Hana Ayane

Subiect: Hana Ayane Mar 09 Dec 2014, 21:33

Hana Ayane

Vara era gata, iar în Konoha copii se întorc la școală pentru un nou an. O mulțime de noi veniți, fiecare deosebit în felul lui. În acea vară in Konoha își facu apariția si o “nouă” familie. De ce “nouă”, pentru că fac dintr-un vechi clan al satului Frunzei, despre care se credea că a dispărut în urmă cu mult timp. În urma atacului Vulpii cu nouă cozi, s-a crezut că toți au murit. Dar se pare că nu era chiar așa. Numele lor era Ayane și inseamna culoare și sunet. Acest clan posedă o tehnică foarte rar întalnită, numită Crystal Release. Nu toți membri clanului o puteau folosi, ci doar cei mai buni, cei care demonstrau ca dețin puterea necesară. Aproape tot satul uita-se de această familie,puțini erau care își aminteau și erau foarte încântați de faptul ca incă mai sunt membri in viață și că avea si cine să ducă numele mai departe. Soții Ayane aveau doi copii, o fată și un băiat pe nume: Hana și Daiki. Hana este o fată în vârstă de 18 ani, de care părinții erau foarte mândrii, iar Daiki un tânăr rebel ce dorea doar sa exploreze lumea, să cunoască tot ce e în jur și de aceea familia pentru el era inexistentă, singura persoana de care îi păsa era sora lui mai mică.

În prima zi, Hana a trecut aproape neobservată in academie. Doar gurile rele comentau, și îi analizau stilul vestimentar, care era unul indrăzneț și decent în același timp. Hana se afla intr-o clasa unde fiecare făcea ce vroia și asta pentru că profesorul, Iruka, nu știa cum să îi mai liniștească. Singur, ai putea spune că se află în gura leului. Această zarvă nu dură mult pentru că pe ușă intră cel mai bun student din academie, președintele elevilor și în același timp, cel mai puternic ninja al momentului din sat. Numele sau era Itachi Uchiha, la prima vedere pare a fi o persoană misterioasă, care te face să dorești să o descoperi, dar tuturor le era teamă să se apropie de el. In timp ce Hana privea in gol pe geam, iși auzi numele, iar apoi întrebarea:
- E frumos afară domnisoasa Ayane? Zise Itachi cu o serioazitate maximă. Te rog să vii in față și să te prezinți noilor tăi colegi. Și vreau o prezentare perfectă. Demnă de familia din care faci parte.

Zis și făcut. A fost un lucru ușor iar la final colegii au rămas cu gura cascată. Pentru ea astfel de prezentări era ceva normal. Nu degeaba familia se mandrește atât de mult. Itachi fu puțin surprins de tot ceea ce zise Hana. La final a felicitat-o pentru modul de prezentare. După ieșirea din clasă a celor doi, toți baieții au sărit pe ea cu o mulțime de intrebări, inclusiv Sasuke, fratele mai mic a lui Itachi și Naruto. Cei doi erau cei mai buni prieteni și împărțeau aproape orice, uneori chiar și fetele. Erau cei mai populari din academie dar și din sat.

Ei bine fiind prima zi, totul s-a terminat foarte repede și toți au plecat acasă. Hana se gandi să facă o plimbare prin împrejurimi, să mai cunoască locul de unde provine ea. Mereu și-a dorit să vadă cum e și iata, ca visul i s-a indeplinit. Știa ca provine dintr-o familie puternică și era mândră de asta, dar era și dezamagită de faptul ca oamenii i-au uitat.
- Voi avea eu grijă ca familia Ayane sa fie recunoscută din nou, zise fata pe un ton serios. Din spatele ei deodată se auzi o voce masculină:
- Și cum vei reuși să faci asta domnișoară Ayane?
- Domnule profesor zise Hana, care tresări.
- Te rog nu-mi spune așa. Sunt mai mare decât tine doar cu doi ani. Domnule...mi se va spune așa când voi ajunge conducătorul Anbu, spuse băiatul ce afișă un miz zâmbet in colțul gurii.
- Bine...păi... Itachi. Cum voi face eu asta nu contează, e ceva personală. Acum eu trebuie să plec.

Hana dispăru imediat și îl lăsă pe Itachi cu ochii în soare. El o privea lung și se gandea la ceea ce zise, că nu contează, că e ceva personal. Imediat ce ajuns acasă, a fost întâmpinată de fratele ei, care ii zise ca parinții au plecat deja cu niște treburi din sat. Ce putea fi mai bine, decat să aibă toată casa la dispoziția lor și să facă ce vor. În camera ei se gandea la chipeșul Itachi, și la faptul că e o partidă bună. Din păcate ii era interzisă o relație cu el. Clanurile Uchiha si Ayane au fost rivale din totdeauna.

Astept parerile voastre. Multumesc. :) :)

Subiect: Re: Hana Ayane Mar 09 Dec 2014, 23:37

Sincer? Imi place, e frumos! Ideea îmi pare simpatică la prima vedere, și modul cum scrii e plăcut. Deja văd in viitor, parcă știu ce se va întâmpla :)
Aștept next, sa mă anunți te rog! ^.^

Subiect: Re: Hana Ayane Joi 11 Dec 2014, 00:32

Hmm ..poveste usor-tipica redata intr-o varianta bunicica pana acum. E dragut. Imi place foarte mult titlul, adica numele. Iubesc fic-urile care il au ca protagonist pe Itachi. El e my old addiction=))
Povestea e usor-grabita. E treaba de critic aici ;)
In rest, ai un mod de a scrie destul de captivant.
(Vreau sa te felicit ca nu ai ales Sasu&Saku :D E relaxant sa mai citesti ceva bun si despre altii)
Bafta la scris in continuare hi!

