Rembrandt Harmenszoon van Rijn

Subiect: Rembrandt Harmenszoon van Rijn Mar 12 Aug 2014, 18:38

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Rembrandt Harmenszoon van Rijn

    Rembrandt Harmenszoon van Rijn a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit "vârsta de aur olandeză", timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene.
    Rembrandt Harmenszoon van Rijn s-a născut pe 15 iulie 1606 în Leiden, fiind fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn și al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck şi singurul dintre fraţii săi care învață să scrie și să citească într-o școală latină. În 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar rămâne acolo doar câteva luni, fiindcă vrea să devină pictor şi-şi începe studiile de pictură în atelierul lui Jacob van Swanenburgh .Timp de trei ani învață aici tehnica picturii. Pânzele lui - uneori copii ale lucrărilor altor maeștri - îi atestă deosebitul talent, ceea ce determină pe părinții săi să-l trimită în anul 1624 la Amsterdam, unde se perfecționează în atelierul lui Pieterzoon Lastman, care călătorise în Italia și era influențat de Michelangelo Merisi zis Caravaggio. Deși studiază la el numai șase luni, Rembrandt preia de la Lastman stilul narativ și modul de reprezentare a stărilor sufletești la figurile înfățișate. Însă înainte de orice, descoperă tehnica clarobscurului.

    Rembrandt părăsește Amsterdamul pentru a-și deschide la Leiden un atelier propriu.După plecarea lui la Amsterdam, Gerard Dou a dus mai departe maniera rafinată și delicată pe care a învățat-o de la Rembrandt. Lui Rembrandt i se alătură Jan Lievens, un talentat pictor, și el elev al lui Lastman. În atelierul lor comun sunt atrași numeroși clienți, printre care și cunoscutul umanist Constantijn Huygens, secretarul personal al stathouder-ului Olandei, Henric Frederic de Orania. Probabil sub influența lui Huygens, care-i recunoscuse talentul, Rembrandt se hotărăște să se stabilească la Amsterdam, știind că marele oraș olandez este în măsură să ofere talentului său condițiile de care în Leiden nu ar fi putut beneficia.
    Reputația de portretist a lui Rembrandt a crescut în scurtă vreme datorită primului său portret de grup de mari dimensiuni, ”Lecția de anatomie a doctorului Tulp“ din 1632. Cu această lucrare pictorul de 26 de ani i-a intrecut pe toți pictorii din Amsterdam prin realismul său viguros si tensiunea dramatica a reprezentarii. Începand cu 1632 faima lui Rembrandt a crescut constant, atingând apogeul spre sfârșitul deceniului. O dată cu succesul în pictură, Rembrandt s-a bucurat de o rapidă ascensiune pe scara ierarhiei sociale prin căsătoria cu Saskia, care i-a adus o avere substanțială și, ca membră a unei familii din înalta burghezie, a fost în stare să-l ajute pe Rembrandt în a-și extinde relațiile cu cercurile înstarite din Amsterdam.

    Aceasta primă perioada din Amsterdam, care a durat până la moartea Saskiei în 1642, a fost marcată de prosperitate în toate privințele. Picturile lui Rembrandt erau foarte căutate și el își putea permite să ceară prețurile cele mai mari de la clienții săi. Casa îi era plină de elevi care trebuiau să platească scump acest privilegiu. Nu era omul care să se bucure de bogăție cu cumpatare și să întemeieze o avere trainica. Dădea frâu liber tuturor gusturilor sale extravagante și s-a avântat fără chibzuială în colecționarea de obiecte de artă si curiozități. La diverse licitații, Rembrandt oferea sume atât de mari de la început încat nu se mai găsea nimeni să concureze cu el cu scopul de a accentua prestigiul profesiei sale.
    Rembrandt este reprezentantul stilului baroc (în italiană și portugheză Barocco, în franceză și engleză Baroque) şi a Epocii de Aur în arta olandeză, alături de Johannes Vermeer, Frans Hals, Paulus Potter, Bartholomeus van der Helst şi mulţi alţii.

