Capitolul 1: ♥ Su sonrisa sólo cuenta cuando otros le dieron la espalda a mí ♥

Chiar daca imi placea acest sentiment , totusi ceva ma durea pe dinauntru . Aceasta incapere a fost caminul meu atatia ani . Imi treceam mana usor printre peretii roz,atingandu-i . Ei au fost martorii bucuriilor mele dar si dezamagirilor. Totul era la fel . Inca puteam sa simt mirosul de tradafir si liliac. Implineam paisprezece ani , si era varsta cand puteam parasii aceasta incapere. Paisprezece ani inchisa aici fara sa simt mirosul florilor , razele calde ale soarelui mangaindu-mi pielea catifelata , cantecul suav al pasarelelor ,ploaia. Atatea lucruri care nu puteam sa le descopar. Dupa aceea a urmat razboiul .

Flash back:♥

-Trebuie sa o salvezi pe ea ! Imi intorc privirea catre voce. Era mama zacand pe jos , plina de sange , cu doua sabii infipte in burta . Pe ea! Ppe eea! .Erau ultimele ei cuvinte . Incercam din rasputeri sa ma abtin sa plang dar cine nu ar fi plans cand singurul parinte se stingea? Plangeam , tipam , loveam . Orice pentru a ajunge la ea . Dar doua brate mau luat pe sus si mau scos afara din acel infern . Simteam cum tremuram sub atingerea brutala a vantului. Fiorii imi invadau sirea spinarii . Fiecare particica a corpului imi tremura . Inca nu ma obisnuisem cu vantul . Un fulger isi facu aparitia pe cerul , care acum era mai mult negru decat acea culoare frumoasa ce mi sa infatisat prima data in fata ochilor.
-Acum apartii clanului Haruno. Imi spuse acesta privit mandru casa , care ardea . Vroia cu ardoare sa auda tipete. Acele voci care strigau cu speranta "Ajutor". Vroiau sa fie salvate . Vroiau sa mai guste putin din viata care lea fost daruita de bunul Dumnezeu. De ce imi venea sa plang pentru aceste suflete ? De ce ei zambeau triumfator pentru acest iad care lau creat doar pentru a fi fericiti? Tot ce puteam gandi era "de ce"? De ce trebuia sacrificata pana si biata mea mama pentru ca acesti oameni sa rada? Tot ceea ce imi doream era sa fiu fericita alaturi e clanul meu in satul in care m-am nascut . De ce trebuia sa existe aceest clan ? De ce ?

End Flashback ♥

Din acea zi se pare ca am uitat tot . Am uitat pana si numele meu. Nu stiam cum de aceasta incapere mai era in picioare dupa acel iad ? Cum de puteam sa simt acel miros ? Am vazut cu proprii mei ochi cum totul ardea din temelii. Din clipa aceea nu am mai vazut nici un zambet . Nu am mai simtit niciun sentiment . Eram ca o marioneta ce vroia cu disperare sa scape de funiile ce o tineau prinsa si nu o lasau sa traiasca liber . Asta eram eu. Eram o papusa condusa de acesti oameni .
-Sakura? Ma intreaba Naruto, trecand pragul casei . Deodata totul disparu . Vroiam sa ma agat de draperia de un alb imaculat dar se sfarama in mii de bucatele. Dupa aceea am vrut sa prind invelitoare patului , dar si de aceasta data totul disparu.
-Nuuu te rog vin-o inapoi! Tipam eu cu lacrimi in ochi ,pipaind podeaua care acum se transforma in pamant.
-A fost o iluzie. Spuse acesta asezandu-si bland mana pe umarul meu. Stiam ca era timpul sa plecam . Stiam dupa acel apus . Era timpul sa ne intoarcem acasa. Ma-m ridicat deodata de jos prinzandul pe blond de mana. Acesta imi zambi calduros si imi saruta fruntea. Acel zambet care imi lipse atat de mult . Naruto era si el un baiat luat dintr-un razboi. Salvat datorita milei acestor oameni. Era de mai demult timp decat mine. Eu eram cea mai noua.

