Buna!Am venit shi eu cu un ficuletz!


POV Sakura

Razele blande ale mingii aurii de foc imi strabat draperiile, ajugand incet pe fata mea. Ma trezesc incet si ma uit la ceas. Tresar spaeriata dupa ce observ ca ceasul arata ora 8:40.*Ce?O sa intarzii in prima mea zi de scoala la un alt liceu?! Cum sa ma imbrac si sa mananc in 5 minute?! Mai am si de ajuns la scoala!*. Ma ridic repede din pat si ma uit o secunda la camera mea intoarsa pe dos. Imi iau repede niste blugi stramti si negrii, un tricou rosu mulat si niste adidasi Nike rosii. Imi prind repede parul lung asemeni florilor de cires cu o clama de par si ma indrept spre baie, unde ma spal rapid pe fata si pe dinti. Inainte sa ies din baie ma uit la dus. Parca imi facea cu ochiul.(ador sa fac dus)Pe fata imi apre o expresie dezamagita, amintindu-mi ca e tarziu. Fug in bucatatria spatioasa si observ ca mama si tata nu erau acolo. De asemenea si sora mea lipsea.*Cum au putut sa plece si sa nu ma trezeasca?Halal familie!*. Am plecat in fuga la scoala. Era toamna. In timp ce alergam printre oamenii care pareau sa se miste cu incetinitorul, ma uitam la natura. Toamna aceasta parea diferita de celelalte, poate ca nu le-am observat eu ca atunci. Natura parea imbatranita, ca si cum vremea acestor copaci...frunze a trecut de mult. Vremea pe cand acestea erau doar niste "copii". In timp ce observam aceasta mare schimbare a naturii, ma gandeam la mine. Nu mai eram un copil. Aveam deja 17 ani. Mi-era dor sa ma joc in ploaie, sa sar prin balti, sa culeg floricele...dar cel mai mult:sa nu-mi pese de nimic. Mi-am dat seama ca nu am apreciat corect copilaria, tot timpul imi doream sa fiu mare. Imi luam papucii mamei si ma prefaceam ca sunt Sensei. *Of,de-ar fi asa de usor si acum...*.
In sfarsit am ajuns la scoala. M-am speriat:nu era niciun copil afara. Inseamna ca toti erau in clasa. Am intrat in scoala si am inceput sa alerg pe holul care parca nu se mai termina. In sfarsit am ajuns: sala 107. Speram sa nu fie profesorul in clasa. Am intrat cu ochii inchisi pe usa. Incet, incet mi-am ridicat pleopele. Nu era nimeni in clasa. Am rasuflat usurata. Parca mi s-a luat o piatra imensa de pe mine. Cand sa ma duc la locul liber din clasa, mi-a cazut un creion din buzunar. M-am aplecat sa-l iau. Cand sa ma ridic, ochii mei au intalnit niste pantofi de piele. M-am ridicat incet. Era profesorul de matematica. Piatra aceea a cazut la loc pe mine. Profesorul s-a asejat la catreda. Am rasuflat usurata, crezand ca am scapat. M-am indreptat spre locul meu. Dar profesorul ma cheama la tabla. Deschide o carte de olimiada si imi arata un exercitiu. Imi zice sa il fac. M auit in ochii lui ca si cum urma sa ma omoare. Atunci il observam cu adevarat: avea par negru si lung, prins intr-o coada. Purta niste ochelari mici si avea o fata foarte palida. Mi-am dat seama ca m-am uitat prea mult la el. Am luat culegerea in mana si am copiat exercitiul, dupa care am pus cartea pe catedra. M-am panicat: cifrele si literele parca fugeau de mine. Incercam sa le prind. Dintr-o data, profesorul m-a intrebat de ce sterg tabla cu mana. Atunci m-am trezit la realitate. Am terminat exercitiul foarte repede si m-am dus repede la banca mea. Profesorul s-a uitat la tabla si un zambet larg i s-a afisat pe fata. Atunci am zambit si eu, iar toti colegii se uitau la mine.
In 20 de minute, s-a sunat. O fata roscata a venit la mine si s-a uitat superior, mandra. Am intrebat-o daca vrea sa fim prietene. MARE GRESEALA! Fata a zis ca nici in ruptul capului nu ar fi prietena cu o tocilara. Gandul meu urla, spunand cu nu sunt tocilara. Dar nu am apucat sa termin. Cineva m-a impins din spate si fata roscata cu ochelari s-a dat la oparte. Am nimerit cu fata pe un baiat, dar parca era un zid. M-am lovit de pieptul lui. Avea un tricou albastru si ii puteam simti pectoralii. M-am ridicat incet, rusinata si pe obrajii mei s-au afisat doua pete rosii, ca doua cirese. Acum il vedeam: avea ochii asemeni onixul, o fata palida si un par ciufulit. Parca era un zeu. Am ramas asa in jur de cinci minute. Parca eram intr-un vis, dar nu vroiam sa ma trezesc. Din pacate blonda a venit si m-a impins si l-a sarutat pe baiat. Ma simteam patetic. Eu, care credeam ca baiatul acela m-a observat(intr-un fel placut), se pare ca avea o prietena. Si nu orice prietena, fata aceea parca era diavolita. Parul ei era rosu, ochii ii avea rosii si un comportament ce completa identitatea ei de demon. Am oftat. Cineva m-a atins pe umar. Am tresarit si m-am intors. Privirea mi-a fost intampinata de un zambet larg. Baiatul cu parul galben asemeni spicelor de grau si ochii ca si cei mai pretiosi safiri imi zambea acum si mai larg. Mi-a zis sa nu fiu suparata, pentru ca Sasuke a fost "acaparat" de fata cu par rosu de la inceputul liceului. L-am intrebat cum de stie asta si mi-a raspuns ca el si Sasuke sunt prieteni de mult timp.*A...deci pe baiat il cheama Sasuke. Un nume perfect pentru un baiat perfect. In comparatie cu el, zeul nemuritor, eu sunt doar un om obisnuit ce se pierde in multime..*. Baiatul acela, pe care am aflat ca-l cheama Naruto, m-a intrebat daca vreau sa fim prieteni. Am dat afirmativ din cap, iar pe fata mi-a aparut un zambet. Langa Naruto a aparut o fata cu parul asemeni strugurilor si cu ochii de culoare levanticii. Aceasta a venit langa mine si m-a intrebat daca putem fi prietene. I-am spus "Sigur" cat de increzator am putut. Naruto mi-a spus ca ea este prietena lui.(IUBITA). Hinata, pentru ca asa o chema pe fata, s-a inosit ca un rac. M-am gandit ca mai bine o sa intreb detaliile la locul potrivit, inainte ca fata saracutei Hinata sa i-a foc. Hinata m-a luat de mana si mi-a spus ca o sa mi le prezinte si pe celelalte fete. Eu am dat din cap, dar nu inainte sa mai arunc o privire la "Zeus".

