Suflete ingropate in cimitirul intunericului

Vai, deci ador ficul vostru, pur si simplu il ador!!!!!
Sunteti combinatia perfecta Suflete ingropate in cimitirul intunericului - Pagina 2 947835

Suflete ingropate in cimitirul intunericului - Pagina 2 962758

Stiti cat va iubesc eu pe voi doua, nu ?
De aia vreau sa imi aduceti nextul cat mai repede..
ca de nu ...
nu stiu ce va fac Suflete ingropate in cimitirul intunericului - Pagina 2 947835

asa deci, Suflete ingropate in cimitirul intunericului - Pagina 2 994253

vreau nextul neaparat! va pup si va iubbesssccc! Suflete ingropate in cimitirul intunericului - Pagina 2 962758

Suflete ingropate in cimitirul intunericului - Pagina 2 78717

Mda,sunt cam înapoiată se pare =))
Deşi am mai citit capitolul nu am lăsat comm Vă rog să mă iertaţi pentru asta
Păi să vedem,capitolul e superb,vorbesc foarte serios.
Îmi place mult,Em' unde e nextul ?
Haide! Pune-l.

Vin si eu cu intarziere, sorry!
Ador felul cum descrieti, va completati una pe cealalta;x
Ce pot spune...astept next-ul fetelor
Emm, tu urmezi asa k da-i bice la tastat
Va poop!

Miau miau !

1. Ideea- Imi este foarte clar ca aceasta idee este originala, si imi place >:)

2. titlul- Deci, nu am cuvinte. Acest titlu este geniuS, si cu siguranta atrage :>

3. Descrierea- Ei bine, ai descris foarte bine sentimentele, Byby. Imi place cum descrii, si tu, si Emm. Ma bucur ca va axati pe sentimente si nu pe alte prostii, frumos, imi place

4. Actiunea- Ehm, actiunea nu mi se pare grabita, ba din contra, merge lent. Deci nu am ce comenta aici. Ma bucur ca nu treceti repede de la o idee la alta. Actiunea este dezvoltata

5. Estetica- Mie una, estetica capitolului imi place. E frumoasa asezarea in pagina si aspectul capitolului. Ai grija caci am vazut o greseala, ai uitat sa dai space dupa cateva semne de punctuatie. In rest, e ok

6. Greseli de tastare, ortografie, gramatica :

" stras " - ---> strans <---

" ura " - ---> uri <---

" cu " - ---> nu <---

" gadurilor " - ---> gandurilor <---

" i-a " - ---> ia <---

" i-au " - ---> iau <---

" nerabdadoare " - ---> nerabdatoare <---

Ok, asta a fost tot. Imi place Fic-ul, il adoor :X

Sa aduceti repede next-ul, spor la scris si la idei !

Pupici dulci, scumpele mele in love

Mrr

Sa va pap, sa nu va pap... Pai se poate asa ceva? Unde este nextul? Ficul vostru este asa de frumos, iar voi ati ramas in stand-by? Astept sa vad ce se mai intampla. Daca vad ca nu ati scris nimic va mananc cu fulgi cu tot. Nu ati vrea sa ajungeti la mine in burtica, nu? Suflete ingropate in cimitirul intunericului - Pagina 2 947835

Sa aduceti nextul urgent. Choco va pupaceste dulce pe amandoua!!! kiss

Suflete ingropate in cimitirul intunericului

Capitolul trecut:
,, Este o fata...”

CAPITOLUL V:

,,Necunoscuta”

