Tristetea..

Subiect: Tristetea.. Dum 31 Aug 2014, 10:51

-Stii, iubesc sa fiu trist. Este o minune, o binecuvantare..este tot ce mi-am dorit”. L-am privit exact ca pe un nebun. Ca si cum ar fi imbracat cu totul in alb, desi era in negru, ca si cum ochii lui exprimau nebunie in stare pura. Era clar ceva in neregula cu el, insa nu imi puteam da seama ce. Era hipnotizanta fiecare discutie cu el, insa niciodata nu l-am putut intelege.
-Cum poate cineva sa iubeasca sa fie trist? De fapt, cum isi poate dori cineva sa fie trist?” Era ceva ce nu puteam intelege. Era prea mult sau poate era un geniu neinteles, iar eu...eu doar un copil.
-O sa ramai tot timpul un copil inocent, prins in naivitate si in lumea lui perfecta. Fericirea o vor toti, insa nimeni nu cauta tristetea. Pe ea nu o vrea nimeni. Daca in viata asta vrei ceva care sa fie doar al tau fara sa si-o doreasc cineva, atunci asta e tot ce poti avea. Tristetea..

Subiect: Re: Tristetea.. Joi 04 Sept 2014, 09:47

Mi-a plăcut micuţa compunere. Mi se pare o idee interesantă şi pot spune că am deprins şi ceva din asta.
Sper să aduci şi alte creaţii frumoase, fiindcă eu cel puţin vreau să mai citesc de la tine. Spor la lucru.

Subiect: Re: Tristetea.. Joi 04 Sept 2014, 11:35

Foarte adevarat.