Nu exista nimeni,doar tu (+16)

Hey!Se pare ca am revenit cu un fic mai repede decat ma puteam astepta si eu ,dar m-am gandit ca as putea incerca.Nu-s experta in asta asa ca astept parerile voastre.Chiar nu stiu daca o sa par originala si probabil va semana cu multe alte ficuri dar sper sa fie ceva diferit,intr-un fel sau altul.Si da,am pus eventual si +16,poate ca o sa existe si scene pe viitor,va las sa descoperiti singuri.Si imi cer inca de acum scuze pentru greselile pe care le voi face,nu-s perfecta.Spor la citit!

                                                       Nu exista nimeni,doar tu(+16)
                                                                    Capitolul I

Privesc pe fereastra la lumina puternica de afara si aud ca prin vis sunetul masinilor si pasii oamenilor ce trec grabiti pe strada.Probabil fiecare dintre ei are un vis,o zi distractiva cu prietenii si eventual,un iubit/iubita,ca sa nu mai zic de familie si rude.Pentru mine toate astea nu-s nimic,chiar nimic...De cand ma stiu a trebuit sa ne mutam in fiecare an asa ca niciodata nu am avut cu adevarat o prietena careia sa ii zic totul,asa cum fac unele fete.Ba nu,a existat o perioada in care credeam in viata,eram fericita alaturi de ai mei si ma gandeam ca singurele lucruri rele care ti se pot intampla sunt cazutul de pe bicicleta,cearta cu prietena cea mai buna si o pedeapsa din partea parintilor.Dar de atunci lucrurile s-au schimbat drastic..Tata a murit acum 7 ani intr-un accident de masina,cand se intorcea acasa de la o conferinta in care fusese plecat in Franta.Da,intotdeauna exista intrebare :''De ce nu putea calatori cu avionul sau un mijloc de transport mai sigur?''..Pentru ca asa era tata,ii era frica de inaltime si chiar daca i se spunea ca e in siguranta,mai mereu a fost un amtor al masinilor sport ,prin urmare asa s-a si sfarsit totul.Mama a fost cea care a aflat prima,iar dupa un timp in care eu nu stiam nimic si ma intrebam de ce toti sunt asa de agitati,am aflat.A existat o perioada in care preferam sa nu vorbesc cu nimeni,nici macar cu mama,fata ei imi amintea mereu de tata.Dar dupa, a trebuit sa ne mutam tot mai fregvent din cauza jobului mamei,fiind mereu unul care cerea multe sacrificii.Astfel,am ajuns aici,Los Angeles...O noua scoala,noi prieteni,noi oameni care iarasi nu ma vor intelege si ma vor califica drept o ciudata..Da,cam la asta se rezuma viata mea la 17 ani,cand ar trebui sa-mi petrec timpul cu colegii prin cluburi,parcuri sau mai stiu eu ce..Dar adevarul e ca nu am fost niciodata atrasa de asa ceva,nici daca tata inca traia nu as fi fost.Si de parca asta nu ar fi fost destul,acum..
Aud soneria de la usa si tresar speriata,trezindu-ma din visul meu.Incerc ma ma misc de pe scaun dar nu pot pentru ca imi e prea teama de ceea ce as putea vedea.Ma ridic totusi incet,ca si cand toti muschii mei ar fi in repaus ar nu reusesc decat sa vars paharul cu suc de pe masa.Vad cum picaturile cap si se sparg pe podeaua bucatariei,facand un zgomot ce ma deranjeaza enorm desi nu aud nimic.Imi e din ce in ce mai cald desi in casa e destul de racoare pentru o zi din septembrie,in care afara sunt peste 30 grade..Privesc cum mama se opreste din taiatul legumelor si ma urmareste cu tristete in ochi,parca implorandu-ma sa o trezesc dintr-un cosmar.Totusi,dupa un timp in care mi s-a parut ca a avut loc o trecere a tuturor anotimpurilor in bucatarie,a plecat cu pasi grei spre usa.In continuare rigida,incercand sa cred ca nu e nimeni acolo,in spatele usii,iau cateva servetele si incep sa sterg picaturile de pe podea,dar pare ca in loc sa dispara,sucul se intinde tot mai mult pe podea.Ma gandesc sa ma ridic pentru a mai lua servetele dar aud incet:
-Aici locuieste domnisoara Sakura Haruno?
-D...da..Este vreo problema?
-Presupun ca dumneavoastra sunteti mama acesteia.Doamna,suntem de la politia locala,am dori sa-i mai punem inca cateva intrebari Sakurei,daca se poate.
Simt cum inghet deodata si mintea incepe sa imi fuga prin toate amintirile, facandu-mi inima sa bata puternic.
-Desigur,intrati..
Nuuu..Nu vreau sa mai vorbesc nimic cu politia,deja le-am spus tot ce stiam,deja am trecut prin toata chestia aia inca o data..nu mai vreau..
Dau cativa pasi in spate si simt ca ma lovesc de scaun,cad pe el si privesc in gol,inca vazand acele flacari ..
-Sakura,2 domni politisti au venit sa-ti mai puna cateva intrebari..
Aproape ca nu o aud pe mama,doar incep sa tremur cand acestia intra pe usa si se asaza langa mine privindu-ma curiosi..
-Sakura,am vrea sa ne mai spui inca o data ce s-a intamplat si exact ordinea evenimentelor.
   Nu pot sa o zic,nu iar..As prefera acum sa dispar,sa ma intorc in trecut,sa trec iarasi prin toata suferinta aia dar numai asta nu..Imi amintesc de o zi in care m-am simtit iarasi extrem de rau,dar asta nu poate fi comparat cu nimic..Era vorba de strabunica mea cu care nu am avut o relatie prea stransa si totusi..
   In ultima mea vizita,in care am vazut-o intr-o stare groaznica,ca si cum as vedea destinul luandu-i propriile amintiri,nu am vorbit deloc.Totul ar fi fost ca si cum nu s-ar fi intamplat,ca si cand nu am fost acolo sau ca si cand ea ar fi fost trecutul iar eu viitorul,fiind despartite de prezentul ce stergea orice urma de incercare dintre noi.A fost doar o discutie dintre viziunile noastre asupra lucrurilor ce se intamplau,asupra crudului prezent ce lua totul de care ne puteam agata.Gandurile noastre au avut pareri diferit de spus in legatura cu un lucru dar acel lucru va ramane pe veci o enigma pentru ca acestea nu s-au putut infrunta vreodata.Vazandu-i ochii ce imi patrundeau privirea,incercand sa-mi trasmita ceva ce nu a existat vreodata,ce nu a fost sau este,vazandu-i licarul ce trimitea un semnal ce ar fi trebuit sa spuna lucruri nespunse de cineva vreodata,astfel ca am iesit din incaparerea respectiva pentru ca ma simteam pur si simplu invadata de acel intrus ce vroia totul de la mine,acel mare nimic pe care nu-l voi sti niciodata.La inmormantarea ei,totul a fost monoton pentru mine,neavand o anumita stare,de tristete,bucurie sau nepasare,doar sentimentul ca eram in plus printre toti acei oameni,unii coplestiti,alti inconstrieni sau poate dezinteresati.
   Asa m-am simtit in cazul acela,dar acum totul este diferit...
   -Domnisoara Sakura,esti cu noi?
   -A..da..da..
   -Draga mea,stiu ca e greu dar trebuie sa le spui,fa un efort si incearca..O sa scapam si de asta dar numai daca cooperam asa ca..te rog..
Offf..Mama,cat as vrea sa fie totul atat de simplu,sa pot spune toate lucrurile fara sa am nici o remuscare fata de cele intamplate dar...Gata,o voi face,trebuie sa o fac..Au trecut 3 saptamani de la incident,pot sa o fac,pentru mama..
-Pai..Totul a inceput in acea seara,cand Jared m-a invitat la cabana lui de pe lac.La inceput totul a fost atat de frumos,soarele stralucea in apa lacului,facand sa apara un curcubeu de lumini in fata noastra..El..el mi-a zis ca..ca ma place..si ..dupa...m..m-a sarutat.Am petrecut cateva minute impreuna,dupa care am plecat sa iau ceva de baut..Cand am revenit,t..totul ardea..Am strigat la el,dar...nu..nu mi-a raspuns.Fumul gros ma ineca dar m-am apropiat,apoi..l..l-am vazut..sau ce..ce mai ramasese din el.Ardea tot..Nu..nu stiu de unde a pornit focul,nu am vazut pe nimeni prin preajma..
Fara sa-mi dau seama,fata mea era deja plina de lacrimi,totul ma depasea..
-Puteti sa ne descrieti inca o data mai bine,va rugam?
Iesindu-mi din minti,ridic tonul si le zic:
-Serios?De cate ori nu v-am zis povestea asta?Ati trecut voi prin asa ceva?Stiti cum e sa nu ai tata,sa fii crezuta o ciudata si acum asta?..Nu,asa ca..mai scutiti-ma..
Izbucnesc in plans si urc scarile spre camera mea...M-am saturat de tot,de toti oamenii astia care ma trag in toate partile,ei chiar nu ma inteleg,niciodata nu au facut-o..
-Sakura,vino inapoi!
Intru in camera,trantesc usa si o inchid..Ma arunc in pat,revoltata de toate aceste lucruri si in cele din urma,adorm..

