Buna dragilor, noaptea nu pot dormi, caci in minte mi se sadeste un nou fic. Sper ca o sa va placa. Totul se petrece...lasa ca vedeti voi ;) . Sa incepem:

Capitolul 1: Pace insfarsit...

Luna cea plina si rosie se indeparteaza insfarsit de cer , care acum este albastru , lasand loc Soarelui ce prezinta viata si pace in lumea ninja. Norii inchisi la culoare si plini de ura, acum nu mai sunt, caci si-au schimbat gandurile in bunatate si admiratie, fiind astfel albi si pufosi ca puful de lebada. Copacii distrusi de kunayuri si shurykenuri acum isi revin usor, usor, trezind natura la viata. Iarba creste din nou pe campuri si dealuri. Muntii acum par de ciocolata acoperiti cu frisca. Singurul cuvant prin care poti sa le spul la un loc toate aceste mianunatii este ,, Pacea''.
Razboiul tocmai s-a incheiat iar ninja ramasi in viata isi duc coechipierii raniti inapoi in locul de unde au plecat, satul natal. Doar ca un grup mai special iese in evidenta. Nimeni nu ar stii de unde vin, doar ca se indreapta catre un satut mic , acum in paragina. In fata se afla cei mai importanti luptatori, in numar de trei. Un baiat blond ca aurul, ochii albastrii ca cea mai clara apa si cate trei zgarieturi pe fata, Uzumaki Naruto. Acesta arata cu mandrie  reusita dobandita in lupta umbland, nu prea tantos cum obisnuia, catre locul unde a copilarit si nu numai, Konoha. In spatel lui un baiat si o fata, multi ar crede ca sunt impreuna, dar nu este asa, baiatul, un tip cu parul brunet ca pana corbului si ochi negrii abisali, zis si Sasuke Uchiha, ultimul din clanul sau, nu prea isi arata sentimentele fata de restul. Nu parea ca ar simti ceva pentru rozalia din dreapta ei, cu niste ochi de smarald si pielea alba ca zapada, numita Sakura Haruno, un medic-ninja foarte puternica, poate mai puternica decat ar fi fost Tsunade, al cincilea Hokage, din pacate acum in spital dupa urma razboiului. Fata simtea ceva foarte puternic pentru baiat, inca din Academie, si cu toate ca acesta a plecat cand avea nevoie de le cel mai mult sentimentele au ramas foarte puternice inchise in sufletelul ei.

Sakura point of view:
 
  Insfarsit razboiul s-a incheiat si iar e pace in lume, insa in sufletul meu un razboi se tine vesnic. Persoana pe care o iubesc ca o nebuna sta in stanga mea, cu eceeasi fata inexpresiva si simt ca incep sa ard. Sunt rosie. De ce!? Pentru ca el se uita la mine chiar in acest moment!! Cat e de jenant. Imi inclin privirea in alta parte, dar el tot la mine se uita, daca stau bine si ma gandesc se uita la fruntea mea, la ceea ce e pe ea. Sigiliul meu. Da...mi-a aparut in timpul razboiului, cand Sasuke  a venit de partea noastra. Ma uit la el cu o fata timida. Ii zambesc. El vesnic cu aceeasi privire, parca putin mai calduroasa.
 -Iti sta bine asa,  iti scoate in evidenta ochii, imi spune el scotand cu blandete cuvintele din gura.
 - M-multumesc... ma balbai eu.
Cat de incomod poate fi asta. Nici nu va puteti imagina.
Continuam sa mergem catre sat. Sasuke se intoarce...macar asta ma mai alineaza cat de cat.



Sper ca v-a placut. Astept pareri, chiar va rog.

Super,vreau next    fa-i sa fie impreuna te rog!!!

Buna, buna! De cand nu am mai citit un fic ninja! Mi-era dor... Ideea ta este inca la inceput, asa ca nu pot vorbi inca de originalitatea ei, insa presimt ca va fi ceva frumos, plin de sentimente si, sper, si ceva actiune. Avem aici un Sasuke mai bland, insa la fel de rece si o Sakura la fel de indragostita. Chiar ma intreb cum o sa imbini povestea lor de dragoste cu lumea asta ninja si ce fel de intrigi si controverse o sa aduci. Dupa titlu, as putea spune ca se va duce o lupta a unuia dintre ei pentru inima celuilalt. Ma intreb insa a cui... Am o banuiala vaga, 
dar astept, astept, nu-i graba. Daca poti si ai timp, 
anunta-ma, te rog cand lui nextul. Te-am pupat.