    Într-o scrisoare către Hyugens, singura explicaţie oferită de Rembrandt privind ceea ce a căutat el să ilustreze prin intermediul artei sale ar fi mişcarea cea mai măreaţă şi mai naturală, tradus din de meeste en de natuurlijkste beweegelijkhei. De asemnea, sunt discuţii privind înţelesul cuvântului ‘beweechgelickhijt’ care ar putea să însemne ‘motiv’ sau ‘emoţie’. Fie că se referă la obiective, materiale sau altele, totul este interpretabil. Criticii au atras atenţia asupra faptului că Rembrandt îmbină perfect motivele telurice cu cele spirituale.

    Lecţia de anatomie a doctorului Tulp a fost reazilat în 1632, folosindu-se ulei pe pânză şi având dimensiunea de 216.5 cm × 169.5 cm.Este primul tablou în care artistul se apropie de domeniul specializat al artei portretului de grup din secolul al XVII-lea olandez şi foarte apreciat de confraţi şi membrii ai guvernului. Acest tablou a fost comandat de breasla medicilor chirurgi pentru a-şi aminti de lecţia ţinută public în 1632 de către doctorul Nicolaes Tulp, primul anatomist, asupra fiziologiei braţului cadavrului unui condamnat. Celebrul tablou, semnat şi datat în acel an, reprezintă şapte personaje cu gulere albe, atente la explicaţiile doctorului Tulp, al cărui nume este scris pe o foaie din mâna unuia dintre personaje. Opera, lipsită de staticul care caracteriza acest gen de pictură, a avut un succes extraordinar, marcând consacrarea oficială a pictorului în vârstă de 26 de ani.
   Disecţiile publice aveau o importanţă aparte în Olanda acelei perioade, iar pentru a asista la acest proces – în număr limitat – se plătea un bilet. Cadavrul secţionat aparţine lui Adriaen Adriaensz, alias Aris Kindt/Het Kindt, un criminal renumit, spânzurat la Amsterdam la 31 ianuarie 1632. La dorinţa lui Tulp - Nicolaes Pietersz, 1593-1657, cunoscut sub numele de Tulp datorită însemnului familial reprezentat printr-o lalea -, artistul îl pictează pe medic în timpul prelegerii sale despre tendoanele care permit flexarea degetelor, îndoindu-şi el însuşi degetele de la mână într-un gest demonstrativ. Chipurile celorlalte personaje sunt extrem de caracteristice picturii lui Rembrandt, gesturile sunt accentuate şi dinamice, în acord cu portretistica din perioada 1630-1635.

    Ospăţul lui Baltazar a fost realizat în 1635, având dimesiunea de 167.6 cm × 209.2 cm. În tabloul inspirat din Vechiul Testament, Ospăţul lui Baltazar din 1635, păstrat la Galeria Naţională din Londra, apare textul interpretat de Menasseh ben Israel (‘Mene mene tekel ufarsin’ – ‘anii tăi sunt număraţi, regatul tău va fi împărţit în mezi şi perşi’). După cartea ‘Profetului Daniel’ (5, 1-17), acest text a fost scris de Dumnezeu pe un perete în momentul în care Baltazar ordona să se aducă la masă cupele din argint şi aur jefuite de tatăl său din Templul de la Ierusalim. Această operă barocă este caracterizată de gestica puternică, de studiul fizionomic accentuat şi de prelucrarea sofisticată a luminii, detalii specifice stilului pictorului la jumătatea anilor treizeci din secolul al XVII-lea.