Privesc in cimitirul pustiu. Nimic, sau relativ asa credeam. Liniste si pace, pana cand…. Umbre. Aud frunzele cum scot un sunet specific lor. Pasi... Cine ar veni acum in cimitir? Oare, de ce ma intreb, doar este un cimitir. Probabil cineva a venit la o ruda, sau ceva asemanator. Dar este imposibil, doar este opt dimineata. Cine ar veni la o ora asa matinala? Ahh, Kate de ce te sperii asa de mult, doar nu au venit dupa tine. Bineinteles ca nu, adica ,,tata” nu ar veni dupa mine, dar asistentele?
Alung orice gand si pornesc cu pasi mici spre un loc mai retras. Incerc sa nu produc nici un sunet, nu vreau ca aceea persoana sa stie ca sunt acolo. In plus nici nu o cunosteam. Ma asez pe un mormant si incerc sa-mi dau seama cine era acea persoana, destul de stranie.
Nu cred ca, in toata viata mea, am vazut o persoana cu un ten mai palid ca al ei. Era precum marmura, iar daca as atinge acea piele mai mult ca sigur era rece. Mi s-a facut pielea de gaina numai la gandul asta. Nu-mi vine sa cred ca poate exista o piele asa de palida, zici ca a trecut prin faina. Sigur era machiaj, era imposibil sa ai un ten asa palid. Prea infricosator, chiar si pentru mine, care cu greu ma sperii. Purta niste blugi negri, destul de stramti incat sa-i arate picioarele frumos structurate, aproape ducandu-te cu gandul ca era un fotomodel. Topul negru era putin cam decoltat, lansand la iveala sani de marime medie si pielea mult prea alba a gatului. Parul ii era negru, taiat pana la umeri, iar, in contrast cu hainele negre, trupul ei parea si mai alb, cel putin asta e ceea ce am putut observa de la spate. O jacheta tot de culoare neagra ii cadea neglijent pe antebrat carand in spate un ghiozdan. Ghiozdan? Asta este chiar foarte ciudat.
Ghiozdanul ma face sa ma reped cu gandul la scoala. Da... scoala care ne distruge in fiecare secunda, si care pentru parintii este institutia cea mai importanta din viata noastra si alte vorbe de ale lor. Plictisitor. Cred ca daca voi lipsi de la scoala o zi nu voi pati nimic nu? Mama nu ar afla, iar ,, tatei” nici nu i-ar pasa, doar sta dupa ,, prietenele” lui. Singura, fara parinti care sa ma certe, fara nimic. Ce multumiti ar fi alti in locul meu, fara cearta, restrictii. Ce inganfati, ei nu stiu absolut nimic legat de parinti. Ei nu ar putea sa nu depinda de bani lui taticu’, nu? Sau linguselile mamei. Nu ar rezista nici o zi fara parinti. Cum si-ar plati studiile, daca nu le-ar lasa balta? Cum ar cumpara mancare, cine ar face mancare? Sunt dependenti de parintii lor. Papa- lapte.
Ma trezesc din ganduri, ce se scurgeau unele dupa altele, cuprinzadu-ma intr-o lume complet paralela cu cea in care defapt ma aflu. Privesc atent acea necunoscuta care se indrepta spre gardul cimitirului, cel mai probabil plecand, la scoala dandu-mi seama dupa ghiozdanul ce ii atarna pe umar. Privesc mai atent chipul si pentru o secunda am senzatia ca nu era ca altii. Ca era ca mine. Ochii ii erau inexpresivi, de o culoare nemaivazuta de mine. Un albastru spre turquoise, o culoare ce este pusa in evidenta de parul negru ca tusul carbunelui si pielea precum faina. Ma inspaimanta. Pare asa de… deprimata, inchisa in ea. Pare sculptata in piatra, ca si cand un sculptor ar fi incercat intentionat sa sculpteze formele ei in relief. Analizez acea fata fiind prinsa intr-o transa. Linia nasului era dreapta si fina, buzele ii erau carnoase si de un rosu aprins, cu tonuri de caramiziu, ca si cum ar fi baut sange. Era ca o zeita doar ca, fiind varianta mai deprimata. Simteam cum firele de pe ceafa si maini mi se ridica. Ma cutremur la acea privire care se izbeste de a mea. Ochii ii erau reci precum un icebearg. Daca as fi putut probabil mi-as fi bagat capul in pamant precum un strut. Nu mai puteam de rusine dar in aceeasi masura si de frica. Daca ar fi putut sa ma omoare din priviri ar fi facut-o din prima clipa in care ochii ei au fost oglinditi in ai mei.
Vroiam sa fug, nu din cauza fricii, ci pur si simplu privirea ei era… Trista, moarta. Era goala, ca si cum sufletul ei nu mai exista, doar corpul. Trebuia sa o cunosc, doar prin simpla banuiala ca as putea sa gasesc pe cineva ca mine. Trebuia acum. Dar oare am curaj sa pot face un pas catre ea? Oare eram indeajuns de curajoasa incat sa pot sa ma ridic de pe acea piatra ce acum mi se parea calda, fata de privirea acelei necunoscute. Haide Kate….

Scuza-ti ca este asa scurt, ma revansez cu nextu happy2

Fata necunoscuta din cimitir.

Deci draga mea, ai vrut critica, iti dau critica:

Descriere: ai si este chiar foarte frumoasa. Stii cum sa faci sa imi dai senzatia ca ma aflu printre personaje. Le simt tristetea si suferinta si chiar ma faci sa imi dea lacrimile, nu alta.