P.s.: ai cateva greseli de punctuatie si de exprimare si gramatica, minore, dar asta se rezolva in timp. Ai grija pe voitor si iti sugerez, de asemenea, ca atunci cand ajungi la capitolul 3, sa ceri o critica, pe tru a te ajuta.

Hey! Ăsta e primul meu comentariu după o lungă inactivitate la această categorie, so...va fi scurt.
Este unul dintre ficurile la care am intrat din întâmplare si care, surprinzător, ma intrigă si ma face sa îți las un comentariu. Mi-ar fi plăcut sa fie ceva mai mult dialog, chiar si acțiune, dar merge ș-așa. In mare parte, mi-a plăcut ca este un fic ninja, genul de ficurile care îmi plac, desi eu habar n-am sa scriu unul. Știi cum e...începe sa îți placa o creație când știi ca tu nu poți sa scrii una macar pe aproape. Așa se întâmpla si in cazul meu. 
Sper sa ma anunți de sosirea unui nou capitol. Te pup.

Buna , buna. Mersi pentru comentarii. Chiar apreciez ca va place ficul acesta. Si mie imi plac ficurile sasusaku ninja, de aceea vreau sa daruiesc aceasta placere a cititorilor in continuare. Iata nextul:

Capitolul 2 : O sansa

  Sasuke point of view:
    Dupa 5 ani de zile m-am intors de unde am plecat. Frumusetea rapitoare a satului în care am copilarit a ramas aceeasi , ceea ce ma incanta. Vasa mare cu multe camere , tot la fel. Tot cu aceleasi amintiri frumoase , dar si neplacute. Aceste ganduri ma fac sa ma intorc in trecut, amintindu-mi relele pe care le-am facut  si durerea pe care am impartit-o cu persoanele dragi mie, vechii mei prieteni, care sper ca imi vor accepta parerile de rau. Voi indrepta totul, jur asta.
  Astazi va fi ziua in care voi fi judecat de catre consiliu, asa ca m-am trezit la 6 dimineata pentru a fi pregatit.
  Merg in baie pregatindu-ma de dus. Intru in cabina si dau drumul picurilor de apa. Acestea se prabuseau peste corpul meu alb si bine lucrat , lasand in urma sunetul asurzitor, dar si placut al apei  caldute care  imi dadea un sentiment placut , usor ispititor, facandu-ma sa ma cutremur din toate incheieturile.
   Dupa 15 minute de "placere" ies din dus si plec sa ma schimb. Imi iau o bluza decoltata, de culoare crem, niste pantaloni negri, trei sferturi,  mulati, incaltamintea ninja care imi venea pana peste genunchi. Peste bluza iau o peletina impletita cu negru , galben si rosu . Parul meu negru nu mai avea tepii aceia de odinioara, acum tinut de o banderola gri cu dungi negre , pusa pe frunte, un fir de par intinzandu-mi-se pe fata.
    Ies din casa indreptandu-ma spre biroul Hokage-ului , asteptand nerabdator intalnirea mea cu ea , dupa atata timp. Simt, culmea, cum fericirea ma cuprinde, cu toate ca nu se afiseaza pe fata mea vesnic inexpresiva.
     Bucuria mea este ca stau aproape de cladirea centrala, ajungand astfel in 10 minute. Intru in cladirea nu prea inalta , drumul meu fiind inspre scari, pana la ultimul etaj. Ajung la usa biroului sefului, pardon, sefei si bat la usa. Din interior se aude o voce destul de cunoscuta , de femeie, care spune " Intra " . Fac cum mi se  spune si raman uimit de ceea ce vad.