Hello!Am revenit cu un nou capitol care sper sa va placa ceva mai mult si sa nu mai fie la fel de banal ca primul.Acum chiar as avea nevoie de 2-3 pareri ca sa stiu daca mai are rost sa continui sau nu.Sa nu-mi pierd timpul scriind ceva ce nu ma place.Astept cateva pareri,va rog.Multumesc mult.Apropo,capitolul nu este corectat asa ca imi cer scuze pentru greseli.Si iarasi imi cer scuze daca este prea scurt dar nu prea am timp saptamana asta.O sa fac mai mult pe viitor.

                                                       Capitolul II

Razele soarelui imi inunda camera facandu-ma sa imi pun perna peste cap..Observ ca am dormit cam mult,e deja dupa-amiaza.Ma intreb ce s-a intamplat dupa ce am iesit asa din camera si ce o sa-mi zica mama acum,desi e cea care m-a inteles mereu.As vrea sa nu trebuiasca sa ma ridic acum din pat,sa dorm o eternitate si chiar sa nu ma mai trezesc,nu m-ar deranja.Totusi,fac un efort si ma ridic din pat,ma uit la ceas si vad ca e 16:34 asa ca imi propun o plimbare prin parc desi e destul de cald,insa nu e ceva ce sa ma mai deranjeze asa de mult.Ma imbrac intr-un tricou albastru,decoltat si intr-o pereche de pantloni scurti gri,da,poate nu e cea mai buna alegere dar nu ma intereseaza chestia asta.
   Cobor scarile grabita,o strig pe mama,asteptand ca aceasta sa-mi tina o intreaga predica despre bunele maniere sau lucruri de genul asta,insa nu primesc nici un raspuns.Dupa un timp renunt, gandindu-ma ca e plecata undeva cu ceva treaba sau doar isi viziteaza vreo noua prietena.Hotarasc sa-i las un bilet,ceva mai formal decat un banal sms pe care mama probabil nici nu l-ar observa.Ies pe usa si o inchis,gandindu-ma ca daca nu o fac,mama ar fi si mai suparata.
   Pe trotuar vad un catelus dragut ce are o zgarda la gat,probabil pierdut..Deodata il vad ca fuge pe strada si o masina vine cu viteza.Nu mai apuc sa gandesc si actionez involuntar,sarind in fata masinii si salvandu-l pe catel.Nu mai apuc sa simt decat o durere mare in partea dreapta si ma simt aruncata in aer.
   Nu mai vad nimic,ochii mi se inchid incet si adorm....Daca asa te simti cand mori,e destul de linistitor,am trecut prin momente si mai dureroase iar daca acum s-ar sfarsi totul,nu as avea multe regrete,poate doar faptul ca asta ar fi o lovitura destul de mare pentru mama.Vad cum viata imi trece prin fata ochilor,revad toate momentele petrecute impreuna cu ei,cu toti..Dar e prea tarziu,o merit..dupa tot ce le-am facut celorlalti,o merit..

   Un an mai tarziu...

