Pablo Picasso

       Pablo Picasso pe numele lui întreg Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno Măría de los Remedios Cipriano de la Şanţísima Trinidad Ruiz y Picasso,vede pentru prima dată lumina zilei la dată de 25 octombrie 1881, în Malaga, Andaluzia. Pablo este fiul lui Jose Ruiz Blasco, pictor şi profesor la Şcoală de Arte Frumoase din Malaga, şi al soţiei sale, Maria Picasso y Lopez. Talentul sau deosebit se evidenţiază încă din copilărie, că adolescent îi uimeşte pe profesorii de la Institutul de Arte Frumoase din La Coruna, deşi suportă cu greu rigoarea tradiţiei şi educaţia academică. Picasso şi-a arătat pasiunea pentru desn încă din primii ani, mama lui spunând că primele lui cuvinte au fost " piz, piz" din cuvântul spaniol " lapiz ” (creion).
       În anul 1895 moare sora lui, Conchita, în vârstă de 7 ani, după acest eveniment nefericit familia urmând a se mută la Barcelona.
       Cu ajutorul pensulelor primite cadou de la tatăl sau, tânărul îşi continuă studiile la Şcoală de Arte Frumoase din Barcelona începând cu anul 1896, după care se mută în Academia de Pictură din Madrid şi studiază acolo între anii 1897-1898. Pablo, în vârstă de numai nouăsprezece ani, îşi expune pentru prima dată lucrările în localul Els Quatre Gats din Barcelona, unde se adună avangardă artistică şi intelectuală din capitală Cataluniei. Din 1901 se hotărăşte să-şi semneze lucrările cu numele mamei sale, consideră că Picasso "sună foarte bine". Următorii ani şi-i petrece călătorind între Spania şi Franţa. La Paris este influenţat de operele lui Auguste Renoir şi Claude Monet.În anul 1905 Picasso a devenit favoritul colectatorilor americani Stein. Expune câteva tablouri la galeristul Ambroise Vollard, unde-l va cunoaşte pe pictorul Max Jacob, cu care va lega o prietenie de lungă durata.
       Satul de atâtea călătorii şi bani irosiţi, Pablo decide să se mute definitiv în anul 1904 la Paris, mai exact într-o casă veche cunoscută sub numele de Băteau Lavoir unde mulţi studenţi, pictori şi sculptori locuiau, printre ei şi puţini artişti. Picturile lui erau pictate în tonuri reci, predominau nuanţele albastre care exprimau singuratetea, suferinţă şi sărăcia, reflectând o dispoziţie afectivă melancolică. Mai târziu o va cunoaşte pe Fernande Olivier, o tânăra brunetă şi elegantă, de care se îndrăgosteşte. În viaţă lui Picasso urmează perioada roz, în pânzele sale vor domină nuanţele deschise, senine. Este fascinat de universul arlechinilor, acrobaţilor şi clovnilor, aceştia devenind adeseori muze pentru lucrările sale. Vara anului 1905 o petrece într-un sat din Pirinei alături de Fernande. Lucrează acolo la tablourile care vor marca începutul "perioadei primitive" în creaţia lui. Picasso se îndepărtează de modul clasic, figurativ, de prezentare a chipului omenesc. Acest proces este încununat de realizarea tabloului "Domnişoarele din Avignon" din anul 1907, care prevesteşte naşterea cubismului; de la articolul criticului Louis Vauxcelles „... ei dispreţuiesc formele, reduc totul- locuri, figuri, case- la formele geometrice elementare, la cuburi.”




