Besonders.

Hey hey. Am mai deschis un topic cu poezii, de data asta cu subiecte mixe. Hope you like it!

Hey, prietene...

Nu stiu cum as putea sa incep;

Sa te salut, sa te înec în îmbrățișări,

Sau poate sa Îți trimit sărutări.

Sau sa Îți scriu ceva, cum mă pricep.

Mai bine ca nu ne-am văzut de mult.

De atunci, multe s-au schimbat;

Mulți au venit și au plecat,

Cred ca ai fi rămas mut.

Poate e mai bine ca ai facut-o,

Incepusem sa simt cu totul altceva;

Mi-ai schimbat cu totul viata,

Cum nimeni nu a mai facut-o.

Vroiam sa mă indragostesc,

Eram înnebunită după iubire.

Dar nu simțeam ce vroiam pentru tine,

Incepusem sa te iubesc.

Și nu o iubire frățească ce o puteam uita usor,

Era ceva comparat cu dor.

Mult timp sentimentul m-a încolțit

Facandu-ma sa regret ca m-ai părăsit.

Stiu, nu eu am plecat, sa iau vina asupra mea,

Totuși vreau sa cred ca din pricina mea

Ai părăsit orașul și ai luat cu tine

Și ultima bucata de fericire ce zăcea în mine.

Dar nu contează asta, e bine ca ești acum aici

Și putem fi ca și când eram mici;

Niște mici și prostuti copilași doriți

De joaca și de fapte cuminți.

Și totuși dacă vei simți vreodata

Ceva ce și pe mine m-a răscolit

Sa știi ca nu voi pleca niciodată,

Cu mine poți fi fericit.

Am ajuns cam tarziu, ah? phuu

Am o scuza, totusi. N-am mai avut net. :(
Deci, ai scris o noua poezie, de aceasta data mai lunga, cum mi-am dorit. Imi place senzatia pe care mi-au trimis-o versurile. A fost una nostalgica, dar nu mi-a parut rau ca am retrait-o. Ai mai pierdut rima pe drum, dar ai incheiat frumos. Chiar ma intreb ce sentiment va avea la baza urmatoarea poezie:-?:
Te pup si nu va mai fi nevoie sa ma anunti!

Subiect: Re: Besonders. Dum 07 Dec 2014, 22:28

Mereu mi-am dorit să mă pot ierta

Mereu am avut senzația că a fost vina mea,

Că ai lăsat totul în urmă pentru mine;

În ziua aceea, când mi-ai spus "Vom pleca"

Am simțit că nu vroiam să mă mai rup de tine.

Acum îmi dau seama că am greșit,

Am ales o altă cale decât trebuia;

Acum părinții mă urăsc, și totul e cumplit.

Dar trebuie să iau vina asupra mea.

Am acceptat și am spus "Da" in fața unei bisericuțe ascunse

Unde m-ai dus cu mașina ta; nici măcar nu purtam rochie.

A fost ceva în mai puțin de un minut. Nu poze, sau amintiri...

Nici nu m-ai sărutat; în schimb am dat totul unei uitări.

Am spus că ai făcut totul din dragoste, nici prin gând nu îmi trecea

Ca te vei folosi de mine și mă vei renega,

Mă vei lasă pe drumuri plângând în urma ta,

Având în minte amintiri; și ele reci.

Ai încercat să te întorci când ai auzit ce am realizat,

Că aveam familia perfectă și ai sperat

Ca mă voi întoarce la tine ca un cățeluș.

Nu dragule, nu mai sunt un bebeluș.

Am învățat ca nu totul pică din cer,

Și ca iubirea-i luptă grea;

Cine poate a-o-purta,

Cine nu se stinge ca un înger.

Subiect: Re: Besonders. Lun 08 Dec 2014, 14:42

Superbă poezie! Mici scăpări la rimă, dar mi-a plăcut mult prea mult tema aleasă încât nu mi-a mai păsat de rimă. Nu știu cum, dar îmi plac mult de tot poeziile sau compunerile despre măritiș. :))) Ultimele doua strofe mi-au plăcut foarte mult deoarece chiar sunt adevărate. Apropo, felicitări pt lungimea poeziei, a fost pe placul meu. :))
Te pup si d-abia aștept să văd următoarea creație!