You don't see me
Capitolul I
Aștept valurile mării, care îmi vor fura dorul șoaptelor tale ce-mi străbat șirea spinării, contopindu-se cu măduva oaselor, măduva putrezită, putrezită după atâtea suspine și fumuri încinse în plămânii mei.
Aștept șoapta nopții, care îmi va șterge atingerile tale imprimate pe coapsele mele, orbite după șăruturile ce i le dăruiai cu atâta pasiune și tandrețe, felul în care le masai cu limba și le murdăreai cu dinții tăi albi, le venerai cu degetele, aducându-mă aproape de extaz...
Aștept negura dimineții, care îmi va alunga parfumul pieptului tău, sculptat de mâinile mele ce-ți cutreierau abdomenul cu o precizie uimitoare. Îmbătându-mi buzele cu pielea ta fragedă și dulce.
Mă pierdeam în vocea ta, îmi sorbeai tinerețea cu fiecare cuvânt ce mi-l spuneai, mângâindu-mi inima. Adoram râsul tău, îmi provoca ciupituri ușoare în stomac, făcându-mă și pe mine să râd, să mă bucur chiar dacă nu era cazul. Mă trăgeai în capcana fericirii cu fiecare zâmbet ce mi-l dăruiai.
Eram obsedată de trupul tău, de căldura ta fizică, de fiecare urmă lăsată pe pieptul meu de gura ta, ce-mi picta săruturi dulci pe întreg abdomenul. Inima mea era goală fără tine, deși era plină de vase ce pomapau tot mai tare cu fiecare pas ce îl săvârșeai.
Ajungeam în pragul disperării doar pentru un sărut, pentru o atingere, pentru o mângâiere.
Deși trupul tău era departe, încă îți mai simțeam respirația pe gâtul meu ruginit după atâta plâns, după atâta dor.
Mi-ai promis eternitatea, dar sunt deja la sfârșitul ei, așteptându-te, și scufundându-mă în amentiri pierdute demult. Deja corpul meu e aproape de sfârșit, dar tu tot pierdut ești, pierdut în șoaptele ei, în brațele ei, în săruturile ei, în parfumul ei. Nu al meu...
Eu am rămas pentru tine doar o amintire, o vagă amintire ce s-a încețoșat cu fiecare an apus în urma noastră.
Mi-e dor de sclipirea ochilor tăi întunecați, de privirea grijulie ce mi-o acordai tot timpul, de răsăritul ce ne găsea îmbrățișați pe leagănul verandei, lipiți unul de altul, vorbind lucruri dulci și profunde.
Privesc cu nostalgie fotografiile făcute în parcurile de distracție , îmi amintesc strigătele noastre, ce se împreunau alături de mici pupicuri lăsate pe obraz de câtre buzele mele fine și pline de dorință. Dorința de a te cuprinde cu brațele mele, și cea de a-ți fi mereu aproape.
Mă fermecai doar cu o singură privire, atingeam cerul cu fiecare pas ce-l făceai spre mine, privindu-mă intens și atent, aranjându-ți părul cu mâna stângă, dându-l pe spate. Și continuai să te apropri, iar distanța dintre noi devenea nesemnificativă, dispărea totul din jurul nostru, doar pe tine te puteam zări, te admiram, te adoram.
Eram nebună după fiecare privire perversă ce mi-o trăgeai cu coada ochiului, și rânjeai subtil. Mă dădeai pe spate, erai perfect, erai al meu, ce mai puteam să-mi doresc?
Dar sfârșitul era mai aproape decât mi-aș fi imaginat, poate chiar mai aproape decât ziua de mâine, și totuși nu-mi păsa, trăiam fiecare clipă ce o mai aveam alături de tine, de lumina mea din bezna nopții, de întreaga mea noapte, de singura ființă care mă putea urca pe culmile fericirii și mă putea scufunda în adâncurile tristeții.
Puteai să mă ai pentru eternitate, puteai să mă îmbeți cu parfumul tău în fiecare zi, puteai să-mi alinți pielea cu degetele tale moi în fiecare seară.
Mă uit împrejur, și tot ce pot vedea este singurătate, fără tine aici, e ca și cum un milion de lame fierbiți mi-ar străpunge inima bătrână, și ofilită de la atâtea lacrimi stinse în roșul sângelui. Aprind lumânările parfumate, pentru a mima căldura și lumina ce corpul tău le amana alături de mine, dar totul se evaporă când realizez că e doar o înlocuire prostească, chiar banală a ceea ce ai însemnat tu pentru mine.
Te-aș strânge în brațe, aș alunga toată durerea ce ți-am provocat-o, aș face orice doar pentru a-ți atrage atenția, doar pentru a mă observa, și doar pentru a mă scufunda din nou în verzuiul ochilor tăi, verdele ce învia și morții, ce mă trezea la realitate de fiecare dată când sufletul îmi părăsea trupul.
Mă orbeai cu frumusețea ta fizică, și pshică, mă venerai cu șoaptele tale ce-mi asurzeau urechile.
Ummm, bună, ummm, este primul meu fic, și sper că nu v-a plictisit. :< Nu prea mă pricep la introduceri, deci am făcut o amestecătură între cuprins și introducere. o.o
Vă mulțumesc pentru timpul acordat, și vă rog să îmi dați sfaturi, sau chiar să mă criticați, pentru că asta m-ar ajuta enorm.
Scuzați miile de greșeli, voi încerca să corectez capitolul cât de repede pot. :o3