi-noapte si imaginea cadavrului barbatului care m-a atacat imi invaluie mintea.Ma duc in camera mea si ma schimb in niste haine mai groase,intr-un pulover alb,in niste pantaloni negri din piele si ma incalt cu niste tenisi,pentru ca oricum ies doar sa ma plimb,iar parul mi-l las desfacut,acesta ajungandu-mi pana la talie.Din cauza ca a fost prins ceva vreme acum imi sta in valuri,usor ondulat la varfuri.Inainte sa ies,ma privesc cateva clipe in oglinda acum sparta de pe hol.Cum am ajuns aici?Oh,pai imi voi raspunde tot eu la intrebare!E numai vina ta,Sakura!Tu ai vrut sa vii in New York ca sa iti publici stupida ta carte!

Ies afara in aerul racoros al noptii si incep sa ma plimb,meditand in acelasi timp la cele intamplate pana acum de cand am venit aici.Deodata o lumina puternica ma orbeste si aud un foc de arma.Ma intorc sa vad in spate cineva care ma urmareste.

Sasuke Pov.

Mi s-a parut mie sau tocmai am auzit pe cineva tragand cu un pistol?Oameni buni,e ora de liniste a cartierului acestuia!Ma ridic rapud de pe banca pe care stateam in urma cu cateva secunde si ma indrept inspre directia din care s-a auzit.

Sakura Pov.

Fug,fug cat ma tin plamanii.Simt cum picioarele mele nu mai rezista.Pasii urmaritorului rasuna strident in spatele meu.Sunt din ce in ce mai aproape..

-Ajutor!tip cu ultimele puteri.Sa ma ajute cineva!

Neatenta cum sunt ma impiedic si cad pe asflat,julindu-ma.Scancesc si ma intorc cu fata inspre individ.E acoperit cu o pelerina lunga,neagra,din catifea,ce ii ascunde chipul.Tine in mana un pistol,indreptat inspre mine.

-Spune tot ce stii despre Sasuke Uchiha!imi ordona cu o voce rece,inspaimantatoare ce imi provoaca fiori prin tot corpul.

Sasuke Uchiha?Cine n*iba mai e si asta?

-Nu-l cunosc.Spun,tremurand.

-Minti!tipa el,apasand usor pe tragaci.

-Nu,te rog.Soptesc disperata,cu lacrimi in ochi.

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

Partea 8.Am ajuns in spital cu tine..

Sakura Pov.

Nu pot sa cred ca asa voi muri!Il privesc in ochi pe criminal.Aproape ca si-a dat jos pelerina,dar tot nu ii pot vedea chipul,doar ochii sai ce stralucesc a viclenie,rautate,cruzime.

-Iti mai spun o singura data!ma ameninta el,apropiindu-se cu pistolul indreptat inspre capul meu,incerc sa ma indepartez cat de tare pot de el.Spune ce legatura ai cu Sasuke Uchi..

Dar nu mai apuca sa isi mai termine propozitia,caci cineva il loveste in plina fata,iar acesta scapa pistolul pe jos.Tip,caci cei doi,respectiv salvatorul meu si individul cu pelerina incep sa se bata.In speranta ca l-as putea ajuta pe cel ce m-a salvat,iau pistolul de pe jos si tip:

-Hei!si amandoi se intorc inspre mine.Cu mainile tremurandu-mi,ii arunc salvatorului...si nu pot sa cred cine e,pistolul.Acesta imi zambeste usor,un zambet strengar,se intoarce inspre tipul cu pelerina si indreapta arma inspre el.

-Nu,te rog!rosteste calm individul,ridicandu-si mainile in semn ca se preda.Brunetul il atinteste cu o privire rece,facandu-ma sa ma cutremur.

-Crede-ma,amice,nici eu nu vreau sa fac asta.Spune el,plictisit.Pentru cine lucrezi?il intreaba el.Individul rade.Are un raset infricosator.Ma dau cativa pasi mai in spate.

-Asta,dragul meu,ma tem ca nu iti pot dezvalui.Spune barbatul,pe un ton calm.E randul brunetului sa rada.Rasul sau ma inspaimanta si mai tare decat cel al individului.

-Ei bine,atunci imi pare rau sa iti zic ca te voi omori.Vrea sa traga,dar barbatul se arunca asupra lui,scotand la iveala un cutit si crestandu-i bratul.Strigatul brunetului rasuna strident in toata zona.Acesta cade la pamant,dar actioneaza repede si imi arunca pistolul.Il prind,adrenalina cuprinzandu-ma si incerc sa il impusc pe tipul cu pelerina,dar imi scapa la milimetru.Totusi reusesc sa ii ating usor piciorul,iar acesta scanceste.Fuge,disparand printre cladiri.Raman cateva secunde impietrita,cu gura cascata,constienta ca era sa omor pe cineva.Poate ca o fi fost un criminal,dar atunci as fi fost si eu o criminala.Intr-un fel ma bucur ca nu l-am nimerit,dar imi dau seama ca probabil a fost cineva foarte periculos care ma va mai ataca,cu prima ocazie.Scancetul brunetului ma readuce in prezent.Sar in picioare si fug inspre el,aruncandu-ma langa el.