-Hey,frumoaso,!Ce cauti pe aici?
-Buna si tie..ii zambesc ironic si ma apropii de el..Stii,sunt cam departe de casa si ma intrebam daca as putea gasi pe cineva care sa ma conduca..
   E o seara ca oricare alta,am iesit putin la club dar se pare ca am luat-o cu vodka ca mult.Hina a venit cu mine,dar s-a pierdut printre altii,probabil cautandu-l pe Naruto,un idiot de care ii place.Chestia e ca el doar se joaca cu Hina si asta ma deranjeaza cel mai mult.Daca ii face rau sau are de gand sa isi bata joc de ea,va avea de-a face cu mine.Clar,ea e moarta dupa el,ar face orice ca sa isi petreaca 2 min impreuna.De unde atat de multa iubire,chiar nu stiu..Pentru mine,asta e un taram necunoscut si nici nu vreau sa incerc.
   Multe lucruri s-au schimbat de anul trecut..Nu mai sunt fata aia plangacioasa care se emotioneaza doar cand un baiat ii zice ca e draguta si asculta de mama in fiecare secunda.Nu,acum ador aventurile si adrenalina.Asta am fost eu dintotdeauna,doar ca niciodata nu mi-am lasat partea asta sa iasa la suprafata,poate ca din cauza incidentelor din trecut.Dar,sincera sa fiu,nu-mi mai pasa,acum sunt stapana pe propia viata si pe tot ce fac..
   Aud un sunet si realizez ca iar am primit un sms de la mama,cred ca al 25-lea in seara asta...Saraca de ea,probabil inca crede ca sunt fata aia naiva si neajutorata..Normal ca nu o sa-i raspund,doar nu am chef de alte intrebari si nici nu am nevoie de sfaturile ei.
   Ridic capul si vad fata mirata a tipului din fata mea,care dupa cum observ ,crede ca sunt doar o usuratica sau ceva de genul..Mare greseala..
   Afara e intuneric,normal,e deja miezul noptii.Ies din intuneric si ma sprijin de felinarul care lumineaza puternic,facandu-mi ochi sa se inchida putin pana se acomodeaza.
-Deci,ai de gand sa-mi propui ceva sau ma lasi aici?
   Ochii tipului devin mai mari si vad cum un zambet pervers ii apare pe fata.
-Ooo..Ce avem aici,o gagica destul de buna dupa cum se pare..Si unde vrei sa mergi draguta?
Imi dau ochii peste cap.De fiecare data aud replica asta care ar trebui sa ma impresioneze.Nu?
Adica,nu stiu de ce reactioneaza chiar asa.Ok,am 18 ani,deci majora ceea ce ma face destul de privilegiata,parul meu mediu si roz,precum florile de cires,ochii verzi ca de smarald si destul de inalta.In afara faptului ca am un trup atletic,ca sa zic asa si niste forme destul de pronuntate dar cred ca multe fete sunt asa..
-Pai,nu m-ar deranja o plimbare si dupa sa ma duci acasa,mr. dragutel.
-Aha.Totusi,asta te-ar putea costa ceva..Stii,fiecare cu pretul lui,dar pe mine ma multumesti simplu.Cateva ore impreuna,sa ma lasi sa-ti vad fiecare particica din corp si sa te fac sa innebunesti,e de ajuns..
-Ahh..Inteleg.Chiar nu stiu..
   Oh,gosh..Toti vor acelasi lucru,s*x..Ultima data,tipul pe care l-am intalnit parea complet obsedat,adica aproape ii vedeam saliva cum ii curge din gura..Scarbos.
   Dar adevarul e ca,oricat de ''bad girl'' as fi,nu am facut-o niciodata..Mda,am 18 ani si inca sunt virgina,ciudat pentru unele fete dar mie nu imi pasa.N-am de gand sa ma arunc in bratele unora si sa devin o c**va.
-Haide,o sa-ti placa,te asigur..
   Se apropie mai multe de mine si ajungem la cativa centimetrii unul de altul astfel incat ii simt respiratia pe fata.E mai inalt decat mine dar se apleaca incet si incearca sa ma sarute .Ridic mana si ii pun un deget la gura,iar cu cealalta ii mangai abdomenul prin maieul lui negru.
-Hai sa nu ne grabim,sa facem lucrurile sa devina mai interesante.Nu vrei sa fiu asa ca o felina rea?..ii zambesc fals si ma uit la el,care pare destul de incantat de idee asa ca continui jocul meu.
Isi pune mana pe mine mangaindu-mi coapsele si urcand mai sus,spre sani.Adevarul e ca port o jacheta si pantloni negri,multi pe corp,astfel ca formele mele se observa si mai intensa,destul de mult incat sa vad ca nu-si mai poate lua privirea de la ele.
   Imi cobor mana si ii ating cureaua,jucandu-ma cu ea in timp ce cu cealalta ii mangai buzele.N-am de gand sa-l las sa ma sarute,doar nu-s naiva,sa las orice timp sa-si bage limba aia in gura mea.Cine stie cu ce tipe a mai fost inainte?
   Imi deschid putin fermoarul de la jacheta si avand un maieu destul de deloc pe sub,sanii mi se vad destul de bine,ceea ce il face pe ''jerry'' al lui sa tresara.
   Tocmai cand simt ca nu mai rezista mult si lucrurile devin deja prea incinse,imi ridic piciorul si il lovesc exact acolo unde doare cel mai tare,ii dau un pumn in fata si incep sa fug.
   Nu stiu cate sanse am intr-o lupta fata in fata dar in orice caz,nu vreau sa risc..
   Aud un tipat si imi dau seama ca tipului nu prea i-a placut chestia aia deci nu are de gand sa lase lucrurile asa.Fug cat pot de tare dar in spatele meu se aude un motoscuter si imi dau seama ca tipul si-a revenit cat de cat.Incerc sa maresc viteza dar nu ma pot compara ..
   Cum sunt intr-o zona inchisa si chiar daca as tipa nu prea as rezolva nimic,singura mea sansa ar fi sa incerc sa ma lupt,desi stiu doar cateva miscari invatate tot de la tipe de prin cluburi.
   Motorul nu se mai aude si ma gandesc ca a renuntat dar e prea greu de crezut.M-as uita in spate dar asta m-ar incetini si nu m-ar ajuta mult.
   Dupa cateva secunde ma impiedic de ceva si cad lovindu-ma destul de tare atat la picior cat si la mana.Vreau sa ma intorc dar simt cum cineva ma trage dar par,urasc asta..
-Credeai ca o sa scapi,a?Pana la urma esti doar o fata naiva si prostuta.Credeam ca putem rezolva totul frumos dar se pare ca acum voi profita cum vreau eu de tine.
-Lasa-ma in pace,idiotule!
   Sunt ridicata de la pamant,ma intoarce si tocmai atunci vreau sa il lovesc dar imi prinde mana si ma lipeste de un zid din apropiere.
-Ajutoor! Va rog..
-Degeaba tipi..Nimeni nu o sa te auda aici,scumpo.
   Incepe sa rada cum fac majoritatea tipilor care sunt beti dar drogati,cu un ras ragusit si care ar trebui sa exprime ironia dar de fapt,pare a fi mai mult un semn de needucatie.
    Imi smulge jacheta de pe mine si vrea sa imi deschida pantalonii.Ma zbat in bratele lui dar nu reusesc decat sa agravez lucrurile caci imediat primesc o palma puternica peste fata.Incep sa tip si deja imi curg cateva lacrimi pe obraz.Nu asa trebuiau sa decurga lucrurile,pana cum ceilalti tipi nu au fost asa de agresivi,toti au fost prostiti dar acum..
Isi desface cureaua si inchid ochii,vrand ca acum sa ma trezesc dintr-un cosmar ..
   Deodata cad la pamant,lovindu-ma destul de tare la spate si il vad pe tip zacand la pamant iar in spatele lui o umbra.Era un barbat dar nu reusesc sa vad cum arata,ii disting doar spatele si parul tepos si negru ..Inima incepe sa imi bata cu putere si tremur din ce in ce mai rau..Nici nu stiu cand s-a intamplat totul,au trecut doar cateva secunde,prea putin ca cineva normal sa poata reactiona.Observ ca barbatul se intoarce si...