 Sakura point of view :
      Ma aflam in biroul maestrei mele aranjand niste hartii . Ma aflam in mijlocul incaperii, urcata cu fu***l pe birou , intr-o pozitie nu prea lejera.
       Aud o bataie in usa, asa ca spun "Intra" , crezand ca este Shizune , ajutoarea "de drept" a lui Tsunade-sama , dar pe usa intra...Sasuke? Hmm....cred ca o cauta pe Tsunade pentru primirea in sat .
        Ma uit la el cu o privire neutra, fara se imi pese de postura pe care o aveam in acel moment. Acesta incerca din rasputeri sa nu se uita la mine, dar nu-i iesea.
      -Hey... spune el putin abatut.
      -Buna si tie Sasuke-kun , spun eu cu un zambet strengar pe buza, ma intreb ce-o fi cu mine? Ma dau jos de pe birou si ma asez in spatele acestuia , pe scaunul dim piele.
      -O caut pe sefa...ai vazut-o?
      -Aaa..Tsunade? il intreb smechera, brunetul privindu-ma urat. Caut-o la spital.
      -Mersi "consiliero" , spune acesta zambindu-mi ca un smecher ceea ce era.
          Unde era timiditatea si rusinea de mai devreme? A suflat-o vandtul sau ce?
          Am ramas singura din nou, contimuandu-mi treaba, insa gandul imi era la brunet. Aud din nou  usa batand. Stiti filmele acelea cand se cearta cei doi ,  pleaca el si ea ramane singura, iar apoi se suna la usa, ea  crede ca e el si de schide fericita , cand defapt era vecina ? Cate sanse ar fi sa se intample asta? Va spun eu : 99% pentu cei ce il cunosc pe brunet, restul sa se spele cu 1% pe cap. Pe scurt eu nu cred ca e el, asa ca deschid eu insami usa sperand ca e Shizune , dar dau fata in fata cu brunetul.
      -Am uitat ceva.
      -Ce... dar nu apuc sa termin ca acesta ma saruta dulce. Simt cum termina si deschid ochii, dar el nu mai e. Am zisat sau s-antamplat  cu adevarat? Imi aranjes firele de par rozalii , prinzandu-la in doua clamite subtiri, de culoare rosu inchis , si ma indrept spre oglinda de pe perete . Ma ut la sigiliu si incep a-mi aduce aminte.
***Flashback***
-Sa sti ca iti scoate ochii in evidenta.
-M-multumesc, spun balbaindu-ma.
***Endflashback***
       Este destul de bine ca ma gandesc, doar asta sa fac. Stiu ca voi avea o sansa, cat de mica ar fi ea.

  Sasuke point of view:
        Nu sunt prea sigur de ceea ce am facut, nu cred ca a fost bine. Ce va face ea in continuare? Si tot asa mai departe. Imi tot spuneam , in timp ce ma plimbam singur pe strazile Konohai . Mergeam lent, mai lent, si mai lent , pana cand ma opresc. O cladire alba se ridica in fata mea. Soarele stralucea in spatele ei , parca aparand-o . In aceasta cladirea se afla cea care trebuia sa ma ajute. Spitalul era destul de mare, poate ma mare ca orice alt bloc din sat. Intru .
         Ma indrept catre o asistenta .
       -Scuza-ma, unde este Tsunade? o intreb pe blonda, caci asa avea parul , si desprins pe langa. Ochii ei albastri...stai . Par blond, ochi albastri...
     
      -Ino? spun cu voce tare , fara sa vreau.
      -Sasuke? Wow da tare look ti-ai ales . Iti sta mai bine asa decat cu tepi.
      -Mersi. " Lingusitoare" spun in gand.
      -Tsunade e la camera 14B . Succes.
      -Ok pa! ii spun blondei si ma indrept spre camera indicata.
          Intru in camera. E destul de obisnuita. Aceiasi pereti albi, acelasi pat, acelasi pacient. Un pacient?

Bună. am trecut și eu pe la ficul tău.
Îmi place că este un fic ninja. Nu am mai citit de mult timp unul.
Povstea în general e bună, puțin grăbită, din păcate.
Sunt curioasă să văd ce se petrece pe parcurs.

Buna! Iti multumesc pentru anunt, draga mea! 
Capitolul e ceva mai lung, ceea ce imi place.
Actiunea ia amploare, acel sarut a facut tot capitolul. 
Abia astept sa vad ce se intampla in continuare.
Iti urez multa inspiratie si spor la scris!
Te-am pupat si astept continuarea!

