Let it go. Help me find my pharaoh [+16]

Vreau sa stiti de pe acum ca povestea este structurata pe doua sezoane. Primul sezon se numeste Let it go iar cel de al doilea Help me find my pharaoh. Primul sezon nu are nici un sensa fara cel de al doilea si invers. Povestea este finalizata ca structura si evenimente din vara anului 2012. Nu am postat nimic despre ea pana acum. Sper sa va placa deoarece chiar vreau sa pun suflet in acest fic. happy

Let it go. Help me find my pharaoh.

„Nascuta din trup vesnic sfant , chemata din inaltul cerului, tu, copila nevinovata, prin puritatea si iubirea mostenite din pantecul lui Hathor, vei schimba istoria Egiptului.

Zeu cu chip de om, intrupata din pamant antic, din Nut si Nun, vei avea de ales intre fericirea ta si cea a poporului tau.

Ai grija! Anubis te va avea la cea mai mica gresala! Totul depinde de alegerile tale… Deci de cu inima si nu vei vizita taramul lui Osiris..”

Let it go

„Fiica a lui Ammon-Ra…Fugi, alearga…Apophis te va gasi…”

Capitolul I

Pasesc incet si temator pe podeaua rece, corpul meu fiind rezemat de zidul usor crapat, auriu, rece precum apele maretului Nil in miez de noapte, zid ce arata vechimea regatului construit cu mii de ani in urma, perioada in care Zeii –dupa spusele inteleptilor si batranilor- traiau pe pamant, avand chip si trup de om.

In holul gol, puternic luminat de soare, se zareste o singura silueta feminina ce inainta usor, usor spre capatul zidului. Ma rog la Ra sa ma ajute, macar o data, sa scap din puscaria aceasta ce ma seaca complet de viata. In acest abis auriu ma simteam precum o floare aruncata langa Nil, floare ce incerca din rasputeri sa ajunga in apa, luptanad cu toate fortele pentru viata, floare ce va muri la cativa centimetrii de reusita. Aceasta eram eu.

Ajunsa la destinatie, apuc delicat coltul zidului cu degetele lungi si albe. Cu miscari oarecum prostesti, scot usor si cat mai putin vizibil nasul din „ascunzatoarea” mea privind atent. In timp ce spionez ma ridic pe varfuri ducand funduul in spate. Aratam exact ca un copil.

-Liber! Am soptit asta cat de incet am putut si am inceput sa alerg cu miscari de felina prin sala tronului avand ca directie usa larg deschisa.

Doua servitoare isi fac aparitia in mareata incapere in centrul careaia era pozitionat un imens tron, inconjurat de voaluri albe, tron pe care am sa stau si eu intr-o buna zi. Da… Acel vis minunat cu mine stand in bratele sotului meu protector, el fiind pe tron ca Faraon, doi copii fiind langa noi, o fata si un baiat. Vise, Sakura! Destinul tau a fost ales la nastere decatre Zei.

Incerc sa uit de gandurile negative si de destinul meu cumplit. Mam abatut mult de la scopul meu. Trebuia sa alerg, sa scap de cele doua servitoare.

Talpile mele goale se zdrobeau de marmura alba din curtea regatului in timp ce mainile mele se agatau de cate o coloana tot din marmura, frumos decorata cu flori si plante agatatoare, apoi le dadeam drumul, continuand mai apoi cu altele. Rochita mea era una scurta, foarte subtire si usor transparenta, cu mici modele de flori in partea dreapta.

In tmp ce rochita mea se lovea de picioarele mele subtiri si albe, picioarele m-au condus intr-o gradina de unde puteam vedea cu usurinta piramidele. Aici obijnuiam sa stau cand eram mica si ma jucam de una singura, fara sa am permisunea de a imi face un prieten. Tot aici o vad si pe dadaca mea, o femeie in varsta de 60 de ani, bruneta -mai toti egiptenii sunt bruneti- ce avea in mana cateva voaluri impachetate. Ma indrept spre ea –cu servitoarele alea aiurite pe urmele mele- si o sarut dulce pe obrazul aspru furand un voal.

Un ras cristalin se aude in urma mea urmat de vocea femeii ce ma intreba amuzata daca am mai spart ceva de data aceasta.

-Nimic, tip si continui sa alerg si mai tare in timp ce apuc capetele voalului cu degetele si deschib bratele larg. Paream a fi o mireasa ce fugea de mana cu sotul ei, razand, in timp ce Nut sufla spre ei o briza usor racoroasa.

Faceam piruete si mici sarituri, radeam la soare si ma jucam. Sunt inca o copila, una nevinovata, ce asteapta sa se bucure de viata.

Ma trezesc brusc in bratele unui barbat solid, nasul meu intrand in micuta scobitura din gatul acestuia, pieptul meu atingand goliciunea muschilor lui, foarte bine conturati.

-Sakura? Ce cauti tu aici? Vocea aceasta dura, impunatoare, totusi calda si protectoare, reusi in doua secunde sa naruiasca toate visele mele. Privirea mea ce emana un val de lumina verde se muta undeva pe nisipul fin si uscat. Ei bine, acum am dat de belea.