”observ ca bărbatul se intoarce și...”? My God! De ce mă lași în suspans? Îmi place mult ficul, Sakura a trecut prin multe din câte îmi dau seama. Iar felul în care l-ai descris pe Naruto este hilar. Nu am mai citit de mult un fic cu o idee de genul ăsta, deci sunt încântată. Și te descurci bine, adică mie imi place cum scrii.
Aștept nextul și sper să mă anunți și pe mine prin pm!

Mersi mult!Nu stiu cat de multa inspiratie am avut cand am facut capitolul asta dar am incercat..Si o sa te anunt.Astept mai multe pareri.

Itachi: Nu ai voie să răspunzi comentariilor primite în acest topic, așa cum ai făcut aici. O poți face atunci când postezi capitolul, ca o paranteză în aceeași postare. Pe scurt, orice postare făcută de tine în acest topic trebuie să conțină câte un capitol. Citește regulamentul.

Bună!
Am venit și eu pe aici într-un final.
Nu prea dau eu pe la ficuri dar am zis să fac excepție.
Ficul mi se pare drăguț, cu tot ce-i trebuie.
Acum să nu te superi pe mine sau ceva...dar am și eu o părere.
Dacă ești mulțumită de ce scri sau îți place să scri, nu contează părerea altora.
Ok, te aștept cu next!
Ja nee :3

Doamne stiu deja cine esta salvatorul Sakurei (dar n-o sa stric suspansul celorlalti)

Hey!Am revenit cu un nou capitol.Poate credeati ca am renuntat dar nu,nu pot face asta.Adevarul e ca am fost cam ocupata cu banchetul saptamana trecuta si cum saptamana asta am evaluarile la romana si mate..Sper ca ma intelegeti si mai sper sa va placa noua parte. Scuzati-ma pentru greseli,nu am avut timp sa corectez capitolul si nici nu este prea mare.Pe viitor o sa am mai mult timp.Spor la citit!