-O Doamne!fac eu,privindu-l.E asezat pe spate,cu ochii strans inchisi,scancind de durere si tinandu-se strans de bratul taiat,din care ii curg siroaie de sange.

-Trebuie sa sun la urgenta.Spun eu si scot repede telefonul din buzunarul pantalonilor.

-Nu...icneste acesta,prinzandu-ma de mana.Apoi striga de durere.Nu..te rog,nu...

-Fii serios!tip eu,speriata.Si ce ai vrea sa fac?Ma vezi medic?

El rade usor,dar apoi tipa din nou.La n*iba!Nu trebuia sa tip la el!

-Imi pare rau,doar ca mi-e asa de frica si nu stiu ce sa fac.Marturisesc eu,cu lacrimi in ochi,privind peretele din caramida al unei cladiri.Tac,asteptand sa spuna el ceva,dar nu aud niciun sunet,doar o respiratie regulata.Ma intorc inspre brunet.A lesinat!!!

Sasuke Pov.

Ah,durerea e ingrozitoare!Simt cum ma arde bratul.E ca si cum m-ar intepa o suta de ace in acelasi timp de fiecare data cand respir sau fac si cea mai mica miscare.Doamne ce am facut sa merit una ca asta?Oh,cred ca stiu!Sunt mafiot acum,sef mafiot,cred ca asta le voi face si eu multora.Sper sa ii pot face asta si celui care mi-a facut mie asta.Cam delirez acum,dar durerea e atat de insuportabila!

Ma trezesc inconjurat de un val de lumina alba,orbitoare,de neon.Ma trezesc intr-un miros intepator de alcool sanitar si de alte medicamente,cum numai in spitale se gaseste.Urasc spitalele.Urasc doctorii,mai precis urasc acele.Nu mi-e frica de ele,nu sunt absurd,doar ca le urasc.Le urasc!

-O Doamne,te-ai trezit!icneste o voce si simt doua brate subtiri cum imi inconjoara gatul.Ce miros incantator,a flori de cires,imi starneste amintiri din gradina bunicii.Imi ingrop capul in parul ei matasos.Stam asa cateva clipe,apoi ea isi da seama de ceva.

-Imi pare rau.Spune ea si imi da drumul,indepartandu-se.Am fost atat de speriata,ma bucur ca esti bine.Doctorul a spus ca nu e nimic foarte grav si ca te vei vindeca in maxim o luna.

O luna.O luna?O LUNA?!Ce poate face un sef de mafie cu un brat crestat,ha?!Dar,desigur nu pot sa ii spun ei asta,nu are nicio vina.Poate ca are.Daca avea grija,daca nu iesea sa se plimbe pe strazi singura,noaptea.

-Ce a fost in capul tau?fac eu,iar ea ramane uimita,fara cuvinte.Ti-am spus sa fi mai atenta,nu pot sa cred ca nu m-ai ascultat!

-Scuza-ma?faca ea,punandu-si mainile in sold.Doamne,ce bine arata.Imi musc buza inferioara,alungand imagini nu tocmai decente cu noi doi,in dormitorul meu.Cine esti tu sa imi spui mie ce sa fac?continua ea.

Pufnesc amuzat si o privesc din cap pana in picioare.

-Uite ce e,e ciudat cum ne tot intalnim noi.Zice ea,eu o aprob.Si chiar...chiar apreciez faptul ca m-ai salvat,de doua ori.Se apropie de mine.Dar toate astea nu iti dau dreptul sa faci pe seful cu mine!Adica cine te crezi?face ea.

Nu pot sa cred ca a spus asta!O prind de mana si o trag inspre mine.Ea isi pierde echilibrul,icneste si imi cade pe piept,iar buzele ei sunt doar la cativa milimetri de ale mele.

Sakura Pov.

O Doamne,e atat de aproape de mine!Si o Doamne,buzele sale..si o Doamne tocmai a intrat doctorul si ne-a suprins asa!Ma ridic repede si ma inrosesc instantaneu,dar doctorul nu pare deloc surprins.Ii verifica bratul lui Sasuke,ii prescrie cateva medicamente si apoi ii spune ca poate pleca acasa.