Dialog: no comment.

Actiune: se desfasoara lent si nu este deloc grabita, exact asa cum trebuie.

Estetica: nu am ce comenta la acest capitol, imi placce.

Greseli de tastare: eu una nu am vazut, dar in intunericul care e in cort, habar nu am.

Cam asta am avut eu de spus. Astept cu nerabdare nextul, asa ca puneti-va pe tastat.

Choco va pupaceste dulce de tot pe amandoua!!! kiss

Miau miau !

Emm ;;) Deci, dupa cum ti-am promis am trecut pe aici. Ia sa vedem (D)

1. Descrierea- Ei bine descrierea pur si simplu este fascninanta ! Nu am cuvinte ca sa exprim ce am simtit cand am citit. Ai descris foarte bine sentimentele. Ma bucur foarte mult ca te-ai axat pe acest aspect. Nu stiu daca mai am ceva de spus, doar ca te-ai descurcat extrem de bine si mi-a placut foarte mult. Felicitari ! Meriti din plin.

2. Dialogul- Aici nu prea am ce sa spun .. dat fiind faptul ca dialogul nu a fost prezent in acest capitol. Mi s-a parut foarte bine ca nu l-ai adaugat, chiar nu isi avea rostul. Daca era, mai mult incurca. Deci, te-ai descrucat bine si aici.

3. Actiunea- Legat de actiune ce pot spune ? Nu ai grabit nimic si te-ai axat, cum am spus si mai sus, foarte mult pe sentimente. Ceea ce e bine, mai mult decat bine. Ma bucur ca nu ai trecut de la o idee la alta repede, ai mers lent si ai descris totul intr-un mod lent .. ceea ce a parut foarte interesant. M-am simtit de parca as fi fost in centrul actiuni, mai mult de atat. Imi place, actiunea este dezvoltata .. ceea ce face cititorul sa fie fascinat.

4. Estetica- No coment ! Nu am vazut nicio greseala legata de " Estetica " .. imi place aspectul capitolului. Dar mai ales asezarea in pagina. Imi place marimea scrisului. Nu prea am ce comenta aici, la fel ca si la dialog.

5. Greseli de tastare, ortografie, gramatica :

" aceea " - ---> acea <---

Ei bine, asta a fost tot.
Nu ai avut greseli de tastare ceea ce ma incanta. Nu stiu daca ai corectat capitolul sau pur si simplu ai fost atenta la ce ai scris .. dar e foarte bine ca nu ai avut greseli, decat una. Deci nu prea o luam in considerare.
Phh, ce pot sa mai spun ? Felicitari pentru acest capitol minunat ! Mi-a placut. Vreau sa te mai felicit si pentru ca ai evoluat. Da ! Ai evoluat mult, Emm. E uimitor. Stiam ca poti mai mult, si uite ca ai reusit sa demonstrezi ca poti. Niciodata sa nu te descurajezi sau sa crezi ca ceea ce faci nu este bine. Esti aproape de perfectiune. Sunt mandra de tine ! Sa o ti tot asa.

Cam asta e tot ce am avut eu de spus. Deci, astfel fiind spuse .. sa ma anuntati cand puneti next-ul, sunt curioasa de ce se va intampla in continuare. Sunt in suspans ceea ce nu e bine. Curiozitatea a omorat pisica !! Zau asa, oamenii buni !! =)) Ok, pai spor la scris si la idei ! Sa puneti repede next-ul, cum am mai sp. Na ca ma si repet.

Mrr
dap !

Suflete ingropate in cimitirul intunericului

Capitolul VI

Adeline Alessa (Byby)