                                                      Capitolul III

Pentru un moment simt ca timpul se opreste in loc si plutesc intr-o alta lume..Imi simt capul greu si mi-e din ce in ce mai somn,cred ca e din cauza loviturii,alta cauza nu vad.Brunetul se intoarce incet pe calcarie,astfel incat ii pot distinge doar lumina ochilor de un negru patrunzator si linia fetei.Nu stiu de ce dar simt ca il cunosc dintotdeauna,ceva ma atrage la el,nu pot zice ca fizicul deoarece nici nu il pot vedea prea bine dar e ceva..E ca si cum am fi 2 magnete care se atrag unul pe altul,gravitatia nu mai are putere intre noi.Pentru o clipa,imi doream ca el sa se intoarca sa ii sar in brate,chiar daca nu il cunosc.
   Dar din pozitia de mai devreme,revine cu spatele la mine si paseste nesigur in fata.
-Ar trebui sa mergi acasa,aici e un loc nesigur pentru tine.
   Vocea lui ma incalzea cu fiecare sunet,vroiam sa vorbeasca pentru o eternitate,nu m-as fi saturat.Dar ce tot zic?Nu ma pot lasa asa in fata unui tip,nici macar nu il cunosc..
-Dar cine esti si de ce m-ai salvat?Macar lasa-ma sa te vad,daca tot te-ai obosit sa ma ajuti.
-Credeam ca o domnisoara ca tine are nevoie de ajutor.Scuze daca am facut ceva gresit.
-Nu ma lua pe mine cu chestii de domnisoare.Spune-mi cine esti, altfel anunt politia.
   Cand accentuez cuvantul politie,brunetul incepe sa rada isteric si se opreste pentru o secunda.
-O sa anunti politia ca sa ce?Am comis vreo infractiune salvandu-te de violatorul asta?Sau iti placea?
    La ultima intrebare vocea lui a devenit rigida si mi s-a parut cam iritat la gandul asta desi nu cred ca are vreun motiv.Nu il cunosc,nu ma cunoaste asa ca nu il inteleg.
-Poate ca imi placea,nu ai de unde stii.In fine..Acum ca m-ai salvat nu ma poti duce acasa?Daca sunt ranita sau am traume dupa asta?
-Nu ziceai ca ti-a placut?Nu vad nici un motiv pentru care te-as duce,nu iti sunt dator cu nimic,cred ca e chiar invers.
-Nu ma poti lasa aici!Daca mai vine cineva cum ar fi vreun prieten de-al lui?
   Uitandu-ma la tipul de pe jos,imi vine rau vazand sangele ce-i curge in coltul gurii si vanataile de pe fata.As vrea sa il intreb cum a facut asta dar probabil nu ar avea nici un rost,avand in vedere ca nici macar nu s-a intors cu fata la mine cat timp mi-a vorbit.Imi fac totusi curaj si il intreb:
-Si apropo,cum ai facut asta?Adica,cred ca au trecut doar 2-3 secunde,nici nu am apucat sa vad ceva..
-Din pacate trebuie sa plec,poate ne vom mai intalni..
   Tipic,cum ziceam..Nu o sa-mi zica nimic si ma lasa asa,perfect..
-Dar nu inteleg nimic.Cine esti?De ce m-ai salvat?Cum ai facut asta?Si de ce nu te arati?
   Pana mai devreme norii acopereau tot cerul,lasand un intuneric prin care cu greu puteai distinge si forma corpului tau dar acum luna isi face aparitia,aducand ceva lumina,astfel incat pot vedea ceva.Cu gandul ca l-as putea vedea pe brunet,inima iar mi-o ia la goana si mintea incepe sa o ia razna.
-Nu conteaza,trebuie sa plec...
-Stai,nu pleca!tip eu dar in zadar,brunetul mareste pasii si deja se afla la o distanta considerabila de mine.
-Cu placere!il aud strigand astfel imi amintesc ca nici macar nu i-am zis multumesc cu toate intrebarile alea in capul meu.
   As vrea sa mai spun ceva dar cuvintele nu vor sa iasa.Ce i-as putea spune,ce l-as mai intreba?..Dar cea mai mare intrebare e:Ar avea vreun rost?
   Cred ca nu,poate ca e si el la fel ca toti ceilalti,nu a avut ce sa faca,era prin zona si auzind o fata neajutorata tipand a venit sa ma salveze.
   Pe cine mint eu?Nu pot renunta la gandul asta,nu pot renunta sa ma gandesc la el.E ca si cum ceva imi spune sa il caut,sa fug dupa el si sa nu il mai las sa plece.
Incerc sa ma ridic,cu speranta ca voi mai putea observa o silueta indepartata dar imediat ce fac un efort,cad iarasi.Poate ca e de vina tot stresul asta sau...Cel mai bine ar fi sa o sun pe Hina sa vina aici si sa ma ia.Poate il convinge si pe blond sa vina cu ea,desi nu stiu daca are timp cu toate fetele din club pe capul lui.Faza e ca blondul are ceva banuti,se joaca cu ei mai exact,de asta roiesc majoritatea fetelor in jurul lui,ca altfel..Saraca Hinata,ea il iubeste cu adevarat cu toate ca nu stiu daca are vreo sansa..
   Oh,dar sa o sun odata,daca mai stau mult poate se trezeste si tipul asta.
   Haide,raspunde,raspunde Hinata...
   Nimic,telefonul suna dar nu pentru ea care cine stie ce face si pe unde mai e.Perfect,acum ce fac?
   Fac un ultim efort si ma ridic in picioare,traversez cu grija 4 alei si ajung la strada principala unde luminile sunt aprinse,ceea ce ma bucura ca si cand as fi stat in intuneric ani de zile.
Imi deschid geanta si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a jefuit cineva intre timp,caz in care ar fi fost si mai rau.Opresc un taxi,ii spun adresa si ma intind putin pe scaunul din spate.
   In timp ce intaintam,ma intreb ce va zice mama in legatura cu ora la care ajung acasa,probabil e deja foarte ingrijorata.Dar cum am zis si mai devreme,putin imi pasa mie de ea si toti ceilalti.Vreau doar sa ajung mai repede,sa fac un dus fierbinte si sa ma bag in pat unde voi dormi pana maine.A,da,aproape ca uitasem,maine trebuie sa merg la scoala..Ahh..E bine ca macar am orele dupa-amiaza,asa ma pot odihni suficient si pot uita tot ce s-a intamplat.
   Acum,cu statutul meu de ''bad girl'',veti crede ca si la scoala e la fel si in mare parte pot zice ca fac ce vreau,cand vreau dar..Unele ore chiar ma fascineaza si invat cateodata,bine,mai mereu..Dar am zis doar la unele,pentru ca altele ma plictisesc ingrozitor,as prefera si sa o aud pe mama tinandu-mi o predica decat sa stau acolo..
   Si pentru maine mai aveam si un proiect la bio..De parca l-as fi facut oricum..Adica,poate l-as fi facut,nu pot spune ca biologia e o materie neinteresanta ci din contra,imi place destul de mult,dar de ajuns cu scoala,ma ia durerea de cap.
   Cum ramane cu brunetul de mai devreme?Si ce voia de la mine?Adica,de ce a plecat asa brusc si cum de nu mi-a raspuns la nici o intrebare?..Poate toate lucrurile astea sunt firesti pentru un baiat de acum dar simt ca e altceva la mijloc si nu ma pot gandi la nimic altceva,cu toate ca exista lucruri mult mai interesante ca asta.Incerc sa ma gandesc la tot,la atmosfera de atunci,la imbracamintea lui,la orice ce ma poate ajuta sa il identific pe tip pentru ca il cunosc sau nu,de fapt nu il cunosc,dar asta cred.Insa,cu toate incercarile mele nu reusesc nimic si adevarul e ca nu prea eram atenta la nimic in momentul respectiv decat la el.
   Ohh..Ar trebui sa o las pe maine,poate reusesc sa-mi limpezesc gandurile si sa fac ceva constructiv.
-Am ajuns,domnisoara..
-Multumesc mult.
   Ii dau banii si ies din taxi indreptandu-ma alene spre usa casei mele.Vad deja lumina in bucatarie si mi-o imaginez pe mama cu sufletul la gura asteptandu-ma si plangand,cum s-a mai intamplat si inainte.Chiar nu inteleg,i-am zis de mii de ori ca o sa vin mereu acasa si o sa am grija de mine,chiar daca in mare parte nu-i adevarat.Ce rau poate face o minciuna mica atat timp cat o linisteste pe mama si ma scapa pe mine de o seara de cearta sau mai stiu eu ce?
   Deschid usa,pregatindu-ma moral pentru o asemenea lupta si pentru scuzele adresate mamei.Nu-i pot spune ca era cat pe ce sa ma violeze un drogat si un tip ciudat care nici macar nu m-a bagat in seama m-a salvat.Imi dau jos jacheta neagra,pantofii si merg incordata spre bucatarie.Nici nu stiu de ce mai fac asta,de mult nu imi mai e frica de mama dar adevarul e ca ea este singura persoana pe care ma mai pot baza,singura pe care o mai am si in ciuda faptului ca ma comport asa ,nu mi-as iertat-o daca as pierde-o.
Imping putin usa bucatariei si in loc de tipete si certuri,o vad pe mama dormind cu capul pe masa si tinand in mana telefonul.Pentru o clipa chiar mi-ar putea parea rau pentru ceea ce ii fac si deja am lacrimi in ochi dar nu pot ceda asa,nu acum.As fi iarasi ca inainte,o ciudata care plange si niciodata nu-si gaseste prieteni.
   As putea sa o trezesc dar de ce as face-o?..Normal,ca sa fiu certata si ''pedepsita'' pe viata.
   Prefer sa las seara asa cum e si sa nu complic lucrurile si mai mult,asa ca inchid becul,pun ceva pe mama si urc in camera mea de la etaj.
   Aprind lumina si ca de obicei dau de o priveliste groaznica..Toate hainele mele sunt aruncate cine mai stie pe unde,cartile la fel si sa nu mai zic de colectia mea de CD-uri pe care le strang de mica.Dar cui ii pasa?..Sau imi pasa?
   Nici eu nu mai stiu,parca am luat-o razna de tot de cand cu intamplare din seara asta.Aleg totusi sa merg mai intai sa-mi fac un dus..
   Ma dezbrac si ma uit in oglinda ca sa vad iarasi ca arat groaznic,groaznic de speriata..Parca nu mai sunt eu,ceva s-a schimbat desi nu stiu ce anume.
Intru sub dus,las apa sa ma linistesca si sa ma faca sa uit de toate..
   Dar stai,am uitat de ceva,normal,de Hinata..Oare e ok sau a patit ceva urmarindu-l pe idiotul de Naruto?
   Dupa cateva minute petrecute sub dus,ies rapid,ma imbrac in pijamalele mele pe care scrie ''Make love not just (iertati-ma nu stiu ce vorbesc)''..Da,de parca ar avea vreo semnificatie pentru mine..
   Sar in pat,imi iau telefonul si o sun pe Hinata..Hai te rog,raspunde,te rog..
-Sakura!
   Ma linistesc cand aud vocea energica a Hinatei si ii zic..
-De ce nu ai raspuns mai devreme?M-ai ingrijorat,sa stii..
-Offf..Scuze,dar o veste suuupperrr..
   O aud tipand mai fericita ca niciodata si atunci ma gandesc la un singur lucru..
-Uimeste-ma..ii spun vrand sa par la fel de entuziasmata..
-Naruto m-a invitat maine seara la el acasa..
   Oooo,nu..In nici un caz nu-i o sa-i permit asta lui Naruto,idiotul ala.Nici sa nu se gandeasca ca poate profita asa de Hina.
-Si ce o sa faceti voi toata seara acolo?
-O sa vorbim,stii tu,chestii de genul asta..
-Sigur..Vrei sa-ti spun ceva sincer?Nu crede ca vreau sa-ti stric realtia care nu exista nu    Naruto dar esti prietena mea si...
-Spune,te ascult.
-Naruto nu vrea decat sa profite de tine,altfel te-ar fi invitat altundeva,nu acasa la el si mai ales seara..
-Sakura!!Cum poti spune asta?Credeam ca imi esti prietena dar de pare ca si tu il vrei la fel ca toate celelalte..
-Ce?Nu..Nici nu ma gandesc la asta,Hina.Asta e adevarul.
-Stii ce?Am inchis si de azi nu mai suntem prieteni.Pa.
-Nu,stai..Nu e ceea ce crezi,Hina,vreau doar sa te ajut..
   Perfect,a inchis..Am dat-o in bara si cu asta,mai bine nici ca se putea.
   Ma intorc cu fata in perna si adorm,uitand macar pentru cateva ore de tot raul din viata mea....