Buna si mulțumesc pentru anunț. :) 
Un nou capitol, ceva mai lung, cu un sărut si acțiune...Hm...După mine, nextul a fost postat mult prea repede, aspect care nu lasă cititorii in suspans. Totuși, faptul ca ai postat capitolul asa repede, mi-a clarificat niste nedumeriri din primul capitol. 
Evoluează lucrurile intre personaje, aici ma refer la partea cu sărutul. Mare păcat ca nu ai detaliat momentul. Voiam un sărut luuuung :((
Te pup si sa nu uiți sa ma anunți. :*

Buna, buna. Mersi pentru comentarii. Am sa aduc nextul mai tarziu , daca vreti voi ;) . L-am adus acum, sper sa va placa:

Capitolul 3 : Pretul unor misiuni

  Privesc destul de uimit persoana din patul micut cu cearsafuri albe, prea albe. Parul ei blond era ravasit pe perna alba cu flori frumos brodate. Ochii ei caprui erau acum inchisi de o perdea subtire facuta de pleoapele de care atarnau genele-i lungi si negre. Al cincilea Hokage arata la fel ca si atunci cand aveam 14 ani . Nu prea am avut ocazia de a vorbi cu ea , insa mi s-a spus ca e o femeie putermica si frumoasa, ceea ce se si vede.
  Privirea imi este atintita pe fruntea acesteia. Acelasi sigilui , de forma unui romb, era pozitionat in mijlocul suprafetei intinse . Acesta era de culoare mov, iar al rozaliei e verde, probabil depinde  de cantitatea de chakra (nu stiu daca am scris bine) , nu prea am studiat sigiliul Shanaro , asa ca nu ma complic cu intrebari banale.
   -Sasuke, imi sopteste cineva numele , sunetul venind din spatele meu. Vocea mi se pare foarte cunoscuta si fara sa ma intorc ii spun numele.
   -Shikamaru.
   -Vino cu mine. Zice el si pleaca inainte, fara sa ma astepte. Ce o vrea?
   -Sasuke stii ca Tsunade a fost ranita in timpul luptei, nu?
   -Da , sigur ca stiu. De ce ma intrebi? ii spun eu cu dispret .
   -Pai inainte de a cadea la pat , al cinci-lea a decis sa fie conducator , temporar,  Kakashi , -iar la aranjarea hartogariilor e Shizune . Deci daca doresti acceptare in sat trebuie sa il cauti pe el. Eu ti-as recomanda sa te duci la pietrele eroilor. Pe acolo il  poti gasi. Imi spune Shikamaru cu o seriozitate de neanteles .
    -Hmm...spun si plec inspre centrul orasului .
   Am o intalnire pe care am amanat-o de 5 ani.

   Sakura point of view :
   
   Inca ma mai gandesc la intaplarea ne mai devreme. Sarutul acela a fost dat pe fuga, de fapt nici nu prea era un sarut, mai degraba un pupic , unul dulce  . Poate pentru el nu inseamna nimic, si mi l-a dat doar ca sa imi fac aluzii , vise , parca tot mai in ceata.  Imi atintesc privirea pentru ultima data pe birou. Titulescu pare in regula , asa ca pot sa plec acasa. Sper sa nu mai primesc vre-un cadou "fulger" cat timp deschid usa de la iesire/intrare a cladirii.  Cobor la parter pentru a-i spune lui Shizune, o fata draguta cu niste ochi negri, foarte frumosi si patrunzatori, ca plec . Nu am mai incuiat usa de la birou caci stiu ca bruneta o va face. Cred ca dau o fuga pana la spital in drum spre casa.
    Ajung in fata cladirii in care imi dau viata, mai tot timpul pentru sufletelele lovite. Nu vreau sa ma incred , dar toti copii din sat ma iubesc. In fiecare zi mergeam spre palierul in care erau internati copii Konohai si le ingrijeam loviturile primite in misiuni sau la joaca . Imi place sa ii vad fericiti , dar in ultima vreme nu prea am mai trecut pe aici . Urc scarile cu repeziciune , pana la camera unde stiu ca voi vedea persoana draga mie, care m-a invatat mai multe decat i-as fi cerut. Maestra mea. Vreau sa deschid usa, dar cineva ma trage de mana. Frustrata , imi intorc privirea si dau fata in fata cu nimeni alta decat Ino, o prietena buna de-a mea . Aceasta ma priveste cu ingrijorare dar si cu frica. Din priviri ma intreaba ce s-a intamplat cu mine. Stiu asta, cum stie si ea ca am patit ceva . E ca si cum am vorbi din priviri, ne cunoastem intre noi mai bine decat ne-am stii singure. E ceva ce se numeste prietenie adevarata, nu multi o au. Sunt trezita la realitate de vocea cutremurator de cuprinzatoare a blondei:
     - Sakura, ce se intampla? Ce ai patit?
     - Ino , nu te speria ca nu s-a intamplat nimic. Vreau doar sa o vad pe Tsunade , atat.
     - Sakura...dar nu apuca sa spuna ca i-o tai.
     - Ce mai e acum?
     -Sakura eu...dar iar i-o iau inainte.
     -Ino n-am timp de pr****, lasa-ma. Stii ceva nici la Rsunade nu mai merg.
     -Lasa-ma sa spun fetita, imi spune ea, eu facandu-i un semn ca indiciu ca o ascultam. A fost adineauri si Sasuke si...
     - Sasuke? spun eu gandind cu voce tare, aproape tapand. In acel moment toate privirile erau atintite spre mine. Spun un "scuze" si ma uit la Ino, care ma privea suspicios.
     - Esti sigura ca esti bine? Pari cam distrasa?
    Fac o miscare a maini in semn de " lasa-ma-n pace" si ma strecor prin multimea de pacienti care se plimbau pe hol, iesind din raza de vedere a blondei, de asta fiind sigura.