-Tata, eu… alergam si…

-Sakura, stii bine ca nu ai voie in aceasta parte a regatului. Aici se intampla lucruri rele si dure. Tu esti o printesa, una delicata si protectoate. Vreau sa ramai pura, sa nu te supere crudul adevar din lumea obijnuita, lumea din spatele zidurilor.

Il priveam tematoare, ingandurata. Eram tare cutioasa sa vad ce se intampla dupa acea poarta mare. O privesc uimita, sute de imagini aparand in mintea mea. Oare ce putea fi acolo?

Portile se deschid cu un scartit asurzitor, deranjant. Il vad pe Kisame, conducatorul armatei regale, intrand in regat. Curioasa din fire, poate chiar mai curioasa decat trebuie, arunc o privire in spatele portilor ce se inchideau incet. Raman ca o stana de piatra cand vad….

Hathor- Zeita iubirii
Nun - Zeul apelor
Nut - Zeita cerului
Ammon-Ra - Regele tuturor Zeilor
Anubis - Zeul mortii
Osiris - Zeu al lumii de dincolo
Apophis(Zeul sarpe) - Spiritul raului si al distrugerii
Ra- Intruchiparea soarelui.

Capitol necorectat deoarece scumpa si iubita mea mama urla la mine sa sting lumina =)))

Halo:)
Mersi mult de anunț, chiar mă pasionează egiptul antic, am o grămadă de cărți despre egipt(m-a corupt o colegă) și sunt super bucuroasă că ai început un fic cu o astfel de temă^^
Îmi place capitolul unu, dar sunt super nerăbdătoare de capitolul doi, cand îmi dau seama că povestea abia a început și deja mor de suspans. Replica tatălui ei m-a făcut să îmi dau seama că în contextul poveștii, momentan, Sakura nu este decât o prințesă(pură, din cele spuse) care nu este lăsată să vadă lumea obișnuită, sau cel puțin nu vrea să afle, presupun că nu a fost lăsată să vadă cruzimea lumii. Abia aștept să îi văd reacția a ce se întâmplă în spatele zidului, de asemenea și eu abia aștept să văd ce este așa șocant :-Þ
Aștept următorul capitol (✌◠▽◠)
Konbanwa!

Mama, tu stii ce m-am speriat cand am vazut cine mi-a trimis mesajul? Credeam ca cine stie ce-am facut! Doamne...Ce teapa! Chiar stii sa sperii oamenii!
Revenind la fic, de fapt, la primul capitol, mi se pare dragut. Totusi, ma gandeam eu c-ar trebui sa fie ceva de genul ca Sakura e printesa! Cred ca nu vei scrie ca si Sasuke e print fiindca as muri de ras daca l-as vedea in acele haine! Ma rog, aici va interveni modul in care il vei descrie!
Iti multumesc de anunt, desi chiar m-ai speriat! Ah, apropo, imi place la nebunie faptul ca fic-ul va avea 2 sezoane! Am mai citit cateva fic-uri scrise de tine si cred ca toate sunt blocate si n-au de cat 5 capitole. Chiar daca n-o sa ai tu muuuuulti oameni care o sa-ti comenteze la fic fiindca, pan' la urma despre asta ar fi vorba, sa ai cati mai multe aprecieri, nu? Totusi, chiar daca nu vei avea aceste lucruri, sa nu te lasi de fic! Mie, de la primul capitol, chiar mi-am dat seama ca ai pus suflet! <3. Sper sa ma anunti de urmatorul capitol!

Bunaa:**. Doamne, mai aveam putin si faceam infarct. Cand am vazut mesajul tau, vorba Alexandrei, ma intrebam ce naiba am mai facut acum. Nu vroiam sa deschid mesajul, credeam ca cine stie ce se afla in el, un avertisment sau nu stiu... Aveam de gand sa-l las acolo, dar mi-am facut curaj si l-am deschis, si cand am vazut ce se ascunde in el, dragutul ^_^. Era si timpul sa deschizi s tu un fic, m-am uitat si peste celelalte ficuri blocate, si mi-a placut ce-am vazut. Imi si imaginez ce se va intampla mai departe, conflict, inselaciuni, inscenari, crime, shawofosjfadsffs, super. Mai ales, cu acel tata protector al Sakurei, nu cred ca o sa aiba sanse la o relatie cu Sasuke. Si bineinteles, mi-a placut cum ai descris. Stii, ma gandeam asa ca avem nevoie de un fic care sa sparga tiparele, un fic in care sasusaku sa nu fie niste adolescenti sau cu fel de fel de prostitutii si altele. Ma bucur ca ai spart tu gheata si sper ca te vei tine de el, avand in vedere treburile de moderator de pe forum care ocupa mult timp, o sa vii cu nexturile tarziu, dar nu-i problema. Sper sa ma anunti pentru ca o sa uit. Te pupicesc.