Si sa imi dai un pm la urmatorul capitol please ;) :*

Subiect: Re: Hana Ayane Joi 11 Dec 2014, 18:13

Capitolul II

Următoarea zi Hana se trezi dimineață plină de energie. Înainte să se pregătească de o nouă zi la Academie a mers în spatele curții pentru ași exersa câteva mișcări învățate de la un renumit ninja din Satul Nisipului pe nume Gaara. Ce nu știa, era faptul că era urmărită. După scurtul antrenament propria ei persoană avea prioritate. Un scurt duș iar apoi alegerea hainelor. Niște pantaloni scurți mulați, un tricou negru și cu niște sandale de aceeași culoare ca bluza. Părul prins sus în coadă îi scotea în evidență trăsăturile feței ei perfecte. Machiajul niciodată nu își avea rostul. Peste puțin timp la Academie, totul decurgea într-un ritm normal, nimic ieșit din comun. Elevi care fluierau pe holuri după fiecare fată drăguță, popularii stăteau adunați într-un loc numai al lor, cine îndrăznea să stea acolo se putea considera un om mort, tot felul de bisericuțe.

Sasuke și Naruto, observând că vine, s-au îndreptat imediat către ea și și-au scos la iveală latura lor de bărbați gentleman. Doar că Naruto a reușit să cadă puțin în penibil deorece Sasuke a fost mai rapid și din greșeală i-a dat cu ușa în față. După ce Hana s-a așezat la locul ei, langă ea se mai așeză o fată cu un păr roz, pe nume Sakura, care îi zâmbi larg. După câteva schimburi de replici, între cele două domnișoare se întrevedea o prietenie de lungă durată. Aproape toate cursurile au trecut rapid, doar ultimul, plin de teorie plictisitoare, parcă nu mai lua sfârșit. Când au vrut să iasă din sală, Itachi îi opri. Ca în fiecare an, toți studenții trebuie să iși aleagă câte o activitate extracuriculară. Majoritatea au ales ceva la care puteai chiuli si nimănui nu-i păsa unde ești. Hana fiind pasionată de cultură și artă a ales civilizațiile lumii antice si pictura împreună cu Sakura.

- Știu că eu sunt nouă dar nu mă pot abține sa n-o spun:Nu crezi că Itachi e draguț?zise Hana chicotind.
- O nu, nu, nu. Să nu-ți treacă prin minte să te dai la el. Poate o arăta el bine dar caracterul lui lasă de dorit. Sfatul meu este: NU! Spuse Sakura seriosă.
După toată această nebunie au reușit să plece acasă. Imediat ce a ajuns acasă, Hana, și-a verificat poșta și primise o scrisoare de la Tsunade. Aceasta dorea ca Hana să aibă parte de un antrenament mult mai greu decât ceilalți și o aștepta la ea in birou cât mai curând. Fata se întreba de unde știe Lady Tsunade de puterea ei. Se gândea că părinții ei au făcut asta.
Hana P.o.V.
Mai mult ca sigur ai mei mi-au făcut asta din nou. Când credeam că mă pot bucura și eu de niște timp liber, să fiu o adolescentă ca toți ceilalți cu activități tipice vârstei mele......ei chiar iși doresc să scoată acea putere ascunsă din mine, și totuși ce este? De ce mereu când vorbesc despre asta iar eu apar ei se opresc ori schimbă subiectul?...Dacă nu sunt îndeajuns de bună pentru ei? Dacă îi voi dezamăgi? Îmi este teamă...
În timp ce medita singură la ce vor părinții să facă din ea și privea în gol la foaia din mâna ei, în jurul ei se formă un nor de fum negru care dacă erai acolo te făcea să o iei la fugă. Câțiva copii aflați la joacă în apropiere au rămas stupefiați de ceea ce vedeau. Acel nor era doar unul din secretele ce le ascundea acel corp firav. Speriată de ceea ce vedea în jurul ei a început să plângă, apoi s-a ascuns în curtea din spatele casei.

-Ce m-i se întâmplă? Ce e asta? De ce nu dispare? Spuse Hana printre lacrimi.
-Asta e chakra ta. Defapt e doar o mică parte... și mă miră faptul că nu știi despre ce e vorba, zise un băiat aflat în spatele ei. Hana se uita la el încă speriată chiar și după ce ceața dispăruse când o atinse pe umăr. Dacă vrei să aflii mai multe despre lucrurile pe care ți le ascund ai tăi poți vorbi cu mine. În arhiva familiei mele se găsesc o mulțime de lucruri despre clanul Ayane, mai ales despre Crystal Release.
-Mulțumesc. pot să te întreb...de ce, de ce ești așa dragut cu mine Itachi?
-Ești nouă pe aici și ai nevoie de cineva să iti arate locul, si după parerea mea, fiecare ninja adevărat, trebuie să-și cunoască istoria propriei famili.
- Hmm...ai dreptate, zise Hana zambitoare. Apoi Itachi se pregăti să plece, dar înainte de asta mai zise o ultimă replică: “Și nu imi spune că sunt drăguț, pentru că această sarcină îmi revine mie pentru că sunt președintele consiliului elevilor.Altfel…”
“Altfel…”, altfel ce, se întreba Hana. I se părea că Itachi ascunde ceva. Ochii îl trădau, și cum din fire era o persoană curioasă avea de gând să afle ce. Chiar dacă mulți se temeau de ce se poate întâmpla dacă se apropie de el avea de gând să riște. Ce i se putea întâmpla?

Astept parerile voastre. Multumesc. :)

Subiect: Re: Hana Ayane Joi 11 Dec 2014, 19:24

Edit!