-Are nevoie de odihna.E de preferat sa mai ramai cateva ore cu el,sa vezi daca se descurca si sa te asiguri ca isi ia toate medicamentele.Imi spune el mie.

-Nu poate sa isi poarte si singur de grija?fac eu,prefacandu-ma artagoasa,dar de fapt sunt emotionata ca mai trebuie sa mai petrec timp cu el,dupa toate cele intamplate.

Doctorul imi zambeste si ma bate incurajator pe umar.Oftez exasperata si ma intorc inspre Sasuke.

-Unde locuiesti?il intreb eu.El ma priveste..in modul sau...ciudat...de parca ar vrea sa ma manance.

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

BUNA!! Am trecut si eu pe aici ca de mult n-am mai fost si vad ca am pierdut muuulte. Ceea ce vroiam sa iti spun este ca IUBESC ficul tau <3. Astept next. BYE!! kiss

Scuzati-mi absenta :-h:din pacate zilele astea nu am putut sa postez continuarea ficului din motive persoanel,sper sa ma iertati,ma revansez postand parti mai lungi..dar incepand cu data viitoare :=)):Lectura placuta!Va pup!

Partea 9.Nu e timp de prostii..

Sakura Pov.

Inainte sa plecam de la spital,i-am dat un mesaj lui Ino spunandu-i sa nu ma astepte caci nu voi veni noaptea asta.Am inventat tot felul de scuze,ca dorm la o alta ruda,am ceva treaba prin alta zona a orasului,nici nu stiu de unde mi-au venit minciunile astea.Sasuke nu m-a salvat de data aceasta cu masina,deci am fost nevoiti sa mergem pe jos pana la casa lui.Daca o pot numi casa,este mai mare decat o vila si putin mai micuta decat un palat,deci cum o pot numi?Sasuke ma conduce inauntru,in liniste.Constat ca e foarte stresat si nici macar nu imi face o scurta prezentare a casei.De parca ar vrea sa ma ascunda,sa nu ma vada cineva sau ceva in genul.

Ajungem intr-o camera,la ultimul etaj,casa are trei etaje si practic ma impinge inauntru.

-Hei,ce faci?fac eu,cand aproape ca ma impinge in dulap.

-Asculta-ma bine!sopteste el,la urechea mea.Nici un zgomot,nici o vorba,nici o miscare,nimic!

-De ce?ii soptesc eu inapoi.De cine vrei sa ma ascunzi?Face ochii mari la auzul vorbelor mele.

-Eu...hmn...nu iti permit.. se balbaie el,intorcandu-mi spatele.Nu face zgomot,altfel vei regreta!Iese,trantind usa camerei in urma sa.Tocmai m-a amenintat?Ma arunc asupra usii,incercand sa o deschid.E incuiata!!!

Sasuke Pov.

Prost,prost,prost!Cat de prost sa fiu sa o aduc aici?!Ea nu are ce cauta aici!E in pericol,stand in preajma mea.Si chiar nu as vrea sa o pun in primejdie.Cobor in bucatarie si imi pun un pahar cu apa rece,dar examinandu-mi bratul si dandu-mi seama de gravitatea lucrurilor,arunc apa si pun Jack Daniel's.Nu trece mult si aud pe cineva intrand in incapere.Doar nu a avut cum sa iasa din camera,am incuiat usa..

-Papusel,te-ai intors!spune o voce pitigaiata si Karin mi se arunca in brate.Scancesc de durere,cand imi atinge bratul ranit.

-Am fost atat de ingrijorata,pe unde ai umblat?face ea,apoi imi zareste bratul.Tipa.Eu imi pun mainile la urechi.R*hat!Ce ii s-a intamplat papuselului meu?continua ea,pe un ton strident.

-Gata,Karin!tip si eu,impingand-o brutal de pe mine,ea cade pe gresia bucatariei,scancind ca si o iapa in calduri.

-Sasuke!face ea.

-Nu!spun eu,ridicand mana sa o opresc.M-am saturat!Esti atat de enervanta,Karin!Tot ce vreau e sa ma lasi dr*cului in pace!Ma ridic si ies din bucatarie.Ma asez in living,pe canapea si pornesc televizorul.

-Ce inseamna toate astea?tipa roscata,venind din spate si pozitionindu-se in fata mea.

-Da-te,Karin!fac eu enervat.Ea ma priveste cu scarba.

-Nemernicule!Ce c*rva te-a indepartat de mine,ha?O ignor,dar asta o enerveaza si mai tare si imi da o palma.Okey,acum ca s-a consumat ma poate lasa in pace.Esti un afemeiat!tipa ea,in continuare si ma mai loveste o data.De data asta ii prind mana si i-o intorc la spate.Ea tipa de durere si ma priveste cu ura in ochi.