   Sasuke point of view:

     -Cu ce vrei sa te ajut bro? imi spune Naruto privindu-ma tinandu-si mainile in san si rezemandu-se de usa.
     -Vreau sa te intreb pe unde ar mai putea fi Kakashi, ii spun uitandu-ma urat la el.
        Vad cum isi intinde mana bandajata, o mana falsa, caci cea reala si-a pierduto in razboi , odata cu mine.
     - Doar daca imi promiti ca asta-seara vi cu mine sa mancam ramen, spune blondul cu un zambet smecher pe fata.
     - Hmm...spun si ii intind aceeasi mana din lemn (sau din ce era facuta).
     - Bine frate! Kakashi-sensei ori este la piatra eroilor, ori la librarie. Ai grija sa nu te vada cand vi . Caci altgel dispare, sti cum e Kakashi. Bun acum ora la care ne intalnim...
     - Alege tu si imi spui mai tarziu. Spun si plec catre librarie Lasandu-mi amicul cu ochii in soare.
     

     Ma plimbam usor pe strazile pustii ale satului . Mergeam agale impingand cu piciorul o pietricica cenusie. Dau in continuu pana ce corpul minuscul deraiaza din centru, ducandu-se in iarba. Oftez prelung. In minte imi tot apar imagini nefolositoare in momentul de fata. Am cautat senseiul prin toata libraria si m-am plictisit, iar tragere de inima nici nu am pentru al cauta la cimitir. Nici nu stiu cat este ora. Soarele puternic arde pamantul crescandu-mi astfel tot mai mult dorinta de a ajunge la un loc cu umbra. In acel moment privirea imi este atintita catre un nuc inalt cat cel mai mare brad, mda comic. E perfect. De acolo pot vedea totul si mai e si umbra pe langa. Nu stau pe ganduri si intr-o saritura am ajuns in varful copacului. Privelistea era minunata . Oameni nu prea erau pe strazi din motiv ca era prea cald. Dar era frumos peisajul. Sunt atras de o silueta masculina ce venea pe o poteca dinspre cimitir. Parul lui gri dezordonat din pricina vantului ma face sa zambesc in coltul gurii, in semn de triumf. Intr-o fractiune de secunda ma aflam in fata lui, facandu-l sa trezmsara.
  -De unde ai aparut?
  - Pai mama mi-a spus ca m-a desenat si apoi a mancat foaia, dar eu am o alta teorie...spun smecher fara nici o reactie pe fata.
   - Pai te felicit atunci...nu pentru ce ai spus ci pentru ca te-ai intors.
   -Deci accepti? Il intreb eu serios cu umpic de entuziasm in glas.
    - Sigur dar trebuie sa mergi intr-o alta misiune mai "speciala" impreuna cu echipa ta si niste supraveghetori.
    - Alta misiune? Dar care afost prima?
-Atunci cand m-ai cautat in canicula asta. Am privit cum te-ai descurcat si sunt impresionant.
- Deci tu erai in urma mea tot timpul?
-Mhm...spune el cu mainile in sold.
-Bine, dar echipa mea, Taka, e la ascunzatoare.
    -Atunci ai face bine sa te duci dupa ei. Imi spune acesta batandu-ma pe umar . "Niciodata nu l-am inteles pe tipul asta. Ce-o vrea sa faca?" Spune costiinta mea vorbind pentru amandoi.
     Kakashi face o pirueta trecand de mine si continuandu-si drumul lui, iar eu am plecat la Uzumaki sa vad cand mancam.