Subiect: Re: Hana Ayane Lun 15 Dec 2014, 17:11

Ok, deci cred ca o sa ma bati :))) Trebuia sa-ti las comentariu de aseara, ca atunci am terminat de citit, da'.. M-am luat cu altele, si am uitat.
Incep cu inceputul, prin a spune ce ma deranjeaza, si anume actiunea mult prea grabita. Adica.. Pare ca personajele fac totul pe fuga. Si, inca o chestie: nu spune toate chestiile o data. Adica atunci cand spui ca Naruto si Sasuke au venit la ea, nu incepe sa povestesti de ei. Incearca sa introduci asta altfel. Cum ar veni.. un dialog cu alte personaje.
Acum, ceea ce mi-a placut: imi place ca dialogul tau nu este pus in exces, adica asta mi se pare extrem de important, sa stii sa pui dialogul. Si e bine ca nu ai probleme de punctuatie si ortografie. Estetica e buna si ea :3
Te las, sper ca nu te-ai suparat, si sper sa nu fiu certata de un critic sau moderator, sau admin, sau oricine altcineva, ca am facut comentariul atat de amplu in critici.
Vreau next!! kiss

Subiect: Re: Hana Ayane Lun 15 Dec 2014, 17:52

Hello, my dear! Îm cer scuze că ajung atât de târziu pe aici sad

Așadar, precum spuneau și fetele care au comentat ceva de sus, trebuie să recunosc, ideea este una drăguță și aștept să văd ce se va mai petrece în continuare. Și nu că aș avea ceva cu restul cuplurilor, dar precum a zis și Christianne e chiar relaxant să încerci ceva nou.
Eu îți urez mult spor și te rog să mă anunți când postezi next-ul. :*
*hug*

Subiect: Re: Hana Ayane Mar 30 Dec 2014, 13:10

Capitolul III

-Domnișoară Hana Ayane!Imediat intri în casă! Să nu te mai văd vreodată vorbind cu acel băiat. Îți umple capul cu o mulțime de prostii! Se auzi o voce feminină din ușa casei. Era mama Hanei care a ascultat tot ce a vorbit fiica ei cu Itachi.

Timpul a trecut și Hana nu a mai vorbit cu Itachi de doua luni. Legăturile de prietenie cu ceilalți au prins rădăcini adânci mai ales cu Sakura, de care era nedespărțită. Și-a văzut liniștită de antrenamentele ei, iar Itachi, de misiunile și sarcinile sale. Doar la Academie se mai întâlneau dar se ignorau total. Își asculta parinții și avea încredere că ei știu ce-i mai bine pentru ea. Un singur lucru nu îi dădea pace, de ce cu Sasuke avea voie să stea și cu fratele său nu. Înafara de asta ușor, ușor Hana, a invățat să folosească și tehnica secretă a familiei, Crystal Release. Uneori avea senzația că este urmărită dar de fiecare dată era doar imaginația ei. Sau nu? Într-o zi în timpul unui antrenament, Enma Ayane, mama fetei o chemă la ea foarte zâmbitoare și îi zise:

-Hana, vreau să iți spun ceva, care sigur te va bucura foarte mult. Iți amintești de vechiul tău prieten Shikamaru, de care îți plăcea atât de mult când erai mică?

-Da... Mi-aș dori atât de mult să îl revăd. Nu știu cum aș reacționa dar... crede-mă că acum abia mai pot sta pe picioare, zise fata care abia mai respira din cauza antrenamentului obositor.

În drum spre camera sa, în living tatăl ei stătea de vorbă cu membrii unei familii foarte cunoscută în sat. I se păreau cunoscute vocile dar nu știa de unde, mai ales cea a femeii. În timp ce urca pe scări din spate este oprită de o voce masculină.

-Chiar așa? Nu îți recunoști cel mai bun prieten? Zise baiatul amuzat.

-* Nu se poate! Din acest motiv a intrebat mama de el!*

Când s-a întors să vadă dacă e întradevăr el, a rămas cu gura căscată la cât de mult se poate schimba un om. Nu știa ce să facă sau ce să spună. Ea încă avea unele trăsături de când era mică. Dacă găseai o poză de acum 10 ani o puteai recunoaște foarte ușor. Revenind în prezent, cei doi s-au privit câteva secunde în ochi, apoi Hana emoționată ia sărit în brațe și nu îi mai dădea drumu. Shikamaru a venit în sat în urmă cu zece ani si era unul din membrii ANBU. Mult timp el a fost plecat din sat într-o misiune si de aceea ea nu a aflat ca se afla aici. Și daca l-ar fi vazut întâmplător pe stradă nu ar fi știut cine e. Din camera alăturată parinții discutau intens viitorul celor doi, își doreau să fie împreună. Shikamaru cu abilitățile sale mintale, iar Hana cu acea forță nemărginită, ar forma o familie ce poate ajunge la conducerea satului cu mare ușurință și niște copii...demni de invidiat și nu numai. Acesta era visul lor. De bucurie, Hana uită de toată oboseala. Cei doi tineri nu au stat pe gânduri și au ieșit la o plimbare prin sat. Până seara s-au plimbat într-una și toți locuitorii îi priveau și analizau atent. Pentru că Shikamaru era unul din cei mai doriți băieți din zonă era invitat la toate petrecerile, la fel era și Itachi. Doar că el mergea pentru Sasuke, nu îl interesau niciodată fetele, era pierdut printre gândurile lui. Dar cine știe, poate e doar o mască, iar în spatele ei se află un bărbat iubitor, protector, amuzant, plin de viață și...un bun viitor tată. Însă în această seară lucrurile aveau să stea cu totul altfel, mai ales că părinții Hanei știau că este în altă parte.

În același timp, la reședința Uchiha, Sasuke împreună cu Naruto, Sakura, Hinata si Ino, pregăteau grădina casei pentru petrecerea dată în cinstea zilei sale de naștere. De pe geam Itachi privea cum toți muncesc împreună și se distrează. Se gândea cum de el și Sasuke sunt atât de diferiți. Pentru el conta viitorul, dar pentru Sasuke...prezentul. Nu se gândește la ziua de mâine, trăiește fiecare clipă cu intensitate maximă.