VA URMA!
Capitol necorectat
stiu ca pare cunoscuta ideea cu Sakura la o noua scoala, dar va asigur ca este originala

O secunda... o secunda am apucat sa il mai privesc...o secunda care parca parea o ora. Inima imi batea tare, parca simteam ca vrea sa iasa din pieptul meu. Ochii mi se deschideau si mi se inchideau...Dar acel moment a fost bruns intrerupt de noua mea prietena care ma tot tragea de maneca si ma intreba de ce ma uit la Sasuke. Am intrebat-o ce fel de fete ii plac si a spus ca nu stie pentru ca Sasuke este un baiat misterios.*Pana si un "zeu" ca el poate avea un secret, hm? Trebuie sa i-l aflu pe al lui!*. Hinata a spus ca Karin va va omora daca o sa-i atrag atentia lui Sasuke.
-Da` cine se crede si Karin asta? Este doar o parasuta buna de nimic.
Mi-am dat seama ca am vorbit prea tare. Toti elevii de pe hol s-au uitat la mine. In momentul acela m-am simtit ca si cum as fi in chiloti. De nicaieri a aparut "diavolita" cu inca doua clone de-ale ei. S-a apropiat de mine si m-a impins peste un dulap. A scos ceva de la spate si i-a turnat continutul pe mine. Se pare ca era vopsea. O vopsea albastra care mi-a patat hainele, parul si pielea. Ma simteam stanjenita. Vroiam sa intru in pamant de rusine. Dar cel mai rau, Sasuke trecea pe acolo. Karin l-a stropit din greseala si pe el. Sasuke s-a enervat si a spus un "Karin!!!!!!!!!" de a rasunat toata scoala. Karin a spus ca era vina mea pentru ca eu i-am turnat gunoaie in cap.*Ce??!! Eu n-am facut asa ceva, parasut-o ordinara!!!! Ehh...trebuie sa recunosc...este o idee buna*
Karin a venit la mine si mi-a rupt tricoul. Atunci m-am enervat. Era prea mult. Imi doream sa zboare cosul de gunoi pana in cap la ea. Dintr-o data, usa din clasa 209 se deschide. Un cos de gunoi zboara si toti elevii se uita ca si cum ar vedea o fantoma. Eu imi ridic incet capul ca sa ies din dulap si vad "obiectul identificat". O coaja de banana cade din cosul de gunoi pe jos. Karin n-o vede si se impiedica de ea. Dupa aceea, cosul zboara pana in cap la Karin. Toti copii de pe hol incep sa rada, la fel si clasele mai mici. Karin se ridica cu o fata de parca vrea sa omoare pe cineva. Elevii o privesc si se opresc din ras. Doar glasul meu se auzea pe holul care parca a fost eliberat. Karin isi intoarce capul spre mine si se apropie incet. Atunci mi s-a facut frica. Ma dau in spate pana cand nimeresc de dulap. Karin este la un pas de mine dar arunci se suna.
-Sakura-cap-de-balon! Nu vei scapa! Asculta-ma bine! O sa iti doresti sa nu te fi nascut!
*Sakura, cum sa iti faci dusmani din prima zi?! Cu Karin asta nu vei mai putea trai fara nici o teama!*. Dar altceva ma preocupa. Nu m-am gandit pana atunci, dar cosul de gunoi-zburator nu poate fi o intamplare. Eu mi-am dorit sa se rastoarne in cap la Karin. *Ce se intampla cu mine? Ce sunt eu?*. Vorbele acestea imi tot rasunau in minte.
