-Da, Naruto, mereu imi voi aminti. Dar tu?
   Inca unul din diversificata sa gama de zambete se afisa, de data asta unul usor amuzat. Isi lasa capul pe spate si rase usor, sunt sigura ca nu vroia sa para un nebun. Dar, pentru mine, tot nebun ramane.
-Totul e ca si uitat. A fost greu, dar Hinata m-a ajutat sa uit...
   Ah, Hinata. Acea fata care imblanzeste prin puritatea ei, care te stapaneste doar cu un zambet si te calmeaza cu o vorba buna adusa mereu din inima. Totul se invarte in jurul ei, ea este personajul principal in povestea asta pentru ca a stiut sa se remarce singura. A ajutat multi oameni, neasteptand nimic in schimb si a oferit cu mare drag, primind inapoi inzecit. A fost prietena mea cea mai buna inca de cand eram acolo, a indurat impreuna cu mine si cu Naruto tot ce se putea mai greu si a luat si asupra sa, cateva. Dar cel mai mult ma bucur ca ea si Naruto sunt fericiti impreuna, se completeaza perfect. Sunt ca doua picaturi de apa, doua inimi ce bat la unison. E ceva ce nu poate fi descris intr-un cuvant, decat in doua: dragoste pura.
-Nu te-ai gandit vreodata sa-ti iei si tu pe cineva? Saku, nu poti muri singura, intelege.
   M-am uitat, pentru o secunda, urat la el. Diferenta dintre noi era ca eu priveam viata altfel, mie nu imi usura nimeni obstacolele, pe cand ei se aveau unul pe altul. Uneori eram geloasa iar alte ori ma bucuram enorm, uneori plangeam ca nu reusesc, pana ca si tentativele de sinucidere au fost in zadar. Nici de asta nu am fost in stare, sa-mi pun capat vietii asteia inutile. Imi mut privirea in los, mai exact spre picioarele mele. Eram desculta pe gresia balconului, dar nu imi era rece. Ma uit mai bine la degetele acestora si observ cu stupoare ca unghiile mele erau distruse, totul din cauza „profesiei” pe care mi-am ales-o fara sa gandesc macar un minut. Dar nu regret. Am invatat sa nu mai regret de mult, de cand domnul Fugaku Uchiha m-a salvat din acel loc, acceptand sa imi ofere un camin si un loc printre marile talente ale Japoniei. M-a intrebat, atunci, in ce domeniu as dori sa persist iar eu i-am raspuns „Balet! Vreau sa fiu balerina, tati!”. Norocul facuse ca el sa fie chiar antrenor de balet. Imi e ca un al doilea tata, avand in vedere ca m-a scapat de acolo la doar 3 ani de chin. Pe mine, Naruto si Hinata. A acceptat sa ne suporte si sa ne fie si mama, si tata in acelasi timp.
-Naruto, hai sa nu grabim lucrurile. Este destul timp, ai sa vezi ca totul se va rezolva. Sunt tanara, ce? Vrei sa am copil si familie la 18 ani? Nu zic ca nu, voi avea si eu casa mea, dar mai tarziu. Putin mai tarziu...
   Soneria telefonului ma scapase dintr-o conversatie lunga cu el. Desi era baiat putea discuta si ore intregi cu o persoana fara sa ii sara, mai mult sau mai putin, calmul. Incepusem sa tremur de frig, dar de cum am simtit covorul sub talpile vinetii m-am obisnuit cu aerul caldut al camerei. Ridic obiectul usurel de pe noptiera. Pe ecran era scris cu litere ondulate „Tata Fughi”, pentru ca asa il porecleam eu. Dar numai eu.
Apas pe butonul verde a acestuia fara sa mai stau pe ganduri si duc obiectul la ureche, lipindu-l usor de aceasta.
-Sakura, repetitiile incep intr-o ora. Nu pot veni sa te iau, am putina treaba cu noii vostrii parteneri. Crezi ca te descurci sa vii singura pana la sala?
   La varsta mea inaintata el tot ca un copil ma considera. Unul mic, rasfatat, care inca se mai ascunde dupa fusta mamei cand da de greu si inca nu am reusit sa-i dovedesc ca eu nu sunt asa. Sunt capabila sa ma descurc in orice situatie, cu sau fara sfaturi. Locul acela blestemat m-a si ajutat, se pare. Acolo am invatat cu adevarat ce sunt sensurile vietii si semnificatia fiecaruia dinte ele. Uneori mi-as dori sa nu il mai laud atat, ca doar suferinta ma imprejmuia cand paseam in diversificatele camere de acolo, dar nu pot. Mi-a oferit pe tava situatii nerezolvate caruia trebuiam sa le caut raspuns si proverbe neluate de prin carti, la care visam doar cu ochii deschisi, pentru ca acolo nu existau. Cand stau noaptea si ma gandesc imi vin tot felul de comparatii in minte despre acel loc. Puscarie, scoala de cartier, chin si suferinta sunt principalele si singurele pe care mi le mai amintesc in acest moment.
-Da, sigur, iau un taxi pana acolo. S-ar putea sa ajung mai devreme, nu am nimic de facut acasa. Ne vedem acolo tati.
   Inchide telefonul dupa ce aude vocala ultimului meu cuvant, iar eu imi indrept privirea spre sifonierul cu oglinzi ce impanzea un perete intreg al camerei mele. Merg incet pana la el, cu o oarecare teama. Aveam amintiri neplacute cu astfel de obiecte, amintiri ce au lasat si urme, si nu imi puteam scoate din cap ca asta nu se va mai intampla. De multe lucruri uneori mi-e foarte frica, subconstientul imi spune ca nu sunt periculoase dar corpul actioneaza ghemuindu-se si retragandu-se usor. Tata mi-a propus o vizita la un psiholog, dar nu vreau sa aud de asa ceva. Sunt normala, in mare parte, si nu am nevoie de un om care sa se joace cu mintea mea, plus ca am vazut si mai multe filme in care psihologii manipulau oameni, chiar si animale. Desconsider tipul acesta de oameni care iti spun cu zambetul pe buze „Vreau doar sa te ajut, nu-ti fie frica.” Totusi, profesia ii ajuta mult in viata de zi cu zi, recunosc.
-Cine era?
   Ma trezesc cu mana lui Naruto pe umarul meu drept, tresarind usor. De ce trebuia mereu sa se furiseze ca o felina pe la spatele meu si sa ma sperie? Asta e unul din putinele lui defecte pe care le detine, pe langa frica de gandaci si insecte si spaima nemarginita de clowni.
-Tata, trebuie sa merg la repetitii, stii tu.
-Vrei sa te duc cu masina?
