Încă o dată, Harriet a reuşit să îl cucerească pe Sir Justin. Închid cartea cu atenţie, având grijă să nu îndoi vreun colţ. O pun pe noptieră, apoi revin la poziţia mea iniţială, pe spate, privind tavanul întunecat. Câteva raze de lumină intră, însă, printre jaluzelele vechi. Becul public e mult prea puternic, lumina plonja pe pereţii camerei, făcându-mă să îmi doresc întunericul.

O privire rapidă aruncată asupra locului unde ar fi trebuit să fie ceasul, şi constat că va trebui să apelez la telefon. Pentru a mia oară în această noapte, mă dau jos din pat, tresărind uşor la atingerile cu preşurile reci. Aprind lumina, apoi, în privirea mea de ansamblu, am luat telefonul în vizor. Biroul e plin de hârtii şi schiţe, şi lecturi, şi vise idioate de copilă. Îl ridic. Nu un telefon cu touch-screen, nu un telefon cu tastatura querty. Nu chestii moderne. Doar un telefon vechi, simplu; un Nokia cu tastatură normală. Nici măcar minute nu am..

23:07. Târziu.

Răsuflu greoi, apoi îl las să cadă înapoi pe birou. Mă întorc la întrerupătorul de lângă vechea uşă de lemn, şi din nou acel întuneric cu doar câteva excepţii. Încă o dată nevoită să mă deplasez până la pat. Însă simt cum o durere ingrozitoare şi insuportabilă mă cuprinde, făcandu-mă să scot o mică înjurătură. Degetul meu de la picior s-a "iubit" cu piciorul patului. Dragoste la prima vedere. Din nou. Apoi încep să râd de propria idioţenie.

***

-Kora, trezeşte-te!

Din reflex, îmi iau perna de sub cap şi i-o trântesc surorii mele în faţă. Din reflex, încep să ţip la ea să mă lase. Din reflex m-am întors cu spatele la ea, dornică să mai dorm puţin. Şi tot din reflex am auzit-o pe mama cum ţipă la mine să mă trezesc, că ea nu e soră-mea. Am dat de dracu'! 
Mă ridic şi îmi cer scuze. Apoi mă uit la ceasul de pe perete. E târziu.. Am întârziat la maşină, şi mama este furioasă. Se agită de colo-colo, ţipă, urlă, iar eu casc. Îmi duc mâna la gură, apoi îi dau drumul din nou pe lângă corp. Îmi iau valiza de lângă pat şi i-o dau mamei, spunându-i că eu voi veni cu restul. Dă din cap afirmativ, apoi ia valiza si pleacă. Linişte. Mă trântesc în pat, însă soră-mea intră peste mine.

-Kora, te strigă Ino.

Apoi pleacă. Neobişnuit pentru ea..

Nu mai am o secundă de linişte, că în cameră pătrunde ea. E tristă. Probabil că mă urăşte acum. Dar cine nu m-ar urî în situaţia asta? Mă priveşte în ochi. Avea lacrimi în ochi.

-Trebuie să-ţi spun ceva.

Mă uit suspicios la ea. Îmi aşez mai bine pantalonii de pijama ce stăteau să cadă de pe mine, apoi mă aşez pe pat, şi îmi bag o mână în păr, începând să-mi scarpin scalpul, enervată,presată,neştiind cu ce să încep. Îmi iau veşnica mutriţă şi mă detaşez încet de lumea asta.

-Dacă ai purta nişte blugi strâmţi şi un hanourac larg şi lung.. Cel mai probabil de o culoare închisă.. Şi ar merge şi o ţigare în mâna ta, de asemenea.

Apoi începu să râdă.
Ma uit incruntata la ea. Nu pricep ce vrea sa zica. Observa. Se opreste din ras. Vine si se aseaza langa mine.

-Ai putea fi o drogata veritbila. Apoi iar incepe sa rada.
-Ino, ce ar fi sa-mi spui, totusi, motivul pentru care ai venit?

Se intristeaza.
Imi intorc privirea. Ii spun ca voi pleca vara asta in vacanta. Atunci ea incepe sa rada, spunand ca este o coincidenta extrem de ciudata. Ma uit la ea. Se uita la mine. Zambeste sec, fara urma de sentiment. Imi spune ca se muta cu parintii in America. Tresar. Plange. Ma ridic de pe pat si incerc sa procesez. Daca pleaca, eu cu cine voi mai vorbi? Cu cine voi mai rade? Cine va mai fi sora mea din alta mama?
Ma intorc cu fata spre ea. O privesc incruntata in timp ce se chinuia sa-si stearga lacrimile cu un servetel scos din pachetul de pe noptiera.

-Cand te muti? O intreb, insa nu vreau un raspuns.
-In seara asta. Am avionul la 17:04.
-Vei veni in vizita?
-Nu. Mama s-a certat cu tata. Divorteaza.