Itachi P.O.V.

Mă uit la ei și la cât de bine se simt și se distrează împreună. Mi-aș fi dorit să fi avut și eu copilaria pe care a avut-o fratele meu, să am la fel de mulți prieteni și să fiu plăcut pentru cine sunt cu adevărat, nu pentru ceea ce sunt. Să am parte de bucurii din lucruri mărunte care să nu îmi fie luate cu forța de familie... Dar acum e târziu și...nu știu cum să fiu ca el. Uneori sunt gelos pe tot ce are dar în același timp ma bucur pentru el, mai ales că nu a fost și el un experiment al satului. Din păcate eu nu sunt singurul... Domnișoara Ayane, care din spusele doamnei Tsunade, nu se va termina cu bine pentru ea. Parcă îmi e milă de ea...și totuși... Ce e asta? Simt ceva în mine care mă neliniștește și mă face să ma gândesc la ea. Să fie astea sentimentele? Imposibil, eu nu am așa ceva.

Orele au trecut și petrecerea trebuia să înceapă. Fiind amândoi invitați, Shikamaru mergea însoțit de Hana, care era îmbrăcată cu o rochie roșie, nici prea scurtă dar nici prea lungă, ce avea o curea neagră în talie. Avea o pereche de sandale tot negre și înalte. La casa familiei Uchiha erau o mulțime de oameni. Toți erau foarte eleganți, si manierați. Când și-au făcut apariția toate privirile erau ațintite asupra lor. Majoritatea fetelor o priveau cu invidie și aveau motive: primul: era însoțită de unul cei mai cool băieți, iar al doilea:culoarea roșie îi scoate în evidență frumusețea rară. După o oră în care a socializat cu toți invitații incepea să se intrebe de ce din peisaj lipsește un personaj important. Acela era Itachi. Putea afla într-un singur mod unde e, de la fratele lui mai mic. După minute bune de căutări Hana vroia să îi adreseze câteva întrebări, dar în privat.

-Sasu...nici nu apucă să pronunțe numele complet, că el îi zise:

-Îl găsești în cameră. Nu știu ce se petrece cu el dar poate iar prinde bine să stai de vorbă cu el.

-Mulțumesc, zise Hana.

În casă era liniște, de parcă nu ar fi nimeni. La etaj unde se aflau camerele băieților toate ușile erau închise, doar cea de la camera lui Itachi era ușor deschisă și o lumina slabă încerca să iasă afară. Bătu ușor în ușă, apoi îi zise că vrea să-i vorbească dar pentru ca nu primi niciun răspuns înapoi credea că o ignoră. Când a dat să plece se auzi un “stai!” Hana făcu cale întoarsă și intră în cameră. Itachi stătea lângă geam și-i privea pe toți cum se distrează.

- Itachi te rog, vreau să vorbim.

-Despre? Noi doi nu avem ce discuta, mai ales că înafara Academiei ne este interzis să vorbim. Adică acum, zise Itachi pe un ton rece.

-Dar acum nu este nimeni aici să ne vadă. Poți fi tu însăți. Ai încredere, zise Hana în timp ce se apropia ușor de el și îi puse mâinile pe piept.

-Ăsta sunt eu, cel real, zise din nou pe același ton.

-Nu e adevărat. Îm două luni chiar dacă nu am avut treabă unul cu celălalt, din umbră am reușit să te cunosc. Știu că mă minți! Știu că suferi și că ai nevoie de cineva lângă tine care să iți arate ce e iubirea... iubirea adevărată. Uite, și acum, chiar dacă nu vrei să recunoști dar... când mă uit în ochii tăi văd tristețea și suferința. Ca femeie simt când ceva nu e în regulă. Iar acum îți simt bătăile inimii cum sunt accelerate, îți simt neliniștea și nesiguranța. Și mai ales știu ce îți dorești chiar daca nu vrei să recunoști. Astea sunt sentimentele. Iar asta e ceea ce leagă doi oameni. Se spune că sărutul face din doi oameni o singura persoană. Si în dădu un sărut apoi plecă. Din ușă Hana îi mai zise o singură replică:Acum decizia în ceea ce vrei să faci...îți aparține. Eu aș risca totul.

Nu primesc bataie, nu? Adica.. Acum comentez

Imi place mult capitolul asta. Marea mea dezamagire a fost lungimea capitolului. De ce e atat de scurt?? sad

Alta chestie ce a fost pe placul meu, a fost ultima replica a Hanei. Imi place ca si-a facut curaj si l-a sarutat pe Itachi. Si imi mai place ca s-a folosit de intuitia feminina.
Acum te las, draga mea, sperand ca urmatorul capitol sa fie, totusi, mai lung. Insa.. Mai bine unul scurt si bun decat unul lung si .. Mai putin bun kiss

Astept next-ul. Imi place foarte mult ficul tau. Este captivant, pot spune. Abia astept capitolul urmator. Sa ma anunti. :*

Subiect: Re: Hana Ayane Joi 05 Feb 2015, 13:45

Capitolul IV

Itachi P.O.V.

Intuiția feminină... a vorbit doar prostii, nu cred absolut nimic din ce a spus. Mă întreb de ce a făcut asta? De ce m-a sărutat? Mai mult ca sigur să se laude în fața celorlalte fete. Nu, nu...ceva nu e bine, nu știu ce se întâmplă dar am mintea în ceață...nu mai pot gândi logic... Toc ce pot face e să mă odihnesc...mâine voi avea o zi grea...mă întreb cum de am ajuns să am grijă de niște mucoși.

În grădină toți se distrau, iar în momentul în care Hana ieși pe ușă, în fața ei apăru Shikamaru care părea puțin deranjat de faptul ca ieșea singură din casa familiei Uchiha. Știa că în casă se afla singur fratele lui Sasuke. A prins-o de braț iar apoi ușor se apropia de ea și îi șopti la ureche: Să nu cumva să-ți treacă prin minte să mă faci gelos!