       In realitate, Picasso si Braque incearca sa reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafata bidimensionala a tabloului, fara a folosi mijloace iluzioniste, sa reuneasca forma si suprafata recurgand la mijloacele unei picturi fara deosebiri intre prim plan si fondul in perspectiva.Incepand cu anul 1912, Picasso recurge la metoda "colajelor" (hartie lipita, fr.: collage, papiers colles), cubismul intra in asa zisa "faza sintetica". In felul acesta, Picasso reuseste sa accentueze si mai mult diferenta intre suprafata tabloului si relieful obiectelor reprezentate.Acesti ani reprezinta pentru Picasso un punct de cotitura. Maniera de a picta, dar si situatia financiara se schimba radical. Preturile tablourilor vor creste si astfel, va depasi situatia materiala precara.
       Va inchiria o casa in cartierul burghez Montparnasse, unde se muta cu noua sa iubita, Marcelle Humbert.Anul 1915 aduce pentru pictor inca doua personalitati importante in viata sa, pe scriitorul Jean Cocteau si pe conducatorul ansamblului avangardist Les Ballets Russes, pe nume Seghei Diaghilev. El proiecteaza decorurile si costumele pentru spectacolul de balet „Parada” din anul 1917, pus in scena de scriitor.
       Pleaca la Roma impreuna cu corpul de balet si se indragosteste de dansatoarea Olga Koklova, cu care se casatoreste in vara anului 1918. În timpul călătoriei în Italia, vizitează oraşul Napoli şi vechile ruine de la Pompei, unde admiră picturile murale romane. Picasso reintroduce stilul compoziţiilor figurative, reprezentate naturalist, cu contraste de lumină şi umbră. Desenul elegant se limitează uneori doar la reprezentarea contururilor corpurilor de femei sau copii (Nud şezând, 1923). Coloritul aminteşte de perioada roză (Arlechin cu mâinile împreunate, 1923). Este o perioadă liniştită de viaţă de familie şi de lucru. În 1921 se naşte primul său copil, Paul. În scurtă vreme totuşi relaţiile dintre cei doi soţi se strică.
       In anul 1925, Picasso participa cu tabloul "Trei dansatoare" la prima expozitie suprarealista din Paris. El nu este inca un artist suprealist in sens propriu si nu a facut parte sin cercul parizian din jurul lui Andre Breton, totusi este uneori considerat ca suprarealist prin faptul ca opera sa nu reflecta o realitate vizibila, ci reda o reprezentare interioara, spre exemplu cele doua picturi pe nume Pictorita si Nud in mijlocul unui peisaj, amandoua create in anul 1933. In acest timp Picasso picteaza un ciclu dedicat luptelor cu tauri si reia mitul antic al Minotaurului, care simbolizeaza virilitatea.
       In anul 1935 relatia sa cu dansatoarea Olga Koklova se termina de tot, incepand imediat alta cu pictorita fotografa Dora Maar, care avea multi prieteni in cercul suprarealistilor. In noua lui dragoste pictorul gaseste o corespondenta intelectuala care pana atunci ii lipsise. Viata sa se imparte intre cele doua amante, pe Marie-Therese nu o va parasi.
       Dupa izbucnirea razboiului civil din Spania, artistul se pronunta de partea guvernului republican. In iulie 1937, la Paris are loc „Expozitia Mondiala” unde tabloul sau pe nume Guernica este expus in pavilionul spaniol, este dedicat orasului basc Guernica, bombardat de aviatia germana. Aceasta opera marcheaza inceputul angajarii politice a artistului, care va culmina cu inscrierea in Partidul Comunist Francez, toate acestea petrecandu-se in anul 1944. In timpul ocupatiei germane a Parisului, atelierul sau sin rue des Grands Augustins devine un punct de intalnire al artistilor si literatilor ca Jean-Paul Sartre si Raymone Queneau.Anul 1946 aduce totodata si despartirea sa de Dora Maar. El incepuse, de fapt, o relatie cu tanara pictorita Francoise Gilot, pe care o cunoscuse cu trei ani mai inainte. Se muta impreuna in sudul Frantei, incepand cu anul 1948 vor locui la Vallauris, unde Picasso se consacra sculpturii, ceramicii si litografiei. In anul 1949 se naste fiica lor, Paloma, al carei nume aminteste de celebrul „porumbel al pacii” de pe afisul Congresului Mondial al Pacii. Anul 1953 debuteaza cu despartirea de Francoise si retragerea din partidul comunist, si se incheie cu o noua poveste de dragoste langa tanara Jacqueline Roque, in varsta de numai 26 de ani. Pentru ei varsta nu are limite, asa ca hotarasc sa se casatoreasca in anul 1961.În 1963 se deschide la Barcelona "Muzeul Picasso", care va cuprinde mai târziu cea mai mare parte din operele sale.
       Pablo Picasso moare la 8 aprilie 1973 la Mougins, în apropiere de Cannes, la varsta de 91 de ani.Picasso şi-a transformat viaţa în legendă. După anii petrecuţi printre boemii din Montmartre, a devenit - graţie geniului şi spiritului său inovator, dar totodată şi prieteniilor celebre şi aventurilor sale amoroase - cel mai renumit pictor al secolului al XX-lea.

       Citate celebre:
"Arta scutură din suflet praful adunat în viaţa de toate zilele."
"La doisprezece ani pictam ca Rafael, dar mi-a trebuit o viaţă ca să învăţ să pictez ca un copil."
"Am fost surprins de folosirea abuzivă a cuvântului evoluţie. Eu nu evoluez, eu sunt. Nu există, în artă, nici trecut, nici viitor. Arta care nu este în prezent, nu va fi nici în viitor."
"Oamenii nu mai caută consolare în artă. Doar oamenii rafinaţi, cei bogaţi, cei leneşi caută noul, extraordinarul, extravagantul, scandalosul. Eu i-am satisfăcut pe aceşti oameni cu toate acele lucruri bizare care mi-au trecut prin cap. Şi cu cât ei înţeleg mai puţin ceva, cu atât mai mult îl admiră. Amuzându-mă cu toate acele jocuri, acele nonsensuri, acele ghicitori şi imagini am devenit vestit. Eu sunt numai un prezentator public care şi-a înţeles vremea sa."


Bibliografie:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Toate am luat parte la compunerea eseului.

Foarte reusit! Ati fost recompensate ! :)