Imi musc buza inferioara intr-un act  nervos. Imi rezem spatele de perete. O privesc insistent, pana cand isi da seama si se uita la mine. Ne intelegem din priviri ca nu ar trebui sa ne mai gandim la asta, sa ne facem ca prietenia noastra nu a existat.

-Insa imi va fi greu.

Imi las privirea in jos. Ino, normal ca va fi greu. Suntem prietene de atatia ani. Nu cred ca voi putea sa te uit.

-Uita! O sa fie mai usor decat crezi. Ma vei inlocui. Te vei duce acolo, vei zambi, si toti baietii si fetele vor vrea sa fie in preajma ta. Spre deosebire de mine, tu poti face asta.

Imi intorc capul. Imi musc iar buza inferioara. Printr-o miscare rapida imi dau bluza jos. Ofteaza. Oftez. Vine in fata mea si ma ia in brate.

-Te iubesc, Kora Haruno! Ofteaza inca o data, apoi pleaca.

Bunaaaa. deci avem un fic nou. pai, e dragut si sunt curioasa ce se va mai intampla. inceputul e imteresant si astept urmatoarea parte.
Scuze dar nu ma simt prea bine si nu stiu ce sa-ti mai scriu...
Sa ma anunti cand pui capitolul II. Ma voi revansa atunci
Cya 
Pwp *

Buna, dear ! 
Am vazut un fic nou si m-am gandit sa vad cum  e.
 Inca nu mi-am facut o parere, dar imi place felul iun care narezi actiunea e lina si placuta. 
Presupun Ca Kora e de fapt Sakura nu ? E O prescurtare sau ceva ?
Abia astept sa vii cu capitolul urmator si te rog sa ma anunti si pe mine. 
Ja ne ! :*

Bună, bună
Ai un fic foarte interesant. Îmi place că folosești diacriticele. 
Este un prim capitol bun, ușor de citit.
Să înțeleg că „Kora” e o prescurtare devla Sakura? Rămâne de văzut.
Baftă la scris.

-Scot din pungă.. Pun pe hârtie.. O lipesc.. Şi o aprind!

Trag plictisită din ţigara confecţionată. S-au schimbat atât de multe.. La tine cum e? Dau enervată din cap. Gândurile evadează. Îmi dau ochii peste cap. Privesc nisipul. 

Trag încă un fum, apoi tresar speriată. Telefonul vibrează în buzunar. Îl scot cu lene. Mă uit la ecran. "mama". Îl las în mână meditând la cele întâmplate. E prima dată când mă sună de atunci.. Las degetul să alunece pe ecranul mare şi tactil, răspunzând. Îl mut la ureche, expirând fumul.

-Draga mea, azi e prima zi de liceu. Ai plecat de acasă? Cum eşti? Taică-tu a mai dat pe acasă? Ştii că am vrut să te sun, doar că nu am putut. Am avut prea încărcat programul. 

Mai trag un fum. Îi răspund că sunt pe drum spre liceu.

-Ai scos banii de la bancă? I-am zis lu' maică-ta mare să îţi zică să dai pe la bancă.

Bani? În sfârşit! Zâmbesc satisfăcută. Aprob cele spuse de ea. Folosesc scuză întârziatul la şcoală, şi închid. Mă las pe spate, întinzându-mă pe tobogan. Termin jointu' şi mă îndepărtez de parc, în râsete, sărind de pe un picior pe altul, ţipând şi urlând de fericirea provocată de drog şi vestea că voi putea cumpăra mai mult.

Mă agăţ de fiecare stâlp, rotindu-mă. Mă opresc în faţa unor gratii uriaşe. 

-"Flu-ton High-Sch-o-ol"..? Mă chinui să citesc numele "închisorii" de pe tăbliţa de fier agăţată.

Mă apropii. Intru în curte. Ce e asta..? Îmi duc mâna la tâmplă. Ameţeala mă cuprinde din ce în ce mai rău. Poate că nu trebuia să mă mişc atât de repede după ce am terminat "iarba". Simt cum corpul cuiva face contact cu al meu. Sunt împinsă. Cad în genunchi. Mă întorc nervoasă la cel ce m-a împins. Stătea şi mă privea de sus.

-Scuze.

Mă încrunt. Încerc să mă ridic. Cad înapoi. Încep să râd. Mă ia de mână şi mă ridică, trăgându-mă pe o bancă. Ne aşezăm şi începe să mă analizeze.

Emo ăştia.. Tipu' e emo. Parul e specific, ochii sunt abisali. Era îmbracat tot in negru şi albastru închis. E dat cu creion negru. 

Îmi dau ochii peste cap. Îi evit privirea. Prima persoana pe care o urăsc din prima.


-Cum te cheamă? mă întrabă. Mă priveşte lung. Încep să-mi miros mâneca hanoracului. Duhneşte a tutun.


-Kora. Răspund. Mă uit la el. Pe tine?

-Sasuke Uchiha.

Ce drăguţ, crede că-mi pasă! 