    Chiar şi lui Rembrandt – asemenea celorlalţi pictori olandezi – îi vine rândul să picteze portretul unui grup de gărzi. Este vorba de celebrul tablou Rondul de noapte, realizat în 1642, la care s-a folosit ulei pe pânză de dimensiunea de 363 cm × 437 cm, şi păstrat la Muzeul Regal din Amsterdam. Acest tablou a fost realizat cu ocazia sosirii reginei Franţei, Maria de Medici, la Amsterdam, în 1638. Influenţată de aceste manifestaţii, breasla muschetarilor decide să decoreze noua sală a cartierului general cu tablouri de dimensiuni mari. Fiecare companie trebuia să fie reprezentată de un portret de grup. Aceste comenzi sunt realizate de şase pictori, iar lui Rembrandt îi revine portretul de grup pentru garnizoana căpitanului Banning Cocq şi a locotenentului Wilhelm van Ruytenburgh, care cuprinde 16 bărbaţi. Fiecare muschetar trebuia să plătească pentru propriul portret 100 de florini, iar căpitanul şi locotenentul, o sumă mai mare.La final, tabloul nu este o galerie statică şi rece de portrete, ci o pictură plină de acţiune, mişcare şi vervă.
    Titlul, Rondul de noapte, nu corespunde semnificaţiei operei, întrucât reprezintă o scenă care se desfăşoară în timpul zilei, şi nu în timpul nopţii: culorile de calitate slabă au întunecat tabloul, care a fost restaurat în 1947, devenind astfel mai clar. Lumina violentă accentuează chipurile, figurile, hainele şi o serie de alte detalii, de la muschetari până la muschete. Protagonistul tabloului este căpitanul Banning Cocq.

    Este de ajuns să ne amintim de o frază din tratatul lui Samuel van Hoogstraten, apărut la 36 de ani după realizarea picturii: ‘Rembrandt a realizat o creaţie excelentă în tabloul său, în care redă gărzile din Amsterdam, chiar dacă, după spusele unora, această operă se concentrează mai mult asupra acţiunii înseşi decât asupra înfăţişării figurilor. Într-adevăr, această operă, oricât de criticată ar fi, va supravieţui tuturor acelor creaţii cu care va concura, întrucât este atât de artistic concepută, atât de plină de mişcare şi de energie, încât toate celelalte tablouri par simple cărţi de joc’.
    În 1640 i-a murit mama. În 1642 i-a murit soția după un an de boală urmând nașterii lui Titus, unicul lor copil care a supraviețuit. Alți 3 copii muriseră în fragedă pruncie.
    Pe lângă toate aceste lovituri, situația financiară a lui Rembrandt, șubrezita deja de cumpărarea unei case mari, a devenit din ce în ce mai grea. Faima sa de cel mai mare portretist din Amsterdam a avut de suferit. Rembrandt folosea din ce în ce mai mult clar – obscurul, interesându-l din ce în ce mai puțin efectele naturaliste, ceea ce a produs insatisfacţie și a contribuit la declinul popularității sale de portretist. În această perioadă începea să fie la modă stilul mai luminos si mai elegant al lui Van Dyck. Deziluzia si suferinţa par să fi avut însă un efect purificator asupra concepţiei sale de viaţă. A început să privească omul şi natura cu un ochi mai pătrunzător, fără să mai fie distras de strălucirea exterioară sau de dispunerea teatrală.