   Avea un Audi A6 grena, ce stralucea frumos sub razele soarelui sau ale lunii. Eram intr-un fel invidioasa ca nu aveam si eu o masina sau permis, mi-ar fi placut sa ma plimb toata ziua pe autostrazi la viteza maxima, lasandu-mi parul destul de lung sa fluture pe geam.
-Nu, e in regula...
   Nu vroiam sa ma duca cu masina, nu acum. Poate ca in sfarsit tata ma va crede cand ii voi spune ca nu mai sunt un copil mic si imi pot purta de grija si ma va lasa sa ies peste ora 22:00 din casa. Avand in vedere ca locuiesc singura, chiar nu am habar de unde stie cand ies sau cand intru in vila. De fiecare data cand imi scoteam cheia din geanta, fix in momentul cand sa deschid usa primeam nenumarate apeluri de la el. Imi aduc aminte ca 3 telefoane am spart, unul „a cazut” de pe noptiera, altul „s-a lovit” de perete si inca unul am distrus cand am alunecat pe el, in baie, primele doua fiind din vina lui. Cat despre ultima, nici eu nu stiu ce cauta acolo, dadusem o petrecere si cumparasem pe ascuns si doua sticle de Jack Daniel’s cu miere, sa nu ne imbatam prea tare, dar nu a functionat. Tin minte ca in dimineata urmatoare toti dormeau pe unde apucau, unii avand pozitii demne de fotografiat.
Imping usor usile glisante a sifonierului din lemn de nuc si ma holbez ca gaina-n lemne la multele culori ce mi se aratau, dar cel mai mult predomina negrul. Ce-i drept, imi sta bine imbracata in negru. Imi aleg un maieu largut, alb, cu o inima neagra imprimata pe spatele acestuia si pantalonii scurti din blug negru. Le trantesc pe pat langa Naruto care se servi singur cu asternutul meu, si imi cobor privirea spre incaltaminte. In primul rand si fara sa ezit imi aleg opincile cu care trebuie sa dansez si dau un ochi inauntru. Putin sange, atata tot. Antrenamentul trecut a fost unul mai greu, 3 ore incontinuu fara pauza doar pentru a-mi putea lua o zi libera. Le arunc si pe ele pe pat si imi continui cautarea, privirea mea cazand pe ghetutele mele negre scurte favorite. Le iau in mana, dar nu le trantesc pe pat ci le pun langa picioarele din lemn ale acestuia.
   Imi iau hainele din mainile lui Naruto ce le studia fluierand si ma indrept spre baie. Inchid usa cu piciorul si o incui o data cu cheia. Ma schimb repede, nu mai stau pe ganduri deoarece trebuie sa ajung mai devreme acolo pentru a avea timp sa ma imbrac in rochita adecvata dansului si sa imi repet miscarile. La urma imi dau cu putin parfum, cu rimel la cozile genelor si putin tus negru. Parul mi-l prind intr-un coc urmat de o plasa alba cu model floral ce il sustinea bine, apoi ies din baie. Naruto nu mai era pe pat, probabil plecase si el acasa deoarece nici telefonul lui nu mai era pe noptiera. Imi iau repede ghetutele in picioare si o jacheta de piele neagra, sting lumina camerei si cobor zgomotos pe scari. Imi placea sa tropai cand eram incaltata cu ghete, mai ales pe scari. Imi provoca o deosebita placere, mai ales cand eram singura si nimeni nu ma sacaia sa incetez.
Formez numarul de la firma de taximetrie, iar o doamna draguta imi raspunde. Ii comunic adresa mea, ca mai apoi sa fiu intampinata de un „O masina va va prelua in mai putin de 5 minute.” Nu este prima oara cand folosesc acest servici public, si probabil ca nici ultima. Nu imi place ca de obicei se nimeresc mosi cu barba pana la genunchi care fac glume cu roti si conduc de parca ar da ortu’ popii’. Plus ca nu ma lasa sa dau muzica la maxim, cum fac de fiecare data cu Naruto cand mergem la mare sau cand ma duce la cumparaturi pe mine si pe Hin.
   Ies in fata casei incuind usa de doua ori si verificand-o. Merg agale pe aleea plina de flori pe margini, nu vreau sa ma grabesc ca nu imi place sa astept prea mult. Privirea mea se juca cu gladiolele si mangaia trandafirii rozalii, acestia avand culoarea asemanatoare cu cea a parului meu. Aleea era pavata cu marmura neslefuita, asezata jucaus, intrand intr-o armonie perfecta cu peisajul, mai exact cu casa vopsita bej de curand si gardul din lemn. Cand aceasta se termina, intr-un sfarsit, sub picioarele mele, ridic privirea si zaresc masina galbena in carouri negre ce statea silentioasa langa trotuar. Imping portita mica pusa doar de ornament, iar pasii mi se indesesc lunad-o inspre vehicul. Ma urc in fata, langa sofer, si imediat dau comanda.
-La amfiteatru, din nou, huh domnisoara Haruno?
   Nici nu mi-am dat seama ca domnul Jingo era la volan. Il salut politicos si ii raspund cu o afirmatie categorica. Acesta porneste masina, il rugasem cu 3 ture in urma sa nu conduca ca un mos ca ii platesc eu reparatiile daca se intampla ceva. Slava domnului ca nu s-a intamplat nimic pana acum. Taximetristul tureaza vehicolul putin, doar pentru a-mi da o senzatie ce o asteptam de mult, si porneste in viteza lasand o urma destul de vizibila pe soseaua din fata casei. Da pe un post de radio unde numai rockerii isi fac viata si, spre surprinderea mea, roteste neincetat de rotita care ajusteaza volumul. Ii zambesc draceste si dau geamul jos, scotandu-mi capul pe el. Doamne ce rau imi pare ca am parul prins! Ce aventura pe cinste as fi avut!
Dupa un drum de 5 minute ajungem teferi. Cobor usor din masina, nu inainte de a-i plati domnului si a-i lasa un bacsis generos. Imi zambeste si multumeste politicos, dupa care pleaca cu aceeasi viteza plictisitoare din fata cladirii imense vopsita in nuante de galben pal. Astazi e ziua cand imi voi intalni partenerul. Nu pot spune ca sunt prea nerabdatoare, nu imi place asa de mult sa imi atinga cineva corpul. Pana acum am dansat doar cu tata, a trebuit sa o facem pentru unele concursuri in perechi. Va fi interesant sa mai cunosc pe cineva, desi nu ma incanta de fiecare data ideea de a-mi face prieteni noi.