Am revenit cu un nou capitol.Imi pare rau daca este prea scurt,cum am mai zis,timpul meu e limitat.Si scuze pentru greseli,capitolul este necorectat.As avea nevoie de cateva pareri.Deci,ce ziceti,merita sa il continui?


                                                          Capitolul IV

Sunetul telefonului meu ma trezeste,deja e ora 6:45 ceea ce inseamna ca trebuie sa ma pregatesc de scoala.Norocul meu ca nu a venit mama sa ma trezeasca,era mult mai rau.De fapt,chiar ma gandeam sa nu merg la scoala azi,nu am nici un chef,dar sunt sigura ca mama nu va permite asta.Hmm..totusi,as putea merge pana la scoala putin si dupa,ma pot plimba prin preajma,mama nu va afla.
   Dar tot nu vreau sa ma trezesc,vreau sa mai dorm..sunt asa obosita sau cel putin asa ma simt.Imi trag mai bine patura pe mine si ma asez pe celalta parte,sperand sa mai dorm macar 15 minute.
   Tocmai in momentul ala usa camerei mele se tranteste iar eu cad speriata din pat,reusind sa ma lovesc destul de tare la cot.Oare cine poate fi?Normal ca doar ea putea intra asa nervoasa aici,urmand sa...
-Sakura Haruno!
   Auci..De fiecare daca cand imi pronunta intreg numele nu e de bine,urmeaza cea mai rea parte.
-Domnisoara,la ce ora ai venit aseara acasa?Si pe unde ai fost?Imi poti spune si mie?
-Stai chill!Am fost cu Hina pe undeva pe aici..Dupa cum vezi,sunt intreaga asa ca las-o mai moale.
-Nu-mi spune mie sa o las mai usor,ai inteles?Stii cat de ingrijoarata am putut fi?
-Imi imaginez,am primit 100 de sms-uri,ma mir cum de nu ti le-ai terminat pana acum..
-Nu schimba subiectul!Cu ce huligani ai mai umblat?
   In acest timp reusesc sa ma ridic,masandu-mi cotul si imi caut hainele pentru ziua asta pe care clar nu o voi petrece acasa.
-Nu am fost cu nimeni,mama...
   Hmm..Daca ma uit bine pe fereastra,e cam innorat,ar trebui sa ma imbrac mai bine,nu e timpul sa racesc si nici sa-mi fie frig.
-Sakura!Esti atenta la mine sau vorbesc cu peretii?
-Da..Care-i faza?
-Care-i faza?!Noi pana acum despre ce am vorbit?Cu cine ai fost aseara si ce s-a intamplat?..Sunt mama ta,deci imi poti spune tot..
-Mama,ti-am spus si repet,nu am fost cu nimeni..Si chiar de as fi fost,nu vad de ce te-ar interesa pe tine.
   Hanoracul asta pare destul de potrivit,gri cu ''Stay chill'' pe el...Iar jeansii astia sunt perfecti,tin minte si ziua cand i-am luat..Eram cu Hina,chiar in ziua aia blestemata cand l-a vazut pe      Naruto,care a reusit sa ne desparta si sa o vrajeasca pe ea.
-Sakura,nu poti avea contacte sexuale cu toti baietii pe care ii intalnesti..Macar te protejezi?Stii cate boli poti contacta si..?
-Ai zis contacte sexuale?
   La repetarea acestor cuvinte incep sa rand ironic si imi dau seama ce crede mama ca fac cu adevarat atunci cand lipsesc seara de acasa.
-Exact asta am zis!Si nu te preface ca nu stii..Am realizat ca de mult o faci,macar sa-ti spun ca   trebuie sa te protejezi daca cu altceva nu te pot influenta.
Eh,asta nu te pot lasa sa crezi..
-Nu am facut nimic,ok?..Daca seara ies undeva,nu inseamna ca fac (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) cu toti de pe strada..Gosh..!
   Imi dau ochii peste cap cand o vad serioasa si nedumerita.Cu ocazia asta intru in baie si inchid usa in urma mea ca sa ma asigur ca nu ma urmeaza.
-Si presupui ca ar trebui sa te cred?
-Nu presupun nimic..Daca nu ma crezi e numai problema ta,nu vreau nimic de la tine..Intelege-ma odata si pleaca!
   Nu am vrut sa sune chiar asa dur dar am nevoie de liniste,trec prin anumite schimbari de personalitate,se pare si..
-O sa plec,dar nu pentru mult timp.Imediat dupa ce te imbraci,coboara jos,te duc eu la scoala.Vreau sa ma asigur ca nu pleci nicaieri..
-What?..Acum sunt si pazita sau ce?Nu mai am 10 ani,mama!
-Sigur ca nu mai ai..Atunci mi se parea mult mai usor sa am grija de tine..Nu te astept mult asa ca grabeste-te.
   Fir-ar,asta imi mai lipsea acum...
   Incep sa ma imbrac,privesc in oglinda si..E ca si cum as privi intreaga scena de aseara,brunetul salvandu-am iar tipul zacand pe jos,plin de sange.
   Nu pot lasa lucrurile asa,voi afla cine era chiar daca ar fi ultimul lucru pe care il fac.De unde? Ultimul lucru,auzi la mine..O sa o fac cu putin ajutor,numai daca as stii ceva despre el..Dar nu stiu..
   Off,chiar nu stiu de ce continui,e aiurea sa o fac stiind ca nu voi ajunge niciunde cu asta,dar nu ma pot opri,nu vreau sa o fac..Il vreau,vreau sa il pot atinge,sa il aud..Ce tot zic acolo?
   Deci,gata Sakura,ai treburi mult mai importante de facut..Unul dintre ele e Hinata si tu o stii foarte bine,trebuie sa o aduci iar alaturi de tine.Presupun ca ea si Naruto sa vor intalni in seara asta si cum stiu unde sta Naruto,voi merge acolo si voi opri totul inainte ca Hinata sa pateasca ceva.Dar daca Naruto chiar o iubeste si nu are ganduri perverse?
   Neah,nu Naruto..Adica,care as fi sansele ca el sa se fi schimbat peste noapte iar acum sa o placa pe Hina?Oamenii se schimba,nu?
   Dar nu pot crede asta,cel putin pana nu o vad cu ochii mei si nu stiu ca Hina e in regula.
   Inainte de asta,poate ar trebui sa o sun si sa incerc sa ii explic totul,macar sa remediez problema.Ies din baie,la fel de plictisita ca pana acum sau chiar mai rau,iau telefonul din pat,unde l-am lasat seara trecuta cand am adormit si o apelez.
   Cum ma si asteptam,nu raspunde..Deci,va trebui sa ma bazez pe noroc daca vreau sa fac ceva in legatura cu prietenia noastra.
-Sakura,esti gata?
   Ohh..
-Acum cobor...
   Daca as avea de ales,as face orice altceva dar cum nu pot..Imi iau ghiozdanelul,daca il pot numi asa,imi pun cateva carti in el desi nu cred ca-s cele potrivite dar nu-mi pasa si cobor scarile.Jos,mama ma astepta cu cheile in mana si imbracata ca de o inmormantare..Ca de obicei,nu ma pot abtine si ii spun :