Ochii mei intunecati si posomorati urmaresc alene micile frunzulite ce danseaza prin aerul curat al toamnei. Dupa o ploaie asa zdravana, nu imi pot imagina cum natura e asa de fericita. Crengile pomilor se unduiesc in acelasi ritm cu vantul lin, scotand un suierat straniu dar linistitor. Pasarile zburda prin vazduh lasand din cand in cand o pana sau...doua in urma lor, ca si cand s-ar dezlipi de un gand ce nu le da pace. As vrea sa fiu si eu ca ele, sa pot zbura, sa am aripi...Numai vise. Nu se va intampla niciodata asta...Pentru cateva clipe tin pleoapele inclestate, simtind vantul ce adie prin parul meu brunet. Oglinda sufletului meu a fost sparta cu mult timp in urma, de aceea nu mai pot fi vesela niciodata. Deodata, din dreapta mea, simt un tremurat. Intorc capul plictisita si o vad...Pentru cateva momente, simt ca pot privi in sufletul ei. Inima sa este rece si distanta de restul lumii, la fel ca si a mea dar...la ea ceva e diferit. Simt...prin inima ei, cateva vene inca mai transporta caldura, o caldura de care eu duc lipsa. Desi oglinda dufletului sau nu e inca sparta, e incarcata de amintiri si trairi infioratoare. Oare...oare cine este fata asta? Dupa ce aceasta intrebare imi rasuna cateva minute bune in minte, ma ridic in sezut pentru a o putea privi mai bine. Nu pot fi atenta la infatisarea ei, nu asta e ceea ce ma fancineaza la ea, ci sentimentele. In ochii sai pot observa setea de cunostere sau...poate setea de a ma cunoaste pe mine. Oftez incet, doar pentru mine. Desi ceva din mine ma indeamna sa o las sa se apropie de “sentimentele” mele, nu o pot face. Am fost tradata de prea multe ori ca sa mai pot avea incredere vreodata in cineva. Rapita din bratele sperantelor, imi ami amintesc de ziua de azi...Trebuie sa plec la scoala, altfel voi intarzia, din nou. Nu se stie peste ce baieti sau gasti voi mai da...Ma ridic lenes de pe mormant, apoi incep a pasi catre poarta cimitirului si catre acea fata, care sta in lateral. Cu privirea atintita in pamant, ocolesc baltile ce s-au format, aruncandu-i o ultima privire fetei. Trag poarta fara a privi in urma, apoi pornesc in pas alert spre scoala. Drumul a fost cat se poate de “normal”, ceea ce ma surprinde. Nu am mai fost privita in acel fel, ceea ce e foarte neobisnuit. In cateva minute ajung la scoala. Curtea ce o inconjoara e pustie, iar frunzele ravasite imi ies in intampinare. Pasesc timid catre usa scolii, dar, o respiratie si apoi o soapta ma opresc. Cu teama, imi intorc privirea, zarindu-l pe Leo.

Cam atat pentru azi, stiu ca e scurt, imi pare rau xD. Astept comm-uri cat mai multe dar si critici. La 5 comm-uri va fi postat nextu’.
Peace Ya!
~Byby~

Foarte frumos.
Imi place foarte mult acest capitol, ca tot ficul de fapt.
Este genial.
Astept cu nerabdare nextul.
Pupici dulci.
Bye.

Subiect: Re: Suflete ingropate in cimitirul intunericului Joi 18 Aug 2011, 19:05

Suflete îngropate în cimitirul întunericului.

Capitolul şapte.
Kate ( Emma )

And so I cry...
The light is white...
And I see you...

Cât de proastă pot fi. Pentru o clipă credeam că acea fată o să vină la mine pentru a ne cunoaşte. Vise. Mereu vise ce se spulberă. Vase făcute din vise, dar sparte, ciobite. Vasele mele, visele mele, toate sparte, spulberate, dispărute, nerealizate. Kate, cât de naivă poţi fi ? Visele nu pot deveni realitate, sunt nişte lucruri născocite de inconştientul nostru. Ele sunt doar nişte dorinţe, ce niciodată nu vor fi atinse. Exact aşa, nici un vis nu va deveni realitate. Cel puţin în această lumea nedreaptă, egoistă.
Îmi întorc privirea în speranţa să o pot vedea pe acea fată, dar nimic. De ce mă mai chinui? Nicodată nu o să se indeplinească ceva ce îmi doresc din toată inima. Degeaba îmi fac speranţe, ele vor fi năruite. Corpul meu reacţionează. Simt cum sunt gata să pic din picioare, cum ochii mă înţeapă. Nu, nu am de gând să plâng. Mi-am promis asta încă din acea noapte. Mi-am jurat că nu mai vars lacrimi, că nu am să mai fiu slabă. Dacă plâng nimeni nu va fi lângă mine să îmi ofere umărul lui. Nu sunt o laşă, nu vreau sa mai fiu slabă de îngeri. Lumea e dură, mult prea dură pentru unii dintre noi, dar asta e realitatea. Amintirle curg înaintea ochiilor mei, arătându-mi lucruri ce m-au schimbat, lucruri reale.
Flashback