-Fa-ti bagajele si cara-te de aici.Rostesc eu sec si o imping,ea cade.

Sakura Pov.

Nu pot sa cred ca m-a incuiat aici!Cum isi permite?Cine se crede?Imi iau avand si ma arunc in usa.Nimic.Ma imping de cateva ori in ea,o lovesc cu piciorul,cu pumnul,cu bratul,de cateva ori si cu capul,dar nu ma aleg decat cu niste lovituri zdravene,basiti si un cucuit mare in varful capului.Dupa o jumatate de ora sfarsesc fara suflare,trantita pe patul din camera.E moale,si calduros si face ca viata sa para mai buna.Desigur,viata ar fi mai buna daca nu as fi inchisa in afurisita asta de camera!

Usa se deschide si isi face aparitia brunetul.Sar de pe pat si ii aplic o palma.

-Cum ai putut?tip eu,iar el imi arunca o privire ucigatoare,facandu-ma sa ma dau cativa pasi inapoi.Se aseaza pe pat si stinge lumina,intunericul inconjurandu-ne.Raman stana de piatra,necapabila sa ma fac vreo miscare,iar el adoarme dupa cateva minute.Incercand sa nu fac zgomot,ma asez pe podea,sprijinindu-ma de dulap si adorm instantaneu.

Ino Pov.

Ma trezesc tipand,in urma cu cateva secunde am avut un cosmar.Unul groaznic,in care apartamentul meu scump si drag este distrus complet si am un cadavru mort intr-o camera.Stati putin!Nu e un cosmar,e realitate!E ingrozitor!

Ma ridic din pat,putin ametita si merg in bucataria proaspat curatata sa imi pun un pahar cu apa.Gatul imi este secat.In timp ce beau cate putin din lichidul incolor,constat ca in casa e liniste,prea liniste.Unde e Sakura?Incep sa ma agit si sa o caut ca nebuna prin toata casa,ba chiar cobor in scara blocului si dau o tura pe strazile din jurul cladirii.Unde poate fi?Incep sa tremur,afara e frig,asa ca ma intorc inapoi inauntru.Imi verific telefonul,poate mi-a dat mesaj sau ceva..bingo!Mi-a dat mesaj.Il citesc,apoi il recitesc surprinsa,o ruda?Pe asta nu o cred.Sakura nu minte,numai daca ar avea un motiv bun,chiar foarte bun sa o faca.Ma intreb despre ce e vorba?

Sakura Pov.

Ma trezesc cu o durere groaznica de cap.Privesc cateva clipe in jur dezorientata si intamplarea zilei de ieri ma loveste dureros in fata.Nu pot sa cred ca era sa mor..din nou,iar pentru a doua oara am fost salvata de acelasi tip.Ma ridic de pe jos,constat ca spatele imi este intepenit.Ma intind cateva minute,apoi sfarsesc privindu-l hipnotizata pe brunetul ce doarme dus intre asternuturile patului.Ma apropiu in liniste,fara sa il trezesc.Raman fara suflare.Nici nu pot sa va descriu,frumusetea pe care o emana in timp ce dormea.Chipul sau palid,angelic,in contrast cu parul sau cu plete intunecate,ca si penele corbului.Corpul sau binefacut,bratele sale puternice,calde.Ce mi-ar placea sa fie in jurul meu chiar acum..ce Doamne am spus?!Ma indepartez imediat,aproape dau sa cad.Trebuie sa plec din locul asta,trebuie sa plec inainte sa fac o prostie.Pentru ca..pentru ca nu e timp de prostii.Deschid usa,constat entuziasmata ca e deschisa si parasesc incapere,nu dupa mult timp cladirea si ma trezesc intr-o ambuscada totala.Pana aici a fost cu siguranta mea..

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

Nu stiu cum de nu am dat de ficul tau mai devreme. Il iubesc si cred ca tocmai am devenit dependenta de idee si de modul in care scri. Mi se pare o idee originala si chiar te pricepi sa cresti suspansul. De la o simpla calatorie catre NY s-a ajuns la o intreaga incurcatura cu mafia. Imi place, ba nu iubesc ficul tau. Te rog sa ma anunti cand pui capitolul urmator!

The Heart Wants What It Wants Tumblr_n3v1j7CYQI1txkodto7_250

She smelled of cigarettes and sadness

Nu am apucat sa postez chiar in fiecare zi ca sa ma revansez asa cum am promis.Acest capitol este mai lung ca sa ma revansez intr-un fel pentru ca nu m-am revansat cum am promis rolling on the floor

Lectura placuta!Va pup! al noualea cer

Partea 10:Apelul.

Sakura Pov.