Flash Back ♥

Barbatul ma trantii intr-o camera intunecoasa. Pentru o clipa credeam ca sunt singura insa gemetele care se auzeau din incapere mi-au distrus orice banuiala. Erau niste copii ca si mine. Niste suflete furate de langa parinti. Un singur baiat mia atras atentia printre atatia . Era blond ca spicele graului si niste ochi albastri ca cerul senin . De cate ori il priveam imi aminteam prima data cand am pasit departe de pragul casei. Se numea Naruto. Ma privea bland in ciuda situatiei in care ne aflam . Incerca sa-mi zambeasca. Sa imi spuna ca totul o sa fie bine . Dar chiar si asa, cum am putea fi bine cand suntem inchisi ?. Era plin de vanatai. Ochiul sau era umflat . Ma-m dus catre el incercand sa il consolez , sa il mangai , sa-i spun vorbe lipsite de sens. Stateam deasupra lui ,iar el isi ridica usor chipul vrand sa ma priveasca. Era plin de vanatai . Mi-am dus mana la gura speriata , apoi o lacrima cristalina imi cade usor pe obrazul lui , si o lumina inunda incaperea .Vanataile lui disparu ca prin minune. Toti ma priveau mirati, nestind cum sau de ce am facut acest lucru. Priveam socata minunea de mai nainte incercand sa gasesc o explicatie. Lumina disparu . Intunericul domina dinnou incaperea . Acea culoare care deja imi acaparase ochii . Care incepuse sa-mi inunde sufletul. Totul era intunecat insa inca puteam sa observ mirarea de pe chipul blondului. Imi zambii apoi imi face loc langa el .De atunci nimeni nu ne-a mai putut despartii.
End flashback♥

Ma deslipesc din bratele blondului , apoi ne indreptam inainte incercand sa fugim .Sa scapam de toate. Ne indreptam catre o viata noua. Prieteni noi . Acei ingeri care ne lipsesc atat de mult . Tot ce puteam face era sa inaintam . Sa inaintam spre o viata in care sa nu fim nevoiti sa mai auzim de clanul "Haruno".

Hmm daca am doar un coom ce as putea deduce? Caa nu va place:P am sa mai pun capitolul acesta pentru ca lam scris deja si dupa aceea Off topic! Va multumesc pentru vizualizari!



♥ Un rayo de sol en mi vida ♥


Vantul adia usor incercand sa imi alunge toate amintirile . Sa-mi goleasca mintea . Chiar daca vroiam sa par puternica la urma urmei eram doar un copil de 16 ani . Puteam sa imi cotrolez sentimentele sau poate doar credeam asta .Megeam si ascultam cu atentie orice sunet care il puteam distinge. Eu , care la paisprezece ani am simtiti caldura soarelui , am auzit ropotul picaturilor de ploaie si am simtit alte mirosuri in afara de cel de mucegai , puteam distinge mai usor decat ceilalti. Aveam simturile de doua ori mai dezvoltate . Chiar daca stiam ca il puteam simti pe Seyji tot imi era teama de ce reactie ar putea avea. El e conducatorul clanului, si cel mai puternic om din tinutul sunetului. Vroiam sa nu ma mai gandesc la el ,insa era inevitabil acest lucru din moment ce in fiecare zi ne repeta aceasi vorba" Cine incearca sa fuga si sa fie nerecunoscator puterii pe care i-am oferit-o va muri!" Cuvintele acestea au inceput sa ma bantuie si in som . Incerc sa-mi alung acest gand din minte si imi intorc privirea catre Naruto. Zambea. Era ceva tipic lui . Copilul acesta era ceva unic. Cum poti zambi stiind ca singur ti-ai sapat groapa spre moarte? Ei bine lui nu-i pasa . Continua sa mearga zambindu-mi incurajator. Nici nu mai stiam de cate ore tot inaintam. Speram sa ajungem intr-un sat cat mai repede.
-Sakura ?Ma uit catre Naruto apoi abrob din cap asteptand intrebarea lui. Mai stii ce sa intamplat in ziua in care te-au adus ? Il aprob in continuare sperand sa nu aduca vorba de acel incident . Cum mi-ai vindecat ranile? Si hopa ,mda doar asta e Naruto. Nu stiam ce sa aii raspund. Nu vroiam sa par o ciudata. Nu mai vroiam acest lucru.
-Inca te mai gandesti la aia? Il intreb eu razand. El ma priveste confuz dupa aceea pune capul in pamant.
-Stii si tu ca nu a fost ceva obisniut. Cand am auzit afirmatia blondului am incremenit . Cum adica nu a fost obisnuit? Vroia sa zica ca sunt o ciudata? Imi muscam usor buza de jos nevrand sa mai plang. Nu mai vroiam sa fiu slaba. Insa toate aceste cuvinte ma dureau.