- Gelos? Ce motive aș avea să fac asta? Noi doi suntem prieteni. Îmi ești ca un frate.

- Să mergem. Aș vrea să ne plimbăm puțin și să iți arăt un loc care pentru mine e foarte special.

Din umbră doi ochi roșii și strălucitori priveau și ascultau tot ce vorbeau cei doi. Hana iși dorea doar să ajungă acasă cât mai repede, pentru că fiecare minut petrecut în plus în casa lui Itachi îi aducea suferință. Se aștepta ca el să reacționeze în vreun fel, dar nimic. Shikamaru ia respectat decizia și a condus-o acasă. Pe drum aproape că nu au vorbit deloc. Când au ajuns ceasul era aproape 1. S-au îmbrățișat, și-au luat la reveredere, apoi Hana a intrat direct în casă. Toți dormeau, ca să nu-i trezească și-a luat pantofii în mână și a urcat în camera ei. Dimineață trebuia să se trezească devreme pentru că Lady Tsunade avea o misiune pentru ea și trebuia să fie fresh. A adormit greu pentru că mintea îi era la sărutul oferit lui Itachi și la buzele lui în care se simțea dorința de mai mult.

Dimineața la ora șase ceasul deja suna. La cât de obosită era s-a îmbrăcat cu primele haine care le-a găsit și anume o pereche de blugi scurți roz, un tricou negru și o pereche de sandale joase tot negre. Și-a prins părul într-o codiță apoi a fugit. În birou urma să aibă parte de o mare surpriză. Din fericire... sau din păcate pentru ea, colegul ei era Itachi. Nu se aștepta să lucreze împreună cu el după așa puțin timp, având în vedere sărutul din seara precedentă. Când s-a uitat în ochii lui nu a văzut nimic. Doi ochi negri și goi, care transmiteau doar răceală. Imediat și-a dus privirea către Tsunade.

Tsunade P.O.V.

Of copii, dacă ați știi cât de rău îmi pare pentru voi doi...chiar dacă pe tine Hana te-am cunoscut personal abia în vara asta ți-am urmărit fiecare mișcare de mică. Tu Itachi...ai crescut sub ochii mei. Amândoi semănați atât de mult...și știu că vă iubiți. În special tu Itachi, te cunosc mai bine decât oricine și știu ce simți... Voi doi chiar ați forma o familie, imposibil de învins. Da... MISIUNEA

-Bun copii, azi ve-ți lucra împreună. Nu aveți nimic greu de făcut, trebuie doar să aveti grijă de câțiva copii. Dacă mă gândesc bine...poate e mai greu decât multe alte misiuni. Depinde de starea pe care o au. Ehh...succes.

Cei doi au dispărut în grabă. Pe drum nu au schimbat niciun cuvânt. Doar când au ajuns, înainte de a intra Hana și-a cerut scuze pentru seara precedentă. Din nou Itachi nu avea nici o reacție. Tot ce a zis a fost un “ok” în șoaptă. Când au intrat copiii se jucau liniștiți și îi așteptau. O fetiță când a văzut-o pe Hana ia sărit direct în brațe și ia zis: “Ce frumoasă ești!”apoi când l-a privit pe Itachi a zis: “Tu nu-mi placi, te uiți urât la mine!”. Și așa era. Când un copil mic iți spune ca ești o persoană frumoasă sau urâtă nu minte. Ceilalți pitici își vedeau liniștiși de treburile lor. Hana a lăsat-o pe micuța Reya jos, apoi s-a așezat pe o canapea aflată în spatele sălii cu o carte în mână, intitulată: “Ultima noapte de dragoste, întâia noape de război”. Itachi s-a așezat la biroul aflat în față și privea în gol pe geam. După o oră copiii își doreau să picteze așa că Hana a făcut rost de tot ce era nevoie. Din nou era liniște. Acum Itachi citea, iar Hana făcea un desen în creion. După o jumătate de oră, Reya veni din nou la Hana să îi ceară ajutorul să se curețe pentru că unul din băieți a vărsat vopsea pe ea. Noroc că avea halat. În timp ce o ștergea pe față Reya observă desenul și zise:

-Acolo ești tu și el. E frumos. Erau reprezentați doi îndrăgostiți ce semănau cu ea și Itachi, aflați pe marginea unui lac.

-Mulțumesc, spuse Hana.

-El de ce nu vorbește.Mă sperie și e ciudat.

-Pentru că...vrea să fie liniște. Eu, nu mă simt așa bine și face liniște pentru mine, zise Hana zâmbitoare.

-Când mami nu se simte bine, tati vine lângă ea și o ține în brațe pentru că o iubește. El de ce nu face așa. Voi nu vă iubiți?

-Ăăă...nu, nu chiar. Suntem doar colegi, spuse Hana pe un ton trist.

-RĂULE! Strigase la Itachi. Atunci eu te iubesc! și o luă în brațe pe Hana.

Dintr-o dată pe ușă apăru fratele Hanei, Daiki, împreună cu Sakura și păreau foarte agitați. Mama celor doi frați se afla în spital, în urma unui atac de inimă. Sakura a rămas în continuare în locul ei cu cei mici. În grabă și-a uitat desenul acolo iar Reya l-a luat și i l-a dat lui Itachi.

-Uite. A uitat desenul ăsta frumos cu ea și cu tine. Itachi îl luă și îl privea atent.

Itachi P.O.V.

Întradevăr e frumos. Și chiar suntem noi doi. Oare de ce... încep să realizez ce sunt sentimentele. Ea a reușit să facă asta într-un timp asa de scurt, iar alții nu au reușit în 20 de ani absolut nimic. De ce tocmai ea, singura persoană alături de care îmi e interzis să...să îmi fac o viață. Dar cum a spus și ea aseară: SUNT DISPUS SĂ RISC!