Deci dragul meu bun prieten, iti multumesc pentru anunt. Am un regret amarnic legat de tine! De ce mama dracu deabea acum postezi acest fic genial? Este superb, mai ales ca ai pus o idee originala si chiar nu ma asteptam sa vad in vreun fic ceva despre egiptul antic. Deci practic ai ales bine! Imi place tema ficului, titlul si continutul, deci imi place totul! Dragul meu, sti ca eu te iubesc foarte mult, deci te rog eu din toata inima, pune next! A da, sa nu uiti niciodata : ANUNTAMA!

Multumesc de comentarii, dragilor. Nu ma asteptam sa va placa inceputul. Imi pare rau pentru spaima cauzata, nu a fost cu intentie Apropo... sunt fata Capitolul 2

Iti poti imagina cum e sa iti traiesti intreaga viata dupa placul altei persoane? Sa traiesti in singuratate, in liniste si agonie sufleteasca, totul fiind ca un rol intr-o piesa de teatru, una prost regizata? Stiind ca poti ajunge la maretia unui Zeu, poti trai stiind ca experienta propriei vieti este nula?

Suspin sonor lasand mana sa cada pe langa corp imediat dupa ce trece prin parul roz si matasos. Chipul meu albse imprima pe suprafata neteda a oblinzii pozitionata in fata mea. Recent ma schimbasem intr-o rochie lunga, alba, avand o curea de aur destul de lata, impodobita in intregime cu pietre pretioase. Rochia avea in partea de sus o bijuterie ce tine loc de guler, rotunda in partea de jos, facuta din aur masiv si incrustata cu divers epietre. Pe partea superioara a bratului aveam un set de bijuterii asortate, tot rotunde, bijuterii ce aratau rangul meu in societate.

Astazi este o zi speciala pentru mine, pentu Egipt, pentru Zei, fiind minunata zi in care implineam 18 ani. Incet, incet mam indepartat de oglinda parasind incaperea, urmatoarea oprire fiind sala tronului. Drumul a fost unul linistit si scurt, sunetul facut de sandalele mele albe pe marmura de culoarea mierii fiind tot ce se auzea.

Sala tronului este una destul de mare si puternic luminata. In incapere sunt coloane groase si solide ce sustin greutatea tavanului, culoarea predominanta fiind cea a aurului. Tronul masiv este asezat in mijloc fiind inconjurat de patru servitoate, tinere si brunete,ce aveau in mana evantae mari pe care le miscau usor. Pe tron era asezat tatal meu, un barbat solid, brunet cu ochi caprui, pe nume Sai, el fiind carmitorul Egiptului. In dreapta lui este mama mea, Hinata, o femeie blanda si iubitoare, purtand o rochie de culoarea graului uscat, rochia fiind acoperita de un voal transparen, auriu, ce se prindea de maini prin doua bijuteri mari. Avea parul lung pana la mijloc, drept si brunet, ochii ei fiindde un albastru foarte deschis, din deparare parand alb.

Ma priveau intr-un mod protector, mainile tatei fiind undeva la spatele acestuia, mama chicotind amuzata.

-Scumpa copila, pastram acest dar inca de cand te-ai nascut.Este un dar de la Zei, unic in lume…spusele mamei ma emotionau si ma faceau in acelasi timp curioasa. La indemnul parintilor mei, smaraldele mele sunt acoperite de pleoapele grele. Numaram in gand secundele simtind doar cum ceva rece si greoi imi este asezat la gat. Incerc s ail ating cu degetele insa cineva la moveste peste ele incepand sa rada si spunand ca voi strica surpriza. Imi ascult tatal si zambesc, in mintea mea aparand momentele de dupa acea poarta. Atat de multa suferinta si tristete, agonie si disperare. Este de daroria mea sa repar tot ce am reusit sa zaresc acum doua ore in partea „interzisa” a regatului.

-Sa nu uiti ca esti o printesa!

Scutur buimaca din cap privind medalionul ce imi atarna la gat in timp ce parintii mei ma privesc cu caldura. Ma indrept spre cea mai apropiata oglinda din camera tinand cu mana dreapta amuleta ce imi atarna gratios pe gatul alb. Era un scarabeu de aur, de marime medie, ochii acestuia fiind din doua safire, parand straniu si misterios.

-Aceasta amuleta a apartinut Zeitei Isis, scumpo. Este unul dintre cele mai rare artefacte din intregul Egipt.

Degetele mele atingeau cu frica micutul talisman cu o teama nebuna de a nu il strica. Sunt inca socata. Tot ce reusesc sa fac este sa le sar in brate parintilor mei, incepand sa le multumesc de mii de ori pentru minunatul cadou.

*

Ma aflam in fata portii mari, distrusa de trecerea anilor, mainile fiind plasate pe zavorul mare de fier. Sute de canduri imi strabateau capul, mii de sentimente inima si milioane de fiori corpul. Ma temeam atat de mult de ceea ce vazusem acum cateva ore incat corpul meu refuza sa imi raspunda la comenzi. Stau inerta privind in gol. Ce sunt aceste sentimente? Teama, frica. Intr-o secunda reusisem sa realizez ca am trait o viata anosta, o viata insipida si stearsa. Era ca si cum priveam orizontul fara a pervepe culorile, totul fiind gri. Care este scopul meu?