    Dragostea puternică pentru fiul său Titus, pe masură ce acesta creştea, îşi găseşte expresia în scenele biblice din aceşti ani. Îl găsim pe Titus apărând în diverse ipostaze ca : Hristos tânăr, Daniel sau Iosif tânăr. Tot în această perioadă a învăţat Rembrandt să aprecieze farmecul simplu şi căldura Hendrickjei Stoffels, care a venit în casa lui prin 1645, la început ca slujnică, devenindu-i apoi tovaraşă de viaţă. Viaţa lui Rembrandt în ultimii ani, în deceniul al VI-lea si al VII-lea, a cunoscut o ultimă întorsătură spre rău. Ruina financiară era iminentă, in 1656 a trebuit să treacă pe numele lui Titus casa mare pentru a salva moştenirea fiului său care îi fusese încredinţată. Fiul său şi Hendrickje şi-au unit forţele pentru a-l apăra de creditori. Cei doi au devenit asociaţi în negustoria de tablouri si obiecte de artă, mai târziu făcându-l pe Rembrandt angajatul lor. Acesta urma să le cedeze tot ce picta în schimbul intreţinerii şi sub acest subterfugiu bătrânul pictor era capabil să salveze cel puţin ceea ce câştiga prin munca sa. Chiar şi după falimentul financiar, pasiunea de colecţionar a lui Rembrandt a rămas vie. Testamentul Saskiei nu îi permitea artistului să se recăsătorească decât cu riscul pierderii micului venit ce îl aducea proprietatea ei. Astfel Hendrickje nu s-a bucurat niciodată de situaţia unei soţii legitime. Moartea ei in 1663 a fost una din cele mai cumplite lovituri pentru Rembrandt. Titus, devenit major in 1665, a continuat să se îngrijească de tatăl său şi să conducă afacerile. În februarie 1668 s-a căsătorit cu Magdalena van Loo, fiica unui argintar. La numai câteva luni dupa aceasta, Titus a murit, iar Rembrandt a rămas singur în ultimul an de viaţă cu tânara-i fiică, Cornelia, pe care i-o născuse Hendrickje.
    Rembrandt a murit la 8 octombrie 1669 şi la Westerkerk din Amsterdam a fost îngropat.

    Rembrandt a fost contemporan cu Peter Paul Rubens (1577-1640) si ambii au excelat in stilul baroc, cu nuanţe profunde, chiar tenebroase, alternând cu oaze de luminozitate, cu atmosfere dominate de tonuri fumurii înviorate de conurile de lumină. Marele critic de artă francez Elie Faure (1873-1937) scria în a sa „Istorie a artei” (1919-1921) că „Rembrandt a fost singurul pictor care şi-a permis să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis.”
    Anul 2006 a fost Anul Rembrandt în Olanda, iar Google a sărbătorit în 2013 cei 407 de ani de la naşterea sa printr-un portret.
    În ultimii ani, lucrări ale lui Rembrand au stabilit recorduri în cadrul licitaţiilor internaţionale de artă. Astfel, un portret de Rembrandt a fost adjudecat pentru 22 de milioane de euro, în decembrie 2009, la o licitaţie organizată la Londra de casa Christie’s, acesta constituind un nou record mondial de preţ pentru artist, după cum informa la momentul respectiv AFP. Recordul precedent pentru o lucrare de Rembrandt Harmenszoon van Rijn a fost stabilit de “Portretul unei femei de 60 de ani”, vândut pentru 19,8 milioane de lire sterline la o licitaţie organizată de casa Christie’s, la Londra, în decembrie 2000.

    Citate: Trebuie să alegi un singur maestru – Natura. Pictura este strănepotul naturii. Este înrudită cu Dumnezeu.
Fără atmosferă, o pictură e nimic.
Frumuseţea lucrurilor constă în adevărul lor.
Dacă nu simţiţi că intraţi în tabloul pe care-l priviţi, îl priviţi degeaba.

    Surse:  http://www.romanialibera.ro/stiinta-tehnologie/it-c/google-il-sarbatoreste--luni--pe-pictorul-olandez-rembrandt-van-rijn-307587
Viaţa şi opera lui Rembrandt – Maurizia Tazartes, Colecţia Pictori de geniu, Editura Adevărul Holding
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Yang Guðsdóttir- Opere
Anne Hargen- Date despre pictor
Mistake - Date mai puţin cunoscute
Anna Dynamitte- Estetică & Citate

Subiect: Re: Rembrandt Harmenszoon van Rijn Sam 30 Aug 2014, 00:15

Acum am ajuns la rand si aici. Pai si Crank nu? El nu a contribuit cu nimic?
Sa stiu daca sa ii pun si lui medalie, inainte sa deschid alta tura aici.