Sakura se afla în spatele lui privind și ea desenul. La fel, zise că e frumos. În același timp Hana și Daiki se aflau deja la spital pentru că era foarte aproape. Mama lor nu se afla într-o stare atât de bună. Cei doi erau cu ochii în lacrimi și se rugau să rămână lângă ei. Mai ales Hana, care în orice depindea de mama sa. Chiar dacă e fata perfectă în orice, de multe ori comenta în fața părinților pentru că își dorea măcar puțină libertate. Iar pentru asta tatăl ei o lovea, dar mama sa îl oprea.

Cei doi așteptau niște răspunsuri de la doctor. Când doctorul a ieșit din salonul mamei le-a spus că...

De asemenea puteti lasa intrebari pentru personaje.
P.S. Cam asa arata desenul Hanei

Subiect: Re: Hana Ayane Joi 05 Feb 2015, 14:16

Yayaya

Am venit aici sa las comm. In primul rand, "ve-ti" se scrie "veti". Nu se desparte niciodata. Asta e singura greseala care am vazut-o.
Imi place cea mica. Directa, lol :))
Imi pare rau pentru mama Hanei. Insa.. poate ca o sa fie un punct in plus pentru relatia dintre Itachi si Hana. Da, Itachi, daca nu te cuplezi cu Hana, ti-o iei! Da' ti-o iei serios! Iti stric jucaria! biciuitor