Atat de multe intrebari ma dezcurajau si mia mult. Am nevoie de raspunsuri. Setea mea de cunoastere creste, incearca sa iasa din corp.

In ciuda faptului ca eram incapabila de a ma misca, desfac portile ce ma legau de nestiinta, reusind sa ma rup lanturile ce ma tineau strans legata de aceasta. Mi-am pus mainile in fata ochilor asteptand sa fiu cufundata in lumina insa… mam cufundat intr-un abis. Un abis plin de ura, scarba fata de mine, suferinta si tristete. Ce sunt aceste sentimente?

*Isis - Zeita casatoriei

Capitol necorectat

Prima ;-) Multumesc de anunt si sa stii ca a fost foarte frumos capitolul. Desi nu ti se pare ca le aduci cam repede?
Totusi, nu ma asteptam sa o faci pe Hinata, mama Sakurei =)) Mi-a placut si cadoul dat de parintii Sakurei! Chiar ma intreb cum va inflori povestea. Vreau sa-l introduci si pe Sasuke in poveste cat mai repede! Abia astept sa vad next-ul. Te pup :-*

Halo:)
Mersi de anunț^^
Aye, ce mă bucur că ai adus next-ul atât de repede x3 Ce m-a surprins a fost combinația dintre Sai și Hinata, ca fiind părinții Sakurei=) O alegere foarte inspirată, chiar mi-a plăcut, îmi plac amândoi x3
Când mă gândesc la cadoul pentru Sakura care a aparținut Zeiței CĂSĂTORIEI, mă gândesc că abia aștetpt să îl aduci pe Sasuke în scenă=)
Aștept mult mult next-ul, până atunci, spor la scris (✌◠▽◠)
Ohayo!

Bunaa:**. Uh, Doamne. Mi-l si imaginez pe Sai si pe Hinata asa pe tron, cu haine dinalea aurii... Fita:)). Chiar daca m-ai bagat tu in ceata asa, o sa ma prind eu, iar asa cum ai zis, imi place ca nu ne dai mura-n gura. Asta face mai interesant ficul si ne face sa ne intrebam ce se va intampla in capitolul urmator. Multumesc de anunt, te pupicesc, si sa vi cu next-ul ca mor sa vad pe cine vede.

Capitolul 3

Mila, suferinta si regret. Doar atat simt in momentul de fata. Cu fiecare pas facut in acest loc, interzis pentru mine, scarba pentru familia regala creste. Sute de oameni neajutorati ma priveau cu speranta, in timp ce altii, ma priveau cu ura si dispret. Mirosul era unul neplacut, puterini si intepator, mizeria fiind peste tot. Vad oameni raniti, plini de sange, fiind intr-o agonie continua.

Pasesc tematoare fiind atenta la orice din jurul meu. Sunt din ce in ce mai socata la fiecare bataie a inimi, la fiecare resuflare dritul respiratiei mele crescand. Un barbat in jur de 40 de ani se apropie de mine amenintator si incepe sa traga de bratara de la mana mea incercand, aproape reusind, sa o smulga. La randul lor, alti zeci de oameni se napustesc asupra mea incercand parca sa ma omoare. Am tipat… Mainile mele se duc involuntar in fata in incercarea de a ma apara, corpul meu tremurand din toate balamalele. Se aude doar un tipat infundat, urmat de o cazatura in urma careia praful se ridica fara nici o jena spre cer.

Privirea imi este fixa pe barbatul de mai devreme ce incerca sa imi smulga bratara, barbat care acum zacea fara viata in dreapta mea.

-Cel care indrazneste sa se apropie de printesa va sfarsi la fel ca nelegiuitul acesta. Ati inteles? Dispareti din calea noastra.

Clipesc des, reusind sa ma calmez si sa imi pun ordine in ganduri. In fata mea este Gaara, mana dreapta a lui Kisame, un tanar roscat, brav razboinic si un foarte bun si apropiat prieten. Avea in mana o sabie ca carei lama era pina de sange, trupul lui acoperit de muschi fiind acoperit doar de o panza de bumbac, de culoarea nisipului, ce ii acoperea partea intima.

- Sakura… ce cauti tu aici? Orasul este un loc periculos pentru tine. Este plin de hoti, de nelegiuiti. Acesti oameni arda orice pentru un gram de aur. Ce a fost in capul tau cand ai venit aici singura?

- Gaara… eu… Acesti oameni sunt atat de nevinovati, atat de flamanzi si saraci. Trebuie sa ii ajut, este de datoria mea ca viitare regina.

- Saku, nu ai de unde sa intelegi. Trebuie sa plecam din locul asta.

