Buna! Am vazut titlul si m-am gandit ca sigur va fii un fic interesant. Imi place mult primul capitol, mai ales ca e foarte realist. Astept next si sper ca ma vei anunta la next!

N-am mai citit pana acum niciun fic de acest gen si sa stii ca e foarte interesant. Sakura, o mama singura, cu un trecut de care nu se poate mandri, iar Sasuke un baiat, nu un barbat, ci un baiat, fara parinti si nesimtit, care ar trebui sa se indragosteasca, nu e o idee asa de des intalnita. Cum am mai spus, imi place si astept nerabdatoare next-ul. Multumesc de anunt si sper sa ma anunti si acum. Te pup! :*

Konichiwa ! 
Ce idee interesanta avem aici... Suna foarte bine deocamdata, imi place foarte mult inceputul si sper sa imi placa si continuarea. 
In rest nu stiu ce as mai putea zice, decat ca te rog frumos sa ma anunti si pe mine cand o sa pui next.
Ja ne !

Insfarsit a ajuns si intarziata de mine. Scuze... Mi-a placut la nebunie nextul si sa stii ca scrii foarte bine, iar ideea o continui foarte foarte bine. Astept nextul si sper ca ma anunti si la asta. Venind vorba, multumesc de anunt!
 Hug!

Capitolul IV


Nu voiam sa intarzii, nu si de data asta. M-am imbracat cu sila, stiind unde trebuie sa ajung. Ma uram ca trebuia sa imi las fica acasa, din nou, singura. Mi-o imaginam stand in prag si intrebandu-ma cu o fata trista cand aveam sa ma intorc. Am incercat sa imi alung toate remuscarile si am iesit pe usa indreptandu-ma spre punctul de intalnire. Soarele apunea si prin parul roz si moale imi adia o briza de vant. Mergeam grabita pe strazile aglomerate ale orasului uitandu-ma la trecatorii ce isi vedeau de treaba lor. Cu cat ma apropiam mai mult de locul unde aveam sa ma intalnesc cu noii colegi de antrenament cu atat golul din stomac crestea. Odata ajunsa acolo m-am uitat pierduta in jur ca si cum nu stiam ce se intampla cu mine. Puteam sa ii vad pe ceilalti si sa ii aud, insa nu puteam percepe discutia lor, cuvintele si privirile lor treceau direct prin mine. M-am asezat pe iarba langa un copac mare si batran cu o coroana bogata si i-am salutat incet pe ceilalti. Sasuke era capitanul echipei deci el decidea orele si zilele antrenamentelor. A tusit, si-a dat ochii peste cap si cu o voce plictisita ne-a intrebat pe toti in ce zile puteam veni la antrenament. 


Din jurul copacului au inceput sa rasune glasuri mai tare sau mai incet, fiecare spunand in ce zile era liber. Eu am spus ca nu pot in zilele de luni si joi. Sasuke a zambit ironic, cu subanteles, apoi s-a ridicat si a spus:
-Antrenamentele vor avea loc in zilele de luni si joi, la ora 16.
 Naruto, s-a ridicat si el si pe un ton usor enervat i-a spus lui Sasuke:
-Tu nu ai auzit ca Saukura nu poate luni si joi? Sau n-ai priceput?
Acest lucru mi-a dovedit ca Sasuke nu glumea cand a spus ca imi va face viata un calvar. Ochiilor mei verzi li s-a sters culoarea si au fost umpluti cu tristete, gata sa erupa in lacrimi. Nu voiam sa cred ce mi se intampla, nu de data aceasta, nu mie. 
L-am tras pe Naruto usor de maneca, fara sa il privesc in ochi, privind in jos si i-am spus:
-Nu iti face griji, lasa-l in pace, voi gasi o solutie si sigur imi voi elibera zilele de luni si joi. 
Naruto a scrasnit din dinti si s-a asezat. Sasuke a suras rautacios si triumfator, iar apoi si-a continuat micul discurs, pe care am fost prea dezgustata sa-l ascult.

Cand intalinrea pentru stabilirea antrenamentului a luat sfarsit am pornit agale spre casa. Continuam sa privesc in jos cu nepasare, eram adancita in gandurile mele, nu stiam cum ii voi explica Misei ca mama ei nu o va mai putea lua nici luni de la scoala, sau cum o voi ruga pe sefa mea sa imi mute tura de la spital in alta zi. Aveam si mai multe probleme. De cand ma stiu probleme au fost ceva normal pentru mine, mereu eram inconjurata de ele si rareori le gaseam rezolvare. 