Simt cum nervii or să explodeze din mine, să se reverse pe tot ce era în jurul meu. Nu-mi vine să cred ce tocmai se întâmplă. Aşa-zisul meu „tată” a venit acasă, cu un tupeu enorm, aducănd-o cu el pe ea, pe cea care o urăsc cu toată fiinţa mea. Mi-a distrus familia, iar ea apare în faţa mea fără cel mai mic resentiment ? Cât de egoistă poate fi o persoană ? Cât de nedreaptă e lumea ?
- Ce caută ea aici ? întreb avănd un ton autoritar, indiferent, rece. Nu-mi pasă dacă am să mă aleg cu o palmă din partea lui. M-am săturat să fiu tratată precum un copil idiot, dus cu capu’.
- Kate, dacă nu renunţi la acest comportament am să te pun eu la punct. Cum poţi să vorbeşti aşa cu Delia ? Este o prietenă, spune dur tatăl meu, oprindu-se din treaba lui cu „prietena „ sa. Chiar aşa de proastă mă crede ?
Uite că pot aşa cu ea, este o c***ă, numai din cauza ei tu acum mă părăseşti, o înşeli pe mama. Femeia asta te joacă pe degete, dar tu fiind prea prost nu îţi dai seama. Este total anormal ca o femeie de 32 de ani să fie cu tine. Ai 67 de ani. Tu gândeşti?
M-am abţinut să nu răspund în acest fel lui, deoarece ştiu că m-aş fi ales cu mai mult decât nişte înjurături. Tata este cea mai preocupată persoană de imaginea lui. Nu acceptă nici un fel de jignire, mai ales din partea unora mai inferiori decât el.
- Prietenă ? întreb revoltată, nervii mei fiind aproape de limita legală a puterii mele de ai ţine în frâu. Credeam că prietenii nu se sărută în văzul propriului copil, plus că bărbatul acela are o soţie. Eşti un porc, cum poţi să-i faci asta lui mami ? Ea stă acolo în Germania şi munceşte pentru noi, pe când tu te tăvăleşti cu orice femie. spun lăsând cuvintele să îmi iasă din gură.
Ups. Am făcut-o. De ce a trebuit eu să spun asta ? Desigur, nu puteam să mă abţin, nu? Trebuie eu să spun o prostie.
Sunt trezită din plângerile mele de sunetul scos de canapea, cineva se ridică şi acela era tata. Ce are de gând ? Îl privesc confuză, ce vrea ? Mă sperii văzându-l cu mâna la curea, desfăcând-o în timp ce îmi spune că aceste cuvinte nu sunt pentru o fată de 12 ani. Stai: ce are de gând cu acea curea ? Doar nu vrea să mă lovească, nu? Niciodată nu a dat în mine cu ceva, doar o palmă când nu veneam afară din parc, care se afla chiar în faţa blocului. Nu ştiu de ce, dar subconştientul meu a ţipat la mine : ”FUGI! ” şi chiar aşa am şi făcut. Vazându-l cu cureau în mână gata să dea în mine m-am retras ocolind canapeau. Îl vedeam cât de nervos era, mai avea putin şi scotea fum de pe nas, nu e de bine, tip in capul meu. NU! Nu are să dea în mine, doar sunt fiica lui, nu ? Nu ? ” E nervos, are o curea în mâna, ce crezi că o să facă cu ea ? Plăcinte ? Are de gând să dea în tine, iar tu nu te poţi apăra. Eşti încolţita. [i]FĂ CEVA. FUGI CHIAR ACUM.”
- Kate treci aici, aud vocea dură, nemiloasă a tatălui meu. Trebuie să te înveţe cineva care sunt bunele maniere. Aşa se vorbeşte cu tatăl tau ? Unde sunt cei şapte ani de acasă ? spune urmârindu-mă nelăsând nici pentru o secundă acea curea. Părea aşa de înspăimântătoare acum. Cine ar fi crezut că din cauza unei curele oasele îţi pot tremura, că scheletul tău o poate lua la fugă, uitănd de piele, organe, orice.
Instinctiv am ţipat, nu ştiam ce să fac. Eram încolţită, acum că şi Delia se ridică de pe canapea venind spre mine. Sunt precum o pradă, înconjurată după care bătută , în cazul meu de faţă. Am reactionat, era de aşteptat. Am fugit, împingând-o pe Delia. Îmi era frică, tata urma să ma bată. Părintele care mi-a dat viaţă, urma să ma bată în cel mai crud mod. Este chiar tata ? Nu. E altcineva, el nu ar face asta.
La ce te mai aştepţi ? O înşeală pe soţia lui, te bate. El e tatăl tau, iar tu nu vrei să accepţi cea ce face. El e adevărata persoană, fără nici o mască.
Nu. Nu e aşa, el e blând, prostestez eu, dar corpul meu îmi urmează mintea , nu inima.
Am căzut peste măsuţa pe care, din nefericire, se afla o vază de cristal ce a alunecat peste mine. Simt cum sunt cuprinsă de ceva rece, înţepător. Doare. Nu doar fizic, ci şi sufleteşte. Tatăl meu tocmai mă loveşte brutal cu cureau, fiind toată udă, plăngând. Nu mai poate fi numit ”tată”, îl urăsc. Îi doresc o moarte lentă, dureroasă.