- Nu! Nu voi pleca. Pentru prima data am sansa sa traiesc, sa simt, sa vad llumea cu adevarat. Toata viata mea am trait in puf, cu servitori la fiecare pas. De ce mi-au fost ascunse toate astea? De ce ati mintit toti in privinta lumii adevarate? De ce? Am nevoie de raspunsuri, Gaara. Te rog, nu ma trimite acasa…

Il privesc atent, cercetand fiecare gest al roscatului, incercand ca, prin propriile mele gesturi, sa schimb dorinta acestuia de a ma inchide iar intre zidurile camerei mele.

In cele din urma baiatul ofteaza si ingana un „bine” mai tras de par. Ii zambesc superior si il apuc de brat incepand sa il trag dupa mine. Am de gand sa vad ce alte grozavi ascunde acest oras, fie ca tata vrea sau nu.

Vedeam oameni care se certau pe o bucata de paine, unii se insultau intre ei, altii furau pentru a supravietui. Din cate imi povesteste roscatul, aceasta este partea mai saraca a orasului, in centru acestuia fiind oameni mult mai civilizati, negustori si mici ateliere unde se construiau obiecte, de la haine la arme si unelte, unele ajungand chiar in serviciile regale.

Simt cum cineva ma trage usor de rochia lunga, cerand atentie si mila cu privirea, vocea lui dulce, nevinovata, fiind intrerupta de sugituri cauzate de plans. Imi cerea temator si totusi cu ardoare un galben, pentru a putea sa isi cumpere mancare, fapt emotionant pentru mine deoarece eu nu stiam cum este sa nu ai ce pune pe masa. Ma asez in genunchi in fata micutului si il sarut pe crestetul plin de praf si mizerie, afisand un zambet cald pe chip. Fata pic de resentimente imi scot bratara de aur de pe mana dreapta si o pun in palma acestuia spunand emotionata ca este un dar penrtu el, fiind suficient pentu a se hrani cateva saptamani.

- Mamica ta trebuie sa fie foarte mandra de un asemenea baietel. Il mangai dragastos in pletele-i galbene precum lumina lui Ra. Ce-i drept, nu am mai vazut pana acum un egiptean cu parul ca al lui.

- Mami este sus la Zei.. Am strigat dupa ea, am incercat sa o conving ca o iubesc, sa nu plece insa nu a vrut sa se trezeasca. Spunea aceste lucruri cu atata suferinta in voce incat, involuntar, mi-au dat lacrimile. Hotarata mi-am dat inelul jos de pe deget si i-am spus lui Taita –asa a spus ca se numeste- sa mearga la o batranica pe nume Tsunade, sa ii arate inelul si sa spuna ca este trimis de mine. Acesta aproba din cap ambind si incepe sa alerge, nu inainte de a ma lua de gat si pupandu-ma pe obraz in semn de multumire.

Ma gandesc la cat de multe as putea face pentru acesti oameni, la cate as putea sa le ofer pentru un trai cat mai bun. Incerc sa ma pun il locul aelui baietel, simgur pe lume, fara mancare si adapost, prins intr-o lume rece, plina de ura si dezordine. Profetia spune ca eu voi schimba Egiptul. Oare sunt in stare de asta? Daca profetia se implineste, rezultatul fiind unul rau, toti acesti oameni ajungand intr-o situatie si mai proasta decat cea actuala…

Sirul gandurilor imi este intrerupt de o multime de zgomote de lovituri urmate de tipete de durere. Fara sa tin cont de reactia lui Gaara incep sa alerg spre cauza zgomotelor. Un tanar brunet, de varsta mea, era legat de un trunchi gros de copac, plasat in marginea unei scene, in timp ce acesta era biciuit de catre doi soldati, masivi, cu fetele acoperite de masti negre.

Chipul baiatului era inacordat, avand maxilarul inclestat si ochii inchisi –din cauza durerii infernale- plini de lacrimi. In agonie fiind, ii puteam zari acea frumusete aparte.Era diferit de restul baietilor pe care ii cunoscusem. Spatele ii sangera puternic din cauza biciului de sarma impletita, fiind totusi vizibil cat de bine era lucrat. Pupilele imi sunt dilate, inima imi bate cu putere trimitand fiori in tot corpul. In mintea mea se oglindeau ochii lui negri, minunati, chiar daca erau inlacrimati si plini de durere. Ma simt rupta de realitate.

Scutur din cap si incerc sa il mai priesc inca o data in ochi insa… pe bustean nu mai era nimic. Il caut cu privirea si il vad cum inghite in sec privind in gol. Incerca sa se opuna matahalei care fortat, il aseaza cu capul pe un bustean. Prin inima imi trece un fior cand vad acel nemernic scotand o sabie din teaca incepand sa o ridice. Cu o ultima rasuflare, cu lacrimi in ochi si tremur in voce….