Afara e multa lume,chiar foarte multa.Unul dintre lucrurile care imi displac cel mai mult este aglomeratia,incep sa ma agit,in unele cazuri imi pierd constiinta,sper doar sa nu fie una dintre acele cazuri.

-Atentie,fato!ma impinge un barbat imbracat la patru ace,cu o geanta imensa din piele.

-Imi pare rau..Murmur eu,nepasatoare,fara sa il privesc.

-Nu sta in mijlocul trotuarului!face o femeie,trecand grabita pe langa mine.

-Scuze...

Incep sa ma grabesc si eu,alaturandu-ma ritmului multimii.Cu pasi repezi ma indrept inspre apartamentul lui Ino,chiar trebuie sa plec.Sa plec cat mai repede din locul asta.

Sasuke Pov.

Ma trezesc,durerea din brat ma sfasaie.

-Ah!fac si ma ridic,examinandu-mi rana bandajata.Dau sa desfac bandajul,dar in dormitor da buzna nimeni alta decat Karin.

Oftez exasperat.Ea ma priveste ucigator.

-Karin,iesi!Parca ti-am spus sa iti faci bagajul si sa te cari de aici!aproape scuip eu cuvintele.

-Asculta bine,Sas'ke,nu stiu ce f*fa te-a indepartat de mine,dar iti promit,ca vei regreta ce ai facut!ma ameninta ea,apoi iese,trantind usa in urma ei.

Pf,ce c*rva!Ah,ce durere ingrozitoare!

Sakura Pov.

Intru in apartament,ma mir ca Ino nu a incuiat usa.Asta nu e bine.Va trebui sa vorbesc cu ea despre masurile de protectie..revenind,intru si ma indrept direct inspre asa-zisa mea camera.Ma trantesc pe pat,nu imi pasa ca sunt murdara si incaltata,tot ce vreau e putina odihna,iar apoi voi hotara ce voi face.

Linistea nu dureaza mult,caci Ino,prietena mea super agitata,aproape sparge usa.Tresar speriata,iar ea sare la peste mine sa ma imbratiseze.Ma lasa fara aer.

-Ino..nu..pot..respira..fac eu,fara rasuflare.

-Doamne,Sakura,cat ma bucur ca esti bine!Doamne,sa nu mai faci asta niciodata!izbucneste ea,aproape da sa planga.

-Sunt bine.O asigur eu si incep sa ii relatez minciuni,nu ii spun nimic despre "peripetia" mea pentru ca nu vreau sa o ingrijorez.

-Trebuie sa ma duc la lucru.Imi spune ea,la un moment dat.Te descurci singura?ma intreaba,privindu-ma ingrijorata.

-Sigur,nu iti face griji.Ii zic,iar ea pleaca,lasandu-ma singura cu gandurile mele.

Dau sa iau telefonul,nu am sunat-o de mult pe mama,cu siguranta e foarte ingrijorata.

-Alo?imi raspunde ea,de indata ce am format numarul si am apelat acasa.Doamne,ce bucuroasa sunt ca ii aud glasul ei suav,matern.

-Mama,sunt eu.Spun eu,incercand sa par calma.

-Iubito,esti in regula?!face ea,rasufland usurata.Zambesc trista.

-Da,mami..adica..mama,imi este foarte dor de tine.Marturisesc,incercan sa nu imi las lacrimile sa mi se prelinga pe fata.

-Ce s-a intamplat?Ai patit ceva?

-Totul e bine,mama.Ii povestesc despre aglomeratia din oras,despre cumparaturile pe care le-am facut cu Ino,despre intalnirea cu Neji,scriitorul.

-Te va impresa,iubito?Chiar iti va publica cartea?ma intreaba mama,entuziasmata.

-Da,chiar o va face.Spun,cu o urma de speranta in glas.

-Asta e minunat,scumpa mea!icneste ea,fericita.Rad.

-Mama,mai vorbim.

-Bine,suna-ma cand poti,draga.Imi e dor de tine.Abia astept sa te intorci acasa!

O lacrima imi scapa,alunecand pe obraz.

-Si mie de tine.Spun si inchid.Incep sa plang.

Ino Pov.

Ma simt asa de vinocata ca am lasat-o pe Sakura singura,sper doar sa fie bine,nu vreau sa ii se mai intample ceva rau.Am un sentiment foarte neplacut in legatura cu siguranta ei aici.Nu stiu dar voi afla cine a atacat-o si mi-a distrus apartamentul.

Autor Pov.

Ceea ce nu stie Ino este ca in spatele ei la doar cativa metri de ea se afla doi barbati,imbracati in mantii negre,inarmati,ce o urmaresc.Unul dintre ei o priveste viclean.Ghinionul fetei ca strada pe care merge este pustie.

Sakura Pov.