Sper ca v-a placut dragele mele si abia astept sa vad ce credeti . Pupici!!

Ok, a fost drăguț. Totuși, sa clarific ceva: nu trebuie sa postezi nextul mai târziu ca așa zic eu. Il postezi când doresti tu, insa, atunci când capitolele au un interval de timp intre ele, nexturile sunt mai lungi si mai frumos scrise. Ai timp sa te gândești la idee, dialog, etc. Oricum, ceea ce ai scris a fost simplu, dar ok. Replicile lui Kakashi i se potrivesc cel mai bine. Pe parcurs ce citeam, ma gândeam la alte dialoguri din anime intre Sasuke si Kakashi. 
Îmi doresc sa aflu de misiunea "speciala", sper sa fie ceva interesant. Anunta-ma!

Buna lume!!am adus continuarea.  Inainte de a incepe vreau sa va anunt ca , chiar vreau o critica right now. Bine cu chiar acum cand e timp. Iata next-ul.

Capitolul 4 : Drumul catre sine
-Partea I-

Sasuke point of view :

Super,imi place mult ficul tau,vreau next cat mai repede 

Hei, hei! Imi cer scuze ca nu am lasat comentariu inca de la capitolul 3, dar ma revansez acum. Imi place intorsatura pe care a luat-o actiunea, Sakura mergand in misiune cu Sasuke si echipa lui, abia astept sa vad ce se intampla pe timpul calatoriei. Intuiesc o apropiere intre brunet si rozalie si un posibil conflict intre Sakura si Karin, dar vom vedea.
Spor la scris!

Bună.
Sunt tare curioasă să văd ce se va întampla în misiune. Sakura crede ca poate vorbi cu Karin. Ok... asta va fi amuzant =)))
Sper că va avea loc o scena SasuSaku.
Aștept next.
bye bye

Hello pisicutelor :3 . V-am adus next-ul. Wow deci fac si eu o pauza in a mai intra si uite :) primesc sfaturi si indrumari. Awww,  mersi fetelor !!!  Uite next si sper sa fie bine. Voi folosi mai mult perspectiva naratorului si vreau sa vad daca va place:

  ~ Partea a II- a ~
   Drumul catre sine

  Narator point of view :

  Iarba verde a primaverii se intimdea pe dealurile ridicate catre pata albastruie patata usor de mici bucati de puf albe alintate de razele galbene ale sefului tuturor stelelor. Culoarea intensa a frunzelor se stergeau usor din imagine,  continuand vesnic.
   Trenul alerga pe sinele cenusii, arzand sub rotile de otel nascand aschii ruginii , periculoase pentru firele verzui, pierdandu-se in curentul provocat de peretii automobilului in concordanta cu vantul lin de afara.
     
   In vagonul cu pricina linistea domnea in fiecare vlotisor, doar zguduiturile rotilor se mai auzeau. Eroii nostri stateau absenti pe scaunele incomode ale trenului. Culoarea lor maronie si podeaua cenusie formau cuplul perfect pentru a te demoraliza complet. Cat se poate de mult, geamul curat iti mai daruia un strop de bine dispunere, infatisand imaginea superba a pamantului pe timpul verii.

    Brunetul cu ochii abisali privea cu ezitarea la persoana asezata in fata sa. Privirea ii era mai tot timpul atrasa de chipul angelic al fetei , floare parand pentru altii. Ochii lui ii cercetau cu atentie  fiecare miscare facuta de muschii contractati fara voia ei.  Micuta floare de cires dormea linistita cu capul sprijinit de pervazul geamului visand la orice alt ceva,  ceva stiut doar de ea. Acest lucru starnind curiositatea asupra baiatului.
 