Ajunsa in fata casei, am deschis usa si am vazut-o pe Misa satnd in pat. M-am apropiat de ea si am luat-o in brate. Dupa ce s-a desprins din imbratisarea mea m-a intrebat ce este in neregula cu mine, ce ma supara. Desi era un copil de 7 ani, putea sa ma citeasca ca pe  o carte deschisa. I-am luat mainile intr-ale mele si cu cea mai suava voce pe care o aveam la momentul de fata i-am explicat ca nu o mai pot lua nici luni de la scoala. Tristetea care a invaluit-o m-a molipsit si pe mine. Am imbratisat-o si m-am dus spre baie unde am inchis dupa mine usa si ne mai rezistand am inceput sa dau drumul la siroaie de lacrimi ce imi inundau fata. Inima mea era spulberata si ma intrebam ce am facut sa merit toate astea, oare puteam sa mai duc atatea de una singura, fara nimeni care sa ma sprijine si sa imi fie alaturi? Simteam cum cedez, cum rand pe rand fiecare parte din mine implora indurare. Stiam ca dadeam tot ce e mai bun din mine, dar fara rezultat. Tot ce era mai bun din mine nu era de ajuns, nu si de aceasta data. Trebuia sa imi imping limitele spre cealalta extrema, sa lupt mai mult pentru ceea ce imi doream. Insa eram instare, sau eram prea slaba? Aveam sa cedez, lasand in urma tot ce realizasem? Nu! Mi-am scuturat capul alungand astfel de ganduri. Nu voiam sa las sa se intample asa ceva, nu cand aveam pe cineva atat de drag de protejat de un maniac. Eram singura si trebuia sa reusesc pe cont propriu, nu avea sa o las pe Misa singura si neajutorata. Suferise destul, la fel ca si mine. Ceva trebuia si avea sa se schimbe in viata noastra.



Deci am revenit cu continuarea atat de rapid ca sa ma revansez fata de voi. Deja stiu ce se va intampla in capitolul urmator, care probabil va fi postat in weekrnd-ul vitor. Scuzati-mi eventualele greseli de scriere, insa este 3 dimineata si deja nu mai vad bine. Sper sa va placa si acest capitol, eu m-am chinuit sa va fac sa intrati in piele personajului si sa ii puteti simti sentimentele, insa nu stiu daca am reusit. Astept parerile voaste si sper ca merita sa aduc un capitol nou. 

V-am pupat! :)

A doua! E bine si-asa.
Nu pot sa cred ca ai adus next atat de repede! Eram ceva gen ,,Se pare ca avem o Taylor Swift a ficurilor... Sper sa dureze asta!"
Oricum, imi pare rau pentru Sakura, dar povestea ei imi e putin, din unele puncte de vedere, cunoscuta in mod indirect. Imi place ca ii surprinzi esenta lui Sasuke din anime: placerea de a se razbuna. 
Abia astept next! Multumesc de MP si astept unul si data viitoare, te rog!

Hei!!! Mersi ca mi-ai trimis re-mesajul, caci pe primul nu l-am primit. :) Capitolul a fost foarte bun, am fost atat de captivata de actiune incat n-am observat nici o greseala gramaticala. Deci e foarte OK :)
Ce e mai bun si mai rau, in acelasi timp, decat esenta Uciha? Nimic. Si asta o dovedeste si ficul tau.
Ce pot sa mai spun inafara ca vreau rapid next, desi stiu ca e scoala, si sper sa ma anunti si atunci.

Buna!
Titlul m-a atras asa ca am spus "De ce nu?" si vreau sa-ti spun ca esti o scriitoare excelenta. Chiar ne-ai facut sa intram in pielea personajelor.
Ideea nu am mai intalnit-o, deci mi se pare originala. O relatie intre o femee si un adolescent. Imi place mult si te rog sa nu-l inchizi. De obicei nu prea mai gasesti ficuri bune de citit pentru ca majoritatea le inchid.
Ce simte Sakura ne-ai facut si pe noi sa simtim si imi pare rau de ea. Sa aiba in grija un copil mic si sa ii reziste lui Sasuke, nu este usor, dar se pare ca Naruto ii ia apararea.
Imi place foarte mult cum ai reusit sa descrii intreaga actiune pana acum. Faci o treaba excelenta si te rog sa ma anunti si pe mine cand postezi next. Spor la scris si la cat mai multe idei! Te-am pupat!

Buna!
A fost un capitol super. Deci se pare ca Sakura a reusit pana la urma sa-si mute tura de la spital si sa vina la antrenament, dar Sasuke pare ca nu-i pasa si vrea sa se razbune pa Sakura. Ma intreb cum o sa ii faci pe cei doi sa se indragosteasca, pentru ca se pare ca o sa ai mult de lucru. Sasuke o uraste pe Sakura, iar Sakura il uraste pe Sasuke, ce pot sa spun, foarte frumos.
A fost dragut din partea lui Naruto sa stea cu Sakura la spital. Oare el s-a indragostit de ea?
Mersi mult de anunt. Spor la scris si la idei!

