Adânc în întuneric

Subiect: Adânc în întuneric Dum 14 Oct 2012, 14:32

In acest topic voi une numai texte care sunt strans legate de mine si felul meu de a gandi, acela intunecat care vrea sa plece dintre noi. Stiu ca o sa vi se para deplasat cea ce tot indrug eu insa mereu cand sunt intr-o situatie critica gandesc in acest fel. Ma rog sa dobandesc curajul de a termina totul cat ma repede chiar daca asta poate insemna "sfarsitul meu". Sper doar sa nu ma credeti o nebuna :=):insa aceasta e gandirea mea

Ascuns in intuneric

Presiunea ma ajunge in cele din urma. Nu mai pot scapa. Totul se imtoarce impotriva mea. Imi musc degetul pentru a ma calma, pentru a nu face ceva ce am sa regret insa deja a dat sangele iar eu continui sa strang, sa strang din ce in ce mai tare.Ma uitam cu furie in ochii lor si simteam cum totul se schimba in jurul meu. O camera mare intunecoasa iar eu mica in lumina ferestrei mici, singura fereastra din zona. Ei erau mari, mult prea mari, ochii lor rosii ma privea iar dintii vroiau sa muste din mine. Era un cosmar iar ochii mei nu se mai deschideau fiinda parca...cusuti cu ata mortii. Eram prinsa intr-o umbra, o cunosteam foarte bine, era umbra crucii mele, nu puteam scapa de ea insa nici nu vroiam. In lumea mea ea insemna totul, tot ce putea fi numit bine. Clipesc adanc iar totul dispare sii raman doar eu, eu si privirile lor. Eram considerata o nefiinta de propria mea mama iar tata si fratele meu doar priveau. Devenea insuportabil iar durerea cadea fara pic de regret in mica si amortita mea inima . Aveam nevoie de el, de sufletul lui insa acum era departe de mine, departe doar din vina lor. Vreau ca totul sa se termine aici insa ma simt vulnerabila. Nu am curajul necesar pentru a o face. Stateam ghemuita intr-un colt cu picioarele stranse la piept simtind cum durerea imi acapareaza sanii insa nu imi pasa. Strangeam mai tare muscand in continu degetul sau incheietura pentru a capata curaj.Acel curaj necesar pentru a dobandi mai multa putere.Stau si imi plang de mila in timp ce furia ei se napusteste aasupra mea iar eu nu puteam sa o dezlantui pe a mea.O puteam face cu usurinta insa iubirea ma impiedica.Furia nu inseamna putere sinsa dragostea si durerea da. Am nevoie de mai mult curaj, atat iti cer "Tata". Se apropria iar eu ma lipesc si mai mult de perete parca dorind sa ma contopesc cu el, sa devenim unul si acelasi.Dau din mana cazand in intuneric atingand ceva, de manerul obiectului decisiv pe care il pun in fata .Acum aveam nevoie de curaj. Am nevoie de putere, puterea de a o face. Acum iti cer ultimul ajutor "Tata".Regret ca nu am sa ajung in impartia Ta insa nu mai pot suporta.Varful cutitului era indreptat spre una din noi iar incet isi acceler a viteza pe o traectorie fixa definitiva. Iti multumesc, Doamne.
Imi pare rau...mama...

Subiect: Re: Adânc în întuneric Dum 14 Oct 2012, 22:07

Am citit mai devreme inceputul pe care l-ai scris aici, dar abia acum am ajun=s sa comentez. Scuze de intarziere. -.-" Oricum, ideea, desi este putin cam sumbra si trista, imi place. Conturezi frumos sentimentele si pot spune ca se vede ca ai trait asa ceva. Se simte diferenta dintre sentimentele traite personal si cele doar descrise. Dupa cum ti-am mai spus, putin cam sumbru, insa din punctul meu de vedere ai descris ce si cat trebuia. Ma intreb insa asupra careia dintre cele doua era indreptat cutitul si de ce in cele din urma mama este cea careia i se cere iertare. :) Sper sa aduci continuarea cat de curand. :)

Subiect: Re: Adânc în întuneric Joi 18 Oct 2012, 17:59

Pai buna iubirea mea . Mi-a placut foarte mult acest mic textulet al tau.. si cred ca ti-am mai spus ca imi place acest fel sumbru de a povestii. Ador felul in care descrii acele sentimente de durere, furie, frica.. si cum le transpui in text. Prima data nu prea intelegeam la ce " Tata " se refera.. credeam ca la cel biologic deoarece scrisesei mai inainte, citez : "iar tata si fratele meu... " , dar dupa cand ai spus " imparatia Ta .. " am inteles.. in rest nu am avut dubii. Nu vreau sa ma mai repet spunandu-ti ca mi-a placut enorm acest textulet.. si as fi zis ca imi doresc next-ul dar se pare ca nu ai de gand sa aduci unul . In orice caz sper ca ma vei anunta cand vei posta alte opere asemanatoare cu aceasta. Te pupacesc !