Halo:)
Awee, ce m-am bucurat când am auzit de Sasuke, totuși nu mă așteptatm să îl văd în situația asta (D)

Capitolul mi-a plăcut la nebunie. Chiar nu pot să îmi imaginez prea bine aceea scenă cu toți oamenii ăia. Chiar merită o regină ca Sakura, ar fi demni de ea. So kind >w<
Știi cât de mult iubesc oamenii ca tine, care aduc next-ul în astfel încât să nu uit de la mână până la gură ce am citit cu o zi sau câteva ore înainte. Totuși pentru suspansul pe care îl lași la sfârșit...abia când încep și eu să mă bucur mai mult de capitol.
*accent britanic* Vă mulțumesc nespus de mult pentru acest încântător capitol care mia bucurat seara. Pe scurt: Mersi de anunț a hug

Abia aștept să citesc next-ul! Konbanwa!

Bunaa:**. Omg, saracul Saku: (. Mi-l si imaginez cu muschii incordati si ragetele lui groase, oh, ah, hm... Kisame e un nume din Naruto, dar nu-mi mai dau seama cine era. Avea o sabie su nu stiu, ma rog. Mi-a placut capitolul, mai ales parte aceea cu baiatul blond, care cred ca e Naruto, foarte emotionanta, tot capitolul a fost frumos de fapt. Ce bine ca l-ai adus repede, de-ar veni si urmatorul asa ^_^. Te pupicesc.

Ce tarziu am venit pe aici :-( Totusi, nu cred ca te superi :-D
Nu ma asteptam sa il introduci pe Sasuke asa repede in poveste, dar iti spun ca ma bucur foarte tare! Vreau sa vad ce face Sakura! Mai lasat cu prea mult suspans :-( L-ai pus si pe Gaara in capitol, preferatul meu.
Te pup si merci de anunt!:-*

Waaaa!......insfarsit q.o......insfarsit o poveste buna de pus in rama; nu spun ca nu mai sunt povesti (sasusaku) bune pe forum, dar majoritatea seamana intre ele, imi place ca aduci ceva nou, original. Inceputul e interesant.
Egiptul antic......uh, aici mi-ai atins o coarda sensibila, sunt innebunita dupa istoria anticilor, iar combinat cu animeul meu preferat...colt de rai (ii mai lipseste doar ciocolata XD )
Ce sa mai scriu? deja am ramas fara cuvinte. Sunt foarte curioasa unde vei ajunge cu povestea si cum va decurge actiunea, pana atunci spor la pescuit de idei si scris.
<.<...si.. daca ai putea...>.>...sa ma anunti si pe mine cand pui noi capitole as fi recunoscatoare :> multumesc ^^

Doamnee deci pe bune imi place ficul asta!! Ai avut o idee asa geniala sa combini istoria Egiptului antic cu Naruto. Imi pare tare rau ca nu am comentat de la primul capitol dar am vrut sa iti mai citesc si restul capitolelor sa vad cum dezvolti ideea si pot sa spun ca ma uimesti :) Pai nu prea am mai cuvinte sa spun ceva:))) Astept next si sper sa ma anunti si pe mine !
Ja nee!! :*

Incredibil, nu pot sa cred. Am lipsit si eu cateva zile si uite ce s-a intamplat. Un fic adorabil a aparut si nu mi-ai spus. Am oviziune a ce se va intampla, doar ca nu stiu care dintre fratii Uchiha este brunetul din povestea ta. Mi-a placut foarte mult. Cand am vazut pe telefonul capitolul 1 eram gen: Ce?! Posteaza un capitol superb cu zei, zeite si Egiptul antic si mie nu-mi spune?! Mda, trebuia sa-ti zic ca ador istoria*din orice perioada de tim* mai ales legendele legate de Zeii din Egipul antic si Zeii din Olimp. Dupa cum ai observat cand mi-am schimbat numele. Chiar, ultima mea carte citita, Piramida rosie, ii are ca protagonisti din partea Zeilor pe Isis, Horus si Set. :<) Sper sa ma anunti, da, da? :))

Multumesc de comentarii, dragilor. Am scris ieri capitolul insa nu am avut timp sa il corectez deoarece am avut azi teza la chimie. nu stiu cat de repede pot aduce next-ul deoarece am o saptamana foarte grea, ca de sfarsit de clasa a 11-a. Sincer, chiar nu ma asteptam sa va placa atat de mult aceasta idee.

Capitolul 4

-Stai! Am tipat fortat si fara pic de vlaga in cop. Mana intinsa imi tremura, inima imi batea cu putere iar din ochii mari, de un verde viu, imi curgeau lacrimi limpezi, usor sarate. Aluneacau pe obrajii rumeni pana ajungeau la linia barbiei, cazand usor, fiind purtate de vant pe nisipul fierbinte si uscat. Vocea tremura si ea, nodul blocat in gatul meu ramanand inert, fara a vera sa paraseasca acel loc. Ma tem. Ma tem pentru viata brunetului, ma tem pentru viata poporului meu, ma tem pentru propria mea viata. Aceste sentimente noi ma macina pe interior. Ma fac sa tip, sa simt o arsura in dreptul inimii. Sunt grele, sfasietoare, fara mila. De astazi, totul s-a schimbat. Viata mea perfecta, plina de puf, a intampinat cel mai greu obstacol: realitatea…

- Cine indrazneste sa comenteze la ordinele comandantului? Aceasta voce groasa si acra se auzi in ecou in toata piata. Barbatul ce ma intrerupse fara pic de maniere din gandurile filozofice in care eram cufundata, pivea sfidator in multimea adunata ca si public la o scena de teatru, scena ce avea sa sfarseasca cu moartea unui tanar chipes si nevinovat.