-Chiar inteleg ca e o zi aiurea afara dar nu trebuie sa porti alea..
-Sakura,daca as fi avut nevoie de sfaturi in moda,te-as fi intrebat cu placere.Acum,treci in masina pana nu incepe ploaia.
   Nu prea mai am nici o replica asa ca urc in masina,in speranta ca timpul va trece mai repede decat mi-as putea imagina eu .
   Acum imi amintesc ca atunci cand eram mica,imi era frica de intuneric si de certurile mamei dar acum lucrurile s-au schimbat si trebuie sa zic ca ma tem de ceva,de singuratate.Urasc sentimentul asta si nu doar fizic vorbind ci si moral,adica sa nu ai pe nimeni care sa-ti fie alaturi si sa te inteleaga,cu care sa-ti poti petrece timpul..Poate ca am ajuns in stadiul ala sau poate ca nu,cert e faptul ca am nevoie de ajutor mai mult decat oricand,dar nu de la mama sau Hina,de la altcineva,numai de-as stii cine...
    Nici nu imi dau seama cand trece timpul si ajungem la scoala,aceasi figura pe care o vad de un an si ceva..
-Sakura,vrei sa merg cu tine?
-Ce?Nu vrei sa ma tii si de mana pana in clasa ca sa te asiguri ca nu patesc nimic?
   Nu mai astept nici un raspuns si ies rapid din masina ca sa evit orice alt conflict pe tema asta.Afara a inceput sa ploua si e destul de frig cu toate ca e iunie,ceea ce inseamna ca mai sunt cateva saptamani si luam vacanta de vara,ceva pe placul meu.
   Vreau sa traversez strada,dar inainte o privesc pe mama,care e in masina,facandu-mi semn sa fiu atenta la masini...Poate din punctul asta de vedere o inteleg,dupa tot ce am patit anul trecut si prin ce a trecut ar putea fi cat de putin ingrijorata.
   Prin urmare,fara sa-mi iau la revedere,treversez atenta strada si tocmai cand vreau sa deschid poarta scolii ,ma impiedic ..
   Ma dezechilibrez si aproape ca reusesc sa cad,dar deodata simt niste maini calde ce imi dau fiori in jurul meu.Ma trage inapoi si acum sunt stabila pe picioarele mele,daca mai si cadeam era clar o zi perfecta.
-Ar trebui sa fii mai atenta,mai ales pe o zi ca asta..
   Ma pregatesc sa-i dau o replica dar ma intorc si il vad..Ii vad gura perfecta,nasul drept ,ochii lui abisali si caprui,parul saten...E ...e super.In jurul lui parca se creeaza un camp magnetic sau nu dar cert e ca pe mine ma atrage total,as vrea sa-i sar in brate si sa raman acolo..Wow,cred ca niciodata nu am zis despre un baiat dar nu cred ca era cazul..Aici e altceva.
-Aaaa..Da,sunt destul de neatenta..
   Dar stai,nu l-am mai vazut pe tip inainte si am o memorie destul de buna ,deci..
-Esti nou pe aici?Adica,nu te-am mai vazut si..
-Stiu,poate pare o perioada aiurea pentru a ma transfera chiar acum dar da,sunt nou.
-O..*incerc sa fiu cat mai politicoasa,macar acum la inceput sa creez o impresie buna*..Atunci,incantata de cunoastiinta,sunt Sakura.
-Castiel,dar imi poti spune Cass.Am auzit multe despre tine Sakura,cred ca e o placere sa te cunosc.
   Castiel,Castiel..Nu era cumva ingerul ala din Supernatural?Ciudat,dar ok,daca asa se numeste nu pot judeca oamenii dupa nume.Si de unde ma cunoaste?
-Aaaa,ok...Dar de unde stii de mine?
-Oh,de la prietena ta,Ino.Ne cunoastem de ceva timp si mi-a povestit multe lucruri.
   Ino..Stia ca o sa se transfere si mie nu mi-a spus nimic.Voia sa il pastreze doar pentru ea,a?Lasa ca ii arat eu acum..
-A,Ino...Si de cat timp va cunoasteti?
   In timpul asta,intram in curtea scolii ce arata exact ca acum cateva zile,nu stiu de ce ma astept la altceva.Iarba a crescut atat de mult,incat terenul de sport parea mai mult un maidan,dar o tabela de marcaj contrazicea acest lucru.In rest,scoala arata mai mult ca o biserica si tin sa cred ca odata,cine stie cand,asta a si fost.
   Curtea scolii arata exact ca si terenul de sport,nimic interesant,un gard de sarma ruginita ce imprejmuie totul dar caruia nu ii vad rostul.Daca au crezut ca asta ii va tine pe elevi departe sa il sara,s-au inselat,fiindca cu usurinta se poate trec dincolo.
   Mai avem si privilegiul de a ne afla langa cimitirul orasului astfel ca daca avem ore dupa-amiaza,seara ne poate incanta perfect privelistea de acolo.Am impresia ca o data am vazut si un sarpe pe acolo.Desigur ca am fugit,urasc serpii si alte animale precum paianjenii..
-De ceva timp,nu foarte de mult.Dar as vrea sa te cunosc mai bine pe tine..
La ultimele cuvinte imi zambeste incet iar eu pot sa zic ca m-am indragostit clar de el..Zambetul lui poate vraji pe oricine sau cel putin pe mine..
-Daa...Si eu as vrea,chiar foarte mult.
   Ii zambesc la randul meu si simt cum inima imi bate tare asteptand raspunsul lui,care e mai surpinzator decat m-as putea astepta.
-Pai,ce-ai zice sa ne intalnim in seara asta la o inghetata,in parc..
-Cred ca ar fi o idee grozava..
   Tocmai cand mai voiam sa adaug ceva,o vad pe Ino fugind spre mine si apoi:
-Sakura,vino repede!S-a intamplat ceva,te rog...
   Cand aud cuvintele ei simt cum mi se misca pamantul de sub picioare si cum ametesc.Poate din cauza ca nu imi plac vestile proaste desi nu stiu ca e una rea dar presimt eu ceva..Sau poate din cauza ca ma gandesc la Hina,ca ar putea pati ceva in orice clipa..Nu mai stau pe ganduri,il las pe Cass acolo si fug spre Ino pe a carei fata nu se citea spaima sau ceva de genul, ceea ce ma face sa cred ca ar putea fi o alarma falsa dar..
   Aproapre ca intru in scoala,de acolo de unde m-a strigat Ino dar dau peste cineva si cad chiar peste el..
-Scuze,scuze..dar ma grabeam si..
   Nu apuc sa ma ridic ca aud vocea lui ce imi face pielea de gaina.
-Nu-i nici o problema.S-a intamplat ceva?
   Ma uit la el,parul lui de un negru puternic,ochii la fel astfel ca nu te puteai dezlipi de el..
   Stiu cine e,stiu..e...