Mi-am amintit ca incepe ora de chimie. Se pare ca astazi faceam o lucrare de laborator. M-am grabit repede spre usa de la clasa. Era un singur loc liber...dar langa Karin! M-am asezat repede iar Karin ma tot dadea jos de pe scaun. Cand a intrat profesorul pe usa, Karin m-a impins si am cazut jos.
-Domnisoara Haruno, de ce stai pe podea? Nu iti place scaunul sau vrei s-o cureti?a intrebat profesorul.
Toata clasa s-a uitat la mine. Incredibil! Mai rau de atat nu se putea. Dar cand m-am asezat am simtit ceva umed pe scaun. Nu l-am luat in seama si am continuat sa fiu atenta la explicatiile profesorului.
S-a terminat in sfarsit ora. Karin s-a ridicat de la loc si a inceput sa rada. Le-a spus ceva la ureche la cativa colegi. Eu m-am ridicat de pe scaun si colegii au inceput sa se uite la pantalonii mei. Toata clasa radea.
-Ti-a fost rusine de profesor si te-ai scapat? O ,draga, trebuie sa te intorci la cresa!a spus Karin cu un ton mandru.
Nu intelegeam ce e cu ea. De ce se uitau toti colegii la mine?! Hinata a venit langa mine si mi-a spus la ureche ca am pantalonii umezi. M-am uitat in spate si m-am us repede la loc pe scaun.*Vai, cat imi doresc sa i se intample orice la Karin, orice! ar fi asa de bine daca i-ar ateriza o broasca raioasa pe fata ei! Dar asta ar fi imposibil!*
Dintr-o data, geamul se deschide si o broasca aterizeaza pe catedra. Numai eu o observ. Karin scapa un mar sub catedra si, cand sa se ridice, buzele ei de peste i se ating de buzele broastei. Cred ca a turbat. S-a ridicat repede si s-a prefacut ca nu s-a intamplat nimic. Dar colegii au inceput sa rada si nu se puteau opri.
-Karin, se pare ca domnul Broscoi te place! Vai, ce frumoasa esti, ai reusit sa atragi un broscoi!spun eu cu un ton glorios.
Karin se uita la buzele ei si vede broscoiul. Incepe sa traga de el. Dar se pare ca s-a lipit acolo. Eu era sa pufnesc de ras. Acum chiar ca imi venea sa "ma scap". Se pare ca colegii au uitat de ce mi-a facut mie Karin. Acum radeau pe saturate. Naruto scoate telefonul si incepe sa o filmeze pe Karin. Imi spune ca o s-o poesteze pe YouTube. Ah, ce m-am bucurat! In sfarsit parea ca ii pot face fata parasutei. Dar mi-am amintit ca aveam pantalonii uzi. Eram sigura ca Karin a udat scaunul. Fata a plecat in baie, insotita de "clonele ei". Eu mi-am amintit ca mi-am dorit sa vina o broasca sa ii se lipeasca de fata lui Karin. Insemna ca eu faceam toate astea?! Dar cum?*Bine ca astazi nu mai avem ore! Numai bine, o s-o intreb pe mama ce e cu toate astea, sigur imi va da o explicatie.
Am plecat acasa in fuga. Eram fericita. Puteam face lucruri ce nu am mai vazut.*O s-o pun eu in frau pe Karin! Doar asteapta, parasut-o*. Dar diferite ganduri nu-mi dadeam pace:*Ce e cu mine? De unde vin?*.Dar cel mai important:*Ce sunt?*.
Am ajuns acasa si i-am povstit totul mamei. Ea a incremenit. A asteptat cateva secunde si a spus:
-Deci a inceput....
-Ce a inceput , mama? Ce a inceput?
-Sakura....Esti o.........................
VA URMA!
Capitol necorectat
Ce parere aveti?