    Brusc linistea este pur si simplu zdrobita de vocea groasa, adormita a omului de langa fetita.
Suigetsu , caci asa il chema pe acesta, priveste la randul lui spre comoara din stanga lui.
        - Zici ca e zana, spune baiatul peste aratandu-si perlele.
        - Mda ma rog. Nu stiu ce vezi la ea uratule!  tipa Karin , parca dorind cu tot dinadinsul sa trezeasca floricica.

    Karin nu a avut o buna impresie in legatura cu Sakura, ba chiar a dispretuit-o din prima clipa, iar in momentul in care a vazut ca Sasuke si cu ea sunt mai apropiati decat ar trebui , a urat-o din toata inima.

   Smaraldele stralicitoare ale rozaliei si-au facut aparitia,  mininandu-l pe Sugetsu, acesta ramanand cu gura cascata la vederea ochilor acesteia.
        - Hei , de ce trebuie sa strigati asa? spune Sakura frecandu-si ochii somnoroasa.
       -Sakura, treci inapoi la culcare caci oricun nu avem nevoie de tine, spune Karin privind-o pe siperioara ei de dupa rama ochelarului.
 
    In acel moment roscatei ii veni ceva in minte, un zambet malefic aparandu-i pe fata si atragandu-i atentia lui Suigetsu.
    " Oare ce are de gand sa faca?". Aceasta intrebare il framanta pe baiat, incepand sa privesca suspicios inspre c***a din fata lui.
          -Ahhh !!! Sasuke-kun, mai povesteste-ne despre lupta ta cu 200 de ninja !  Esti atat de tare! spune fata luandu- l de brat pe brunet, acest fapt facand-o pe Sakura sa tresara.
   
    Reactia rozaliei il surprinsese putin pe brunet, si plin de nervi se smulse din ghearele vrăjitoarei.
           -Karin! Nu mai pune mana pe mine! Sakura , urmeaza-ma, spune Sasuke ridicandu-se de pe scaun si iesind din micutul compartiment.
   
    Sakura ii urma exemplul urmandu-l spre holul vagonului. Acesta era lung cat vezi cu ochii , insa foarte stramt.
             - De ce m-ai chemat? intreaba fata privind fix in ochii brunetului, acesti ochii cre exprimau mai mult decat respect fata de ea, ci iubire profinda.
             -Stii bine de ce, o vezi in ochii mei, spune el.
         Avea dreptate, ea stia bine motivul dar nu dorea sa creada ceea ce vazuse, nu mai dorea sa viseze ceva care , dupa cum zice ea, este imposibil. Nu dorea sa auda intrebarea care o macina choar de la el, se ruga la Dumnezeu sa nu o spuna, dar se pare ca Cel de sus nu a inteles mesajul.
              - Spune-mi ce ai vazut in ochii mei, zice el.
              -Ce rost are, oricum nu se v-a intampla, spune ea incet , parca mai mult pentru ea,  lasand usor capul in jos.
        El ii ridica chipul cu doua degete si o ridica pe fata pana la nivelul sau, ajutandu-se de peretele dintre compartimente. Acesta o tine in echilibru asezandu-si palmele pe fundul ei, facand-o sa isi incolaceasca picioarele in jurul taliei lui.
        Ea isi plimba degetele prin firele negre si catifelate de par ale baiatului, privindu- i in continuare ochii.Spatele ei este lipit de perete, urmand el peste ea.
         El se apropie incet de fata fetei, dorind parca sa nu se mai incheie. Mainile ii se ridica de la fund in sus, pe bazin, facand-o pe rozalie sa ii bata inima in cel mai alarmatic mod posibil, dandu-i satisfactie. Inca o miscare si se unesc printr-un  sarut. Baiatul isi pune mana pe obrazul fetei, acum usor rosu si face ultima miscare, daruindu-i fetei un sarut dulce si tandru, care dupa cateba secunde se transforma in unul pasional si putin salbatic.
    Cica iubirea nu are limite...vom vedea asta cat de curand.

Buna, scumpa! Multumesc de anunt!
Ei, asa mai merge. :) Ma bucur ca mi-ai ascultat sfatul si se vede deja un progres. Insa, ti-as mai da un sfat: nu incerca sa faci descriere prea amalgamata, adica foloseste fraze diversificate, nu incerca sa faci o fraza lunga, plina cu elemente laolalta pentru ca te vei pierde, iar paragraful va suna fortata. 
Multe idei in continuare! Nu uita sa ma anunti! :*
Ja'ne!