Just benlive and say "Let's hope"

Mi-as fi dorit de multe ori sa fii totul pentru mine sau sa pot avea parte de un sarut din partea ta. Dorintele mele au fost ca niste stele cazatoare, s-au dus cu viteza luminii spre pierzanie. Numai una, indeplinita pe jumatate, a ramas acolo si va dainui in marea carte cu titlul "Noi", cea de a te avea in pat. Cealalta jumatete, adica dragostea, mai lipsea si atunci totul era perfect. Ma intreb mereu, chiar si in momente nepotrivite, cat timp pierdut sau fapte in vant am facut pentru tine, iar tu nici macar nu iti aruncai privirea asupra mea, dapai sa ma mai si saluti. Incercam si inca incerc sa iti gasesc scuzele potrivite care mi le-ai putea asterne pe o hartiuta parfumata aruncata intr-un buchet de trandafiri albi. Mintea imi spune sa te las, urla sa nu imi mai amintesc de tine si imi sterge mereu cu buretele amintirile frumoase, asa ca acum am ramas cu cateva. Mai am putin pana sa te uit de tot. Dar inima, ea inca bate pentru tine si tanjeste dupa a ta. Desi intre noi s-au intamplat multe, ea iarta. Nu doreste sa auda ce mintea indruga, nu vrea sa se opreasca, sa-si opreasca ritmul dragostei. Ea inca e pacalita de o sarutare intensa si un aspect de inger picat din Iad, si nu isi schimba ideea. Imi pare uneori rau pentru ea, si pentru mine de asemenea. Saraca, se va rupe in mii de bucatele ce imi vor taia usor sufletul, dezgolindu-l, apoi se va readuna si va plange mult cand ochii mei iti vor intalni trupul sau privirea. Dar tie nu iti pasa. Sunt sigura ca nici atunci nu ti-a pasat. M-ai tratat exact cum le tratai pe ele, nu ai ezitat sa imi oferi afectiune.

Dar la pruncul ce-l port in pantec acum nu ti-ai obosit mintea sa te gandesti macar o secunda? Trist. Un copil, o speranta, va trebui sa sufere doar pentru ca tu nu ai stiut sa ma privesti cu alti ochi. Sunt sigura ca ura din inima ta nu o va putea distruge nimeni, decat eu. Si atunci cand ma vei ruga va fi prea tarziu... stiu ca voi avea o familie si voi ajunge si eu la randul meu sa te urasc, asa cum ai facut tu cand ai auzit ca un prunc te are drept tata. Din fericire, nu si in acte. De asta te-ai bucurat. Mai mult ca sigur erai in stare sa petreci, sa bei si sa te distrezi. Nici macar de dragul lui nu m-ai acceptat.

Acum nu mai e nimic de facut. Pur si simplu amintirile frumoase au fost sterse, toate. Iti spun adio, adio din mintea mea si din orice particica din mine, inafara de copilasul ce va plange cand va intreba de tine si va afla adevarul...