Heeeey!

Am ajuns si eu pe la ficul tau si ma bucur mult ca ai inceput unul.

Ai dreptate...ideea cu Sakura care se muta la o alta scoala este destul de des folosita insa sunt sigura ca tu o vei face foarte originala.

Si vad ca deja ai inceput ,,Sakura,esti o.....''....ufff...suspansul asta.

Ei..eu astept cu nerabdare capitolul urmator si sper sa il aduci cat mai repede.

Ok...see ya:D

cat de tareeeeeeeeeee e ficu

Esti o......VRAJITOARE!
*Ce??? Cum sa fiu o vrajitoare , pana acum nu am avut nimic!*. In inima mea incoltea un sentiment de manie pe mama mea. Ma intrebam de ce nu mi-a spus nimic inainte. Poate va ganditi ca eram fericita, dar nu eram asa. *De ce sa fiu eu diferita, de ce trebuie sa am mai multa grija, sa ma ascund, de ce o sa trebuiasca sa-i mint pe toti? Mai ales pe el....pe Sasuke...vroiam sa-i spun tot adevarul, ca-l iubesc. Dar nu am cum sa spun "tot adevarul" daca viata mea e o mare minciuna. Nu m-am putut stapani si am plans. Parca cineva facea totul ca sa ma faca nefericita. Chiar daca pot sa ma razbun pe Karin, cum ramanea cu ceilalti? Nu o sa li se para ciudat, daca o sa afle, nu o sa ma trateze ca pe o ciudata?* Gandurile acestea imi navaleau in suflet si nu puteam sa scap de ele. Dar, ca sa fie si mai rau, mama mi-a zis ca trebuie sa incep antrenamentul si trebuie sa indeplinesc misiuni ce o sa-mi puna in pericol viata. *Serios?! Mai rau de atat nu se putea!*. Dupa aceea mi-a intins un bat de culoare rosie. L-am luat in mana si ceva a palpait in varful lui. Mama a dat din cap si a zis ca voi fi o vrajitoare puternica. Mi-a spus ca vrajile mele funcitioneaza asa:doreste-ti orice si se va indeplini. A urmat o serie lunga de avertismente si indicatii pe care bineinteles nu le-am ascultat. Am urcat scarile pana in camera mea. Ininte sa intru, am auzit un ciocanit care venea din cealalta parte a usii. Am tresarit.*Ce mai poate fi si asta?!*. Am deschis incet usa si o matura stufoasa, de culoarea sangelui m-a intampinat. M-am dat cativa pasi inapoi, din instinct. Camera mea era ciudata. Aveam un pat plutitor, cu asternut verde inchis si peretii de un rosu sangeriu. Dar din camera mea lipseau multe. Unde era candelabrul, dressingul, televizorul si posterele. Dar unde imi era vechiul meu pat?! Am zis cu voce tare:"Imi vreau camera inapoi!". Totul s-a facut la loc. Am rasuflat usurata. M-am dus la oglinda sa ma aranjez. Era ceva schimbat la mine, mai bine zis totul. Aveam parul cu mult mai lung decat il aveam si purtam o rochie lunga si argintie. La gat aveam un colier cu o cheita. Fata imi era alba ca zabada iar buzele rosii ca sangele. Eram...mai frumoasa! Dar ma deranja parul asta asa de lung.... asa ca mi-am dorit sa gasesco perie sa schimb ceva. In oglinda a aparut un fel de categorii, iar intr-un chenar, o perie din argint. Am ales-o pe ea. Din oglinda a aparut peria iar eu am tresarit, iar la inceput am fugit de ea, dar i-am amintit ca eu am dorit o perie. M-am lasat pieptanata, dar cu o tragere de inima. Intr-o secunda un coc perfect, dar cu cateva suvite era gata.*Asa mai merge!M-am putea obisnui cu viata asta...*.