****************************
Ăsta a fost primul, sper ca il voi putea aduce repede și pe al doilea. Pana atunci, lectura plăcută va doresc! :*

Foarte frumos fara cuvinte astept text

Hey!
Mi se pare foarte frumos, te pricepi sa scrii si ai niste idei foarte bune. Si eu imi dorem sa devin balerina cand eram mica, dar Sakura a avut mai multe sanse decat mine. Cred ca toti stim acum cine va fi partenerul Sakurei. Ideea de Sasuke dansator imi starneste interesul, asa ca te rog sa ma anunti cand postezi next.
Spor la scris si la idei!

 

   Dupa un drum de 5 minute ajungem teferi. Cobor usor din masina, nu inainte de a-i plati domnului si a-i lasa un bacsis generos. Imi zambeste si multumeste politicos, dupa care pleaca cu aceeasi viteza plictisitoare din fata cladirii imense vopsita in nuante de galben pal. Astazi e ziua cand imi voi intalni partenerul. Nu pot spune ca sunt prea nerabdatoare, nu imi place asa de mult sa imi atinga cineva corpul. Pana acum am dansat doar cu tata, a trebuit sa o facem pentru unele concursuri in perechi. Va fi interesant sa mai cunosc pe cineva, desi nu ma incanta de fiecare data ideea de a-mi face prieteni noi.
   Urc repede scarile cladirii cu un singur etaj, pana ajung la usa din sticla ce ma priva de vestiare. O imping usor si observ cu stupoare ca este incuiata. Ma uit mai bine inauntru prin sticla groasa a acesteia si vad cheile tatei cu brelocurile facute cadou de mine, Naruto si Hinata in yala. Alerg la fel de repede spre usa din spate, aia trebuie sa fie deschisa, daca nu mi-e frica ca voi intarzia putin pentru ca tatei ii ia un an sa raspunda la telefon cand „antrenorul din el vorbeste”. Atunci uita de toti si de toate si se concentreaza dand tot ce e mai bun din el.
  Spre norocul meu, usa din spate era deschisa. Intru incet, nu vreau sa-l deranjez pe tata Fughi sau pe noul partener. Dinspre sala mare se aude muzica, iar curiozitatea mea e data peste cap de-a binelea. Instinctul imi face pasii mai usori si parca alunec pe parchet in loc sa merg. Ma apropiam usor, iar volumul crestea considerabil. Acustica din sala mare e foarte fina si face, uneori, amfiteatrul sa se cutremure usor. Imi lipesc palmele de tocul usii intredeschse si imi las ochii sa umble prin sala, pana la scena. Mare mi-a fost mirarea cand l-am vazut pe tata dansand tango cu un tip brunet cu ochii negri ca pana corbului. Avea corpul bine lucrat, acesta observandu-se usor prin tricoul alb ce i se mulase pe corp datorita transpiratiei. Se vede ca tata a lucrat mult cu el, danseaza ca un profesionist. Ma intreb cum de s-o fi gandit sa imi ia un partener, din cate imi amintesc ma lauda ca ma descurc superb singura.
   Dintr-o data telefonul incepe sa imi sune, parca mai tare ca niciodata. Il scot grabita din buzunar, iar in incercarea mea esuata de a-l inchide mai repede il scap, acesta cazand pe scari pana aproape de scena. Degeaba m-am rugat din rasputeri sa nu il observe, sa isi continuie dansul si eu sa intru ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca mai apoi sa ii „inscenez moartea”. Privirile lor abisale erau atintite spre mine, iar in urmatorul moment palma mea facu contact cu fruntea, lasand un plesnit sa rasune nu tocmai melodios. Obrajii mei se inrosira si ei demult, asa ca tacamul era complet.
-Asta... um... e al meu... scuze de deranj, revin imediat...
   M-am balbait. Inca o greseala fatala, acum sigur tipul crede ca sunt nebuna. Ma intorc pe calcaie lasand in urma mea numai parfumul cu care m-am dat inainte sa vin. Tot ce vroiam era ca ora sa se duca mai repede, dupa sa ma intorc acasa pentru a urmari un film bun cu Hinata. Nu imi place sa ma fac de ras in fata persoanelor pe care abea le-am cunoscut, asa ca acum ma simt oribil de jenata. Si cand ma gandesc ca va trebui sa si dansez tango cu el, sa fim apropiati, mi se duce tot cheful. Nu am nici macar o farama de optimism in mine si pentru asta ma apreciez uneori, de obicei ceea ce spun se adevereste intr-un final si sunt sigura ca nu sunt simple coincidente.
   Fara sa imi dau seama am ajuns la vestiar. Am intrat crezand ca e cineva acolo cu care sa pot vorbi in timp ce ma schimb, dar incaperea era goala. Ridic nepasatoare din umeri si imi continui drumul pana la dulapior. Il deschid usor si observ ca rochia mea nu era acolo, era gol. Mai dau un ochi prin vestiar. Ghinion, si el era gol. Ah, te rog nu-mi spune ca doamna aia batrana care face curatenie in vestiare si isi baga nasul peste tot iar a incurcat vestiarul fetelor cu cel al baietilor si mi-a pus rochia in nustiu ce dulap al vreunui dement. Si eu care tocmai vroiam sa il incui cu cheia...
   Parasesc camera in care zilei mele i s-a pus capac si merg spre o usa apropiata pe care era scris cu litere groase „Vestiarul baietilor”. De acolo rasetele veneau in valuri si niciodata nu incetau. Ciocan in usa din sticla prin care se vede neclar si rasetele inceteaza, dar nimeni nu imi aproba venirea. Mai bat o data, de data asta dandu-mi ochii excesiv peste cap. Ce delicventi asteapta ca o fata sa poata intra sa isi ia rochia? Numai cei de la amfiteatru, baietii in colanti ce se prefac ca danseaza cu doua picioare stangi. De data asta apas violent pe clanta si trantesc usa de perete. Toti baietii erau la bustul gol, unii cu pantaloni pe ei altii in colanti. Si bineinteles ca acum vine partea cand imi injur parintii de toti mortii pentru „rabdarea infinita” de care dau dovada...
-Mi-a vazut careva rochia? intreb incercand sa imi distrag privirea de la trupurile lor atat de sexy.
   Raspunsurile negative nu incetau sa ma bantuiasca azi. Si eu care credeam ca ziua mea se terminase cu putin timp in urma. Se pare ca eu nu mai incetez sa dau gres, macar daca as avea minimul de calm in mine. Sunt mai furioasa ca un raton si cel mai posibil sunt si rosie ca mama’ focului. Inchid usa la fel de zgomotos si ma intorc in vestiarul fetelor unde mi-am lasat geanta. Norocul face ca body-ul de rezerva sa fie la locul lui, intr-un buzunaras secret. Imi dau repede hainele jos de pe mine si ma imbrac cu el. Mai bine decat nimic, nu?
   Caut, totusi, si prin celelalte dulapuri. A lui Ino e gol, Temari are doar papucii, Tenten are ceva carti pe acolo iar Karin... nici nu vreau sa ma gandesc ce sunt alea. Fata aia e nebuna, s-a prostituat de mica si acum baietii susotesc despre ea ca e profesionista, cred ca le-a trecut tuturor prin cersafuri. O vad in fiecare seara in clubul unde ma distrez la bara pe ritmuri de dupstep, nu ma judecati. Macar eu sunt vi***na.