- Eu, spun increzatoare iin timp ce fac un micut pas in fata tuturor. Privirea lui ramane blocata iar buzele murmura usor si silabisit „printesa”.

Corpul incepu sa se miste involuntar. Fara a constientiza, ma aflam deja pe minunata”scena” in privirile oamenilor ce stateau in genunchi in fata mea. Cei doi criminali fara pic de scrupule se asezara la randul lor in fata mea, mainile lor atingandu-mi picioarele. Din reflex fac un pas in spate fara a lasa mainile acelea, pline de sange nevinovat, sa imi atinga picioarele.

- Gaara… Vreau pe un papirus nou toate informatiile despre acest tanar, absolut tot. Din acest moment acest tanar imi va apartine. Va veni cu noi acasa. Inteles?

- Dar regele nu… incepu tanarul panicat insa nu a apucat sa termine.

- Nu imi vorbi mie despre rege, spun nervoasa, pe un ton rece.

Ma las la nivelul tanarului brunet si il mangai pe parul brunet si moale, chiar daca era plin de sange si murdar. Ii puteam vedea, sub acele rani, perfectiunea chipului. Degetele mele lungi se plimbau pe chipul lui alb ca varul, scotand cate un sunet infundar de fiecare data cand atingeam o rana. Buzele arse si crapate erau pline, moi, rozalii. Pielea e fina iar ochii aceia negrii sunt precum taramurile lui Osiris. Genele negre, lungi si arcuite, erau murdarite de carbunele ce ii inconjoara ochii, fiind s el scurs de la lacrimile varsate de durere. Ii zambesc dulce, intimp ce el, speriat, imi trebura sub atingeri.

- Gaara, cheama te rog un mijloc de transport. Acest baiat trebuie spalat, imbracat si tratat. Cand va prinde putere, il vei invata tot ce trebuie despre lupta. Tu si Kisame. Ai inteles?

*

Ma aflam in micul meu tron mobil, un scaun impletit din papura cu un micut acoperis care sa ma protejeze de soare, cu un voal transaprent ca pereti, menit sa ma apere la randul sau de insecte si praf. Micutul tron era purtat in pe umeri de patru gardieni foarte loiali pe nume Hidan, Sasori, Nagato si Yahiko.

Brunetul statea langa mine. Intins, capul lui fiind la mine in poala, in timp ce mana mea il mangaia pe frunte. Rusinat, vru sa se ridice de cateva ori insa l-am oprit imediat. Il privesc absenta de cateva minute. Inima imi bate iar cu putere si simt cum fiori imi strabat tot corpul. Ma atrage atat de mult acest baiat invat eu, personal, ma voi ingriji de sanatatea lui.

Nu a durat mult mana am ajuns in fata intrarii unde gardienii au lasat tronul jos si s-au pus in genunchi in fata mea. Il prind pe baiat de mana si i-o pun dupa gatul meu pentru a il ajuta sa mearga. Ajunsi in sala tronului doua servitoare ce se ingrijau de mine, Konan si Ino, duc speriate mana la gura. Le fac semn sa vina naiba mai repede si le spun sa il duca pe baiat la mine in camera si sa pregateasca cada din baia mea. Zambesc suav pana aud un „Sakura” venind din spatele meu, tonul nu fiind unul pe care vroiam sa il aud acum. Asta e… am dat de naiba!

Tata statea in spatele meu, incruntat , avand mainile impreunate in jurul piepuului, privirea lui fiind una plina de dezamagire si furie. In spatele lui era mama, ce ma privea cu caldura, afisand acel zambet dulce ce imi inspira incredere.

- Ti-am spus de atatea ori ca nu ai voie in acel loc. De ce ma dezamegesti, Sakura? Ce a fost in mintea ta sa aduci acel… gunoi in casa noastra? Te-am educat si crescut ca pe o zeita si tu… ne dezamegesti profund.

- De zece ani imi spuneti ca am un destin maret, ca sunt speciala. Vrei sa fiu o regina puternica, dreapta si inteleapta. Daca asta vrei d ece nu mai lasat sa vad adevarata lume? De ce nu am aflat pana acum cat de sarac este poporul meu? Am vazut oameni ce se bat pe o bucata de hrana, cat de mica. Nu vreau ca poporul meu sa fie mizerabil, plin de oameni ce mor in fiecare zi de foame si hoti. Vreau ca deciziile mele sa schimbe ceva, vreau ca acesti oameni sa traiasca o viata mai buna. Intelegi? Iar Sasuke, vreau sa traiasca, sa am grija de el, sa ma invete toate greutatile vietii reale.

- Nu poti face nimic. Esti doar o copila, una naiva. Esti o printesa si trebuie sa te supui la ceea ce facem noi, spune acesta restit si plin de nervi.