Imi iau inima in dinti si ma ridic de pe podea.Acum cateva minute inainte eram dispusa sa ma ranesc,durerea acaparandu-ma,dar am decis sa imi pastrez controlul,iar acum sunt usurata ca am gandit asa.Ma ridic,ies din camera si privesc apartamentul pustiu,amintirea terifianta lovindu-ma in fata,provocandu-mi fiori prin tot corpul.

-Nu pot sta aici..murmur si ma indrept grabita inspre baie.Fac un dus rapid,ma schimb in alte haine,care nu sunt rupte si pline de noroi.Iau pe mine un pulover gri cu gat,niste blugi stramti si o jacheta,ma incalt cu niste ghete maronii,iar parul mi-l impletesc spic intr-o coada lunga ce imi ajunge pana la talie.Ies din apartament,nu uit sa inchid usa dupa mine si ma indrept inspre oras.Trebuie sa gasesc ceva,orice care sa imi indeparteze gandul de la situatia in care ma aflu.

Sasuke Pov.

Probleme,probleme si iar probleme.PESTE TOT!Doar probleme..

-C*cat!izbucnesc,ridicandu-ma de la birou si aruncand sutele de foi pe jos.Naruto ma priveste surprins.

-R*hat!continui sa injur,punandu-mi mainile in cap.

-Incearca sa te calmezi,Sasuke.Spune Shikamaru,un vechi prieten de-al fratelui meu mai mare,Itachi si acum un membru al mafiei mele.Shikamaru e un tip foarte enervant,dar stiu ca are dreptate,mereu are..aproape mereu.Totusi nu ma pot abtine sa nu ii arunc o privire urata.

-Nu imi spune tu mie ce sa fac!ma rastesc eu la el.

-Sas'ke,are dreptate,iar tu o stii.Rosteste Neji,un alt membru important al mafiei.Marturisesc amuzat ca a fost un scriitor si inca unul bun,dar apoi s-a implicat in "afacerea" asta,obligat de familia lui.Parintii lui au fost si ei mafioti si daca nu ma insel au fost foarte apropiati de ai mei.De fapt parintii lui Neji sunt nasii mei,au fost..au murit.El ma cerceteaza cu privirea,asteptandu-mi reactia.Inspir si expir,zgomotos,incercand sa ma relaxez.Ma asez din nou la birou,iar Naruto rasufla usurat.Linistea se asterne asupra incaperii timp de cateva minute.

-Trebuie sa fac ceva.Spun intr-un final.

-Nu esti singur,iti suntem alaturi.Face Neji.Privirea imi zboara asupra ferestrei.Afara e o vreme frumoasa,insorita.

-Am nevoie de aer.Zic eu si plec,trantind usa in urma mea.

Sakura Pov.

Am apelat-o de cateva ori pe Ino,dar nu mi-a raspuns,iar acum ma plimb pe strada care duce la cafeneaua unde m-am intalnit cu scriitorul,cu Neji daca nu ma insel.Nu intru inauntru,nu am chef astazi,dar ma multumesc sa privesc cateva momente inauntru si nu imi vine sa cred ce aglomerata e.Trec mai departe lasand frumoasa vreme sa ma inveseleasca putin si sa imi readuca buna dispozitie.Intr-un final ajung intr-un parculet ingrijit cu cateva leagane si topogane.Ma asez pe o banca si privesc copiii cum se joaca fericiti,iar mamele lor ii supravegheaza atente,dar zambind.Ce fericite sunt.Ma intreb cum este?Cum este sa fi in pielea lor.Sa iti vezi copilul crescand,sa stii ca este doar responsabilitatea ta,ca daca ii se va intampla ceva...Gandul imi este intrerupt cand cineva se aseaza langa mine,pe banca.Ma intorc in prezent si privesc inspre chipul mult prea cunoscut al brunetului care ma cerceteaza atent,usor surprins.

-Ce faci aici?ma intreaba el.

-Ce faci tu aici?zic eu,facandu-l sa rada.

-Eu te-am intrebat primul.Ofteaza el prelung si isi ia capul in maini.Pare obosit si..ingrijorat.

-S-a intamplat ceva.Zic eu.Nu este o intrebare,iar el incuviinteaza.

-Cum de ti-ai dat seama?face el,privindu-ma din nou.Dau din umeri,privindu-l fix in ochii sai negri,abisali.El,el din nou..

-Asa.Zic simplu.Deci,ce-ai patit?Nu imi raspunde,ma cuprinde cu o privire profunda ce imi provoaca fiori prin tot corpul.

-Nu ma intelege gresit,murmura el,imi face placere sa vorbesc cu oamenii,doar ca nu am incredere in ei.

-Poftim?fac eu,surprinsa.De ce nu ai avea incredere in mi..

