Wrong Turn:Forever Alone?

CAPITOLUL 1

-EU NU PROMIT NIMIC...EU JUR!-

Wrong Turn:Forever Alone? Dark-Rainy-Night-Wallpaper

Liniste, intuneric si frica.Cele mai bune cuvinte pentru a descrie acea noapte.Eram nelinistita, simteam ca ceva rau avea sa se intample.Alergam ca o nebuna pe strazile pustii ale orasului, nestiind unde oare ma indrept.Picioarele mele se miscau singure, incercam cu disperare sa dau de el.Il cautam cu privirea, dar nimic, disparuse...Fara sa imi dau seama, ma oprisem langa unul din putinii felianri antici care luminau strada.Inima pur si simplu imi bubuia, iar in mintea mea se ducea o adevarata lupta."Sa fac asta sau...".In mainile-mi transpirate strangeam cu putere ametistul in care mama imi inchisese toata puterea.Eram fascinata de stralucirea sa ."Daca o fac, voi putea muri, dar daca nu...", si atunci lacrimi amare au inceput sa imi umezeasca obrajii fierbinti.

Am inceput sa strang si mai tare ametistul.Pana la urma, am tras aer in piept si am facut ceea ce mi-a fost interzis toata viata mea sa fac: mi-am activat puterea.Intr-o clipa am ametit si am cazut in genunchi, sangele siroind si murdarind trotuarul de un rosu intens.Eram rece ca ghiata, nu mai vedeam bine si tremuram din toate incheieturile.Tot ce imi doream era sa dau de el, insa nu il puteam gasi.De ce?De ce se intampla asta?Si mai ales, de ce mie?Am inceput sa plang in hohote, eram constienta ca nu eram pregatita sa imi activez puterea, dar ce puteam face?M-am ridicat cu greu in picioare si am inceput din nou sa il caut.Eram dezorientata, si tot ce ma ajuta sa merg era un imbold de la un miros de sange, de care nu eram sigura daca era al meu sau al altcuiva.Deodata l-am auzit.Acel tipat asurzitor de durere.Am luat-o la goana, iar cand am realizat scena macabra ce se desfasura inaintea ochilor mei, am inlemnit.Sange proaspat era imprastiat peste tot, iar gemete de durere faceau sa mi se rupa inima.Nu puteam face nimic, el isi dadea ultima suflare."E doar VINA MEA".Stateam impietrita in fata lui si simteam ca nu ma puteam misca de frica.El ma privea fix cu ochii sai umezi, dar zambindu-mi pentru ultima oara.Am dat sa fug spre el, insa cineva m-a impins cu putere.Era clar ca nu voia sa ma duc sa il salvez.Cand sa ma intorc, nu mai era nimeni acolo.M-am ridicat in capul oaselor cu greu, caci eram plina de lovituri care sangerau, si ma dureau ingrozitor.El statea intins pe jos, si respira greu.

Am incercat din nou sa ajung la el.Dadea din cap in semn sa stau pe loc, dar tot ce doream era sa il salvez.

-Nu...te rog,nu te apropia...

-Prostule!Crezi ca am sa stau si nu o sa fac nimic?Nu o sa te las aici, o sa te salvez, o sa te duc acasa si...

-Prostuto...

In acel moment am simtit ca inima mea s rupe in mii si mii de bucatele.Stiam ca avea dreptate, dar nu voiam sa se intample nimic cu orice pret.

-Dar eu...

-Shhh...prostuto, pleaca.E pra tarziu...

-Nu!Nu te las!

-Nu mai poti face nimic.Te rog, pleaca.Trebuie sa ai grija de tine acum.

In acel moment, din spatele lui aparu o umbra.Era umbra aceui monstru.Savura orice secunda de suferinta pe care o simteam, stiam asta pentru ca avea un zambet dezgustator pe fata.Se apropia de el din ce in ce mai mult.Atunci am inceput sa ma tarasc catre el, sa il ajut cat mai aveam timp dar...se pare ca nu mai puteam face absolut nimic.Monstrul era chiar langa el.

-Ai grija!Nu!!!

Atunci monstrul oribil isi scoase arma ascutita si, inainte sa i-o infiga in inima, el mi-a spus:

-Promite-mi ca nu vei uita ca ne-am iubit!

Si-a inchis ochii definitiv, lasandu-ma singura pe veci.Tot ce-am putut sa fac era sa plang si sa ii strig numele:

-Shin!!!

Capitolul II -LACRIMI INSANGERATE-

-Shin!!!

Nu se poate!A...a murit!Nu, nu e adevarat!De ce?Nu trebuia sa moara!!Eu trebuia...

Lacrimile mi-au inundat fata.Am cazut tremurand in genunchi sperand ca totul se va termina si ca ma voi trezi in lumina zilei, asta fiind doar un cosmar.Monstrul statea fix langa el razand isteric, facandu-ma sa ma infurii si sa imi pierd total mintile.Deodata nu mai simteam nici o durere fizica.Sangerarea se oprise si membrele-mi erau amortite complet.Imi crasneau dintii de nervi, iar privirea mea odata incetosata parca isi revenea.Simteam ca prin vene imi trece un val cu o putere absoluta, iar o caldura inimaginabila venea din interiorul meu.Ma simteam vie!Observasem ca o aura purpurie stralucea in jurul meu, iar ochii si parul mi se preschimbasera intr-un mov pur.Totul parea a fi altfel decat realitatea.Cand inspiram simteam in aer fiecare picatura in parte din sangele celui care imi fusese motiv de a trai, iar cand paseam pe asfaltul rece si ud era ca si cand as fi plutit.