Usa s-a deschis. Am tresarit. Daca er aun coleg de-al meu si ma vedea asa. M-am speriat. Dar a aparut un plic rosu cu un rubin pe el. Pe spate scria :"De la Consiliul Vrajitorelor". * Asta-i o gluma?*. Am inceput sa rad. Eram sigura ca cineva imi juca o festa. Dar pe plic a aparut: "Nu este o gluma". Atunci m-am speriat. Daca er ao bomba ....sau mai rau. "Nu este o gluma! Grabeste-te si deschide plicul!" scria cu litere mari pe plic. L-am deschis repede, nu vroiam sa enervez pe cineva. Am rupt sigiliul, tremurand. Am inchis ochii, dar nu era nimic. Se pare ca era o scrisoare prin care mi se dadea o misiune. *Of....Si mai multa munca?*. Dar dupa aceea am citit tot. Trebuia sa capturez un VAMPIR. Un vampir! * Exista asa ceva?!*. Am citit ca vampirul se hraneste in orasul in care locuiam eu si familia mea. Pe scrisore scria ca vampirul este un incepator, dar este puternic. *De ce trebuie sa-i capturam noi pe vampiri?*. Pe scrisoare a aparut si raspunsul:" Pentru ca sunt dusmanii nostrii". Scria ca trebuie sa actionez in noaptea aceasta. Dar imbracata asa? Mi-am dorit sa am o tinuta potrivita pentru o capturare de vampir. Am simtit ca ceva imi gadila corpul, iar intr-o secunda eram imbracata pentru "ocazie". Aveam niste iegari trei-sferturi de culoare neagra si o bluza lunga, rosie si mulata. In picioare aveam niste cizme rosii si lungi, fara toc. Parul mi-era prins intr-o coada iar in mana aveam bagheta. Privesc spre geam si vad cum mingea aurie de foc se ascunde dupa dealuri. Deci nu mai era mult. Ma gandeam cum s-a inserat asa de repede, tin minte ca a trecut doar jumatate de ora. Luna ii ia incet locul maretului soare. Era o luna plina, parca vroia sa ma inghita. Dar nu m-am speriat, am simtit o atractie fata de ea. M-am gandit ca mai bine merg pe jos, vampirul ma putea observa daca zburam. Am plecat repede din casa, dar nu inainta sa-mi iau bagheta de pe masa.
Timpul zbura repede in timp ce alergam. Nu dupa mult timp am ajuns pe aleea de la marginea satului. Atunci l-am vazut. Pielea lui alba era luminata de mama noptii. Mergea....mai degraba fugea. Inseamna ca-si cauta prada.Cu greu puteam sa tin pasul cu el. Infatisarea mi se parea cunoscuta, dar nu il vedeam bine. Dintr-o data s-a oprit brusc. Era sa ma dau de el, eram foarte aproape. Ma pregateam sa actionez. Era perfect, nu se misca. Inainte sa fac vraja, s-a intors. M-am speriat si m-am dat cativa pasi inainte. El inainta cu pasi mici spre mine. Gandurile imi erau amestecate, nu mai puteam face nicio vraja. Ma concentram la miscarile lui, ca sa nu ma prinda. Dintr-o data, a pasit intr-un unghi care era luminat de luna. S-a oprit si s-a uitat la mine. Atunci mi-am indreptat privirea spre fata lui mirata. Era......
Hmmm cam atat pentru urmatoarele 3-4 ore. Vin cu nextu pe la vreo 7!
Scuzati-ma pentru ca este scurt!

Heeeey!

Pai..sa stii ca ma bucur foarte mult ca ai adus acest capitol minunat.