Dar nu mai apuc sa imi continui spusele caci soneria stridenta a telefonului meu rasuna in tot parcul.E Ino.

-Alo?raspund eu,incercand sa par cat de calma pot.Brunetul ma urmareste,tacut.

-Asculta papusa,daca vrei ca prietena ta sa ramana in viata te vei prezenta in noaptea aceasta la locul cu pricina.Intelegi tu si daca nu,iti poti lua ramas bun de la amica ta blonda si proasta!rosteste o voce rece,joasa si vicleana.Ma cutremur.

-Cine esti?!izbucnesc eu.Si de ce ai telefonul lui Ino?

.Ma ridic de pe banca,inima batandu-mi tare.Brunetul ma priveste,surprins.Observ un licar de ingrijorare in ochii lui.

-Doar fa ceea ce iti spun,iar ea va scapa cu viata.Nu ai la dispozitie mai mult de cateva ori,poate o jumatate de zi.Sa fi acolo,noaptea si singura.Daca vii cu cineva,blonda va muri cat ai zice "peste".Spune el,apoi inchide.

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

Am revenit cu continuarea hey sexy !

scuze ca a durat atat de mult timp,am fost ocupata nervi!

voi incerca sa postez mai des de acum incolo.Lectura placuta! Pupici! in love

Partea 11:Prietena rapita.

Sakura Pov.

Nici nu mai stau in loc,pornesc in alergare inspre apartament.Sper doar sa fie una dintre farsele foarte reusite a le lui Ino.O Doamne!

-Hei,stai putin!

Oh nu pot sa cred!Nici n-am observat ca brunetul m-a urmarit.

-Uite,nu am timp.Spun eu,agitata.Trebuie sa imi gasesc prietena,sa vad daca e bine.

-S-a intamplat ceva cu ea.Face el.Nu e o intrebare,ci o constatare.Ma holbez la el cateva momente,incapabila sa spun ceva.Apoi ii intorc spatele si fug inspre apartament.

Sasuke Pov.

Asta a fost ciudat..rozalia a plecat,acum sunt singur.Cum am fost mereu.Nu stiu de ce,dar mereu cand sunt in preajma ei ma simt..liber,fara nici o povara,nici o indatorire,fara nimic care sa aiba legatura cu intunecata mea viata.Totusi am un sentiment nu prea placut in legatura cu ce s-a intamplat cu asa-zisa ei prietena.Ma indrept inspre directia ei cu pasi repezi,nu dupa mult timp o ajung din urma si o urmaresc cum intra intr-o scara de bloc.Stiu blocul asta,aici am adus-o in noaptea in care am salvat-o prima data.Un sentiment de deja-vu ma cuprinde.In noaptea aceea..ea era pe cale sa..nici nu ma pot gandi la asta.Nu as vrea sa ii se intample nimic acestei fete,habar n-am de ce,dar nu voi lasa pe nimeni sau nimic sa ii faca vreun rau.

Sakura Pov.

Intru,aproape sparg usa apartamentului.

-Ino!Ino!strig ca o nebuna si incep sa o caut prin toate camerele.Nu e..nu e..

Okey poate ca exagerez,poate ca e la munca,cu siguranta e acolo si a pus un coleg sa imi faca farsa la telefon.Haha,Ino,vai ce m-am mai distrat!Oftez prelung si ma trantesc pe canapeaua din living.Nu pot sa cred ca am ajuns in halul asta!Vreau inapoi acasa,la mama,la prietenii mei..de fapt ei nu sunt,nu au fost si nici nu vor fi prietenii mei.Nu am fost niciodata o persoana prea sociala,de grup,am fost mereu tipa singuratica,pe care toata lumea o evita,care prefera sa stea ascunsa in biblioteca printre rafturile cu carti si sa scrie despre viata ei insuportabil de singuratica.Asta era scaparea mea,evadarea din lumea exterioara si o vai!..cat de mult bine imi facea.

Un ciocanit la usa imi alunga gandurile,iar eu ma reintorc in prezent.Ino!Sar de pa canapea,usurata si deschid pentru..

-Ce faci tu aici?!izbucnesc eu,socata si putin nervoasa in acelasi timp.Brunetul imi zambeste in modul sau,ca un baiat de bani gata,ceea ce probabil si e,dar pot sa observ o urma de ingrijorare in ochi.

Ino Pov.

Ma trezesc urland cat de tare pot.Am avut un cosmar,unul groaznic in care sunt amenintata cu un pistol daca nu ma urc intr-o duba...de ce nu vad nimic?O Doamne!Sunt legata la ochi,doar negru e in fata mea,iar incheieturile de la maini si picioarele ma dor.Incep sa ma agit,incerc sa ma eliberez..nu se poate ca asta sa mi se intample mie,nu inteleg nimic.