Monstrul se apropia si stiam ca aveam sa fiu tinta lui.Cu fiecare pas pe care il facea, inima mea batea si mai alert.Imi era teama, dar nu voiam sa ma misc de acolo.Am inghitit in sec si mi-am spus:"Vei plati pentru tot!".

-He, he!Sa inceapa joaca!

Cand i-am auzit cuvintele, m-am pus imediat in garda si ii urmaream fiecare miscare.Se indrepta tot mai repede catre mine, incerca cu toata forta sa sa ma loveasca si sa mor, dar am putut cu usurinta sa barez fiecare lovitura a sa.Nu stiam ce sa fac sa il dobor, era puternic, dar nu indeajuns.Furia pe care o simteam in acel moment imi luase mintile, si mi-a ajuns un singur pumn in zona capului sa ii dau, incat sa il las lat.Stiam ca pierise, dar nu ma opream, coninuam sa ii dau pumni peste pumni in timp ce plangeam si urlam de durere.

Cand mi-am revenit putin am plecat spre trupul neinsufletit al lui Shin.M-am asezat in genunchi langa el, i-am luat fata in palme si am udat-o cu lacrimile mele.Ii sopteam sa se trezeasca, sa ma ia in brate si sa plecam acasa, dar nu voia sa ma asculte.Orice efort de a-l aduce inapoi ar fi fost de mantuiala.Mi-am asezat buzele umede pe ale sale, pentru ulimul sarut, iar in momentul acela o durere groaznica ma cuprinsese.Am inceput sa sangerez din nou, capul imi bubuia iar privirea mea era din nou incetosata.Am incercat sa ma ridic dar a fos mai rau. Am cazut pe spate lovind cimentul cu putere, iar tot ceea ce mai vedeam era...negru.

Hellău!
Am venit la tine, dulce Mărie!

Mhm..:

Îmi place ficul tău. Mă ține în suspans și îmi place și drama.
Sper să mă anunți de viitorul capitol, căci scrii grozav!
Spor la scris, imaginație!

Capitolul III

-Cine ?-_

Eram inchisa intr-un vid negru, de unde nu puteam detecta nici o umina si nici vre-un semn de viata.Nu imi dau seama de ce, insa in momentul acela nu puteam simti nimic, eram ca un trup fara suflet, sau un suflet fara trup.Doar ametistul meu mai emana o mica stralucire, insa si aceea foarte rece si misterioasa.Am inceput sa fac cativa pasi in intuneric, nestiind unde ma indrept.Pasii me lenti s-au transformat usor in fuga si, la un momendat , scena pe care pluteam parca se evaporase si incepuem sa cad intr-un abis, inima facandu-mi-se cat un purice.Atunci am putut simti o adiere rece precum ghiata, iar acea raceala se simtea din ce in ce mai puternic.Mi-am inchis ochii de teama, iar atunci doua maini uscate mi-au infasurat gatul, si ma sufocau din ce in ce mai tare.Am vrut sa tip, dar nici un sunet nu imi iesea pe gura.Pana la urma mi-am deschis ochii, moment in care o caldura infernala a inceput sa imi inunde fata.O lumina orbitoare incera sa se strecoare printre genele mele firave, facandu-ma sa ma incrunt.

Deodata obiecte pe care nu le mai vazusem in viata mea mi-au aparut in fata.Da, ma trezisem.Analizam curioasa fiecare particica a camerei in care ma aflam, cu pereti albi, mult prea albi.Cu exceptia patului meu nu mai era nimic in camera, iar mirosul acela de chimicale imi creea o stare de discomfort.Am incercat sa ma ridic in capul oaselor, cand o femeie m-a vazut prin geamul usii.Atunci alte cinci persoane s-au adunat in jurul meu si au inceput sa ma controleze si sa imi puna intrebari de genul "cum ma simt?" sau "ai nevoie de ceva?".

La un moment dat inca o femeie a intrat in camera.Cand celelalte au vazut-o, s-au dat imediat la oparte din calea ei, zambindu-i si spunandu-i ca ma poate vedea.S-a apropiat usor de mine, m-a analizat din cap pana in picioare si apoi, cu ochii inlacrimati, m-a strans puternic in brate.Avea un parfum foarte placut si dulce ce imi dadea o senzatie de calmitate profunda.Parul ei de un rosu intens, mai moale decat catifeaua, ii curgea lin pe spate.Ma privea induiosata cu ochii sai verzi ca doua smaralde.Nu imi spunea nimic.Tacea si se uita la mine.Buzele ei ca doua petale de trandafir au facut contact cu fruntea mea rece, contopindu-se intr-un mic sarut.Deodata femeia cu glas de inger mi-a vorbit:

-Scumpa mea, esti bine?

"Scumpa mea"??De ce sa imi spuna mie asa?

-Hmm...Cine esti?

Ei, uite că ți-am primit mesajul.
Tot prima sunt, ciudă =))
Suspans, iarăși? Oare cine o fi femeia aia cu părul roșu? Numai întrebări îmi pun.
Atât de mult m-ai făcut curioasă :p
Pune capitolul următor și eu aș zice să nu te grăbești,nici douăzeci și cinci de rânduri nu face.
So, spor la scris!
Ja nee

Citat :: 10. Un capitol trebuie să aibă minim 25 de rânduri.

Niciunul dintre cele trei capitole postate nu se încadrează în regulament, așa că fii mai atentă pe viitor. Dacă nu poți scrie foarte mult o dată, nu te obligă nimeni să și postezi. Așteaptă până vei avea ideile care să-ți permită să scrii cel puțin atât cât este regulamentar și-atunci poți posta. Acesta este primul avertisment. Ai grijă pe viitor.

Subiect: Re: Wrong Turn:Forever Alone? Vin 11 Sept 2015, 01:23

Blocat din cauza inactivității.