   Ii simt mana cum o prinde pe a mea si bratul cum imi inconjoara fin talia. Imi intorc capul intr-o parte asteptand ca muzica sa inceapa. De cum prima nota se face auzita, incepe sa ma conduca lent. Ritmul creste incet pe nesimtite, la fel si pasiunea noastra de a dansa. Il simteam, era putin incordat. Ce nu intelegeam era de ce, tata nu era asa. Pasiunea exista din plin in dansul nostru, facandu-l mai rafinat decat era. Pentru prima data in viata cand dansam cu un baiat imi doream ca muzica sa nu se mai termine, extravaganta sa nu mai dispara. 
   Din pacate dorinta nu mi-a fost indeplinita si notele se rareau, la fel si miscarile lui. Dintr-o data ma simt rotita usor si gratios, iar eu intru in micul lui joc. Ma lasa usor pe spate, aplecandu-se usor. Daca bataile tatei si a celorlalti din palme nu apareau, puteam sa jur ca ma saruta sau faceam eu primul pas. Ii priveam ochii si ma pierde-am usor in ei. Momentul s-a stricat cand mi-a tras fin mana si a facut o reverenta, parca obligandu-ma sa fac la fel.
   Un fluierat se auzi puternic in sala si ii vad pe Naruto si Hinata intrand, fiecare cu cate un buchet de trandafiri rosii in maini. Zambesc si ma apropii de ei, ii iau in brate si le multumesc. Sunt singurii care si-au amintit ca astazi e ziua mea de nastere, ah... sweet 18! Imi ofera trandafirii sarutandu-ma pe obraji. Am tras cu (,) coada ochiului la noul meu partener care, sincera sa fiu, se simtea putin jenat.


   Imi iau si maieul pe mine, dupa care indes body-ul inapoi in geanta. Hinata a stat cu mine cat m-am schimbat si am mai vorbit despre una, despre alta. M-a intrebat si despre partenerul nou, ce parere am despre el si chestii de astea. Iar balbaiala m-a acaparat si nu am stiut sa ii raspund, asa ca a inceput sa strige prin sala cum ca l-as iubi. Am oprit-o acoperindu-i gura cu palmele si, din fericire, a incetat de bunavoie si nesilita de nimeni.
   Am iesit cu ea la brat din vestiar, dupa care si-a amintit ca mai are ceva de facut pe acolo. Nu aveam chef de spionat asa ca am lasat-o intr-ale ei si mi-am continuat drumul. Dintr-o data fac un contact brutal cu ceva moale ce nu pare a fi patul meu, singurul cu care am impartit astfel de impacturi. Deschid ochii si vad verde, unde am ajuns? Ridic ochii si ii vad chipul usor amuzant, dar si sarcastin in acelasi timp.
-Sper ca nu te-am lovit. Apropo, eu sunt...

Pufarină. a scris:

Mare mi-a fost mirarea cand l-am vazut pe tata dansand tango cu un tip brunet cu ochii negri ca pana corbului.

Doamne, cat de tare a fost asta. Nici acum nu m-am putut opri din ras. xD Ce prefererinte are si tatal Sakurei. Mii si imaginez cum danseaza...foarte "pasional".
Oricum, capitolul a fost genial. Imi place mult cum descrii. Imi place mult si caracterul Sakurei. Eu nu as fi avut curajul sa intru in vestiarul baietilor in timp ce era plin ochi cu "superbitati". Siii, foarte frumoasa intalnirea dintre Sakura si Sasuke.
Mersi mult ca mai anuntat. Te rog sa o faci si data viitoare. Spor la scris si la scoala! :*

 

   Am iesit cu ea la brat din vestiar, dupa care si-a amintit ca mai are ceva de facut pe acolo. Nu aveam chef de spionat asa ca am lasat-o intr-ale ei si mi-am continuat drumul. Dintr-o data fac un contact brutal cu ceva moale ce nu pare a fi patul meu, singurul cu care am impartit astfel de impacturi. Deschid ochii si vad verde, unde am ajuns? Ridic ochii si ii vad chipul usor amuzant, dar si sarcastic in acelasi timp.


-Sper ca nu te-am lovit. Apropo, eu sunt...