Hey Brio ,
Un text foarte frumos .
Sentimentele sunt profunde si te fac sa simti exact acea panica .
Are un aer de mistee si asta e un plus .
Ca si alte persoane prima data credeam ca e vorba despre tatal biologic , dar la sfarsit mi-am dat seama .
O mie de cuvinte n-ar ajunge sa exprime cate imi trnsmite , deci ma limitez .

Sper sa va placa micuta poveste... frazele nu prea au sens deoarece atunci cand iubesti nimic nu are sens in "lumea reala" :D

Iubitule

O mica privire, un micut gand purtat departe. O poza ce atarna singuratica pe un perete prafuit, intr-o camera uitata de lume. Nu exsita atingeri, cuvinte sau priviri impartasite intre perosana mea si a ta, ci doar vorbe de foc ce insotesc numele meu ce iese vag prin crapatura buzelor tale trandafirii.
Intepaturile ochiilor mei ce plang pentru tine, se aud doar in ecoul mintii mele. Te vreau, iubitule. Te vreau acum, aici. Inima este oprita, ochii inchisi, iar departarea cuvantului adio este langa mine. Am sa te uit insa ma voi gandi mereu la tine, am sa te privesc mereu cu ochii inchisi si am sa te aud cu trupul.
Cuvintele nu au o logica atunci cand iubesti, iubitule. Palma mea te priveste atunci cand te mangaie lenes in zori de seara. Privirea ei te vrea.
Este doar apusul amintirilor noi, amintirea prezentului din viitorul de ieri care...nu exista...

Sa stii ca-mi place cum descrii sentimentele. Ai talent si descrii intr-un fel aparte. Sper sa treaca faza prin care treci :)

Buna Bunny, chiar regret ca nu am trecut pe aici, este foarte frumoasa descrierea. Ador cum ai descris sentimentele, dorinta aceasta asa de arzatoare. Scri foarte frumos, de fapt nici numa mir, cunosti limbajul sentimentelor si te armonizezi perfect cu cestea.Aceasta propozitie mia placut pana inmaduva oaselor,, Nu exsita atingeri, cuvinte sau priviri impartasite intre perosana mea si a ta, ci doar vorbe de foc ce insotesc numele meu ce iese vag prin crapatura buzelor tale trandafirii.''Minunat. Sper sa mai postezi astfel de ganduri. Si te rog anuntama si pe mine. dance2

Subiect: Re: Adânc în întuneric Sam 14 Sept 2013, 16:26

Fericire? Implinire? Vis sau realitate?

Ii simt corpul usor greoi, brazdat de esenta iubiri, cum se lasa usor peste al meu, un trup firav plin de regrete si amaraciune. Il iubesc, este singurul om pe care il pot numi "perfect".

Nu am nevoie de lumina, este aici, cu mine. Atingerile lui ma aduc in culmea extazului, ma fac sa visez la infinit, la viitorul nostru. Ne aratam iubirea de minute bune, veacuri pentru trupul meu inca crud, plin de incredere.

Incet totul se termina. Inca privesc tavanul. Nu vreau ca aceasta noapte sa se termine.

Simt cum paraseste asternutul moale si isi acopera goliciunea trupului cu hainele ce le purta acum cateva ore. Se imbraca atat de calm, il iubesc in intregime, pana si gesturile lui sunt fara gresala.

Ma ridic in fuga si il prind in brate, mana lui oprinduse pe usa. Inima bate cu putere, se sfarama in interior, ochii se umezesc incet.

-Stai... te...iubesc...

Se smuceste din bratele mele si pleaca. In sunetul provcat de usa pot auzi usor "multumesc"

Subiect: Re: Adânc în întuneric Sam 14 Sept 2013, 16:32

Heeeeeeeeeeeei mi-au dat lacrimile cand am citit, e.......
Nu ştiu sa spun cum e , dar m-a emotionat profund.
Ja ne !
Scuze, am citit-o doar pe prima.
Auch, descrii sentimentele intr-un fel atat de aparte, dar asta probabil pentru ca tu traiesti acele sentimente, si doar tu ai stii sa le redai culoarea astfel incat sa le putem simti si noi.
Nu pot sa comentez, sunt sentimentele tale "înşirate pe hârtie".
Cam atât am avut de spus.
Ja ne !