Subiect: Re: Nu exista nimeni,doar tu (+16) Vin 05 Sept 2014, 17:36

Buna!!!! Imi place tare mult ficul tau si nu stiu de ce nu-l continui. Poate fiindca nu ai comm-uri. Ei bine, pentru asta bazeaza-te pe mine! Deci vreau next neaparat. E o idee foarte buna si ar fii pacat sa nu o continui. Astept next! Te-am pupat! :*

Subiect: Re: Nu exista nimeni,doar tu (+16) Joi 11 Sept 2014, 22:42

Okay deci imi place ficul tau si astept continuarea, asa ca anunta-ma cand pui next. Te-am pupacit :)

Subiect: Re: Nu exista nimeni,doar tu (+16) Sam 13 Sept 2014, 00:32

Bună!
Deci pot spune că îmi place foarte mult idea, mai ales pentru că nu am mai citit nimic asemănător. Mă întreb ce s-a întâmplat atât de grav încât Ino nici măcar nu a observat că Sakura era cu Cass. Sper că Sakura nu se va îndepărta prea mult de mama sa, pentru că ar putea regreta mai târziu. Aștept cu neăbdare continuarea.
Te-am pupat!

Subiect: Re: Nu exista nimeni,doar tu (+16) Dum 28 Dec 2014, 15:29

Fanfic SasuSaku inactiv.