   Ma uitam fix in ochii lui si ma simteam usor hipnotizata. Trasaturile lui erau perfecte, plus ca mai si zambea. Sunt sigura ca nu are nevoie de lumina pentru a straluci pe scena, e pur si simplu... perfect. Simt o mana cum o trage pe a mea spre necunoscut. Ma las purtata de persoana ce se parea ca nu mai avea rabdare cat sa-l lase sa-si spuna numele si, poate si numarul de telefon. Aveam in plan sa il invit si pe el la club in seara asta,mi-am permis sa imi petrec noaptea acolo cu prietenii si s-o fac lata de tot. Cel mai mult m-a impresionat tata, care si-a dat acordul din prima.
   O zgaltaitura zdravana ma face sa revin in lumea reala, unde nu erau unicorni si nici crema de arahide pe post de munti. Deschid larg ochii si jur ca daca persoana aia nu se opreste fac crima maine, diseara am alte planuri. O vad in fata mea pe Hinata, era panicata pana peste masura si roseata din obrajii ei era de nedescris.
-Ce ai? o intreb incercand sa nu rad de fata ei comica.
   Nu raspunde, ci doar isi duse mana stanga la gura, atingandu-si fin buzele cu buricele degetelor, dupa zambeste timid. Se apropie din ce in ce mai mult de urechea mea si sopteste ceva ce nici un aparat audtiv nu ar putea deslusi. O rog cu calmul care mi-a ramas sa spuna mai tare ca nu o mananca nimeni, dar in schimb rasul ei cristalin imi inunda urechile. Ma uit mai atenta la ea sperand sa deslusesc ceva singura din privirea ei, din pacate pentru mine tinea ochii stransi probabil pentru a se opri din ras. O mai intreb inca o data ce are, de data asta pe un ton cat se poate de serios, iar ea se uita cat se poate de speriata la mine. Trage aer in piept, parca nu se mai oprea, dupa care buzele ei incep sa se miste usor.
-Stii ca m-am intors in vestiar, nu?
   Aprob din cap facandu-i semn sa ne continuam drumul pana acasa, pe la 22:30 incepe petrecerea si vreau sa ma duc si pe la SPA.
-M-am intalnit cu Naruto acolo, si...
   Ce Doamne fereste cauta baiatul ala intr-un vestiar de fete? Nu a mai primit de mult cateva capace de la mine, are noroc ca zilele trecute a fost si ziua lui de nastere si nu mi-am permis, nu sunt chiar asa de rea. Doamne, sper doar ca nu a vi***t-o si fiinta asta prostuta crede ca a fost dragoste. Nu... el nu face asa ceva, nu din cate stiu eu...
-Si... in seara asta mi-a promis o noapte de vis.
   Am simtit cum mi-a cazut cerul in cap. Ma uitam ca la felul 14 la Hinata care chicotea intr-una si zambea neincetat. Nu stiam daca sa fiu fericita pentru ei sau daca sa ma intristez ca nu am cu cine imparti patul dublu din camera mea. Eram total neexpresiva si pierduta in spatiu. Nici nu stiu daca ma uit la ceva sau, si mai rau, daca am ochii bulbucati. Nici macar nu stiu daca sa o incurajez sau daca sa o opresc, e un haos total in capul meu.
-Hinata... asta... um... nu stiu, spun in timp ce capul meu se pleaca usor in jos.
   Se uita nedumerita la mine apoi zambeste, oarecum trist. Stie tot ce e in capul meu, asta face relatia de prietenie dintre noi sa fie mai usoara deoarece nu trebuie sa ma exprim in cuvinte, decat in priviri. Uneori, in situatii dificile cand ne trebuie ajutor reciproc, sintr-un contact vizual rezolvam totul. Ma ia prieteneste de brat si imi arata ceasul. Eram putin in intarziere, asa ca am marit pasul pana la masina lui Naruto. Am intrat in ea, ca mai apoi sa vina el si tata, si noul meu partener. Ce nu inteleg eu este de ce trebuie sa vina si el? Nu m-am facut destul de ras?
   Nu stiu cum se face ca sunt la mijloc, pe bancheta din spate, intre tata si noul tip de a carui parfum pot sa spun ca m-am indragostit. Imi plac mirosurile fresh, dulci si de lamaie, iar el poarta unul combinat. Intr-o curba, capul meu ajunge pe umarul tatei. Il las acolo, imi trebuie ceva odihna si acolo e perfect, dupa mine. Simt cum el se joaca cu degetele mele, ticul lui cand e nervos. Ma uit intrebatoare la el, iar acesta imi aseaza inapoi capul pe umarul sau. Poate imi va spune acasa ce se intampla, curiozitatea mea atinge, pentru a doua oara pe ziua de azi, noi cote. Naruto si Hinata pornesc o discutie nu tocmai decenta in care se baga curios si tata, iar tipul isi sprijina capul intre palme pe genunchi. Imi lipesc spatele de spatarul banchetei, plictisita pana peste cap. 
-Naruto, nu-i frumos, inceteaza!
-Tata, las-o balta, esti batran, nu intelegi... tineretile nu mai sunt ca in alti ani, ca si cei in care te-ai nascut. Dupa parerea mea, iti trebuie o roscata...
Incep sa rad incontrolabil, tinandu-ma strans de abdomen. Nu imi vine sa cred ca i-a spus asa ceva, sigur o sa iasa o bataie cu apa gen IceBucketChalenge din care eu voi iesi invinsa, cel mai probabil, si uda leoarca. Toti se uitau la mine ca la nebuni, asa ca o las mai usor dar nu ma opresc din a ma tine de burta. Tata se uita urat la mine, eu facand pe-a suparata. Isi arunca si el privirea pe geam, si dintr-o data... din nou liniste totala. Urasc cand se intampla asta, detest tot ce tine de seriozitate si liniste sau formalitate. Sunt rebela din nastere, cred ca mama a fost rocker-ita si tata punk-ist.
-Deci... ma hotarasc sa sparg gheata cu o replica banala, demna de criticat.
-Deci, aud un raspuns din partea Hinatei. Unde ne scoti in noaptea asta domnisoara?
   Ii zambesc strengareste si ea imi face cu ochiul. La cat de bine ne cunoastem nu stiu ce a vrut sa specifice cu acel gest. I-a aruncat, apoi, o privire discreta noului meu partener, stia ca sunt nelamurita pana peste urechi. Imi sau ochii peste cap cu incetinitorul pentru a observa numai ea. Mi-a intors gestul cu un chicot.
-In Tube, de ce intrebi? Vrei sa vii? 
   Pufneste amuzata si totodata aprobatoare. Era clar ca era dornica de distractie, si nu singura. Avea de gand sa il ia si pe Naru cu ea, poate si ceva prieteni. Se intoarce la giugiuleala cu iubitul sau iar eu imi rezem spatele de bancheta. In tot acest timp tata nu incetase din a se juca cu degetele mele, iar noul tip se tot uita pe geam. Am incercat sa il hipnotizez la un moment dat, sa il fac sa porneasca o discutie ca sa ne cunoastem mai bine, dar puterile mele magice sunt inca nedezvaluite omenirii, mai ales mie. E cert ca nu am reusit, si poate nu voi reusi niciodata. Incep sa cred ca sunt nebuna sau ca ma apropii usor de acest stagiu.

1.=(în română: provocarea găleții cu gheață) mai pe scurt, un om își toarnă în cap o găleată cu apa rece ca gheata, după care provoacă și pe alții sa facă la fel.

Cam atat a fost, hope you enjoy. Cat despre faza cu partenerul... mai bine va las în ceata :D

Partenerul singur este Sasuke, iar daca nu, am intuit gresit.
Cat despre seara incendiara dintre Naruto si Hinata sper ca o vei descrie pana la cel mai mic amanunt. :)))
Pai, prea multe nu sunt de spus pentru ca este un capitol cam scurt, dar totusi dragut.
Mersi de anunt. Spor la scoala si la scris!

Nesimtita de mine...Dupa atata timp nu am mai intrat si uite ce era sa pierd. Ti-am citit capitolele si imi plac foarte mult. Sper ca tipul sa fie Sasuke.Momentan nu am cuvinte,dar stiu ca astept next!
Pup Bob si sa vii repede cu next! :* :))))

Othelia Wundlang a scris:

Chapter three: Happy birthday

 

   Am iesit cu ea la brat din vestiar, dupa care si-a amintit ca mai are ceva de facut pe acolo. Nu aveam chef de spionat asa ca am lasat-o intr-ale ei si mi-am continuat drumul. Dintr-o data fac un contact brutal cu ceva moale ce nu pare a fi patul meu, singurul cu care am impartit astfel de impacturi. Deschid ochii si vad verde, unde am ajuns? Ridic ochii (ai făcut o repetiţie urâtă; puteai spune ceva de genul "Îmi înalţ capul") si ii vad chipul usor amuzant, dar si sarcastic in acelasi timp.


-Sper ca nu te-am lovit. Apropo, eu sunt...