Acum te las :)) Astept next, te rog sa ma anunti kiss

Subiect: Re: Hana Ayane Vin 17 Apr 2015, 15:33

Citat :: Capitolul IV
(SPAȚIU, ADICĂ 3xENTER.)
Itachi P.O.V.
(La fel, spațiu și aici.)
Intuiția feminină... a vorbit doar prostii, nu cred absolut nimic din ce a spus. Mă întreb de ce a făcut asta? De ce m-a sărutat? Mai mult ca sigur să se laude în fața celorlalte fete. Nu, nu...ceva nu e bine, nu știu ce se întâmplă(,) dar am mintea (”minte”)în ceață...(Virgulă, nu puncte de suspensie.)nu mai pot gândi logic... Toc (”Tot”) ce pot face e să mă odihnesc...(VIRGULĂ, folosești prea des punctele de suspensie, plus că nu-și au locul în majoritatea cazurilor.)mâine voi avea o zi grea...mă întreb cum de am ajuns să am grijă de niște mucoși.
În grădină toți se distrau, iar în momentul în care Hana ieși pe ușă, în fața ei apăru Shikamaru care părea puțin deranjat de faptul ca ieșea singură din casa familiei Uchiha. (Ai trecut la perspectivă obiectivă și nici nu ai menționat pe undeva.)Știa că în casă se afla singur fratele lui Sasuke. A prins-o de braț(,) iar apoi ușor se apropia de ea și îi șopti la ureche: Să nu cumva să-ți treacă prin minte să mă faci gelos!
(Grăbești foarte mult formarea/dezvoltarea relațiilor/sentimentelor dintre personaje. În toate cazurile ai făcut așa, nici nu au vorbit de două ori și s-au îndrăgostit. Not cool.)
- Gelos? Ce motive aș avea să fac asta? Noi doi suntem prieteni. Îmi ești ca un frate.
- Să mergem. Aș vrea să ne plimbăm puțin și să iți arăt un loc care pentru mine e foarte special.
Din umbră doi ochi roșii și strălucitori priveau și ascultau (Doi ochi roșii ascultau, serios?)tot ce vorbeau cei doi. Hana iși dorea doar să ajungă acasă cât mai repede, pentru că fiecare minut petrecut în plus în casa lui Itachi îi aducea suferință. Se aștepta ca el să reacționeze în vreun fel, dar nimic. Shikamaru ia (”i-a”) respectat decizia și a condus-o acasă. Pe drum(,) aproape că nu au vorbit deloc. Când au ajuns ceasul era aproape 1. (unu sau 1:00, nu 1.) S-au îmbrățișat, și-au luat la reveredere, apoi Hana a intrat direct în casă. Toți dormeau, ca să nu-i trezească(,) și-a luat pantofii în mână și a urcat în camera ei. Dimineață (”Dimineața”)trebuia să se trezească devreme(,) pentru că Lady Tsunade avea o misiune pentru ea și trebuia să fie fresh. A adormit greu (Ai folosit ”pentru că” fix în fraza precendentă, aici puteai înlocui cu ”deoarece”, ”fiindcă”) pentru că mintea (”minte”) îi era la sărutul oferit lui Itachi și la buzele lui în care se simțea dorința de mai mult.
Dimineața(,) la ora șase(,) ceasul deja suna. La cât de obosită era(,) s-a îmbrăcat cu primele haine care le-a găsit(,) și anume o pereche de blugi scurți(,) roz, un tricou negru și o pereche de sandale joase(,) tot negre. Și-a prins părul într-o codiță(,) apoi a fugit. În birou urma să aibă parte de o mare surpriză. Din fericire... sau din păcate pentru ea, colegul ei era Itachi. Nu se aștepta să lucreze împreună cu el după așa puțin timp, având în vedere sărutul din seara precedentă. Când s-a uitat în ochii lui(,) nu a văzut nimic. Doi ochi negri și goi, care transmiteau doar răceală. Imediat(,) și-a dus privirea către Tsunade.
(SPAȚIU, nu vezi și tu cum ai stricat estetica?)
Tsunade P.O.V.
(Iarăși ai început cu o perspectiva a unui personaj, iarăși vei trece la obiectivă, așa, dintr-o dată.)
Of(,) copii, dacă ați știi (”ști”, nu ”știi”. La condițional prezent, forma este ”aș/ai/ar/am/ați/ar ști”)cât de rău îmi pare pentru voi doi...(PUNCT.)chiar dacă pe tine(,) Hana(,) te-am cunoscut personal abia în vara asta(,) ți-am urmărit fiecare mișcare de mică. Tu(,) Itachi...ai crescut sub ochii mei. Amândoi semănați atât de mult...și știu că vă iubiți. (Serios, știe că se iubesc?) În special tu (,)Itachi, te cunosc mai bine decât oricine și știu ce simți... Voi doi chiar ați forma o familie, (N-are ce căuta virgula aici.)imposibil de învins. Da... MISIUNEA(Punct. De ce cu majuscule?)
-Bun(,) copii, azi ve-ți (NU CRED CĂ AI SCRIS ”VE-ȚI”!!! Forma corectă este ”VEȚI”.)lucra împreună. Nu aveți nimic greu de făcut, trebuie doar să aveti grijă de câțiva copii. Dacă mă gândesc bine...poate e mai greu decât multe alte misiuni. Depinde de starea pe care o au. Ehh...succes.
Cei doi au dispărut în grabă. Pe drum(, ) nu au schimbat niciun cuvânt. Doar când au ajuns, înainte de a intra(,) Hana și-a cerut scuze pentru seara precedentă. Din nou(,) Itachi nu avea nici o (”nicio”)reacție. Tot ce a zis a fost un “ok” în șoaptă. Când au intrat(,) copiii se jucau liniștiți și îi așteptau. O fetiță(,) când a văzut-o pe Hana(,) ia (”i-a”)sărit direct în brațe și ia(”i-a”...again.) zis: “Ce frumoasă ești!”apoi(,) când l-a privit pe Itachi(,)a zis:(Poți folosi și ”a spus”.) “Tu nu-mi placi, te uiți urât la mine!”. Și așa era. Când un copil mic iți spune ca ești o persoană frumoasă sau urâtă(,) nu minte. (Am citit și eu asta într-o poză, pe facebook.) Ceilalți pitici își vedeau liniștiși (”liniștiți”)de treburile lor. Hana a lăsat-o pe micuța Reya jos, apoi s-a așezat pe o canapea aflată în spatele sălii cu o carte în mână, intitulată: “Ultima noapte de dragoste, întâia noape de război”. Itachi s-a așezat la biroul aflat în față și privea în gol pe geam. După o oră(,) copiii își doreau să picteze(,) așa că Hana a făcut rost de tot ce era nevoie. Din nou era liniște. Acum Itachi citea, iar Hana făcea un desen în creion. După o jumătate de oră, Reya veni din nou la Hana să îi ceară ajutorul(,) să se curețe(,) pentru că unul din băieți a vărsat vopsea pe ea. Noroc că avea halat. În timp ce o ștergea pe față(,) Reya observă desenul și zise:
-Acolo ești tu și el. E frumos. Erau reprezentați doi îndrăgostiți ce semănau cu ea și Itachi, aflați pe marginea unui lac.
-Mulțumesc, spuse Hana.
-El de ce nu vorbește.(?)Mă sperie și e ciudat.
-Pentru că...vrea să fie liniște. Eu, (De ce virgulă?)nu mă simt așa bine și face liniște pentru mine, zise Hana zâmbitoare.
-Când mami nu se simte bine, tati vine lângă ea și o ține în brațe pentru că o iubește. El de ce nu face așa. (E întrebare, nu afirmație/enegație, deci semnul întrebării, nu punct.)Voi nu vă iubiți?
-Ăăă...nu, nu chiar. Suntem doar colegi, spuse Hana pe un ton trist.
-RĂULE! Strigase la Itachi. Atunci eu te iubesc! și o luă în brațe pe Hana.
Dintr-o dată(,) pe ușă apăru fratele Hanei, Daiki, împreună cu Sakura și păreau foarte agitați. Mama celor doi frați se afla în spital, în urma unui atac de inimă. Sakura a rămas în continuare în locul ei cu cei mici. În grabă(,) și-a uitat desenul acolo(,) iar Reya l-a luat și i l-a dat lui Itachi.
-Uite. A uitat desenul ăsta frumos cu ea și cu tine. Itachi îl luă și îl privea atent.
(SPAȚIU)
Itachi P.O.V.
(SPAȚIU)
Întradevăr(”Într-adevăr”) e frumos. Și chiar suntem noi doi. Oare de ce...(SEMNUL ÎNTREBĂRII!) încep să realizez ce sunt sentimentele. Ea a reușit să facă asta într-un timp asa de scurt, (Mult prea scurt, crede-mă.)iar alții nu au reușit în 20 de ani absolut nimic. De ce tocmai ea, singura persoană alături de care îmi e interzis să...să îmi fac o viață.(SEMNUL ÎNTREBĂRII.) Dar cum a spus și ea aseară: SUNT DISPUS SĂ RISC!
Sakura se afla în spatele lui(,) privind și ea desenul. La fel, zise că e frumos. În același timp(,) Hana și Daiki se aflau deja la spital pentru că era foarte aproape. Mama lor nu se afla într-o stare atât de bună. Cei doi erau cu ochii în lacrimi și se rugau să rămână lângă ei. Mai ales Hana, care în orice depindea de mama sa. Chiar dacă e fata perfectă în orice, de multe ori comenta în fața părinților pentru că își dorea măcar puțină libertate. Iar pentru asta(,) tatăl ei o lovea, dar mama sa îl oprea.
Cei doi așteptau niște răspunsuri de la doctor. Când doctorul a ieșit din salonul mamei(,) le-a spus că... (Suspaaans...)