Mă ridic. Mă împiedic de propriile picioare. Cad înapoi pe bancă. Pufăie pe gură. Mă ia de mână şi mă ajută să mă ridic. Îşi pune o mână pe talia mea, cu cealaltă o ţine pe a mea. 

Careul începe să se facă. Sunt dependentă de el. Dă dr*cii! Ne oprim în mulţimea de copii. O voce răguşită începe să vorbească. E directorul. Începe discursul de început de an. Sasuke mi-a pus mâna la gură. Mă bufnea râsul non-stop. 

După 15 minute, directorul termină discursul. Începe să numească bobocii, şi să-i repartizeze în clase.

-La naiba, Sasuke! Suntem în aceeaşi clasă.

-De unde ştii?

Mă priveşte nedumerit. Îi fac cu ochiul.

-Secret, Uchiha.

Ies din strânsoarea lui. Încerc să fac un pas. Cad în genunchi. Încep să râd. Îmi bag mâna în păr şi încep să mă vait că data viitoare când mă mai droghez, voi aştepta jumătate de oră înainte să plec. Aştept câteva secunde, toşi se uitau la mine. Îmi dau o palmă peste frunte. Îmi dau seama ca am zis-o în gura mare.

Cât de tare poate să fie capitolul acesta. 
Sasuke e emo.. interesant :))
Sakura e și ea o nebună. 
Sunt foarte curioasă ce cuplu vor forma.. 
Să aduci căt mai repede noul capitol. Mulțam de anunț.
Zbye.

Okay deci m-am gandit sa dau pe la ficul tau imediat ce am vazut titlul, "Dangerous anturages" suna al naibii de bine. Trebuie sa recunosc ca numele "Kora" mi-a ridicat niste semne de intrbare. Imi place ideea de Sakura "cea rebela" si vreau sa aflu mai multe asa ca iti urez spor la scris si sa aduci continuarea cat mai repede!

Bunăăă iubita mea. Îmi cer mii de scuze că ajung atât de târziu dar am fost foarte foarte ocupată. 
Acum ficul. E frumos și îmi plac caracterele personajelor. Cum au spus și fetele mai sus, Sasuke emo si Sakura cea nebuna. E altă față a ei care ador să o vad în ficuri. 
Kora si Sasuke ar forma un cuplu interesant. Acum depinde de ce personaje vor mai apărea. IDEEA E CA EU II VREAU IMPREUNA!!! :))) 
Pup *:*

Stau comodă pe scaunul negru din faţa biroului directorului. Mă priveşte insistent. Mă abţin să nu râd. În mintea mea, ştiu că nu este bine că am ajuns aici. Ne uităm unul la celălalt până când acesta îşi deschide gura să vorbească.

-Domnişoară Haruno, nu am mai întâlnit pe cineva ca dumneavoastră până acum. Aveţi foarte mare noroc că nu sunt acel gen de persoană care să vă sune părinţii şi să -

Îl privesc cum spune nişte chestii, însă nu sunt prea atentă. Firul mi s-a rupt. "Acel gen de persoană". Adică nu e în stare de nimic. Până şi eu ştiu că ar trebui să îmi sune părinţii.

Face un gest cu mâna stângă pe care nu l-am înţeles. O agită puţin prin aer, apoi se calmează. O ţine aşa 10 minute. Se apucă să-mi citească Regulamentul şcolii. "Fără droguri, fără arme de orice fel". Chin. 

Îmi arunc privirea pe fereastră. Nimic interesant ce să-mi capteze atenţia nu părea să apară pe geam. Oftez resemnată şi mă întorc cu faţa la director.

-Da, domnule director, nu mă voi droga în incinta şcolii.

-Nu numai în incinta şcolii, domnişoară Haruno. Aşa ceva nu este bine pentru sanatatea ta. O să te înscriu la psihologul şcolii.

Oftez. Îmi susţin ideea că sunt bine şi că nu am nevoie de un psiholog, iar directorul a înţeles că nu poate să se înţeleagă cu mine.

-Te vom ţine sub supraveghere, domnişoară Haruno.

Mă ridic şi plec. În faţa uşii mă aştepta Uchiha. Îmi dau ochii peste cap când mă întreabă cum a fost. Vreau să plec, însă mă trage de mână. Mă întorc furioasă. 

-Ascultă. Nu am nevoie de tine. Îţi sunt recunoscătoare că m-ai cărat. Dar nu te ţine după mine!

***

Lacrimi idioate! Opriţi-vă odată!

Îmi las din nou capul pe pernă. Mă întorc pe spate şi simt cum mă sufoc. Mă ridic în fund şi mă sprijin în mâini. Uchiha, ce e cu tine?

-Kora, eşti bine?

Uşa se deschide. Mă întind repede pe partea stângă şi îmi pun cearceaful pe cap. Tata mă întreabă dacă sunt bine. Îi spun ca da, apoi pleacă. S-a întors acasă..

Mă întorc pe spate. Privesc tavanul. Întuneric.. Camera e slab luminată. Becul public făcea puţină lumină, mai slabă ca în celelalte dăţi.