   Ma uitam fix in ochii lui si ma simteam usor hipnotizata. Trasaturile lui erau perfecte, plus ca mai si zambea. Sunt sigura ca nu are nevoie de lumina pentru a straluci pe scena, e pur si simplu... perfect. Simt o mana cum o trage pe a mea spre necunoscut. Ma las purtata de persoana ce se parea ca nu mai avea rabdare cat sa-l lase sa-si spuna numele si, (fără virgulă) poate si (fără "şi") numarul de telefon. Aveam in plan sa il invit si pe el la club in seara asta, (space) mi-am permis sa imi petrec noaptea acolo cu prietenii si s-o fac lata de tot. Cel mai mult m-a impresionat tata, care si-a dat acordul din prima.
   O zgaltaitura zdravana ma face sa revin in lumea reala, unde nu erau unicorni si nici crema de arahide pe post de munti. (Toţi visăm ciudăţenii, dar asta e prea deplasată...) Deschid larg ochii si jur ca daca persoana aia nu se opreste (virgulă) fac crima maine, diseara am alte planuri. O vad in fata mea pe Hinata, era panicata pana peste masura si roseata din obrajii ei era de nedescris.
-Ce ai? o intreb incercand sa nu rad de fata ei comica.
   Nu raspunde, ci doar isi duse mana stanga la gura, atingandu-si fin buzele cu buricele degetelor, dupa zambeste timid. Se apropie din ce in ce mai mult de urechea mea si sopteste ceva ce nici un aparat audtiv (auditiv) nu ar putea deslusi. O rog cu calmul care mi-a ramas sa spuna mai tare ca nu o mananca nimeni, dar in schimb rasul ei cristalin imi inunda urechile. Ma uit mai atenta la ea sperand sa deslusesc ceva singura din privirea ei, din pacate pentru mine tinea ochii stransi probabil pentru a se opri din ras. O mai intreb inca o data ce are, de data asta pe un ton cat se poate de serios, iar ea se uita cat se poate de speriata la mine. Trage aer in piept, parca nu se mai oprea, dupa care buzele ei incep sa se miste usor.
-Stii ca m-am intors in vestiar, nu?
   Aprob din cap facandu-i semn sa ne continuam drumul pana acasa, pe la 22:30 incepe petrecerea si vreau sa ma duc si pe la SPA.
-M-am intalnit cu Naruto acolo, si...
   Ce Doamne fereste cauta baiatul ala intr-un vestiar de fete? Nu a mai primit de mult cateva capace de la mine, are noroc ca zilele trecute a fost si ziua lui de nastere si nu mi-am permis, nu sunt chiar asa de rea. Doamne, sper doar ca nu a vi***t-o (nu e necesar să cenzurezi cuvântul ăsta) si fiinta asta prostuta crede ca a fost dragoste. Nu... el nu face asa ceva, nu din cate stiu eu...
-Si... in seara asta mi-a promis o noapte de vis.
   Am simtit cum mi-a cazut cerul in cap. Ma uitam ca la felul 14 (paisprezece sau "paişpe", având în vedere că aşa e expresia. Ideea e că cifrele şi numerele, într-un fic, se scriu cu litere) la Hinata care chicotea intr-una ("întruna" este adverb aici, aşa că se scrie legat) si zambea neincetat. Nu stiam daca sa fiu fericita pentru ei sau daca sa ma intristez ca nu am cu cine imparti patul dublu din camera mea. Eram total neexpresiva (este corect si "neexpresiv", însă "inexpresiv" sună mai bine din punctul meu de vedere; rămâne la alegerea ta pe care vrei să-l foloseşti) si pierduta in spatiu. Nici nu stiu daca ma uit la ceva sau, si mai rau, daca am ochii bulbucati. Nici macar nu stiu daca sa o incurajez sau daca sa o opresc, e un haos total in capul meu.
-Hinata... asta... um... nu stiu, spun in timp ce capul meu se pleaca usor in jos.
   Se uita nedumerita la mine apoi zambeste, oarecum trist. Stie tot ce e in capul meu, asta face relatia de prietenie dintre noi sa fie mai usoara deoarece nu trebuie sa ma exprim in cuvinte, decat in priviri. Uneori, in situatii dificile (virgulă) cand ne trebuie ajutor reciproc, sintr-un (dintr-un) contact vizual rezolvam totul. Ma ia prieteneste de brat si imi arata ceasul. Eram putin in intarziere, asa ca am marit pasul pana la masina lui Naruto. Am intrat in ea, ca mai apoi sa vina el si tata, si noul meu partener. Ce nu inteleg eu este de ce trebuie sa vina si el? Nu m-am facut destul de ras?
   Nu stiu cum se face ca sunt la mijloc, pe bancheta din spate, intre tata si noul tip de a (al) carui parfum pot sa spun ca m-am indragostit. Imi plac mirosurile fresh, dulci si de lamaie, iar el poarta unul combinat. Intr-o curba, capul meu ajunge pe umarul tatei. Il las acolo, imi trebuie ceva odihna si acolo e perfect, dupa mine. Simt cum el se joaca cu degetele mele, ticul lui cand e nervos. Ma uit intrebatoare la el, iar acesta imi aseaza (aşază) inapoi capul pe umarul sau. Poate imi va spune acasa ce se intampla, curiozitatea mea atinge, pentru a doua oara pe ziua de azi, noi cote. Naruto si Hinata pornesc o discutie nu tocmai decenta in care se baga curios si tata, iar tipul isi sprijina capul intre palme pe genunchi. Imi lipesc spatele de spatarul banchetei, plictisita pana peste cap. 
-Naruto, nu-i frumos, inceteaza!
-Tata, las-o balta, esti batran, nu intelegi... tineretile nu mai sunt ca in alti ani, ca si cei in care te-ai nascut. Dupa parerea mea, iti trebuie o roscata...
Incep sa rad incontrolabil, tinandu-ma strans de abdomen. Nu imi vine sa cred ca i-a spus asa ceva, sigur o sa iasa o bataie cu apa gen IceBucketChalenge din care eu voi iesi invinsa, cel mai probabil, si uda leoarca. Toti se uitau la mine ca la nebuni, asa ca o las mai usor (ÎNTOTDEAUNA virgulă înainte de: dar, iar, însă, ci) dar nu ma opresc din a ma tine de burta. Tata se uita urat la mine, eu facand pe-a (nu înţeleg rostul acelui "-a") suparata. Isi arunca si el privirea pe geam, si dintr-o data... din nou liniste totala. Urasc cand se intampla asta, detest tot ce tine de seriozitate si liniste sau formalitate. Sunt rebela din nastere, cred ca mama a fost rocker-ita (fără cratimă) si tata punk-ist(fără cratimă) .
-Deci... ma hotarasc sa sparg gheata cu o replica banala, demna de criticat.
-Deci, aud un raspuns din partea Hinatei. Unde ne scoti in noaptea asta (virgulă) domnisoara?
   Ii zambesc strengareste si ea imi face cu ochiul. La cat de bine ne cunoastem nu stiu ce a vrut sa specifice cu acel gest. I-a aruncat, apoi, o privire discreta noului meu partener, stia ca sunt nelamurita pana peste urechi. Imi sau (dau) ochii peste cap cu incetinitorul pentru a observa numai ea. Mi-a intors gestul cu un chicot.
-In Tube, de ce intrebi? Vrei sa vii? 
   Pufneste amuzata si totodata aprobatoare. Era clar ca era dornica de distractie, si nu singura. Avea de gand sa il ia si pe Naru cu ea, poate si ceva prieteni. Se intoarce la giugiuleala cu iubitul sau iar eu imi rezem spatele de bancheta. In tot acest timp tata nu incetase din a se juca cu degetele mele, iar noul tip se tot uita pe geam. Am incercat sa il hipnotizez la un moment dat, sa il fac sa porneasca o discutie ca sa ne cunoastem mai bine, dar puterile mele magice sunt inca nedezvaluite omenirii, mai ales mie. E cert ca nu am reusit, si poate nu voi reusi niciodata. Incep sa cred ca sunt nebuna sau ca ma apropii usor de acest stagiu.