End Flashback
Lacrimile curgeau necontenit pe obraji mei. Am uitat de tot ce mă încojoară. Privesc cerul si rămân uimită de cea ce văd. Fulgi de zăpadă... Ninge...

Sper că va placut. Pe data aviatoare.

X.O.X.O

Subiect: Re: Suflete ingropate in cimitirul intunericului Vin 19 Aug 2011, 12:00

Aleluia am trecut si eu pe aici i sa
Deci este foarte frumos Sti sa ne ti in suspans nu gluma
Pff...nu am ce comenta Adu nextul repejor!

Subiect: Re: Suflete ingropate in cimitirul intunericului Lun 22 Aug 2011, 09:09

Am ajuns si eu in sfarsit la ficul vostru, dragelor
Asa, pai sa vedem:

Titlul imi place enorm. Este frumos si se potriveste cu ficul in sine. L-ati ales foarte bine si atrage cititorii. Bravo

Ideea este cu adevarat deosebita. Aveti un plus pentru originalitate. Eu una nu am mai intalnit-o si o prezentati foarte frumos.

Descrierea este prezenta... si inca cum. Amandoua aveti un stil aparte de a scrie. Imi place mult ca va axati pe sentimentele personajelor.
Si in acest capitol, ca si in celelalte, descrierea sentimentala este la inaltime. Eu una chiar ma simt in mijlocul actiunii, tresarind odata cu personajele.

Dialogul nu este prea lung, ci atat cat trebuie. Si bineinteles ca nu este sec...

Actiunea nu este grabita, cum e si normal datorita descrierii. Imi place ca va opriti la fiecare aspect in parte si il explicati, nu treceti de la o idee la alta.

Deci felicitari pentru diacritice, Ema! E mult mai comod sa scrii fara ele, insa intr-un fic este foarte placut sa ai diacritice. E mult mai usor de citit, plus ca asa este corect

Am vazut o singura greseala de tastare, dar e nesemnificativa. Si anume:
"ai ţine în frâu"- a-i ţine în frâu
Oricum, e foarte bine. Nu am vazut sa mai ai si altele.

Ca si estetica Capitolul este frumos asezat in pagina, insa mi-as dori sa lasi un rand liber intre dialog si descriere. Si ar fi bine sa il imparti pe paragrafe.

De exprimare n-am ce comenta. Jos palaria. Imi plac foarte mult cuvintele pe care le folosesti si felul in care le imbini, astfel incat fiecare capitol este tare frumos.

Cam atat am avut eu de zis. Ai cerut critica, insa asta e tot ce pot sa-ti ofer. Daca vrei sa iti dau critica asa cum trebuie, apuca-te sa faci mai multe greseli, pune dialog lung cat o zi de post si descriere cat sa umpli abea un rand ai atunci mai vedem
Spor la scris in continuare, fetelor! V-am pupat

Alte doua candidate? Lasa ca Byby e de mult pe lista, cred ca si Emm era, nu mai stiu... :)) Oricum, unde este nextul? Cred ca ma rog de toata lumea sa scrie cate ceva, insa nu vad absolut niciun cuvintel... Ori a plecat toata lumea in vacanta? Hmm, mai stii? Astept nextul, asa ca nu ma faceti sa vin la voi ca s-a zis cu viata voastra... Un fleac, le-am ciuruit... >:) :))... V-am pupacit dulce...

choco^^

Woow. o.0

Prea mult suspans...='(

Ador felul cum descrii :xxx Esti geniala ! :x Haide ByBy adu nextul ca ne omorati aici pe toate! :))

Te iubesc!^^

Mellz.^^

Subiect: Re: Suflete ingropate in cimitirul intunericului Mar 20 Dec 2011, 18:07

Deocamdata ficul vostru merge la ficuri blocate, din cauza inactivitatii