Deci Sakura este oi vrajitoare...si trebuie sa omoare un vampir care este dusmanul ei....dar cine este?

Offf...se pare ca mai de asteptat pana la 7. Astept cu nerabdare ora aia.

Ok...See ya:D

Am venit shi cu nextu, dar este scurt pentru ca nu prea am avut timp! Promit ca pun nextu cat mai repede.
O parte este +16, dar nu e mare scofala....




Sakura: Luna ii dezvaluie infatisarea. Era el...
Atat am putut sa rostesc:
-Sasuke...!
Cuvintele mi se amesteca in cap. Muschii nu mai raspund la comenzi. Nu puteam sa fac nicio vraja. Ochii lui asemeni onixului se uitau la mine. Parul lui se misca in vantul rece, ce imi navalea prin corp si imi ingheta simturile. Am inchis ochii. Nu aveam de gand sa lupt cu el. Il iubeam prea mult. Vroiam sa se termine... vroiam sa mor mai bine decat sa ma lupt cu el. Totusi, mintea se lupta cu sufletul. si imi spune sa fug. Dar sufletul e mai puternic. Fara minte poti trai, dar fara suflet....iubire....dragoste nu iti ai locul pe pamant. Inima imi alunga gandurile si mintea departe, unde nu m-as fi gandit niciodata sa caut. Am inchis ochii. Stiam ca vine spre mine. Il simteam mai aproape de mine, ca pe un fulger, iar pasii, ca niste tunete in linistea noptii.... Il asteptam, speram ca, omorandu-ma, o sa-mi bea sangele, iar odata cu sangele, o sa-si dea seama de iubirea pe care i-am purtato. Asteptam...asteptam sa vina el...asteptam sa faca ceva...imi asteptam MOARTEA.
Sasuke:*Fata asta ma atrage. Nu am mai simtit pentru nimeni ceea ce simt fata de ea. De ce trebuie sa fie o vrajitoare...Si daca era om am fi avut o sansa impreuna!*. Inintam incet, asteptam sa fuga. Asteptam sa faca ceva...putea si sa ma raneasca, nu ii faceam nimic. Dar ea nu se misca. Statea impietrita, ca si cum o vraja ar fi napustit asupra ei, dar si asupra mea. Ma intrebam ce e cu ea...si ce e cu mine. De ce inima imi spune sa ii spun ca o iubesc. Da, o iubeam, o iubeam mai mult decat pe mine si numai acum imi dadeam seama. Dar era prea tarziu. Eram foarte aproape de ea. Trebuia sa o musc. Daca o muscam, o omoram. Poate asa o scapam si pe ea de sufferinta asta. Poate asta isi dorea ea....Eram langa gatul ei si m-am luptat cu sufletul emu ca sa-mi deschid coltii. Eram asa de aproape... coltii mei ii atingeau piele alba ca zapada. Tremura. Dar simteam ca se lupta cu muschii ca sa nu mai tremure. Inima ei ii batea tare, dar inima mea imi batea de o mie de ori mai tare. Pe chipul ei angelic se scurg picaturi de argint. Cele doua pete de "sange" asezate drept buze se miscau tot timpul, parca vroia sa spuna ceva.Nu o mai puteam vedea suferind...vroiam sa o musc...sa nu mai fie nefericita.
Dar, intr-un impuls, intr-o fractiune de secunda mi-am retras coltii si am..am sarutat-o. Buzele mele au atins doua cirese...Vroiam sa ma dau la o parte, dar nu puteam. Eram ca intr-o transa...ca si cum as fi sub o vraja....vraja dragostei. Aroma dulce-acrisoara a buzelor sale imi dadea simturile peste cap, ii simteam totodata si sangele de vrajitoare...Acum o iubea mai mult decat orice. Am privit in ochii ei. Acum cele doua smaralde ce sclipeau in noapte se uitau la mine si ma faceau s-o iubesc de o mie de ori mai mult. Nu vroiam sa o las....dar daca o lasam, cine stie ce ar fi facut...sau ce ar fi dacut fratele meu daca ar afla ca nu am omorat-o. Asa ca mi-am mutat buzele incet, darutand-o pe fiecare parte a corpului de care am dat ....pana ce am ajuns la gatul ei. Am muscat-o incet, doar ca sa lesine. Aveam de gand sa o iau cu mine. Nu imi mai pasa de nimic....doar de fragila mea floricica de cires...