    După cum ai observat și tu, am corectat ceva la acest capitol. Având în vedere că este ultimul postat, pot spune că acesta este nivelul la care ești acum, ceea ce nu-i deloc bine, din punctul meu de vedere. Încep cu gramatica/exprimarea; nu ai bază și faci niște greșeli banale, care nici nu ar trebui să fie acolo (”ve-ți”, ”i-a”), plus că te încurci în toate celelalte semne de punctuație. Când trebuie să pui punct, găsesc puncte de suspensie. Când trebuie să pui semnul întrebării, apar punctul și punctele de suspensie. Te sfătuiesc să treci pe aici și pe aici, fiindcă ai nevoie de ajutor în ceea ce primește gramatica. La fel și exprimarea, nu ai un vocabular dezvoltat, ai greșeli de exprimare, te repeți foarte mult, așa că ai probleme în formularea ideilor.
    Titlul este monoton, lipsit de originalitate. Mie, cel puțin, nu îmi transmite nimic, nu mă face să vreau să intru din propria inițiativă pentru a citi ficul, nu îmi ridică semne de întrebare. Pur și simplu este numele protagonistei, transformând-o în personaj eponim.
    Ideea intră și ea în același tipar și nu iese deloc din el din cauza faptului că ești foarte previzibilă și întâmplările sunt arhicunoscute. Fiind un fic introdus în categoria originalelor, mă așteptam să îmi dea bătăi de cap în a descifra multe lucruri, deoarece nu este SasuSaku, acolo e clar că cei doi sunt în mijlocul acțiunii. Mi-am dat seama din primul capitol că Itachi va fi partenerul ei, marea iubire, cireașa de pe tort, asta fiindcă te-ai dat de gol și nu ai lăsat loc pentru nici măcar o picătură de mister. Nu știu, ai nevoie de idei noi, personaje originale, ceva care să îți deosebească ficul de celelalte.
    În ceea ce privește descrierea, ai redat tu câte ceva pe acolo, dar nu într-un mod plăcut, amplu. Am văzut conturare a hainelor, dar nu a personajelor, nu știu mai nimic despre aspectul lor fizic. Dacă nu alegeai personajele din Naruto, pe care toată lumea le cunoaște, ce făceai? Pur și simplu, personajele tale nu au chip, dar nici personalitate. Protagoniștii sunt și ei banali; Itachi, care este cum știm toți că este, se înmoaie din nimic, deloc logic. Era OK dacă așa îl zugrăveai, dacă îl luai de la zero, fiindcă este ficul tău și îți conturezi personajele după bunul plac. Dar nu le lua făcute de-a gata, ca apoi să le faci praf. Cum am spus și pe undeva prin corectarea capitolului, grăbești apariția sentimentelor prin ilogică și confuzie, se îndrăgostesc prea repede, furi din timp și rupi desfășurarea normală a acțiunii, iar rezultatul este ceața, tulburari de percepție din partea cititorului, imprecizie din partea ta.
     Acțiunea este foarte grăbită, pare că încerci să îi cuplezi din ce în ce mai repede: s-au văzut, s-au plăcut, s-au iubit, toate acestea în două capitole...deloc OK, crede-mă.
    În ceea ce privește dialogul, nu contează cantitatea, ci calitate. Pot afirma că exista cantitate, dar nu și calitate. Replicile sunt ordinare, plictisitoare. Itachi este inteligent, poate scoate câteva replici bune, la fel șialte personaje. Nu ai idee cât de mult poate schimba dialogul un capitol. Fă-l mai incitant, pătrunzător.
    Ți-ai dat și tu seama acum, dacă nu știai deja, că ai foarte mult de lucrat. Să nu uit: privitor la narațiune, alege o singură perspectivă. Fie din a autorului, fie din a unui personaj. Nu e deloc plăcut să le tot schimbi ca pe șosete, plus că treci imeditat la obiectivă, după ce spui două-trei cuvinte din perspectiva unui personaj. Închei cu estetica. Nu mai îngrășa fontul și lasă niște spații între titlu, perspectivă și text. Nu le mai îngrămădi acolo, nu arată nici bine și aduce și câteva dificultăți în citire.

    Cam atât, sper să îți fie de ajutor critica mea. Dacă ai întrebări, nelămuriri, îmi poți da un mesaj privat și te voi ajuta. Baftă în continuare!

Buna. Acesta e primul fic pe care il citesc. Pana acum e dragut. Imi place ca nu e un fic SasuSaku, iar protagonistul e Itachi( personjul meu preferat). Intr-adevar actiunea este cam grabita si sunt mici greseli de ortografie/ punctuatie, dar asta se va rezolva in timp. Sfatul meu prietenesc pentru tine este sa incepi sa citesti mai mult. Crede-ma, cititul ajuta atat de mult; nici nu iti vei da seama cum si cand vin ideile( spun asta din propria experienta). Apropo de acest lucru: acum un an jumatate, cand m-a apucat "febra cititului"( sa ii zic asa) si terminasem, intr-o seara, cartea "Zapada de primavara" de Yukio Misima, toata noaptea am visat fraze si propozitii ( eram parca intr-o stare latenta si vorbeam cu mine...). oricum ziua urmatoare am inceput sa scriu o poveste de dragoste, iar dupa ce am terminat-o, i-am aratat profesoarei de romana. A fost foarte impresionata...
Fa-l mai incitant si inceatrca sa descri mai mult sentimentele. M-a mai deranjat un lucru, si anume perspectiva narativa. Orice carte are o singura perspectiva narativa:obiectiva sau subiectiva. Nu am vazut in nicio carte sa existe 10 perspective.
Cam atat ca m-am lungit cu vorba prea mult. Te rog doar sa continui si sa nu uiti ca orice critica trebuie sa fie constructiva.
Te rog sa ma anunti pe privat cand pui continuarea. De asemenea, te rog sa nu renunti la fic. Spun asta deoarece am vazut ca sunt foarte multe ficuri bune si nefinalzate in timp ce acelea care sunt finalizate sunt foarte putine. Succes in continuare

FanFic blocat din cauza inactivității. Dacă dorești să îți redeschizi fic-ul, poți anunța oricând un moderator sau critic.