-Vai,dar se pare ca te-ai trezit,micuta t*rfulita!rosteste o voce puternica,rece si joasa,iar un fior imi strabate tot corpul.

-Cine esti?fac eu,vocea tremurandu-mi,dar incerc sa par curajoasa..nu sunt...Ce vrei de la mine?

Se aude un raset infricosator.Aproape ca am inghetat de frica.Ce se intampla?

-Asculta aici,nenorocito!se rasteste la mine si niste degete reci ca gheata si aspre imi prind barbia si mi-o ridica in sus.Gem usor,ma doare.Are niste unghii mari si ascutite care ma inteapa,intrandu-mi in piele.Vei face exact ceea ce iti pun,cum si cand iti spun altfel vei trai cele mai groaznice si mai dureroase chinuri din viata ta si iti vei dori sa mori.

O lacrima mi se prelinge pe obraz si simt cum o respiratie terifianta se apropie de fata mea.In acest moment simt cum incepe sa imi linga lacrima si obrajii,lasand o dara scarboasa de saliva.Ce animal!Imi trag capul,iar el rade.Primesc o palma peste fata de imi intoarce capul la 90 de grade inspre dreapta.Apoi se aude o usa inchizandu-se,incep sa plang.

Sasuke Pov.

Rozalia pare foarte surprinsa sa ma vada,iar asta ma incanta.De fapt faptul ca o vad ma incanta.Ce se intampla cu mine?

-Imi dai voie?o intreb,aratand inspre apartament.Ea nu spune nimic,doar se da la o parte.Intru incet,ea inchide usa in urma mea.

Sakura Pov.

Ce cauta el aici?Nu inteleg..Ce vrea de la mine?

-Asculta..incep eu.

-Nu,vreau ca tu sa ma asculti de data asta.Ma intrerupe el,asezandu-se pe canapea.Il privesc surprinsa.Apoi imi revin si imi pun mainile in sold.

-Scuza-ma?fac.Daca nu ma insel te afli in casa mea.Ma priveste strengar si ia un aer de smecher.

-Da?Ei bine eu cred ca e casa prietenei tale.Tu nu locuiesti in New York.Zice el.Nu pot sa cred!Aproape fierb de nervi!

-Ce te face sa crezi asta?il intreb cat de rautacios pot.

-Stiu eu.Se ridica si se apropie de mine,oprindu-se la doar cativa centimetri distanta.Ii simt respiratia calda in fata.E pur si simplu..ei bine n-as putea sta nervoasa pe cineva ca si el.E prea..perfect,ochii lui ma hipnotizeaza.

-Eu...hmn...as..asta nu...nu zice nimic.Ma balbai eu.El imi zambeste bland.SImt cum ma inrosesc toata.Asta nu zice nimic.Repet eu,uitandu-ma in jos.In acel moment face ceva pe care nu ma asteptam sa faca.Imi ridica usor barbia ca sa il pot privi in ochi.

Sasuke Pov.

Nu imi vine sa cred ce fac acum.Nu am mai simtit niciodata asa ceva pentru nimeni.

-C-ce faci?face ea.Ma mai apropiu putin si ii soptesc.

-Nu stiu.

Buzele noastre se apropie din ce in ce mai mult,doar cativa milimetri ne mai despart si pe cand sa reusesc sa o..soneria telefonului ei rasuna strident in toata incaperea.

Sakura Pov.

-Alo?raspund.Nu pot sa cred ca era cat pe ce sa ...

-Tic-tac,tic-tac,timpul trece,noaptea se apropie,cred ca ar trebui sa iti faci un plan.Rosteste o voce rece,tot de pe mobilul lui Ino.Un fior imi strabate corpul.Din nou el.Am crezut ca..

-Sau cine stie,continua vocea barbateasca,poti sa stai la adapost,lingandu-te cu iubitul tau in timp ce prietena ta moare in cele mai groaznice chinuri posibile.Nu uita,Sakura,la miezul noptii,nu uita!

In acel moment scap telefonul pe jos,facandu-se bucati.Brunetul injura cand un ciob sare aproape de fata lui.Ma priveste uimit.

-Stie ca sunt cu tine.Spun eu cu glasul ragustit.Face ochii mari.

-Cum?Cine stie?ma intreaba el.

Dau sa mai spun ceva dar in acea clipa ochii mi se inchid si simt o durere ingrozitoare intr-o parte a taliel.Picioarele ma lasa dar nu simt contactul cu podeaua,doua brate puternice ma prind la timp.Ultimul lucru pe care il aud e o injuratura.

''Tonight,I'll look up at the moon and I will know that somewhere you are looking at it too''

FanFic inactiv.