1.=(în română: provocarea găleții cu gheață) mai pe scurt, un om își toarnă în cap o găleată cu apa rece ca gheata, după care provoacă și pe alții sa facă la fel.

Cam atat a fost, hope you enjoy. Cat despre faza cu partenerul... mai bine va las în ceata :D

Barem: titlu -1p, idee -2p, descriere -2p, dialog -1p, actiune- 1p, exprimare -2p, estetica -0,5p, punctuatie -0,5p.

Titlu: 0,3p
Nu ma atrage in niciun fel, ba chiar ma determina sa nu citesc ficul. Este banal, lipsit de mister si pana acum nu are o foarte mare legatura cu textul. Poate va veni pe parcurs, nu stiu, dar sfatul meu este sa gasesti un altul dupa ce mai scrii cateva capitole.
Idee: 1,5p
Mereu m-au atras ficurile in care ea este balerina. Mi-a placut si felul in care ai construit familia Sakurei, insa o sa dai naibii tot daca acel personaj "misterios" este Sasuke. De ce? Pentru ca toata lumea se bazeaza pe faptul ca el e, asa ca "suspansul" tau este egal cu zero. Ideea e sa ne faci pe noi sa credem ceva, iar tu sa vii cu altceva, intelegi? Mi-ar placea ca partenerul ei sa fie un tip oarecare, dar cu un rol important in poveste, iar pe Sasuke sa il introduci intr-un alt fel. Va fi o provocare pentru tine, zic eu. Nu pot sa iti dau punctaj maxim pentru ca ideea nu e in totalitate originala, insa e una buna si pana acum ai dezvoltat-o frumos.
Descriere: 1,5p
Hm, in general te descurci, insa ai momente in care introduci expresii aiurea care imi taie tot cheful. Descrierea sentimentala mai trebuie lucrata. Scrie ceva proza scurta, caci asa iti dezvolti abilitatea de a descrie si vei vedea ca te vei perfectiona. Nu am mai multe de spus.
Dialog: 0,5p
Uneori este atat de sec si inutil, incat nu stiu cum sa fac sa uit ce am citit. Introdu-l numai cand este absolut necesar, cand ma ajuta sa inteleg sentimentele si atitudinea personajelor, nu atunci cand ai chef. Este un mod de expunere greu de utilizat, sa stii, pentru ca trebuie sa gandesti mult replicile pentru a fi unele bune. Dupa parerea mea, e mai bine putin si bun decat mult si prost.
Actiune: 1p
Nimic de comentat, decurge asa cum trebuie.
Exprimare: 1,5p
Ai greseli, dupa cum vezi, plus acele exprimari care strica tot farmecul. Greseli majore nu ai, insa exprimarea ta este una simpla si nu se remarca prin nimic; am senzatia ca am mai citit frazele astea de cateva ori. Scrie mai mult, lucreaza mai mult si se vor vedea rezultate. Iti poti vedea greselile in capitolul corectat de mine.
Estetica: 0,5p
Nimic de comentat. Am citit cu usurinta.
Punctuatie: 0,3p
Dupa cum vezi, uneori adaugi virgule cand nu e necesar, iar alteori le omiti. Cum am spus si cand ti-am corectat capitolul, inainte de conjunctiile adversative "dar, iar, insa, ci" se pune mereu virgula.

Punctaj total: 7,1 puncte.

P.S.: Anunta-ma cand vii cu next-ul. Sunt curioasa sa vad cum faci cu acel partener misterios.

 


   Pufneste amuzata si totodata aprobatoare. Era clar ca era dornica de distractie, si nu singura. Avea de gand sa il ia si pe Naru cu ea, poate si ceva prieteni. Se intoarce la giugiuleala cu iubitul sau iar eu imi rezem spatele de bancheta. In tot acest timp tata nu incetase din a se juca cu degetele mele, iar noul tip se tot uita pe geam. Am incercat sa il hipnotizez la un moment dat, sa il fac sa porneasca o discutie ca sa ne cunoastem mai bine, dar puterile mele magice sunt inca nedezvaluite omenirii, mai ales mie. E cert ca nu am reusit, si poate nu voi reusi niciodata. Incep sa cred ca sunt nebuna sau ca ma apropii usor de acest stagiu.