FLASH BACK: ♥


Aveam vreo doisprezece ani . Ma jucam prin imensa casa in care se presupune ca ar fi fost o parte fericita a copilariei mele. Sa fi inchisa asemeni unui animal e crud. Era pentru prima data cand am intrat in camera de oaspeti. Mama era asezata pe un scaun frumos tapitat dintr-un material cafeniu cu danteluta. Se juca cu lingurita in cafea, de cele mai multe ori patand fata de masa de un alb imaculat . La masa sau mai asezat doi oameni .
-Elena , am venit sa vorbim despre fiica ta . Mama chicotii vazandu-i-se stralucirea ce ii acaparase chipul .
-Da.. Ingana ea trecandu-si lingurita murdara peste buzele catifelate de un roz spalacit . . Deodata o tranteste in cana micuta dintr-un portelan fin cu model de crizanteme . Stiam ca acea ciudata va va atrage atentia. Ciudata? Cum putea sa ma faca ciudata propria mama? Simt o durere cum imi sfasaie inima. Imi asez usor mana, pipaind locul.
- Da este o ciudata dar este fiica ta. Mama rase rautacios dandu-si dupa ureche pletele negre ca abanosul . Ochii ei de un rosu straniu cercetau incaperea vrand sa gaseasca o explicatie pentru gestul de mai nainte.
-Cat cereti pe ea? Ochii i se schimbara, devenind mai stranii, mai bulbucati. Astepta doritoare un raspuns stand cu mainile asezate frumos pe rochia rosie lunga, in voaluri , frumos brodata in fata cu matase si floricele negre, prinsa frumos la spate cu un cordon alb imaculat.

END FLASHBACK ♥:

-Cine sunteti voi? Intreba un glas rece , autoritar . Sunetul se auzea de sus. Imi indrept privirea repede spre copacul ce zacea in fata mea, daramat , lipsit de orice urma de culoare. Vestejit. La fel ca sufletul meu.

Heiiii ZUZU, sa sti ca nu este adevarat ( ca nu ne place) poate asta nu prea te va incanta dar mie imi place foarte mult , adica heloooooo ai descriere, actiunea nu tu grabita, dialog ai , nu lung si sec, de ce nu ti-ar placea? ( intrebarea asta a fost in general pentru toti) ideea mi se pare orifinala, si pe deasupra, heloooooo SPANIOLA frateeee, cui nui placeee?????? Eu o adoooooooorrrrrrrr, deci, pt ci nui place le-as zice ceva numai am advertisment de la Demonique Angel , deci, spun altceva, NEXTUL CAT MAI REPEDE POSIBIL

hei ! cum poti crede ca nu ne place ? Mie imi place foarte mult si sa sti ca ti-am citit celalat capitol decand l-ai postat dar am uitat sa dau com . Ideea mi se pare originala si cum a spus si Laura este spaniola cum sa nu imi placa ? Asa ca lasa prostiile si pune`te pe tastat

Wow . Ce tare . Este super, frumos, bestial
Vreau sa vad ce se intampla.Pui te rog frumos next-ul ca mor aici de curiozitate.

Foarte interesant ficul...Ideea ma`a cuprins cu totul. Ce sa zic deja ti`au spus altii ce vroiam si eu sa zic[critica+rugaminte de aducere a next`ului]. Imi scuzati intarzierea! Ti`am urmarit si fucurile mai vechi numai ca nu aveam cont pe`atunci!! Un Pupic de la LuckNss!