Subiect: Re: Adânc în întuneric Sam 14 Sept 2013, 16:34

Mai fato..tu ma sperii pe mine..adica habar n-am ce sa mai zic..prima postare a ta..a fost..atat de sinistra..si mi-a placut..asa de trista..si ai evidentiat asa de bine sentimentele tale..A fost genial..Doamne copile, cum gândești..mai rău ca Elodia :))) îți meriți numele de acum încolo..ești o ciudată! Îmi place :3 a doua si a treia postare..au fost ca nutella pe pâine..m-au uns pe suflețel :3 sunt mândră de tine copilaș :3 te iubește Clissu, Miss Arrogance, Ciocă al tău..cine vrei tu :3 aștept continuarea care sper să vină cât de repede poți.. te pup :*

Îmi spuneai că privirea mea este un abis. Spuneai că poți vedea cerul în ochiul meu stâng și fundul oceanului în cel drept. Tot tu îmi spuneai că negrul ochilor mei poate inunda pământul într-o singură clipă. Îmi spuneai…
Am încercat și eu să văd aceste lucruri. Le-am cautat de multe ori crezând că sunt pierdute printre gene. Tot ce am văzut… a fost o închisoare..
Ascunsă adânc în privire, ea exista… e chiar acolo. Se ascunde în spatele viselor.
Poate că tu vezi lumea în privirea mea. Eu nu pot vedea cerul, marea și pământul. Văd doar cum pământul te fură de langa mine, cerul te ridică la el… iar apa… ea șterge amintirile alaturi de privirea ta. Poate că există o cheie… nu vreau să știu pe unde se ascunde și ea. Vreau doar să sper… Să sper că vei rămâne mereu cu mine. Precum vântul întreține focul, privirea ta păzește închisoarea și te ține lângă mine pentru vecie…

Buna, draga mea! Am vazut topicul acesta de ceva vreme, insa nu am apucat sa intru pe aici, iar pentru asta imi pare atat de rau! Dar mai bine mai tarziu decat niciodata, corect? :)
Povestioarele sunt chiar bune (au cateva greselute de punctuatie, le vezi tu pe acelea, nu sunt atat de importante - dar trebuia sa-ti spun, ca sa nu le repeti), naratiunea e plina de sentimente, trairi cat se poate de reale, iar asta denota emotia cu care scrii, sensibilitatea ta. Cu toate ca temele lor sunt de natura trista, sau poate chiar de aceea, creatiile tale reusesc sa sensibilizeze. Ma intristeaza totusi faptul ca ai spus ca sunt personale. Nu cred ca "esti nebuna", asa cum ai zis tu, nici vorba (desi, literalmente, cu totii avem un dram de nebunie). Mi-as dori doar ca "gandirea ta", asa cum ai spus, sa fie mai vesela, pentru tine si, desi iti pui parte din suflet intr-o creatie, sa nu o simti atat de profund. Eu asta fac: o simt pe moment, insa nu literalmente, apoi depasesc foarte usor acea stare. Asta cred ca e un lucru bun: sa poti sa transmiti o traire, fiori, fara ca ele sa te strabata de fapt. Neluand asta in considerare, caci am balivernat destul, te felicit pentru slefuirea talentului tau (caci pentru el in sine, doar Cel de Sus e responsabil, din punctul meu de vedere), lucru pe care il faci din ce in ce mai bine, caci se observa cu usurinta evolutia ta de la o lucrare la alta.
Acestea fiind zise, caci am balivernat destul, sper ca ai inteles ceva din comentariul meu. In caz contrar, iti explic acum ca ai talent cu carul si ca stii sa-l slefuiesti. Iti urez multa inspiratie si chef si astept si alte lucrari de ale tale. Promit ca urmatoarele comentarii nu vor mai fi asa lungi, sper ca ai cascat cu chef pana acum si ca nu te-am plictisit intr-atat cat sa adormi. :)) Te-am pupat!

ps: Te pupa si Cristi din Banat.

Waaii .. :3 :X Cat de tare poate sa fie . Imi place mult de tot . Abia astept sa mai postezi .