   Plictiseala nu m-a abandonat decat cand am intrat in casa, Naruto a fost mai amuzant ca oricand. S-a lovit de orice lucru i-a picat in raza vizuala, a ajuns sa demoleze toata sufrageria si jumatate din holul ce ducea spre camera lui si a Hinatei. Toti am ajuns sa radem cu gurile pana la urechi, si noul tip parea sa se distreze. Poate ca nu am dat-o chiar in bara cu el, poate nu ma considera totusi o nebuna si poate ca intre noi se va infiripa ceva. Din prima clipa in care l-am vazut mi-a emanat un aer linistitor.
   Am hotarat sa nu mai merg in club, am ales sa imi petrec seara vizionand un film de groaza alaturi de actuala mea familie. Cum micuta canapea nu a fost deajuns decat pentru mine si Hinata, baietii s-au asezat pe jos in fata ei invelindu-se cu paturici moi. M-am oferit sa fac popcorn, sunt sigura ca daca nu veneam cu ideea nimeni nu s-ar fi deranjat. Totusi ii inteleg, sunt singura care nu are paturica si consider ca nu merita sa te deranjezi mai ales pentru ceva popcorn. Am intrat in bucatarie si am asezat cinci castroane in linie, fiind gata sa le umplu cu floricele. Cat timp ele au stat in cuptorul cu microunde mi-am pus toate gandurile in ordine. Eram sigura ca simteam ceva pentru noul meu partener, dar nu aveam ce face decat sa-l astept pe el sa faca primul pas. Daca il fac eu, voi ajunge cel mai probabil cu inima sfasiata, mi s-a mai intamplat in generala o situatie de genul cand am iubit un pusti dintr-a sasea, si i-am scris nenumarate biletele pana i-am aflat numarul de telefon. Dupa, l-am bombardat cu mesaje. Vroiam sa fiu sigura si sa nu mai astept, doream o relatie de durata. Am primit in ultima zi de scoala un mesaj de la el, mi-a scris cel mai probabil tot ce gandea despre mine si asta m-a ranit enorm. Am invatat ca nu trebuie sa-mi dezvalui sentimentele fiecarui idiot de care mintea mea se indragosteste.
   Nici nu am observat ca (,) cuptorul bipaia neincetat, semn ca popcornul era gata. Am scos punga fierbinte din micuta incapere speciala pentru incalzit mancarea si am asezat-o langa boluri. Am asteptat sa se raceasca putin, dupa care am umplut egal patru dintre boluri, iar pentru mine am luat unul mai mare. Ce sa le fac, daca nu au vrut sa vina? Am ajuns cu greu inapoi in living unde toti ma asteptau usor infometati. Am zambit triumfatoare si le-am inmanat fiecaruia cate un castron, iar singurul care mi-a multumit a fost brunetul. M-am intors dupa uriasul meu bol plin cu floricele, cand simt inca o prezenta in bucatarie. Apuc castronul cu ambele palme si ma intorc spre iesire, dar ceva imi blocheaza calea. Privirea imi era atintita in fata, in raza mea vizuala se afla tot acel verde pal, exact cel de la amfiteatru. Mi-era frica sa ridic privirea, ma inspaimanta enorm gandul ca daca mi-as ridica mai mult capul si m-as uita in ochii lui negri, iar m-as pierde in ei. Mi-a trebuit mult curaj ca sa o fac, iar cand am reusit am gasit doua margele negre ca piatra de onix ce intrau intr-o armonie cu pielea sa alba ca laptele si zambetul sau fermecator. Exact cum am banuit, o transa ma acaparase pe nestiute si iar ma blocasem. Nu imi puteam misca mainile sau picioarele, creierul nu mai raspundea comenzilor iar inima batea ca nebuna, de zici ca vroia sa iasa din piept. Palmele imi transpirau din abundenta si simteam obiectul din sticla cum imi scapa usor dintre palme. Norocul facu ca el sa fie pe faza si sa il prinda.
   Aseza castronul pe masa, dupa care se pozitiona din nou in fata mea. Imi lua chipul intre palme, fortandu-ma sa ma uit in ochii lui. Inima imi batea nebuneste si simteam ca nu avea sa se opreasca prea tarziu, tremuram din toate incheieturile si palmele imi transpirau din ce in ce mai mult. Emotiile ma copleseau, ma storceau in acelasi timp si de curaj. In acel moment eram total manipulabila, puteam fi comparata cu o papusa vie ce abea se mai putea tinea pe picioare. Simteam ceva puternic pentru el, insa nu stiu cum as fi putut numi acea emotie ce ma acapara. Simpatie? Nu, sunt sigura ca nu il simpatizam. Era ceva mult mai puternic, ceva ce nu puteam descrie sub nici o forma. Ma simteam in al noualea cer, eram plina de bucurie si eram gata sa o eman, daca nu eram luata prin surprindere de el. Se apropia usor de mine, privindu-ma inca in ochi. Stiam ce vroia sa faca, dar habar nu aveam daca eu eram pregatita pentru asta. Nu o mai facusem niciodata, era  prima data in optsprezece ani cand primeam un sarut adevarat.
   Buzele sale se framantau impreuna cu ale mele, dandu-mi fiori pe sirea spinarii. Mana lui imi strangea usor talia iar abdomenele noastre erau lipite. Sarutul se adancea din ce in ce mai mult, facandu-mi obrajii sa clocoteasca. Limbile noastre se duielau, nevrand sa termine razboiul vreodata. Simteam furnicaturi in tot corpul, iar atingerile lui erau ca niste mini-socuri electrice. Vazusem asta de multe ori in filme, dar niciodata nu m-am gandit ca voi si experimenta asa ceva. Tot ce pot sa spun e ca ma simt fericita, ca nu mai sunt singura. In sfarsit fericirea a batut si la usa mea, nu pot rata asemenea sansa si sa dau cu piciorul la tot. 
   Dupa ceva timp, rupe sarutul. Daca era dupa mine, o puteam face la nesfarsit. Se uita fix in ochii mei si zambeste sincer. Fara sa vreau ii intorc zambetul, parca mi-am mai revenit. Nu ma mai simt ca o straina in fata lui acum, simt ca il cunosc de-o viata. In schimb nici un cuvant nu imi scapa printre buze, parca corzile vocale mi-au fost taiate si nu mai puteam scoate nici un sunet.  Ma tot rugam ca el sa sparga gheata pentr a-i putea replica, insa totul in zadar. Tacea, zambea si se uita la mine, iar eu faceam lafel. Un impuls venit din partea mintii m-a facut sa-l imbratisez, vroiam sa-l simt aproape. Mi-am afundat capul in pieptul sau, insa nu am putut continua cu miscarea deoarece ceva ma zgariase usor pe obraz. Ma desprind din bratele lui si-i bag mana in tricou, nerealizand pe moment pe unde-mi umblau degetele. Nu m-am oprit pana cand am gasit un obiect finut din metal ce-i imprajmuia gatul; un lantisor. L-am sutdiat atent, obiectul interpreta o cruce pe care erau scrise trei litere: S, A si I. M-am uitat intrebator la el care rase usor.
-E numele meu, ma cheama Sai.
   Ingan un „Aha” care i-a accentuat si mai mult rasul. Era asa dragut cand radea, parca era un inger picat din Rai. Ma ia de mana si imi propune sa mergem la ceilalti, spunandu-mi ca au asteptat prea mult dupa noi, mai mult ca sigur peste zece minute. Uitasem total de ei, si sunt sigura ca daca nu rupea el sarutul trebuiau sa mai astepte inca ceva timp.
   Odata ajunsi in sufragerie, observ cu stupoare ca tata nu mai era. Probabil se duse la culcare, era o ora destul de tarzie. Impreuna am decis ca cei doi indragostiti sa se aseze pe canapea, eu si Sai sa stam pe jos. Era mai confortabil, avand in vedere ca erau perne peste tot. Hinata ne-a rugat sa ne uitam la filmul „Doamna in negru”, iubeste filmele de groaza inca de cand ne-am cunoscut. Am aprobat, eu una nu aveam nimic impotriva filmelor horror. Mi-era indiferent la ce ne uitam, daca se zarea ceva miscandu-se pe ecran eu eram fericita. Nu aveam pretentii prea mari nici in materie de moda, aveam stilul propriu ce nu era asa costisitor. 
   Pe tot parcursul filmului Sai m-a tinut de mana si m-a mai si sarutat din cand in cand sub privirile celor doi curiosi care susoteau pe la spatele nostru. Filmul mi-a lasat o impresie foarte buna, a fost bine regizat si ideea mi-a placut cel mai mult. Pe parcursul lui am mai mancat inca doua castroane de floricele fiecare, si i-am bagat a doua oara mana in tricou lui Sai dupa o floricica curajoasa ce a sarit din mana lui. Nu m-am putut abtine sa nu rad din nou, cand el e prin preajma nu ma pot opri din zambit si orice lucru minor ma face sa ma exteriorizez razand.
   Restul serii a trecut pe nevazute, toti s-au retras in camerele lor. Ghinionul face ca (,) camera mea sa fie pozitionata sub cea a celor doi amorezi, asa ca jumatate din noapte am petrecut-o singura urmarind posturile plictisitoare de la TV. Patul lor blestemat scartaia mai ceva ca scarile ce duc in pod, pur si simplu insuportabile.
   In schimb, am avut timp sa ma gandesc mai bine la ce s-a intamplat azi. Am avut parte deprimul meu sarut adevarat chiar de ziua mea de nastere, si pot recunoaste cu mana pe inima ca a fost ceva mai mult decat magic. Poate ca totusi baietii nu sunt niste animale, nu toti. Sai mi-a dovedit astazi ca exista si gentlemani pe lumea asta, nu este populata numai de porci ce vor sa se satisfaca si sa plece mai apoi.