Capitolul VII


Hei, Sakura-chan cum te mai simti?
Am tresarit usor si m-am intors ca sa-l vad pe Naruto, senin ca o zi de vara, stand sprijinit de un copac. Am zambit si am lasat capul in jos si i-am spus ca nu trebuie sa-si faca atatea griji pentru mine pentru ca sunt bine. A suras si m-a intrebat daca vreau sa merg cu el sa mancam ramen dupa cursuri. Am rosit putin, aproape neobservabil si am raspuns un da parca ezitat. Sai era prin preajma si auzindu-ne discuta s-a decis sa se autoinvite, asa ca dupa cursuri mergeam cu el si cu Naruto sa luam pranzul. Nu ma deranja ca vine si Sai, de fapt ma bucuram, pentru ca ar fi fost putin ciudat sa mergem doar eu si Naruto, ar fi fost ca un fel de intalnire.
Vorbind nici nu am realizat ca intram pe poarta mare a academiei. Cele zece minute petrecute cu Sai si cu Naruto aufost minunate, radeam cu gura pana la urechi si parca uitasem de tot si de toate, erau o companie foarte placuta, care imi dadea o stare de bine,de siguranta.

Ma uitam spre multimea de studenti prin care trebuia sa trec cand m-am simtit ridicata pe sus. Am scos un tipat si m-am uitat cu ochii mari, incercand sa-l fixez pe cel care a indraznit sa ma ridice. Era Naruto si chiar cand voiam sa incep sa tip la el mi-a soptit la ureche ca o sa imi explice totul si ca trebuie doar sa rad si sa par amuzata. Dupa ce a urcat doua etaje cu mine si m-am vazut pe propile picioare, m-am intors spre el, l-am calcat, cerand-ul explicatii din priviri. M-a tras in cel mai intunecat colt al incaperii si mi-a soptit in asa fel incat sa nu ne poata auzi nimeni.
-Asculta Sakura-chan, mai devreme m-am intalnit cu Sasuke in parc. M-am dus la el si parea ca se gandeste la ceva important si de aceea nici nu m-a observat. I-am spus sa-ti ceara scuze si ca de obicei, el fiind un 'Uchiha' normal ca m-a refuzat, doar nu era sa-si calce orgoliul ala imens in picioare. Atunci m-am enervat si am ridicat tonul si i-am spus ca probabil are sentimente pentru tine pentru ca de la dragoste la ura si invers nu e decat un pas. A inceput sa urle ca un crizat la mine si sa ma intrebe cum de indraznesc si ca el nu simte nimic pentru tine, decat greata. Singurul lucru gretos era el, asa ca m-am ridicat si am plecat. Cand am intrat in curtea academiei l-am vazut pe Sasuke cum se holba la noi, crezand ca nu il vede nimeni, asa ca voiam sa vad daca am dreptate si intr-adevar, cand te-am luat pe sus i s-au intunecat ochii mai rau decat de obicei si s-a incruntat.
I-am ascultat lui Naruto cu atentie toate cuvintele, pana la ultimul sunet si m-am uitat uimita, ca un copil care vede pentru prima oara zapada. Uimirea mea a fost inlocuita de indiferenta, m-am intors pe calcaie spunand-ui lui Naruto ca nu imi pasa de nimic ce are legatura cu Sasuke si m-am dus spre banca mea. Saracul parea bagat in ceata de schimbarile mele de comportament.

Afara batea soarele si parca era o zi care te implora sa o traiesti. Noi mergeam sa mancam ramen si eu parca uitasem de toata faza cu Sasuke. Cand am ajuns ne-am asezat la o masa pusa la umbra si mai departe de ceilalti oamenii care se aflau in restaurant. A urmat o discutie ce a decurs natural, o discutie interesanta si amuzanta, carea insa a luat sfarsit cand Sasuke a trecut prin fata restaurantului, iar asta ne-a distras pe toti. Vazand-ul m-am simtit vulnerabila, un nimic. Dar discutia si-a reluat cursul dupa ce Sasuke s-a indepartat indeajuns incat sa nu il mai vedem. Cand a trebuit sa platim am constatat cu disperare ca nu mai am portofelul. M-am panicat, eram disperata, eram un om pierdut daca il gasea cineva. Tremurand l-am rugat pe Naruto sa plateasca si pentru mine si m-a enervat cand mi-a raspuns "sigur" cu un zambet tamp pe fata. De fapt m-a enervat ca nu puteam sa-i explic cat de grava era situatia. Dupa ce baietii au platit m-am ridicat si am iesit ca un uragan ce face ravagii din restaurant si mi-am refacut traseu in spreanta de-al gasi.



Revin cu un nou capitol care sper sa va placa, dupa ce am absentat atat. Ca de obicei abia am reusit sa scot 25 de randuri cu chiu cu vai, dar va promit ca urmatorul capitol va va tine cu sufletul la gura pentru ca lucrurile se complica si o parte din secretul Sakurei est scos la iveala. Nu stiu cand va aparea urmatorul capitol, deoarece vin tezele, iar weekenul vitor sunt ocupata cu ziua mea de nastere. Anyway, pana una alta bucurati-va de acest capitol. V-am pupat!