- Eu nu am vrut sa ma nasc o printesa! Mai bine o muritoare de foame decat fiica ta! Spun aceste lucruri printre zeci de lacrimi mare in timp ce imi smulg amuleta scarabeu de la gat si fug din camera sub privirile socate ale parinitilor mei…

*sob*...*sob*
Un asemenea capitol...a fost mai mult decât suficient să îmi faci noaptea mai bună. O iubesc pe Sakura. E exact personajul rebel și binevoitor care îmi place, pe lângă faptul că a fost închisă în lumea ei fără să vadă realitatea. Acum că am auzit și eu mai mult de Sasuke, mai ales că o să fie la ea în cameră, o să facă totul mult mai interesant de acum în colo:))
Mersi de anunț, chiar voiam să mă duc la somn(mâine am test), dar ți-am văzut mesajul și nu m-am putut abține să nu las un comentariu la capitol:))
Înțeleg perfect că ai o săptămână grea, dar nu trebuie să îți faci prea multe griji, ocupăte de școală, atâta timp cât pui next-ul când 'l-oi pune:3
Konbanwa!

Foarte interesant! Totusi, cand i-a spus brunetul, Sakurei, ca il cheama Sasuke? De unde stia aceasta?
Lasand acest detaliu la oparte, capitolul a fost super, mai ales sfarsitul! Mi-a placut foarte mult :-) Simt ca o sa se infiripe ceva intre ei doi!
Merci de anunt si sa pui urmatorul capitol cat mai repede! Ah, da! Sper sa fi luat o nota mare la teza! :-*

In primul rand, mersi de anunt, chiar voiam sa vad daca ai postat capitolul. Ce fericita sunt. Cand au vazut-o pe Sakura toti erau gen: "Printesa, da printesa." =))) Imi si imaginez scena. Ei erau socati, iar eu ma prapadeam de ras. =)) E atat de tare, mie mi-a placut foarte mult sfarsitul si sper sa ne aduci capitolul repede. <3

Pentru inceput, mersi ca m-ai anuntat :D
Revenind la capitol, imi place pe unde mergi cu povestea (lol, ciudata exprimare am), in fine, vreau sa spun ca imi place cum ai continuat :)), ma asteptam sa fie Sasuke si sa-l salveze, dar m-a luat prin surprindere cat de departe ai pus-o pe Sakura sa mearga cu treaba asta, adica se ocupa personal de el si vrea sa-l mai faca si soldat, e putin cam grabita treaba dar poate asta a fost intentia ta :)
Mai spun inca o data, imi place tare mult ideea cu care ai venit; si eu, cand eram mai mica (ca acum tare batrana-s XD ) imi imaginam personajele din Naruto si scene in diferite epoci, dar nu s-a lipit scrisul de mine -.-'
Spor la scris si imaginatie din belsug sa ai ^_^

Wow! Lipseste Miha cateva zile si tu deja pui capitole? Frate parca ieri intrasem. Ma rog, nu chiar ieri dar parca nu a trecut asa mult! Cred! Oricum, super next-uri! Imi plac mult draga mea Geo! Ma bucur ca nu ai murit inca! Ador povestea Sakurei! Baiatul este Sasuke nu? Wow! Deci nu ma asteptam, deci imi place a nebunie!

Bunaa:**. Oh, n-am apucat sa comentez, stii de ce. Cred ca o sa fie mare scandal cand o sa se afle ca Sakura o sa se indragosteasca de Sasuke, nici nu vreau sa-mi imaginez cum va face tatal ei cand va afla:)). In cel mai rau caz o sa o exileze, insa cred ca nu i-ar parea asa de rau:). Mersi de a, te pupicesc.

Imi place mult ficul tau. E genial. Imi place ca este in egipt. N-am mai intalnit pana acum ideea ca Sai sa fie cu Hinata. Saraca Sakura. Cred ca tatal ei o sa faca crize cand o sa-si dea seama ca il iubeste pe Sasuke. Asta e, n-ai cum sa te impotrivesti dragostei. Sper ca Hinata o sa inteleaga. Adica.... e Hinata si fata si mama. Abia astept sa aduci nextul. Te rog sa ma anunti cand il aduci.

Deci nu se poate! Cum de pana acum nu m-am gandit la o asemenea idee originala?! E geniala ideea , plus ca imi place vocabularul asta egiptean. Mi-l imaginez pe Sasuke , ca un faraon maret langa Sakura , printesa Egiptului si toti oamenii care sunt fericiti datorita ei! Doamne , genial! Chiar ma speriasem la inceput...am crezut ca Sakura nu ii va oprii pe tipii aia si Sasuke.. .

Nici nu ma pot gandii! La naiba , e geniala povestea! Daca nu aduci next , neconditionat ma supar rau pe tine!

Glumesc...timpul asta , nici eu nu mai am destul!

Astept nest si te rog eu frumos din inima si din adancul sufletului meu ratacit sa ma anunti cand pui next!

Te iubeeeesc!

Cya!